Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 582/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 582/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 26-06-2012 în dosarul nr. 582/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 582
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.06.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. M. O.
GREFIER T. S.
M. PUBLIC - P. de pe lângă Tribunalul I. a fost reprezentat de d-na. procuror L. O..
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulate de către reclamanții V. E., T. D., T. M. și R. M. în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin M. FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect despăgubiri Legea 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții, personal, lipsind pârâtul.
Procedura de citare cu reclamanta R. M. este nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa de procedură cu reclamanta R. M., după care:
Instanța constată acoperită lipsa de procedură cu reclamanta R. M., prin prezentarea acesteia în fața instanței. Totodată, procedează la legitimarea reclamanților V. E. cu CI . nr._, T. D. cu CI . nr._, T. M. cu CI . nr._ și R. M. cu BI . nr._.
La solicitarea instanței, reclamantul T. D. procedează la certificarea pentru conformitate cu originalul a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, reclamanta R. M. arată că domiciliul acesteia este în com. Otopeni, .. 22B, jud. I..
Nemaifiind cereri prealabile, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamanții solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța, față de probatoriul solicitat, în baza art. 167 C.proc.civ., încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind-o pertinentă și concludentă în dezlegarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția inadmisibilității acțiunii, invocând dispozițiile Deciziei nr. 12/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitoare la Deciziile nr. 1358 și 1360/2010 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 4 din Legea nr. 221/2009.
Având cuvântul pe excepție, reclamanții arată că înțeleg să aprecieze acțiunea ca fiind admisibilă.
Instanța, având în vedere obiectul și motivarea excepției inadmisibilității invocată de M. Public, califică excepția, în baza art. 84 C.proc.civ., ca fiind apărări pe fond, urmând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Reclamanții, personal, având cuvântul solicită instanței admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata daunelor solicitate prin cerere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, având în vedere Deciziile Curții Constituționale nr. 1358 și 1360/2010, prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009.
Instanța reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 09.05.2012, sub nr._, reclamanții V. E., T. D., T. M. și R. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pronunțarea unei hotărârii prin care acesta din urmă să fie obligat la plata de daune pentru prejudiciul moral adus familiei reclamanților.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că la data de 18 iunie 1951, în baza deciziei Ministerului Afacerilor Interne cu numărul 200/1951, familia lor a fost ridicată de la domiciliul din Orașul Jimbolia, Județul T. și deportată cu domiciliu obligatoriu în Câmpia Bărăganului, pe o miriște goală, lângă localitatea Dâlga, jud. Călărași (fost Ialomița). Motivul care a stat la baza acestei măsuri, la care au fost supuși membrii familiei reclamanților, a fost lipsa de simpatie față de sistemul comunist exprimat prin: fuga de comunism din Basarabia, refuzul părinților de a se înscrie la C.A.P, protestul împotriva teoriei comuniste, a dictaturii, a regimului totalitar comunist instaurat în România. Pentru aceste opinii au plătit scump, cu câte cinci ani de condamnare la domiciliu forțat, în condiții greu de imaginat, bordeiele săpate în pământ și acoperite cu paie, fiind singurul mijloc de apărare împotriva căldurilor toride, a ploilor, a gerurilor renumite din Câmpia Bărăganului. Călcarea în picioare a demnității de om, a onoarei, lipsa totală a posibilităților de a se școli, a se dezvolta intelectual, profesional pentru a-și câștiga onest traiul, au făcut din membri de familie ai reclamanților niște roboți mereu în căutare de hrană, desconsiderați, batjocoriți, mereu luați peste picior, tratați ca oameni inferiori și dușmani ai poporului aflați în imposibilitatea de a se apăra, a se afirma și a-și proteja interesele familiei și ale copiilor lor.
Au mai arătat reclamanții că, la data de 27 iulie 1955, prin decizia M. Afacerilor Interne nr. 6100/1955, a fost ridicată restricția domiciliară, iar familia a putut părăsi acea colonie de coșmar. Șederea în iadul din B. - Dâlga, s-a mai prelungit câțiva ani, chiar dacă în mod oficial s-a spus că toți sunt liberi și se pot duce unde doresc, întrucât familia nu mai avea unde să se întoarcă. De suferit au avut și copiii, nu numai adulții, venind pe lume în paturi de paie, cu miros umed de mucegai, fără asistență medicală minimă, fără hrană adecvată, fără condiții de igienă de niciun fel. La vârsta școlară, erau mereu asociați de colegi cu trădătorii de țară, când auzeau de unde au venit, îi considerau ca pe dușmanii lor și mereu erau toleranți, trebuiau să stea mereu în umbră, să nu deranjeze. Astfel, când cineva crește cu astfel de complexe, sigur va fi mereu frustrat și nu va putea să-și pună în valoare calitățile la egal cu ceilalți.
În temeiul art. 1, art. 3 și art. 5 lit. "a" din Legea nr. 221/2009, reclamanții au solicitat instanței acordarea de despăgubiri, după cum urmează: VALILESCU E. (fostă T.) pentru T. G., tată - decedat echivalentul în lei a 5.000 euro, pentru T. Vasilisa, mama - decedată, echivalentul în lei a 5.000 euro și în nume propriu, echivalentul in lei a 10.000 euro; T. M., în nume propriu, echivalentul În lei a 10.000 euro; T. D. pentru T. T., tată - decedat, echivalentul în lei a 5.000 de euro; R. M. pentru R. P. (fostă T.), mama - decedată, echivalentul în lei a 5.000 euro și, în nume propriu, echivalent în lei 10.000 euro.
În drept, au fost invocate dispozițiile - art. 1, art. 3 și art. 5 lit."a" al Legii nr. 221 din 02.06.2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, în perioada 06.03._89.
Cererii de chemare în judecată i-au fost atașate: adresa cu nr._ din 15.10.1990 a Ministerului de Interne, filiala Arhivelor Satului Călărași, cu privire la stabilirea domiciliului obligatoriu, a perioadei și a persoanelor deportate; certificat de căsătorie al lui T. G. cu P. Vasilisa, cu ., nr._, eliberat la data de 29.12.1956, nr. 12/679; certificat de moarte al lui T. G., ., nr._, eliberat 30.03.1963, cu nr. 3115; certificat de deces al lui T. Vasilisa, ..6, nr._, eliberat la 22.11.1984, cu nr. 241; carte de identitate a lui V. E., ., nr._, eliberat de Poliția Otopeni, la data de 07.07.2006; certificat de naștere al lui T. E. (actualmente V.), ..K, nr._, eliberat 21.11.1955, cu nr._; certificat de căsătorie al lui V. D. cu T. E., ..j, nr._, din 04.05.1964, cu nr. 2502; Hotărârea nr. 2011 din 03.05.1991 a Comisiei pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate pentru motive politice conform Decret Lege nr. 118 din 1990 a lui V. E.; carte de identitate a lui T. M., ., nr._, elib. de Poliția Otopeni, la 29.08.2008; certificat de naștere al lui T. M., ., nr._, eliberat la data de 14.10.1953, cu nr._; Hotărârea nr. 2064 din 03.05.1991 a Comisiei pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate pentru motive politice conform Decret Lege nr. 118 din 1990 a lui T. M.; certificat de deces R. P., ., nr._ din 17.02.2011; certificat de căsătorie al lui R. N. cu T. P., .. nr._ din 28.11.1955, cu nr. 3883; buletin de identitate al lui R. M., ., nr._, eliberat de Miliția S.A.I., la data de 10.12.1985; certificat de naștere al lui R. M. ., nr._, eliberat la data de 29.01.1951, cu nr.5; Hotărârea nr. 4165 din 22.10.1991 a Comisiei pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate pentru motive politice conform Decret Lege nr. 118 din 1990 a lui R. M.; adresa nr. 692 din 15.10.1991 a Direcției Instanțelor Militare, cu privire la dislocarea și perioada acesteia, a lui R. M.; adresa nr. 691 din 15.10.1991, a Direcției Instanțelor Militare, către R. P., cu referire la dislocare în B. și a perioadei acesteia; certificat de naștere al lui T. T., ..K. nr._, eliberat la 30.12.1955, cu nr. 303; certificat de deces al lui T. T., ., nr._ din 14.02.2003; carte de identitate al lui T. D., ., nr._, eliberat de Poliția Otopeni la data de 25.08.2006; certificat de naștere al lui T. D., ..4, nr._, eliberat la data de 01.04.1968, cu nr. 5171.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 26.06.2012, M. Public a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția calificată de instanță ca reprezentând apărări pe fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În fapt, se reține că reclamanții invocă faptul că aceștia împreună cu autorii lor au fost supuși unei măsuri administrative în sensul Legii nr. 221/2009, întrucât împotriva acestora s-a luat măsura dislocării din zona de vest, din orașul Jimbolia, jud. T. și li s-a stabilit domiciliu obligatoriu în loc. Dâlga, jud. Călărași, în perioada 18 iunie 1951 - 27 iulie 1955, prin decizia MAI nr. 200/1951.
În drept, tribunalul are în vedere dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a, b din Legea nr. 221/2009, potrivit cărora „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. 4, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;
b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
Cu toate acestea, tribunalul reține că, prin Decizia nr. 1354/21.10.2010 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010 s-a stabilit că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt neconstituționale, iar, prin Decizia nr. 1358/2010 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 761 din_ și Decizia nr. 1360/2010 publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 761 din_ s-a reținut că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
P. urmare, tribunalul urmează a stabili care este efectul juridic al celor două decizii pronunțate de Curtea Constituțională. Astfel, art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale dispune că „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”.
Pe cale de consecință, efectele art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, atât în forma sa inițială, cât și în cea modificată potrivit O.U.G. nr. 62/2010, fiind suspendate timp de 45 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziilor instanței de control constituțional, înseamnă că acestea nu se produc în intervalul de timp menționat. Efectul suspendării constă în suprimarea temporară a acțiunii normei juridice, astfel încât tribunalul urmează a nu se raporta în soluționarea cauzei la respectiva normă juridică. În plus, constatând că, la împlinirea termenului de 45 de zile de la publicarea deciziilor Curții Constituționale, dispozițiile constatate neconstituționale nu au fost puse în acord cu prevederile Constituției, acestea și-au încetat efectele juridice.
Astfel, instanța de control constituțional a reținut că, în ceea ce priveste reabilitarea persoanelor condamnate din motive de ordin politic, prin O.U.G. nr. 214/1999, persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania li s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, decizia pentru constatarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista putand fi folosita ca proba in fata institutiilor abilitate, in ceea ce priveste aprecierea caracterului politic al măsurilor a caror savarsire a atras confiscarea bunurilor.
Curtea Constituțională a mai reținut că, în materia acordarii altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist, exista o . acte normative cu caracter reparatoriu pentru anumite categorii de persoane care au avut de suferit atat din punct de vedere moral, cat si social, ca urmare a persecutiei politice la care au fost supuse in regimul comunist, legiuitorul fiind preocupat constant de imbunatatirea legislatiei cu caracter reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice si etnice, acte normative care stabilesc o . drepturi, cum ar fi: dreptul la o indemnizatie lunara; scutire de plata impozitelor si a taxelor locale; asistenta medicala si medicamente, in mod gratuit si prioritar, atat in tratament ambulatoriu, cat si pe timpul spitalizarilor; transport urban gratuit cu mijloacele de transport in comun apartinand societatilor cu capital de stat sau privat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); douasprezece calatorii gratuite, anual, pe calea ferata romana, la clasa I, pe toate categoriile de trenuri de persoane, cu mijloace de transport auto sau cu mijloace de transport fluviale; sotul (sotia) celui decedat, din categoria celor disparuti sau exterminati in timpul detentiei, internati abuziv in spitale de psihiatrie, deportati, prizonieri sau carora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, precum si sotul (sotia) celui decedat dupa iesirea din inchisoare, din spitalul de psihiatrie, dupa intoarcerea din stramutare, din deportare, din prizonierat sau dupa incetarea masurii de stabilire a domiciliului obligatoriu au dreptul la o indemnizatie lunara de 200 lei, neimpozabila, daca ulterior nu s-au recasatorit; restituirea bunurilor sau despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, in conditiile Legii nr. 10/2001.
P. urmare, tribunalul constată că scopul acordarii de despagubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate in perioada comunista este nu atat repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate . cu cea avuta anterior - ceea ce este si imposibil - ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfactie de ordin moral, prin insesi recunoasterea si condamnarea masurii contrare drepturilor omului. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că nu poate exista decat o obligatie "morala" a statului de a acorda despagubiri persoanelor persecutate in perioada comunista, făcând trimitere în acest sens chiar la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat, prin Hotararea din 12 mai 2009 in Cauza Ernewein si altii impotriva Germaniei si prin Hotararea din 2 februarie 2010 in Cauza K. si Iouri Kiladze contra Georgiei, ca dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu impun statelor membre nicio obligatie specifica de a repara nedreptatile sau daunele cauzate de predecesorii lor. Totodata, instanta de la Strasbourg are o jurisprudenta constanta in sensul ca art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie nu garanteaza dreptul de a dobandi un bun (Hotararea din 23 noiembrie 1983 in Cauza V. der Mussele contra Belgiei, Hotararea din 9 octombrie 2003 in Cauza Slivenko contra Letoniei, Hotararea din 18 februarie 2009 in Cauza Andrejeva contra Letoniei).
Referindu-se la problema restituirii bunurilor confiscate de catre stat, aceeasi Curte a stabilit ca nu se poate interpreta ca ar exista vreo obligatie generala a statului de a restitui proprietati care au fost expropriate inainte de ratificarea Conventiei ori ca ar exista posibilitatea impunerii unor restrictii asupra libertatii statelor de a stabili scopul si conditiile oricarei restituiri catre fostii proprietari (Hotararea din 28 septembrie 2004 in Cauza Kopecky contra Slovaciei, Hotararea din 4 martie 2003 in Cauza Jantner contra Slovaciei, Decizia asupra admisibilitatii din 13 decembrie 2005 in Cauza Bergauer si altii contra Cehiei).
Astfel, tribunalul reține, din jurisprudența constantă a instanței europene că, în materia reglementarilor privind reabilitarea, restituirea proprietatilor confiscate sau acordarea de compensatii pentru acestea, statele contractante au o larga marja de apreciere in stabilirea masurilor specifice de implementare a politicilor sociale si economice, a conditiilor de acordare a despagubirilor (Hotararea din 23 noiembrie 2000 in Cauza Ex-Regele Greciei si altii contra Greciei). Acordarea de despagubiri pentru daune morale este lăsată la libera apreciere a legiuitorului, care este competent sa stabileasca conditiile si criteriile de acordare a acestui drept. Parlamentul, elaborand politica legislativa a tarii, este in masura sa opteze pentru adoptarea oricarei solutii legislative de acordare a unor masuri reparatorii celor indreptatiti pentru daunele suferite in perioada comunista, dar cu respectarea prevederilor si principiilor Constitutiei.
Față de considerentele expuse și deciziile Curții Constituționale care sunt general obligatorii și produc efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, Tribunalul reține că, nemaiexistând cadrul legal în limitele căruia reclamanții au înțeles să-și organizeze apărarea, dispărând temeiul de drept menționat, în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă, existând reglementări paralele și anume, Decretul-lege nr. 118/1990, republicat și O.U.G. nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare și având în vedere și aspectele deduse din jurisprudența instanței europene, va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de către reclamanții V. E., cu domiciliul în Otopeni, jud. I., .. 15, T. D., cu domiciliul în Otopeni, jud. I., .. 24, T. M. cu domiciliul în Otopeni, jud. I., .. 15 și R. M. cu domiciliul în Otopeni, jud. I., .. 22B în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin M. FINANȚELOR PUBLICE la DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I., din București, sector 3, .. 10, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2012.
PREȘEDINTE GREFIER
E. M. O. T. S.
Concept thred. gref. T.S. 02.07.2012
Red. Jud. E.M.O, gref. T.S./ 7 ex./04.07.2012
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 02-04-2012, Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 581/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
