Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 4085/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4085/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 736/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.736A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.11.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: C. D.
JUDECĂTOR: M. E.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelantul reclamant S. E. împotriva sentinței civile nr.4085/05.06.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. M., S. V. și D. L. A. având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul reclamant personal și asistat de apărător ales, intimata pârâtă D. M. personal și asistată de apărător ales, intimatul S. V. reprezentat de apărător ales și intimata D. L. A. prin reprezentant legal D. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Intimații pârâți prin apărător, depun întâmpinare la dosar comunicând apelantului reclamant un exemplar al acesteia.
Apelantul reclamant prin apărător, depune la dosar motivele de apel comunicând un exemplar al acestora.
Intimații pârâți prin apărător, invocă excepția tardivității formulării apelului arătând că temeiul de drept invocat este art. 1033 și următoarele C. proc. Civ. iar asupra excepției lipsei calității procesual active instanța de fond s-a pronunțat în 05.06.2014, apelul trebuind declarat în termen de 5 zile având în vedere faptul că cererea a fost soluționată cu citarea părților. În speță apelul a fost declarat la data de 12.06.2014, după expirarea termenului de cinci zile de la pronunțare.
Apelantul reclamant prin apărător, arată că la data expedierii prin poștă a cererii de apel acesta era în termen .
Tribunalul deliberând asupra excepției tardivității declarării apelului o respinge ca neîntemeiată, apelul fiind declarat la data de 11.06.2014, astfel cum rezultă din ștampila oficiului poștal aplicată pe plicul aflat la fila 2 verso din dosar, cu respectarea termenului de cinci zile, termen ce se calculează pe zile libere.
Intimații pârâți prin apărător, invocă excepția nemotivării în termen în apelului, față de prevederile art. 240 alin. 5 C. proc. Civ. care prevăd că acesta trebuie motivat în termenul de declarare a căii de atac, termen ce nu a fost respectat.
Apelantul reclamant prin apărător, arată că dispozițiile art. 1041 C. proc. Civ. nu stabilesc un termen explicit așa cum prevede art. 470 C. proc. Civ. astfel că motivele de apel pot fi luate în considerare. Solicită, în măsura în care se va aprecia că se impune decăderea, să considere motivele de apel ca fiind concluzii pe fondul cauzei.
Tribunalul deliberând, constată că motivele de apel au fost formulate cu nerespectarea termenului de 5 zile, dispozițiile art. 1041 C. proc. Civ, completându-se cu dispozițiile din apel, astfel încât urmează a fi avute în vedere doar aspectele invocate în fața primei instanțe.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau excepții de soluționat Tribunalul acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Apelantul reclamant prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele atașate cererii de apel.
Intimații pârâți prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Tribunalul, încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă asupra motivelor de apel.
Apelantul reclamant prin apărător, solicită admiterea apelului. Arată că instanța de fond a respins acțiunea pentru lipsa calității procesual active, motivat de faptul că reclamantul nu ar fi proprietarul imobilului întrucât acestea nu se află în activul succesoral. Susține că activul este compus din bunurile aflate în patrimoniul iar din actele dosarului rezultă că bunul se afla în patrimoniu. Susține că reclamantul era unicul fiu al defunctei și moștenitori sezinar calitate în care a primit posesia bunului. În calitate de moștenitor a devenit moștenitor la data deschiderii moștenirii, la dosar existând certificatul de moștenitor prin care i s-a atribuit bunul alături de sora defunctei, iar împrejurarea că nu a fost dezbătută succesiunea nu înlătură calitatea de moștenitor. Arată că la dosarul cauzei s-a depus declarația prin care reclamantul a considerat că închiriază spațiul însă în care se menționează că pârâții au fost luați în spațiu. Arată că nu solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații pârâți prin apărător, arată că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că bunul din . din masa succesorală. Arară că se susține că existe acte de proprietate la dosar ori dacă bunul nu este menționat în certificatul de moștenitor se presupune că acesta nu este al defunctei. Se susține de asemenea că nu s-a dezbătut succesiunea dar că există certificatul de moștenitor, ori acest certificat de moștenitor nu este suficient pentru a face dovada calității procesual active, fiind necesar un alt certificat din care să rezulte că bunul face parte din masa succesorală. Cu privire la susținerile apelantului în sensul că este moștenitor sezinar, arată că în această calitate, el nu poate face decât acte de administrare sau cesiune, nu poate face acte dispoziție întrucât nu este proprietar. Arată că se vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 07.10.2013, sub nr._, ulterior precizată, reclamantul S. E. a chemat în judecată pe pârâții D. M., S. V. și D. L. A., prin reprezentant legal D. M., solicitând instanței ca, pe calea procedurii speciale a evacuării, să dispună evacuarea pârâților din imobilul teren și construcție, situat în ., ., jud. I., pentru lipsă de titlu.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamantul este proprietarul imobilului mai sus menționat, în calitate de unic moștenitor al mamei sale, M. M., decedată la data de 28.11.2010.
După decesul mamei sale, reclamantul a fost contactat în primăvara anului 2011 de numita D. M. în vederea încheierii unui contract de închiriere pentru imobilului mai sus menționat, cerere pe care reclamantul a acceptat-o, pârâta urmând să achite o chirie de 300 lei/lunar.
Au încheiat actul de închiriere, în formă scrisă, părțile întocmind un înscris, intitulat ”Declarație”, însă reclamantul arată că a fost indus în eroare, întrucât în conținutul său se menționa că este de acord să o ia în spațiu pe pârâtă, împreună cu familia sa.
Ulterior, pârâții au solicitat păsuire de câteva luni pentru plata chiriei, pentru că o duc greu cu bani, solicitare cu care reclamantul a fost de acord, însă după aceea nu au mai dorit să achite chiria, spunându-i reclamantului că sunt proprietarii imobilului, întrucât le-a vândut casa pentru suma de 20.000 euro, în baza unui înscris, intitulat ”Chitanță”.
Reclamantul a notificat pârâții prin intermediul executorului judecătoresc, aducându-le la cunoștință faptul că, în termen de 30 de zile, trebuie să elibereze imobilul, însă pârâții nu s-a conformat acestei notificări, continuând să folosească imobilul fără drept.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe art.1033 și urm. N.C.pr.civ..
În dovedire, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților și proba testimonială, depunând la dosar, în copie, un set de înscrisuri privind situația de fapt mai sus menționată.
Pârâții, legal citați, nu a formulat întâmpinare, însă la termenul de judecată din data de 15.05.2014, au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâții au arătat că reclamantul nu face dovada faptului că este proprietarul imobilului teren și construcție, situat în ., ., jud. I., întrucât din Certificatul de moștenitor nr.23/02.05.2012 nu rezultă că ar fi făcut parte din activul succesoral rămas de pe urma defunctei M. M., decedată la data de 28.11.2010. Au depus la dosar, în copie, un set de înscrisuri în susținerea excepției invocate.
La termenul de față, instanța de fond a pus în discuția părților excepția invocată de pârâți, asupra căreia, conform art.248, alin.1 C.pr.civ. se va pronunța cu prioritate.
Analizând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța de fond a admis-o, având în vedere că reclamantul nu face dovada faptului că este proprietarul imobilului teren și construcție, situat în ., ., jud. I., întrucât din Certificatul de moștenitor nr.23/02.05.2012 nu rezultă că ar fi făcut parte din activul succesoral rămas de pe urma defunctei M. M., decedată la data de 28.11.2010.
Astfel în activul succesoral se menționează existența unei cote de ½ dintr-un imobil casă de locuit și a unei cote de ½ din terenul intravilan aferent, în suprafață de 1.250 mp, imobil situat în com. Vidra, ., sola 21, parcelele 652, 651/1 și 650/1, însă din înscrisurile depuse la dosar de reclamant nu există o identitate între acest imobil și cel menționat în acțiune, neexistând dovada că imobilul teren și construcție, situat în ., ., jud. I. este unul și același cu imobilul menționat în Certificatul de moștenitor nr.23/02.05.2012.
Pentru aceste motive, instanța a admis excepția invocată și a respins cererea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva sentinței civile nr. 4085/05.06.2014, a formulat apel reclamantul solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și pe fond admiterea apelului așa cum a fost formulat.
În motivare s-a arăta că singurul argument al instanței de fond la momentul admiterii excepției lipsei calității procesual active a fost acela imobilul nu ar face parte din activul succesoral, ori, susține apelantul, la dosarul cauzei au fost depuse acte ce dovedesc că la data deschiderii moștenirii în patrimoniul defunctei M. M. se afla și imobilul în discuție.
Apelantul a mai arătat că moștenirea de pe urma defunctei s-a dezbătut numai cu privire la imobilul moștenit de reclamant împreună cu sora defunctei M., iar calitatea sa de moștenitor fiind stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 12/02.05.2012.
În opinia apelantului argumentele reținute de instanța de fond în motivarea excepției lipsei calității procesual active sunt combătute chiar de susținerile pârâților care afirmă că ar fi cumpărat imobilul în discuție pe bază de chitanță de mână de la el.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 11.11.2014, intimații pârâți au invocat excepția tardivității apelului și excepția nemotivării în termen a apelului.
Pe fondul cauzei au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În motivare s-a arătat că din actele depuse la dosar nu reiese faptul că imobilul teren și construcție ar fi făcut parte din activul succesoral rămas de pe urma defunctei M. M., certificatul de moștenitor nr. 23/02.05.2012 depus de către reclamant neconținând nicio referire la acte imobil.
În drept au fost invocate disp. art. 205 și urm. C. proc. Civ.
Analizând apelul declarat, tribunalul constată următoarele:
Prin motivele de apel este criticată hotărârea primei instanțe susținându-se că în mod nelegal aceasta a admis excepția lipsei calității procesuale active.
Tribunalul apreciază apelul ca fiind neîntemeiat. Astfel, acțiunea în evacuare este recunoscută ca un mecanism de obținere, de către proprietar, a posesiei bunului, în cazurile în care pârâtul nu deține niciun titlu asupra imobilului și nu invocă niciun drept real cu privire la acesta.
Această acțiune a fost recunoscută tocmai pentru a nu crea în sarcina proprietarului obligația împovărătoare de a introduce o acțiune în revendicare, ce presupune taxe de timbru mai mari și o probațiune mai anevoioasă, și în acele cazuri în care pârâtul nu deține niciun titlu cu privire la imobil. În speță, tribunalul constată că reclamanta nu a dovedit existența dreptului său de proprietate sau a unui alt drept real asupra imobilului în cauză, astfel încât nu poate pretinde evacuarea din imobilul care face obiectul prezentei cauze. În același timp, în cauză nu s-a dovedit faptul că imobilul din care se solicită evacuarea pârâților este același cu cel menționat în cuprinsul certificatului de moștenitor depus la dosarul primei instanțe.
Tribunalul mai reține că dovada dreptului de proprietate nu se poate stabili prin recunoașterea pârâților în acest sens, fiind necesară depunerea de înscrisuri doveditoare, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Prin urmare, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 C. pr. civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant S. E. domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr.4085/05.06.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. M., S. V. și D. L. A. domiciliați în ., ., județ I., cu domiciliul ales la C.. Av. Ț. A. în București, ., ., ., sector 4, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2014.
Președinte Judecător
C. D. M. E.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-
.Red. Jud: ME/6ex
Jud.fond :V. B. M.– Jud Cornetu.
Comunicat 4 ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 756/2014.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2549/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
