Fond funciar. Decizia nr. 1076/2013. Tribunalul ILFOV

Decizia nr. 1076/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 1076/2013

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL I.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.1076R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.07.2013

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P.: A. M. C.

JUDECĂTOR: A. D.

JUDECĂTOR: M. E.

GREFIER: L. I.

Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenții reclamanți P. C., M. C., P. O. împotriva sentinței civile nr.5028/05.11.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și intimatul intervenient C. I., având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata pârâtă reprezentată de consilier juridic care depune delegație la dosar și intimatul C. I. personal și asistat de apărător ales.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 05.06.2013 s-a depus o cerere de intervenție accesorie de către P. C. P., cerere care a fost comunicată părților, după care,

Tribunalul acordă cuvântul asupra admisibilității cererii de intervenție formulată de P. C. P..

Intimata pârâtă C. Județeană I. pentru stabilirea D. de Proprietate asupra Terenurilor, prin consilier juridic arată că cererea este admisibilă întrucât P. este reprezentantul Comisiei Locale care este depozitarul întregii arhive.

Intimatul intervenient C. I., prin apărător, arată că în fața instanței de fond P. a formulat cerere de intervenție accesorie care fost respinsă iar primarul nu a formulat recurs. Arată că cererea nu poate fi calificată nici ca fiind întâmpinare întrucât acesta nu este parte și nici măcar nu a fost citat la primul termen de judecată.

Tribunalul deliberând asupra admisibilității cererii de intervenție formulată de P. C. P., constată că acesta a formulat cerere de intervenție și în fața instanței de fond, cerere care a fost respinsă pentru putere de lucru judecat, motiv pentru care apreciază că formularea unei noi cererii de intervenție în recurs este inadmisibilă acesta putând formula recurs sau întâmpinare. Constată de asemenea că cererea de intervenție nu poate fi calificată întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe noi de invocat Tribunalul acordă cuvântul asupra propunerii de probe.

Părțile având pe rând cuvântul arată că nu solicită încuviințare de probe noi în recurs.

Tribunalul ia act că nu se solicită încuviințarea de probe noi în recurs și nemaifiind alte cererii prealabile de formulat declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.

Intimatul intervenient C. I., prin apărător, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile. Arată că prin absența recurenților se dovedește faptul că aceștia nu solicită refacerea sentinței civile ci doar obținerea cheltuielilor de judecată. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

Intimata pârâtă C. Județeană I. pentru stabilirea D. de Proprietate asupra Terenurilor, prin consilier juridic, solicită respingere recursului ca neîntemeiat.

TRIBUNALUL,

Prin acțiunea civilă înregistrată pe Judecătoriei B. sub nr._ , reclamanții P. C., M. C. și P. O., au chemat în judecată pe pârâta C. JUDEȚEANĂ I., DE APLICARE A LEGII 18/1991, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 309 din 29.09.1994, emisă de C. Municipiului București și Sectorului Agricol I. pentru aplicarea Legii Fondului Funciar nr. 18/1991; să se constate că ultima Hotărâre a unei Comisii Județene ce le este aplicabilă, este Hotărârea nr.41/05.03.1992 emisă de C. Municipiului București pentru aplicarea prevederilor Legii Fondului Funciar nr. 18/1991 in baza căreia trebuia să li se emită Titlu de Proprietate.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, sunt moștenitorii numiților P. I., M. Stele și P. L., persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în conformitate cu legile fondului funciar pe raza comunei P., Județul I. .

În urma cererii formulate în conformitate cu Legea nr.18/1991, acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 3,60 ha din cele 4 ha la care ai fi fost îndreptățiți conform dreptului de proprietate avut anterior cooperativizării agriculturii.

Dreptul a fost reconstituit ca urmare a emiterii Hotărârii nr.41/05.03.1992 emisă de C. Municipiului București pentru aplicarea prevederilor Legii Fondului Funciar nr. 18/1991.

La data de 13.03.1992 a fost emisă de către Primăria P. – C. Locală de Aplicare a Legii 18/1991, Adeverința de proprietate care consfințea reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3,6 ha pentru autorii lor.

Ulterior, deși aceasta Hotărâre nr.41/05.03.1992 produsese efecte juridice, in sensul ca în baza ei se emisese Adeverința de proprietate care a constituit ani la rând actul doveditor al proprietății lor asupra terenului, care intrase așadar in circuitul civil, a fost emisă pe cale interna o alta Hotărâre a Comisiei Județene, respectiv Hotărârea nr. 309/29.09.1994 emisa de C. Mun. București si Sectorului Agricol I. pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 care prevede ca "se validează modificările propuse de către C. Locala Peris pentru anexele: 2A, 2B, 3, 4, 6, 9, "11".

Modificarea, in ceea ce ne privește, a constat in faptul ca li s-a "tăiat” dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,60 ha, rămânând in urma acestei Hotărâri a Comisiei Județene, cu o suprafața de 3 ha.

Așadar, pentru un act intrat in circuitul civil, care nu putea fi decât desființat de către instanța de judecata si emis un nou act valid, s-a procedat la modificarea sa, pe cale internă, prin emiterea unor propuneri de către C. Locala, modificări care ulterior, fără a se da vreo motivare, au fost validate de către C. Județeană.

Criticăm modul in care a decurs aceasta întreagă procedură fata de faptul ca art. 27 alin. 2 indice 2 Legea nr. 18/1991, prevede clar ca actele care au intrat in circuitul civil nu pot fi revocate pe cale interna, ci doar desființate de către instanța de judecata, in urma realizării judecații cauzei. Acesta reprezintă de altfel si un principiu in drept, in sensul ca actele care au produs efecte juridice nu mai pot fi anulate decât de instanța de judecata.

Interesul promovării prezentei acțiuni rezida în aceea că ulterior le-a fost emis in anul 1997 Titlul de Proprietate in baza Legii nr. 18/1991, respectiv TP nr._/25.08.1997 in care li s-a consfințit ca suprafața deținuta in proprietate cea de 3.4818 ha.

In prezent, o persoana terța, care pretinde ca ii încalcă dreptul de proprietate, C. I., a intentat acțiune în constatarea nulității absolute parțiale a Titlului lor de Proprietate, pentru 6.000 mp, acțiune pe care o sprijină cu cerere de intervenție si P. C. P. (în prezent dosarul se află în faza recursului, pe rolul Tribunalului București, Secția a-IV-a Civila, Dosar nr._ ).

Unul dintre motivele de nulitate invocate este si acela ca in emiterea T.P., nu s-a ținut cont de ultima Hotărâre a Comisiei Județene emise cu privire la ei, respectiv Hotărârea nr. 309/29.09.1994, respectiv ca li s-a reconstituit drept de proprietate pe o suprafața mai mare decât ar fi trebuit in mod legal. _

Consideră că în mod corect aceasta hotărâre nu a fost luata în seamă, întrucât ea era nelegala, însă, pentru eliminarea oricărei posibilități de interpretare, au înțeles să-și întemeieze prezenta acțiune care să aibă ca petit expres, constatarea nulității absolute a acestei Hotărâri nelegale, si constatarea ca, fiindu-le aplicabilă ca ultimă hotărâre, Hotărârea nr. 41/05.03.1992.

În drept: art. 27 alin.2 ind.2, art. 53-55 din Legea 18/1991, art. III din Legea 169/1997.

In dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei copie de pe cererea adresată Primarului; copie de pe Hotărârea nr.41/1992; copie de pe adeverința 285/3.03.1992; copie proces verbal de punere în posesie, copie de pe Hotărârea nr.309/1994; copie de pe T.P._/1997; împuternicirea avocațială.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru în conformitate cu prevederile art.42 Legea 1/2000 – republicată.

Pârâta, C. Județeană de Aplicare a Legii 18/1991 I. a formulat întâmpinare, arătând că, față de obiectul cererii, în speță sunt aplicabile prevederile art. 53 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în totalitatea lor, adică această acțiune trebuia promovată în termen de 30 zile de la comunicarea Hotărârii mai sus arătate.

Mai arată pârâta, că, chiar dacă reclamanții vor argumenta că această Hotărâre nu le-a fost comunicată, aceștia nu pot nega că au luat la cunoștință de ea în timpul dosarului_ , fapt pentru care au invocat excepția tardivității introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 5028/05.11.2012, Judecătoria B. a admis excepția lipsei de interes a cererii de chemare in judecata si a cererii reconvenționale, a respins excepția inadmisibilității cererii de intervenție in interes propriu a PRIMARULUI C. P., excepție invocata de către reclamanți, ca neîntemeiata; a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere din cererea de intervenție in interes propriu a Primarului comunei P., având ca obiect constatarea nulității absolute a adresei nr.522.1997 a Prefecturii Judetului I., excepție invocata de către reclamanți, ca neîntemeiata; a respins excepția caracterului inform al cererii de intervenție in interes propriu a Primarului comunei P., excepție invocata de către reclamanți, ca neîntemeiata, a admis excepția puterii de lucru judecat a cererii de intervenție in interes propriu a Primarului comunei P., excepție invocata din oficiu și a respins aceasta cerere in consecința, a respins e cererea de intervenție accesorie in favoarea Comisiei Județene I. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, formulata de câtre intervenientul C. I., domiciliat în comuna P., ., ca neîntemeiata și a respins cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiata.

P. a hotărî astfel instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:

In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes a cererii de chemare in judecata si a cererii reconventionale formulate de catre reclamanti, exceptie invocata din oficiu, instanta de fond a apreciat ca se impune admiterea acestei exceptii si respingerea cererilor in consecinta, pentru urmatoarele considerente:

In baza Hotararii Comisiei municipiului Bucuresti nr.41/05.03.1992 a fost emisa adeverinta de proprietate nr.285/13.03.1992 prin care s-a reconstituit in favoarea lui P. I.I. ( in calitate de mostenitor al defunctului P. D.I. ) dreptul de proprietate, in conditiile Legii 18/1991, pentru suprafata de teren de 3,60 ha.

Ulterior a fost emisa Hotararea nr.309/29.09.1994, a Comisiei municipiului Bucuresti si Sectorului Agricol I., prin care au fost validate modificarile propuse de catre C. Locala Peris pentru anexele 2A, 2B, 3, 4, 6, 9 si 11, modificarea constand, in ceea ce-i priveste pe reclamanti, in faptul ca din suprafata initial reconstituita acestora, de 3,6 ha, a fost scazuta suprafata de 6000 mp pe motiv ca aceasta din urma suprafata s-ar regasi la intervenientul C. I..

La data de 25.08.1997 s-a emis in favoarea mostenitorilor defunctului P. D.I., si anume P. I.I., M. I.S., P. M.O., titlul de proprietate nr._, reconstituindu-se in favoarea acestora dreptul de proprietate pentru o suprafata totala de 3,4818 ha.Se constata, asadar, ca titlul de proprietate a fost emis fara a se lua in calcul Hotararea nr.309/29.09.1994, a Comisiei municipiului Bucuresti si Sectorului Agricol I., ci doar cu luarea in considerare a Hotararii Comisiei municipiului Bucuresti nr.41/05.03.1992.

Instanta a mai reținut ca in dosarul_ a fost pronuntata decizia civila nr.3305/20.12.2011, a Tribunalului Bucuresti, prin care a fost solutionata in mod irevocabil actiunea promovata de intervenientul din prezenta cauza C. I. prin care acesta din urma a solicitat sa se constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr._/25.08.1997, in ceea ce priveste suprafata de 6000 mp ce a facut si obiectul Hotararii nr.309/29.09.1994 in sensul diminuarii din suprafata initial validata de 3,6 ha, suprafata pe care intervenientul C. I. a pretins-o ca urmare a admiterii cererii privind constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate mentionat, in considerarea indeplinirii de catre acesta a cerintelor art.23 din Legea 18/1991, republicata.Prin decizia civila anterior mentionata a fost respinsa in mod irevocabil actiunea promovata de C. I., in ceea ce priveste constatarea nulitatii titlului de proprietate, retinandu-se in considerentele deciziei ca nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absoluta prevazute de art.III din Legea 169/1997.

Or, in aceste conditii, este evident ca cele doua capete de cerere din cererea de chemare in judecata sunt lipsite de interes. De altfel, chiar reclamantii si-au justificat interesul in promovarea prezentei actiuni prin faptul ca la acel moment se afla pe rol dosarul anterior mentionat,_, in care se solicita nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr._/1997, emis in baza Hotararii nr.41/05.03.1992.

Instanta a retinut ca prin interes-conditie ca o persoana sa fie parte in procesul civil, se intelege folosul practic urmarit de cel ce a pus in miscare actiunea civila si trebuie sa indeplineasca mai multe cerinte: sa fie legitim, nascut si actual, personal si direct.

Instanta a apreciat ca reclamantii din prezenta cauza nu justifica un interes nascut si actual in promovarea actiunii civile de fata, apreciind ca acestia nu se expun niciunui prejudiciu in lipsa punerii in miscare a actiunii civile de fata.Astfel, fata de validarea titlului de proprietate prin hotarare judecatoreasca irevocabila nu se justifica solicitarea reclamantilor privind constatarea nulitatii absolute partiale a Hotararii nr.309/29.09.1994 intrucat aceasta nu a stat la baza emiterii titlului.Pe cale de consecinta, nici capatul de cerere privind constatarea aplicabilitatii in ceea ce-i priveste pe reclamanti a Hotararii nr.41/05.03.1992 nu se justifica prin prisma analizarii conditiei intersului judiciar, motiv pentru care actiunea reclamantilor urmeaza a fi respinsa ca lipsita de interes, urmare a admiterii exceptiei invocate din oficiu.

Instanta a constatat ca prin cererea reconventionala la cererea de interventie in interes propriu a Primarului comunei Peris, formulata de catre reclamanti, s-a solicitat nulitatea absoluta a proceselor verbale de punere in posesie nr.815/1994 si nr.154/1996, prin care s-a dispus punerea reclamantilor in posesie cu suprafata rezultata din titlul de proprietate. Avand in vedere ca reclamantii sunt parti in aceste acte de reconstituire a dreptului de proprietate, instanta a apreciat ca nu justifica un interes legitim in a solicita nulitatea absoluta a acestor procese verbale de punere in posesie, acestia neputand utiliza decat procedura plangerii prevazuta de dispozitiile art.51-53 din Legea 18/1991, republicata.

In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii cererii de interventie in interes propriu a Primarului comunei Peris, exceptie invocata de catre reclamanti, instanta de fond a apreciat ca se impune respingerea acestei exceptii ca neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:

In esenta, reclamantii arata ca aceasta din urma cerere de interventie in interes propriu este inadmisibila pe motiv ca are caracterul unei noi cereri de chemare in judecata, formulata de catre un tert, iar instanta, din oficiu, a calificat aceasta cerere ca fiind o cerere de interventie in interes propriu, subrogandu-se in mod nelegal in vointa partilor si modificand cadrul procesual fixat de catre parti.

Instanta a reținut ca la termenul din 28.05.2012 a fost calificata cererea in discutie ca o cerere de interventie in interes propriu si in temeiul art.55 C.proc.civ., dupa punerea acesteia in discutia contradictorie a partilor, a incuviintat in principiu cererea de interventie.Se constata ca reclamantii, prin aparator, au invocat aceleasi argumente in sustinerea respingerii cererii de interventie in interes propriu ca inadmisibila la termenul din 28.05.2012, ca si cele invocate in sprijinul prezentei exceptii.Or, incheierea prin care a fost incuviintata in principiu o cererea de interventie are caracter interlocutoriu astfel incat nu se mai poate reveni asupra masurii dispuse. Prin urmare, in masura in care justifica un interes, reclamantii pot ataca, o data cu solutiile date prin prezenta sentinta, si incheierea anterior mentionata, criticand-o pentru nelegalitate.Instanta apreciaza ca oricum calificarea de catre instanta a cererii de chemare in judecata formulata de catre P. comunei Peris ca o cerere de interventie in interes propriu nu este nelegala, aceasta fiind o concretizare a rolului activ al judecatorului fara a se incalca principiul disponibilitatii ce guverneaza procesul civil intrucat instanta nu a modificat cauza cererii respective, fundamentul juridic al acesteia ci doar, fata de motivele de drept si de fapt expuse a apreciat ca sunt indeplinite conditiile pentru calificarea cererii in sensul mentionat.

In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere din cererea de interventie in interes propriu a Primarului comunei Peris, avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a adresei nr.522/1997 a Prefecturii judetului I., exceptie invocata de catre reclamanti, instanta a apreciat ca se impune respingerea acestei exceptii ca neintemeiata intrucat nu vizeaza un veritabil capat de cerere din cererea de interventie in interes propriu, acesta fiind de fapt o aparare de fond.

Cu privire la exceptia caracterului inform al cererii de interventie in interes propriu a Primarului comunei Peris, exceptie invocata de catre reclamanti, instanta a apreciat ca se impune respingerea acestei exceptii ca neintemeiate intrucat in cuprinsul acestei cereri de interventie se regasesc atat motivele de fapt cat si motivele de drept pe care se sprijina cererea.

In ceea ce priveste exceptia puterii de lucru judecat a cererii de interventie in interes propriu a Primarului comunei Peris, exceptie invocata din oficiu, instanta a apreciat ca se impune admiterea acestei exceptii si respingerea cererii in consecinta, pentru urmatoarele considerente:

Puterea lucrului judecat este un efect al hotararii judecatoresti irevocabile si presupune faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare.

Puterea de lucru judecat este reglementata ca o prezumtie legala, potrivit art.1200 pct.4 C.civ.( fostul cod civil ) si ca o exceptie procesuala, potrivit art.166 C.proc.civ., de unde rezulta ca exceptia puterii lucrului judecat se poate ridica de parti sau de judecator, chiar inaintea instantelor de recurs.

Trebuie totodata precizat ca autoritatea de lucru judecat nu reprezinta acelasi lucru cu puterea de lucru judecat, prima notiune reprezentand o parte a celei de-a doua.Existenta unei hotarari judecatoresti poate fi invocata in cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci cand se invoca exclusivitatea hotararii ( adica un nou litigiu intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect si cu aceeasi cauza ), sau cu putere de lucru judecat, cand se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie intrunita tripla identitate, respectiv aceleasi parti, acelasi obiect si aceeasi cauza.

In ceea ce priveste partea din hotararea judecatoreasca ce intra in puterea lucrului judecat, aceasta este, in primul rand, dispozitivul, in care este cuprinsa solutia instantei.Cu toate acestea, acelasi efect trebuie recunoscut si considerentelor, in masura in care explica dispozitivul si se reflecta in el, acele considerente decisive, ce fac corp comun cu dispozitivul.

In speta, instanta a invocat exceptia puterii de lucru judecat a cererii de interventie in interes propriu a Primarului comunei Peris in raport de decizia civila nr.3305/20.12.2012, pronuntata in dosarul_, mai exact s-a invocat acel efect al hotararii judecatoresti ce-l reprezinta obligativitatea sa, fata de considerentele si dispozitivul deciziei civile mentionate.Astfel, se constata ca in mare masura petitul cererii de interventie in interes propriu a Primarului comunei Peris formulata in prezenta cauza se confunda cu petitul cererii reconventionale formulate de catre P. comunei Peris, calificate drept cerere de interventie accesorie in favoarea reclamantului C. I., cerere ce a fost formulata in dosarul_ .Avand in vedere ca prin sentinta civila nr.6032/20.12.2010, pronuntata in acelasi dosar_, a fost admisa in parte actiunea reclamantului C. I., constatandu-se nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr._/1997, pe cale de consecinta, a fost admisa in parte si cererea de interventie accesorie a Primarului comunei Peris, fara insa ca in dispozitivul sentintei mentionate sa se regaseasca si solutia instanei asupra capetelor de cerere din respectiva cerere de interventie accesorie.

Pe de alta parte, raportat la acelasi petit al prezentei cereri de interventie in interes propriu a Primarului comunei Peris, se observa ca se incearca obtinerea pe cale judecatoreasca a anularii tuturor actelor de reconstituire a dreptului de proprietate anterioare emiterii titlului de proprietate nr._/1997 dar si a titlului de proprietate mentionat. Astfel, se constata ca se solicita constatarea nulitatii absolute partiale a Hotararii nr.41/1992, a proceselor verbale nr.815/1994, nr.154/1996 si nr.154/1996, anularea unei adrese emise de catre Prefectura Judetului I., anularea adeverintei de proprietate nr.285/1992 si alte capete de cerere accesorii.

Prin urmare, pe calea acestei cereri de interventie in interes propriu se incearca repunerea in discutie a problematicii privind valabilitatea titlului de proprietate nr._/1997, valabilitate asupra careia, in mod irevocabil, prin decizia civila nr. 3305/20.12.2012, pronuntata in dosarul_, instanta s-a pronuntat, statuandu-se ca in raport de titlul de proprietate mentionat nu este incident niciun caz de nulitate absoluta dintre cele prevazute de art.III din Legea 169/1997.

Instanta a apreciat ca nici actele anterioare emiterii titlului de proprietate nu pot fi cenzurate in prezent de catre instanta intrucat prin desfiintarea acestora se tinde la a repune in discutie o chestiune transata in mod irevocabil, si anume faptul ca titlul de proprietate nr._/1997 este valabil, neimpunandu-se anularea acestuia.

Împotriva sentinței civile nr. 5028/05.11.2012 au formulat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea dosarului în vederea rejudecării la instanța de fond.

În motivarea recursului recurenții au arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel recurenții au considerat greșit calificat de prima instanță, interesul în promovarea acțiunii, întrucât la momentul introducerii acțiunii justificau un interes în sensul că doreau contracararea acțiunii promovate de C. I. de anulare a titlului lor de proprietate. În timp acea acțiune a fost soluționată astfel încât la momentul soluționării prezentului dosar titlul de proprietate era în mod irevocabil valabil.

În opina recurenților interesul trebuie raportat la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și nu la momentul pronunțării, nefiind normal să fie sancționați pentru o împrejurare care a apărut pe parcursul judecării dosarului.

S-a mai susținut că pe de altă parte, chiar pierderea interesului este discutabilă întrucât anularea hotărârii Comisiei Județene reprezintă alt petit decât anularea titlului de proprietate. Chiar dacă aceste acte au o legătură destul de strânsă între ele, au considerat recurenții că nu există lipsă de interes, atâta timp cât dispozitivul hotărârii de anulare a titlului de proprietate privește doar această operațiune juridică iar problema dacă considerentele unei hotărâri intră sau nu în puterea lucrului judecat este încă discutabilă ca problemă doctrinară.

Recurenții reclamanți au mai arătat că admiterea prin absurd, a anulării hotărârii Comisie Județene nr. 41/1992, astfel cum s-a solicitat pe cale reconvențională în prezentul dosar, ar putea repune în discuție validitate titlului de proprietate.

În drept au fost invocate disp. art. 299 și urm, art. 3041 C. proc. Civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 24.05.2013, intimatul intervenient C. I. a solicitat respingere recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 5028/05.11.2012 cu obligare recurenților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare intimatul intervenient a arătat că instanța de fond a admis în mod corect excepția lipsei de interes a cererii reținând faptul că prin Hotărârea Comisiei Municipiului București de aplicare a legii nr. 188/1991 a reconstituit în favoarea moștenitorului defunctului P. D. I. dreptul pentru suprafața de 3,60 ha teren agricol, emițând adeverința nr. 285/13.03.1992, fără ca această să reprezinte titlul de proprietate, titlu care a fost obținut în anul 1997, după validarea modificărilor propuse de C. Locală P. de către C. Județeană a municipiului București și a Județului I. prin hotărârea nr. 309/29.09.2009 pentru suprafața de 3,4818 ha.

Astfel în mod corect, în opinia intimatului intervenient instanța de fond a apreciat că recurenții reclamanți nu prezintă un interes născut și actual în promovarea acțiunii, apreciind faptul că aceștia nu s-au expus nici unui prejudiciu și că validarea titlului de proprietate prin hotărâre judecătorească irevocabilă nu justifică solicitarea recurenților reclamanți privind constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii 309/29.09.2009.

S-a mai arătat de intimatul intervenient că recurenții reclamanți nu urmăresc desființarea sentinței civile recurate decât pentru a încerca recuperarea cheltuielilor efectuare de aceștia cu ocazia soluționării pricinii de față nu reformarea acesteia pentru aplicarea greșită a legii.

La data de 03.06.2013, P. C. P. a depus la dosar o cerere de intervenție accesorie în interesul intimatei, cerere ca la termenul din data de 02.07.2013 a fost respinsă ca inadmisibilă.

Analizând recursul civil de față, prin prisma dispozițiilor art.304 pct 9 si art.304 ind.1 C.p.c. Tribunalul il apreciază ca fiind nefondat si il va respinge in consecinta pentru următoarele considerente:

Este neîntemeiata prima critica a recurenților întrucât prima instanța a constatat in mod legal si temeinic că interesul reclamanților in formularea cererii de chemare in judecata si a cererii reconvenționale nu mai există la momentul pronunțării hotărârii din moment ce prin hotărârea judecătoreasca rămasa irevocabila (dec civ nr.3305/R/20.12.2011) s-a constatat validitatea titlului lor de proprietate.

Interesul in promovarea unei acțiuni trebuie sa subziste pe toata durata procesului. Faptul ca recurentii au promovat prezentul litigiu pentru a contracara o acțiune a partii adverse, acțiune ce s-a finalizat in favoarea lor si ca au facut cheltuieli de judecata in acest proces nu justifica actualitatea interesului lor.

Nu poate fi primita nici cea de-a doua critica deoarece soluția reținuta de prima instanța se impunea cu atat mai mult cu cat cele doua hotarari ale comisiilor de fond funciar contestate sunt acte premergătoare emiterii titlului, iar puterea lucrului judecat decurgând din litigiul nr._ poate fi invocata fie ca excepție, fie ca prezumție.

P. aceste motive, tribunalul constata ca hotărârea primei instanțe este legala si temeinica, urmând ca in baza art.312 C.p.c. sa respinga recursul ca nefondat.

P. ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți P. C., M. C., P. O. împotriva sentinței civile nr.5028/05.11.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și intimatul intervenient C. I. ca nefondat.

Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de P. C. P. ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 02.07.2013

Președinte Judecător Judecător A. M. C. A. D. M. E.

Grefier

L. I.

Concept red. gref. L.I-.

Red. Jud:AD /2exemplare /03.09.2013

Jud.fond :–R. V. A. - Jud.B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 1076/2013. Tribunalul ILFOV