Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1018/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1018/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 1018/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1018
ședința publică din data de 18.04.2013
Tribunalul constituit din:
Președinte: L. C. C.
Grefier: T. S.
M. PUBLIC – P. de pe lângă Tribunalul I. a fost reprezentat de dl. procuror M. N..
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulate de către reclamanta M. L. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR P. – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. A JUDEȚULUI G., având ca obiect despăgubiri nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul, prin consilier juridic O. Golodin, care depune delegație de reprezentare la dosarul cauzei, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în temeiul art. 1591 C.proc.civ, constată competența generală, materială și teritorială de soluționare a prezentului litigiu, prin raportare la dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 221/2009.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită instanței acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de acțiune și înscrisurile atașate acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că este primul termen de judecată, apreciază că poate fi admisă cererea de amânare formulată de către partea pârâtă.
Instanța, deliberând asupra cererii de amânarea a cauzei, o respinge, ca neîntemeiată, constatând că pârâtului i-a fost comunicată acțiunea și înscrisurile atașate acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 133 C.proc.civ.
La interpelarea instanței, pârâtul prin consilier juridic, arată că își însușește excepțiile invocate prin întâmpinare de către DGFP G. și că în cauză S. R. este reprezentat de către D.G.F.P. I.. Față de cele menționate, solicită instanței admiterea excepțiilor invocate prin întâmpinare pentru motivele arătate.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a excepției inadmisibilității și de admitere a excepției tardivității formulării acțiunii.
Instanța reține cauza spre soluționarea excepțiilor.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 04.10.2012, sub nr._, reclamanta M. L. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., solicitând obligarea pârâtului la plata despăgubiri pentru suferințele psihice îndurate în perioada 1945 – 22.12.1989.
Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în fapt, în drept fiind întemeiată pe dispozițiile Legii 221/2009.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri în copie, respectiv: act de identitate, declarație autentificată sub nr. 1403/12.06.2012, adresa nr. C-211/2012, sentințele civile nr. 1492/1982, nr. 1538/1982 și sentința penală nr. 1010/1982 pronunțate de Judecătoria G..
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care invocă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului G., excepția tardivității capătului de cerere prin care reclamantul solicită acordarea de daune morale, excepția inadmisibilității acțiunii.
În motivare s-a arătat că Tribunalul G. nu este competent teritorial să soluționeze litigiul întrucât dispozițiile art. 4 din Legea nr. 221/2009 coroborat cu art. 8 Cod proc. civilă prevăd că această competență revine tribunalului în cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.
Cu privire la excepția tardivității capătului 1 de cerere, pârâtul a arătat că în raport de prevederile art. 5 din Legea nr. 221/2009, acțiunea este tardivă, față de data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 06.07.2012.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, s-a arătat că acțiunea reclamantului este inadmisibilă în condițiile în care nu există o hotărâre de condamnare politică sau decizia de măsuri administrative, iar fapta pentru care a fost sancționată această parte nu are caracter politic.
Prin sentința civilă nr. 20/11.02.2013 de Tribunalul G. s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului I..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 06.03.2013 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul excepției tardivității cererii de chemare în judecată și excepției inadmisibilității, reține următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța urmează a califica această excepție ca fiind apărare pe fondul cauzei. Astfel, constată că prin sentința civilă nr. 1493/1982, pronunțată de Judecătoria G., s-a aplicat autorului reclamantei, M. I., în temeiul art. 1 lit. d din Decretul nr. 153/1970, sancțiunea de 6 luni închisoare pentru contravenția prevăzută de art. 1 lit. d din Decretul nr. 153/1970.
A reținut prima instanță că autorul reclamantului nu este încadrat în muncă, că s-a deplasat pe raza județului G. exprimând un mod de viață parazitar.
Aplicarea dispozițiilor legii speciale în ceea ce privește caracterul politic al condamnării, aspect invocat de partea pârâtă, prin întâmpinare, vizează fondul litigiului dedus judecății, motiv pentru care excepția inadmisibilității nu reprezintă o veritabilă excepție procesuală, ci o apărare de fond.
Asupra excepție tardivității, se reține că potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare”.
Legiuitorul a stabilit un termen de decădere de 3 ani, care începe să curgă de la data intrării în vigoare a legii, respectiv 14.06.2009.
Prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă la data de 04.10.2012, cu nerespectarea termenului legal peremptoriu anterior menționat, astfel încât intervine sancțiunea decăderii prin raportare și la prevederile art. 103 din Codul de procedură civilă.
Față de cele expuse, urmează a fi admisă excepția tardivității și respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Califică drept apărare de fond excepția inadmisibilității.
Admite excepția tardivității.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta M. L. cu domiciliul în ., . cu pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR P. – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. A JUDEȚULUI I. cu sediul în București, sector 3, .. 10, S. R. prin M. FINANȚELOR P. – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. A JUDEȚULUI G., cu sediul în G., ., județ G., ca fiind tardiv formulată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.04.2013.
Președinte Grefier
L. C. C. T. S.
Concept red. gref. T.S. 13.05.2013
Red./thred. Jud. L.C.C/17.05.2013
gref. T.S./6 ex/
| ← Fond funciar. Decizia nr. 486/2013. Tribunalul ILFOV | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 16-04-2013,... → |
|---|
