Expropriere. Sentința nr. 156/2016. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 156/2016 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 156/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBILF:2016:007._
ROMÂNIA
T. I.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 156
Ședința publică de la 25.01.2016
T. CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE – M. E.
GREFIER – M. M. A.
M. PUBLIC – P. de pe lângă T. I. a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. T. ȘI I. P. COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA și intervenienta . SA, având ca obiect expropriere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 18.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi 25.01.2016, când a hotărât următoarele:
T.
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. cererea înregistrată la T. București-Secția a V –a Civilă sub număr_, la data de 05.02.2013, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul S. R., prin M. T. și I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând tribunalului ca prin sentința ce va pronunța: să dispună anularea parțială a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 18/14.08.2012, nr. 65/14.08.2012 ,nr.41/03.12.2012 și nr. 59/ 03.12.2012, numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite în urma exproprierii pentru cauză de utilitate publică, hotărâri emise de expropriator; să oblige pârâta la plata unei despăgubiri aferente imobilelor expropriate, la valoarea reală a acestor a, ținând cont de prejudiciul cauzat reclamantei prin expropriere, imobile situate în orașul Voluntari jud.I., Tarlaua 26 .. cadastral 3475/2, .. cadastral 3474/3/1, .. cadastral 3474/1/2, .. cadastral 3474/2.
Au fost solicitate și cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta și-a motivat cererea arătând că parcelele în litigiu au fost proprietatea acestei, dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub număr 712/18.10.2006 de BNP E. M. C..Pe acest teren, reclamanta a intenționat să construiască un ansamblu rezidențial P+4-P+14, sens în care a făcut demersurile necesare obținerii autorizațiilor necesare și a contractata un împrumut, garantând cu acest imobil, potrivit contractului de ipotecă nr.372/28.05.2007 încheiat cu B. L. România SA .
P. decizia de expropriere nr.1652/28.11.2011, s-a dispus exproprierea terenului proprietatea societății reclamante, pentru Coridorul de expropriere al lucrării „ Construcția autostrăzii București-B., tronsonul București-Pitești”.
Pârâta a emis câte o hotărâre de stabilire a despăgubirilor pentru fiecare suprafață expropriată, totalul suprafeței expropriate fiind de 12.499 mp, iar despăgubirea propusă pentru a fi acordată reclamantei este de 447.341,07 lei.Un simplu calcul matematic dovedește că prețul unui mp de teren expropriat este de 35,79 lei, aproximativ 8 Euro, ceea ce permite concluzia că este o despăgubire provizorie față de valoarea reală a imobilului, mai ales că terenul a fost achiziționat de reclamantă la prețul de 101,82 Euro /mp fără TVA.Acest teren este situat în intravilanul orașului Voluntari, adiacent la Șoseaua de centură.Astfel, despăgubirea stabilită este injustă de cel puțin 25 ori mai mică decât cea reală.
În toate procesele-verbale aferente hotărârilor de stabilire a despăgubirilor este menționată poziția reclamantei, în sensul că nu este de acord cu valoarea despăgubirilor, iar acest punct de vedere este agreat de B. L. România SA, în calitate de titular al dreptului real de ipotecă asupra terenului supus exproprierii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.22 Legea nr. 255/2010 art.21-27 din Legea nr. 33/ 1994.
Au fost depuse la dosar înscrisuri.
P. întâmpinarea depusă la dosar ( f. 12), pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA ( CNADNR SA) a invocat în principal excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bucurețti și declinarea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalu I., iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale, pârâtul a arătat că T. I. este competent să soluționeze cauza de față, dat fiind că imobilul supus exproprierii este situat în raza teritorială a acestui tribunal.
La termenul de judecată din data de 19.06.2013 ( f. 58) pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA ( CNADNR SA) a solicitat introducerea în cauză a . SA, conform art.57 C.pr.civ, având în vedere calitatea acesteia de titular de drepturi reale asupra terenului expropriat, precum și faptul că banca a agreat poziția reclamantei cu privire la dezacordul asupra cuantumului despăgubirii, încât ar putea avea aceleași pretenții ca și petenta.
P. întâmpinarea depusă la dosar, . SA invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București- Secția de C. Administrativ, invocând, în esență, următoarele apărări:
În speță, reclamanta solicită anularea parțială a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor, numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite în urma exproprierii .Cu alte cuvinte, reclamanta nu contestă exproprierea, ci solicită anularea unui act administrativ, care nu este de competența tribunalului, ci a curții de apel, ca instanță de drept comun în materia contenciosului administrativ, conform art. 23 alin.1) din Legea nr. 255/2010 cu referire la art. 10 pct.1) din Legea nr. 554/2004, prezenta acțiune fiind formulată în contradictoriu cu o autoritate publică centrală.
Banca a contestat competența Tribunalului I., pentru două considerente: art.22(3) din Legea nr. 255/2010 se referă expres numai la faptul că stabilirea despăgubirii în cazul în care se formulează acțiune în conformitate cu prevederile acestui articol se soluționează în conformitate cu dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994; adoptarea punctului de vedere al pârâtului ar goli de rațiune partea finală a art. 23( 1) din legea nr. 255/2010 „ …cererile sunt de competența instanței de drept comun”, atâta timp cât art. 21(1) din legea nr. 33/1994 stabilește competența exclusivă materială, în cazul cererilor de expropriere, în favoarea tribunalului, iar în al doilea rând, acest articol reglementează soluționarea cererilor de expropriere, or, în prezenta cauză, instanța nu a fost învestită cu o asemenea cerere, ci cu o cerere de anulare parțială a unui act administrativ.
La termenul de judecată din data de 16.10.2013, reclamanta ., pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA ( CNADNR SA) și M. Public-P. de pe lângă T. București, invocând, în esență, faptul că reclamanta nu contestă măsura exproprierii, care este un act administrativ, ci cuantumul despăgubirii.
P. sentința civilă nr. 1777/16.10.2013 T. București și-a declinat competența de soluționare in favoarea Tribunalului I., dosarul fiind înregistrat la data de 20.01.2014 sub numărul_ .
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul reține următoarele:
P. contractul de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 712/18.10.2006 de către BNP E. M. C., reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului – teren în suprafață totală de 50.000 m.p. situat în Voluntari, județul I..
P. Hotărârile nr. 18/14.08.2012, 65/14.08.2012, 41/03.12.2012 și 59/03.12.2012, emise de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România au fost acordate despăgubiri pentru exproprierea imobilelor situate pe teritoriul administrativ al localității Voluntari, județul I., având numerele cadastrale 3475/2, 3474/3/1, 3474/1/2 și 3474/2.
În drept, potrivit prevederilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii.
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare (f. 74-84), în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 33/1994, iar din cuprinsul acestuia reiese faptul că valoarea de piață (circulație) a imobilelor care fac obiectul cauzei, la data exproprierii, respectiv 28.11.2011, este de 449.964 de euro, iar prejudiciul creat reclamantei prin lipsa accesului la drumul public este de 214.632 de euro.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 33/2 iunie 1994, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.
Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mica decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau altă persoană interesată.
În conformitate cu dispozițiile legale menționate, persoanele expropriate formulează pretenții sau solicită despăgubiri daca înțeleg să-și exercite dreptul de dispoziție, drept ce nu poate fi îngrădit de instanța de judecată, care are numai atribuția de a compara oferta și cererea.
În cauza de față, modul de calcul prezentat în expertiza efectuată de cei trei experți a rezultat din aplicarea metodei comparației vânzărilor, fiind în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare valabile și în România. S-a mai arătat că, în aplicarea acestei metode de evaluare au fost analizate tranzacții cu terenuri amplasate în aproprierea celor în litigiu.
P. urmare, în baza art. 21 și urm. din Legea nr. 33/1994, tribunalul va admite cererea, constatând îndeplinite formalitățile legale, va anula în parte Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 18/14.08.2012, 65/14.08.2012, 41/03.12.2012 și 59/03.12.2012,, în sensul majorării despăgubirilor datorate de către pârâtă pentru imobilele expropriate. În același timp o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 449.964 de euro, reprezentând despăgubiri pentru expropriere, precum și a sumei de 214.632 de euro, reprezentând prejudiciu pentru expropriere, în echivalent lei la cursul BNR din ziua efectuării plății.
În temeiul prevederilor art. 274 alin. 1 C. pr. civ., o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 3.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . cu sediul în sector 6, București, .. 4E, ..6, în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. T. ȘI I. P. COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA cu sediul în sector 1, București, .. 38 și intervenienta . SA cu sediul în sector 1, București, ..
Anulează în parte Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 18/14.08.2012, nr. 65/14.08.2012, 41/03.12.2012 și nr. 59/03.12.2012, în sensul majorării despăgubirilor datorate de către pârâtă pentru imobilele expropriate.
Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 449.964 de euro, reprezentând despăgubiri pentru expropriere, precum și a sumei de 214.632 de euro, reprezentând prejudiciu pentru expropriere, în echivalent lei la cursul BNR din ziua efectuării plății.
Obligă pe pârâtă la plata către reclamanta a sumei de 3.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la T. I..
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2016.
PREȘEDINTEGREFIER
Judecător M. E. M. M. A.
Red. ME/ 03.03.2016
Dact.ME/MMA/26.02.2016/5ex-com3
| ← Anulare act. Decizia nr. 84/2016. Tribunalul ILFOV | Anulare act. Sentința nr. 2537/2015. Tribunalul ILFOV → |
|---|
