Expropriere. Sentința nr. 229/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 229/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 27-03-2012 în dosarul nr. 229/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ nr. 229
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 27.03.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. M. O.
GREFIER M. P. M.
M. PUBLIC - P. de pe lângă Tribunalul I. a fost reprezentat de dl procuror A. A..
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. L. în contradictoriu cu pârâtul M. T., C. SI T. - C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA S.A., având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, reprezentat prin apărător G. M. (fila 3), lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, din eroare, la prezenta cauză s-a atașat motivele de apel formulate de Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. împotriva sentinței civile nr. 330/04.03.2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a civilă, în dosarul nr._/3/2008.
Cu privire la motivele de apel depuse la prezenta cauză, tribunalul reține că acestea au fost depuse de pârât în dovedirea apărărilor din întâmpinare.
Reclamantul, prin apărător depune la dosar copia contractului de închiriere nr. 198/29.08.2008, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3565/02.11.2006 și note de ședință cu privire la excepția tardivității invocate de pârât.
Instanța acordă cuvântul asupra excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârât prin întâmpinare.
Reclamantul, prin apărător solicită respingerea excepției tardivității, având în vedere dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010 care prevede că termenul de depunere a contestației este de 3 ani. Învederează că pârâtul a invocat această excepție în baza unei legii abrogate. Mai arată că semnătura de pe confirmarea de primire nu este a reclamantului.
Reprezentantul Ministerului Public, față de actele aflate la dosar, lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța asupra excepției.
Tribunalul reține cauza spre soluționare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.01.2012, reclamantul M. L. în contradictoriu cu pârâtul M. T., Construcțiilor si T. - C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România S.A. a formulat contestație împotriva Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 69/15.04.2009, solicitând stabilirea reală a prețului terenului expropriat în suprafață de 282 mp. și acordarea de despăgubiri în cuantum de 20.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, la data de 15.04.2009, s-a dispus exproprierea și acordarea de despăgubiri, pentru terenul în suprafață de 282 mp., situat în ., . I., având număr cadastral 5521/1, teren ce aparține expropriatului M. L.. Despăgubirile ce i-au fost acordate pentru exproprierea terenului au fost în cuantum de 4.494,71 lei, valoare ce nu poate fi considerată reală sau prețul cu care se vindeau terenurile la data exproprierii imobilelor. Această sumă este sub prețul zonei unde se află situat terenul, iar prin hotărârea comisiei, interesele sale au fost prejudiciate.
Reclamantul a mai arătat că a deținut în proprietate un teren în extravilanul comunei Snagov, în suprafață de 3000 mp., din această suprafață de teren în anul 2008, pârâtul a expropriat suprafața de 14.232 mp., iar în anul 2009, suprafața de 282 mp.. În anul 2009 a formulat contestație în vederea stabilirii cuantumul real al despăgubirilor pentru suprafața de 1423 mp., ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București. În urma efectuării expertizelor, s-a stabilit că valoarea reală a terenului expropriat este de aproximativ 15 euro/mp..
Din Hotărârea nr. 68/2009 rezultă faptul că pentru terenul în suprafață de 282 mp., i s-au acordat despăgubiri în cuantum de 12 euro/mp..
A mai precizat că în Hotărârea nr. 69/2009 se menționează că reclamantul nu s-a prezentat în fața Comisiei, deși a fost notificat cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Realitatea este că nu a fost notificat și nici nu i s-a comunicat Hotărârea, întrucât din anul 2008 nu mai locuiește în fapt la adresa din .>
La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 69/15.04.2009, procesul-verbal nr. 69/2009, recipisa de consemnare nr._/1/14.05.2009, titlul de proprietate nr._/2005, planuri de amplasament și delimitare a imobilului, raport de expertiză tehnică imobiliară, contract de închiriere nr. 198/2008 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3565/2006.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției ca tardiv introdusă, față de faptul că Hotărârea nr. 69/2009 a fost emisă în baza Legii nr. 198/2004 modificată de Legea nr. 184/2008 și O.U.G. nr. 228/2008. Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 198/2004, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor poate formula contestație în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea. Potrivit dovezii de comunicare a Hotărârii, aceasta a fost primită de reclamant la data de 11.05.2009, iar contestația a fost formulată cu mult peste termenul de 30 de zile.
Pârâtul a mai arătat că, față de susținerea reclamantului că nu i s-a comunicat hotărârea, aceasta este puerilă, având în vedere faptul că la prezenta cauză a fost depusă la dosar atât Hotărârea contestată, procesul-verbal, recipisa de consemnare și documentația cadastrală aferente suprafeței de teren al cărui cuantum de despăgubiri de contestă.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă și art. 9 din Legea nr. 198/2004.
În susținerea întâmpinării au fost depuse la dosar motive de apel formulate de Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. împotriva sentinței civile nr. 330/04.03.2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a civilă în dosarul nr._/3/2008.
Analizând cauza de față, sub aspectul excepției tardivității formulării cererii, tribunalul reține următoarele:
Prin raportare la natura juridică a acțiunii, respectiv contestație împotriva Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 69/15.04.2009 emisă de pârât, tribunalul reține că termenul de exercitare a acesteia se calculează în conformitate cu prevederile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local.
Referitor la incidența prevederilor Legii nr. 198/2004, tribunalul reține că hotărârea de stabilire a despăgubirilor a cărei contestare face obiectul cauzei a fost emisă la data de 15.04.2009, moment la care era în vigoare actul normativ menționat. Prin urmare, actul juridic produce acele efecte prevăzute de legea în vigoare la data emiterii acestuia, legea nouă neputând reglementa efectele produse de o situație juridică înainte de .. Așadar, principiul care guvernează în cauză este cel al neretroactivității legii civile, ceea ce înseamnă că o lege civilă se aplică numai situațiilor care se ivesc în practică după ., iar nu și situațiilor anterioare, regulă exprimată prin adagiul tempus regit actum.
Astfel, potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 198/2004, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului. Iar, conform alin. 2, în cazul în care hotărârea nu a fost comunicată, orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente, în termen de 3 ani de la data afișării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în condițiile art. 7, sub sancțiunea decăderii.
În speță, tribunalul reține că hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 69/15.04.2009 emisă de pârât a fost comunicată reclamantului la data de 11.05.2009, la adresa din București, .. 152, ., sector 1, astfel cum rezultă din confirmarea de primire aflată la fila 38 din dosarul cauzei.
Tribunalul va înlătura apărările formulate de reclamant în sensul nevalabilității procedurii de comunicare a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 69/15.04.2009 întrucât acesta nu mai locuia la adresa unde s-a făcut comunicarea având în vedere că înscrisul reprezentat de confirmarea de primire aflată la fila 38 din dosarul cauzei reprezintă un înscris autentic, în înțelesul dispozițiilor art. 1.171 din Codul civil din anul 1864, fiind întocmit cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are drept de a funcționa în locul unde s-a făcut actul.
Astfel, în privința constatărilor personale ale agentului instrumentator, făcute prin propriile simțuri și în limitele atribuțiilor sale, înscrisul autentic, astfel cum este și confirmarea de primire întocmită de agentul poștal face dovada până la înscrierea în fals, potrivit art. 1.173 din Codul civil din anul 1864. Prin urmare, nu poate fi primită afirmația reclamantului că cele consemnate în înscrisul autentic nu corespund realității, neputând să facă proba contrară acestor mențiuni, singura posibilitate de combatere a constatărilor personale ale agentului instrumentator fiind procedura de înscriere în fals.
Pe cale de consecință, întrucât în efortul procesual probator, reclamantul nu a înțeles să se înscrie în fals cu privire la mențiunile agentului intrumentator, rezultă că înscrisul - confirmare de primire - aflat la fila 38 din dosarul cauzei face deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată, fiind opozabil erga omnes (art. 1.173 Cod civil).
Având în vedere cele de mai sus, prin raportare la întregul material probator administrat în cauză și văzând și regula „onus probandi incumbit actori”, reglementată de dispozițiile art. 1.169 din Codul civil din anul 1864, tribunalul apreciază că aspectele invocate de reclamant nu au fost dovedite, astfel că, prin formularea prezentei contestații la data de 17.01.2012, a fost depășit termenul legal imperativ reglementat de dispozițiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local
Pentru toate aceste considerente, tribunalul urmează să admită excepția tardivității formulării cererii și să respingă cererea formulată de reclamantul M. L. ca fiind tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității formulării cererii.
Respinge cererea formulată de reclamantul M. L., cu domiciliul procesual ales în București, ., .. 1, ., sector 3 în contradictoriu cu pârâtul M. T., C. SI T. - C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1, ca tardiv formulată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2012.
PREȘEDINTE GREFIER
E. M. O. M. M.
Red. MM/Thred. EMO/
4 ex./09.04.2012
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 192/2013. Tribunalul ILFOV | Fond funciar. Decizia nr. 233/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
