Fond funciar. Decizia nr. 1307/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1307/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 1307/2014
Dosar nr. 12._ **
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 1307R
Ședința publică de la data de 20 mai 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR C. D.
JUDECĂTOR N. P. G.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenții I. J., I. T., I. V. împotriva sentinței civile nr. 4809/10.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 12._ ** în contradictoriu cu intimații C. L. AFUMAȚI P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, S. D., S. N., S. V., S. O., S. A., S. P., D. D., S. M., S. T., S. M., în cauza având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții I. T., I. V. personal, intimații S. N., S. V. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs;
- la data de 29.04.2014, intimatul S. V. depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare;
Tribunalul procedează la identificarea intimatului S. V. cu C.I. . nr._ emisă de SPCLEP Voluntari la 05.02.2008, a intimatului S. N. cu C.I. . nr._ emisă de SPCEP Sector 6 la data de 21.01.2014, a recurentului I. V. cu C.I. . nr._ emisă de SPCEP S5 biroul nr. 3/25.11.2007 și a recurentului I. T. cu C.I. . nr._ emisă de SPCLEP Voluntari la 05.09.2007.
Intimatul S. N. depune la dosar întâmpinare și comunică câte un exemplar părților prezente.
Se arată că nu sunt probe noi în calea de atac.
Tribunalul ia act că nu se solicită probe noi în calea de atac și acordă cuvântul pe fond în cadrul dezbaterilor.
Recurenții, având cuvântul, solicită admiterea recursului, să fie indicată și cealaltă parcelă.
Intimații solicită respingerea recursului, menținerea sentinței de fond.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4809/10.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 12._ **, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr. 12._ **/RJ, reclamanții I. J., I. T. si I. V., au chemat in judecata pe parații C. LOCALA DE APLICARE A LEGII 18/1991 AFUMATI JUDETUL I. si C. JUDETEANA DE APLICARE A LEGII 18/1991 I., S. D., S. N., S. V., S. O., S. A., S. P., D. D., S. M., S. T. si S. M., pentru ca prin sentința ce se va pronunța sa se constate nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr._/25.08.1997 emis pe numele defunctului S. N. I., cu privire la suprafața de teren de 2,50 ha, înscrisă in tarlaua nr. 54, ., întrucât aceasta suprafața de teren aparține autorului lor I. N..
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, sunt moștenitorii defunctului I. N. si I. E.. În anul 1941 a decedat I. N. (autorul lor), iar de pe urma acestuia au rămas ca moștenitori sotiaacestuia I. E. si cei trei fii I. J., I. T. si I. D. pentru care vine I. V., iar masa succesorala a fost compusă din 2,5 ha teren, situat in localitatea Creata Leșia, actualmente .. În evidentele acestei localități fiind înregistrata aceasta suprafața de teren.
Începând cu anul 1947, I. E. (mama lor) s-a mutat in concubinaj cu S. N. I. si a transferat terenul in suprafața de 2,5 ha in registru agricol al acestuia (S. N.I.). In anul 1955, I. E. s-a căsătorit cu defunctul S. N.I. a cărui T.P. solicita sa fie anulat parțial.
Mai arată reclamanții că, la data la care cei doi s-au căsătorit, S. N. I. avea copii din prima căsătorie pe parații din prezenta cauza (si pe autorii lor) si o avere de aproximativ 3 ha teren arabil, lucru ce rezulta din registrul agricol al acestuia de la acea dată.
Față de împrejurarea că, ei, reclamanții, nu au calitate de moștenitori față de defunctul S. N. I., in mod greșit C. Locala Afumati, a înscris in T.P. nr._/25.08.1997, a cărui nulitate o solicita si terenul in suprafață de 2,5 ha ce a aparținut autorilor lor I. N. si al mamei lor I. E., în acest sens au fost trecuți pe T.P. atât reclamantul I. J., cat si fratele lui I. D., in prezent decedat. Lucru total greșit întrucât ei nu au calitate de moștenitori fata de defunctul S. I. .
Se mai arata de către reclamanți, că, mama lor S. E. (fosta I. E.) nu a avut intenția de a lăsa terenul in suprafață de 2,5 ha in posesia urmașilor lui S. N. I., rezulta si din demersurile făcute de aceasta in anul 1991 când s-a înscris in Asociație cu acest teren de 2,5 ha pe numele ei fără sa fie trecuți si alți moștenitori.
Prin sentința civilă nr. 1686/23.03.2012, instanța a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr._/1997, cu privire la suprafața de 2,5 ha teren, situată în .>
Împotriva sentinței civile nr. 1686/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., pârâtul S. V. a formulat recurs, arătând că, la data de 16.02.2012, a depus la dosar o precizare prin care a arătat că solicită ca la constatarea nulității absolute parțiale pentru suprafața de 2,50 ha, să se aibă în vedere nu numai Tarlaua 54, . și plasarea parțială a suprafeței pentru care se justifică drepturile legitime și în . Tarlaua 93, instanța omițând să se pronunțe asupra cererii precizatoare pe care pârâtul recurent a depus-o în termen legal.
La data de 24.05.2012, reclamanții recurenți I. J., I. T. și I. V. au formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1686/23.03.2012, considerând-o netemeinică și nelegală, solicitând modificarea acesteia în sensul de a se pronunța cu privire la raportul de expertiză în sensul atribuirii Anexei 1, varianta 1, Anexa 2, varianta 3.
Prin decizia civilă nr. 639/01.10.2012, Tribunalul I. - Secția civilă a admis recursul formulat de reclamanții recurenți I. J., I. T. și I. V., a casat sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea titlului de proprietate și cu privire la . 93.
În fond, după casare, prin sentința civilă nr. 5424/26.11.2012, Judecătoria B. a admis excepția lipsei de interes a acțiunii, invocată din oficiu și a respins acțiunea ca lipsită de interes luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel prima instanța a reținut următoarele:
Soluționarea prezentei cauze, având ca obiect constatare nulitate absoluta parțială titlu de proprietate emis in condițiile Legii nr. 18/1991, impune instanței investite cu judecarea pricinii sa analizeze îndeplinirea condițiilor de exercițiu ale acțiunii civile, respectiv a condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru ca o persoana sa fie parte in procesul civil. In speța de față, raportat la excepția invocata, trebuie analizata condiția interesului reclamanților in promovarea prezentei acțiuni civile.
Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus in mișcare acțiunea civila si trebuie sa îndeplinească mai multe cerințe: sa fie legitim, născut si actual, personal si direct.
Instanța de fond a apreciat ca reclamanții din prezenta cauza nu justifica un interes legitim in promovarea acțiunii civile de fata, raportat, desigur, si la obiectul cauzei.
Astfel, se poate constata ca reclamanții I. J., I. T. si autorul reclamantului I. V. (I. D.) figurează înscriși în titlul de proprietate nr._/25.08.1997, in calitate de moștenitori ai autorului S. N. I.. Prin urmare, reconstituirea nelegala a dreptului de proprietate prin includerea suprafeței de 2,5 ha in titlul de proprietate, suprafață ce se pretinde de către reclamanți că ar reprezenta bun propriu al mamei lor, S. (fosta I.) E., care, la randu-i, figurează înscrisă in titlul ce face obiectul prezentei cauze in calitate de moștenitoare a autorului S. N. I., constituie o împrejurare pe care reclamanții o puteau supune judecații, utilizând procedura plângerii la hotărârea de validare in baza căreia s-a emis titlul de proprietate, procedura prevăzuta de dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991. Or, este de neconceput ca persoanele ce figurează înscrise in titlurile de proprietate emise in condițiile Legii nr. 18/1991, sa aibă un drept de opțiune intre a utiliza procedura plângerii prevăzută de art. 53 si a solicita nulitatea absoluta a titlului de proprietate in condițiile art. III din Legea nr. 169/1997, un asemenea drept de opțiune nefiind prevăzut de dispozițiile legale din materia fondului funciar.
Împotriva sentinței civile nr. 5424/26.11.2012 au formulat recurs, reclamanții solicitând admiterea recursului, casarea sentinței în baza art. 312 alin. 4 C. proc. civ., iar, pe fond, admiterea cererii, astfel cum a fost precizată, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în baza art. 312 alin. 5 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 397R/27.03.2013 pronunțată de Tribunalul I., s-a admis recursul formulat de recurenți reclamanți I. J., I. T. și I. V. împotriva sentinței civile nr. 5424/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr. 12._ *, casând sentința civilă recurată.
În fond, după casare, prin sentința civilă nr. 4809/10.07.2013, instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
P. a pronunța sentința, instanța de fond a constata că reclamanții I. J., I. T. si autorul reclamantului I. V. (I. D.) figurează înscriși in titlul de proprietate nr._/25.08.1997, in calitate de moștenitori ai autorului S. N. I.. Prin urmare, reconstituirea nelegala a dreptului de proprietate prin includerea suprafeței de 2,5 ha in titlul de proprietate, suprafața ce se pretinde de catre reclamanți ca ar reprezenta bun propriu al mamei lor, S. (fosta I.) E., care, la randu-i, figurează înscrisă in titlul ce face obiectul prezentei cauze in calitate de moștenitoare a autorului S. N. I., constituie o împrejurare pe care reclamanții o puteau supune judecații, utilizând procedura plângerii la hotărârea de validare in baza căreia s-a emis titlul de proprietate, procedura prevăzută de dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991. Or, este de neconceput ca persoanele ce figurează înscrise in titlurile de proprietate emise in condițiile Legii nr. 18/1991, sa aibă un drept de opțiune intre a utiliza procedura plângerii prevăzută de art. 53 si a solicita nulitatea absoluta a titlului de proprietate in condițiile art. III din Legea nr. 169/1997, un asemenea drept de opțiune nefiind prevăzut de dispozițiile legale din materia fondului funciar.
F. de considerentele de mai sus, instanța a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 10.01.2014, sub nr. 12._ **.
Consideră recurenții că sentința de fond este netemeinică și nelegală, iar, pe cale de consecintă, solicită casarea acesteia, în principal, cu reținerea cauzei spre judecare de instanța de recurs, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată, întrucât instanta de rejudecare încalcă dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă și refuză să judece cauza pe fond (respectiv și cererea precizatoare depusă la 14.02.2012).
Motive de casare:
I. Încălcarea repetată a dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă de la 1865, în condiții identice cu cele anterioare.
Nerespectarea deciziei de casare constituie un motiv de ordine publică a cărei încălcare conduce la nulitatea hotărârii astfel pronunțate.
În susținerea acestui motiv, arătă recurenții că deși a mai fost sancționată prima instanță pentru pronunțarea unei sentințe nelegale, pentru invocarea din oficiu a excepției lipsei de interes, în acest al doilea ciclu procesual, deși instanța de rejudecare trebuia să se pronunțe și asupra fondului cererii precizatoare din 14.02.2012, aceasta respinge acțiunea ca neîntemeiată, motivând soluția în mod identic ca în sentința casată, anume pe inexistența dreptului reclamanților de opțiune între procedura plângerii în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată și acțiunea în constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate, în baza art. III din Legea nr. 169/1997.
Așadar, soluția pronunțată nu reflectă o cercetare a cauzei pe fond (cerere introductivă și cerere completatoare/precizatoare din 14.02.2012), ci reținerea unei excepții procesuale - inadmisibilitate - în opinia acestora, de vreme ce se invocă aceeași prioritate a procedurii plângerii prevăzute de art. 53 față de calea procesuală aleasă (acțiunea în nulitate) ori - excepția lipsei de interes - în opinia instanței de fond anterioare, în fapt, a aceluiași magistrat care a pronunțat sentința civilă nr. 5424/26.1l.20 12 (casată).
Prin decizia de casare, instanța de recurs a arătat în mod clar, fără echivoc și dincolo de orice posibile interpretări că "instanța de trimitere nu a respectat indicația instanței de casare, respingând acțiunea pe excepție în condițiile în care cauza fusese trimisă spre rejudecare pe fondul cererii completatoare depuse la data de 14.02.2012. "
Or, în această nouă rejudecare, Judecătoria B. procedează în aceeași manieră și reiterează aceeași soluție (data fiind identitatea de considerente), cu toate că menționează respingerea acțiunii ca neîntemeiată "disimulând" soluționarea cauzei pe fond.
Însă, astfel cum se poate observa, în considerentele sentinței, instanta reia exact aceeași argumentație referitoare la pretinsa prioritate a procedurii plângerii prevăzute de art. 53 din Legea nr. 18/1991 și inexistența dreptului de opțiune al reclamanților între aceasta și cererea de constatare a nulității absolute (parțiale) a titlului de proprietate.
În aceste condiții, se impune o nouă casare fie cu reținere, fie cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe și asupra cererii completatoare din 14.02.2012, cu respectarea autorității de lucru judecat pentru ceea ce nu s-a atacat din primul ciclu procesual (admiterea cererii introductive rămânând castigată cauzei, prin neatacarea de către pârâți pe acest aspect, a sentinței civile nr. 1686/22.02.2012 a Judecătoriei B.).
Prin urmare, judecătoria, în rejudecarea cauzei, era obligată să analizeze cauza pe fond, astfel încât soluția pronunțată să reflecte cercetarea cauzei în totalitate, respectiv, cererea introductivă (a cărei soluționare de prima instanță în primul ciclu procesual a rămas câștigată cauzei prin ne formularea unor critici împotriva acestei soluții) și cererea precizatoare (asupra căreia prima instanță omisese să se pronunțe), iar limitele rejudecării impuneau respectarea deciziei de casare, iar instanța să se pronunțe și asupra cererii precizatoare.
În consecință, instanța de rejudecare a încălcat și autoritatea de lucru judecat cu privire la ceea ce nu s-a atacat din primul ciclu procesual (admiterea cererii introductive, soluție neatacată prin recursul niciuneia dintre părți) - de vreme ce a respins cererea "ca neîntemeiată" - și, în plus, a agravat situația într-o rejudecare dispusă prin admiterea recursului promovat de reclamanți, încălcând și principiul non reformatio in pejus.
II. Contrarietate între minută și dispozitiv, motiv de casare ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, cu aplicarea dispozițiilor art. 105 alin. 2 rap. la art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.
Soluția de respingere a acțiunii "ca neîntemeiată" nu este în niciun fel motivată (în realitate, instanța de trimitere trebuind să soluționeze și cererea precizatoare din 14.02.2012, cererea introductivă fiind deja admisă în primul ciclu procesual), ceea ce demonstrează încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă de la 1865 și, în mod necesar, atrage sancțiunea nulității sentinței, în condițiile art. 105 alin. 2 C. proc. civ.
Se mai impune precizarea că și această problemă de drept a raportului dintre procedura plângerii prevăzute de art. 53 din Legea nr. 18/1991 și acțiunea în nulitatea titlului de proprietate, formulată în temeiul art. III din Legea nr. 169/1997 este deja intrată în puterea lucrului judecat, întrucât a fost dezlegată prin decizia de casare nr. 397R/27.03.2013 a Tribunalului I., Secția Civilă.
În consecință, în rejudecare, instanța de trimitere nu mai avea dreptul să intervină asupra acestei dezlegări fără a încălca dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă și autoritatea de lucru judecat (dezlegarea fiind data printr-o hotărâre irevocabilă) ori fără a nesocoti în mod flagrant noțiunea de procedură echitabilă, astfel cum aceasta este reflectată în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau fără a antrena consecința vătămării iremediabile a duratei rezonabile a procedurii judiciare, prevăzută de art. 6 din Convenția Europeană, prin obligarea părților la reluarea unor etape judiciare ca urmare a culpei perseverente a instanței.
III. Și pe fond arată recurenții că pretenția este întemeiată, astfel cum reiese din probele administrate în primul ciclu procesual: înscrisuri, expertiză, etc., susțineri pe care le formulează în condițiile unei casări cu reținere spre rejudecare, întrucât situația de fapt a cauzei este pe deplin stabilită și nu mai este necesară administrarea altor probe pe fondul cauzei, soluție permisă de dispozițiile art. 312 alin. 4 C. proc. civ.
În consecință, solicită recurenții să se individualizeze suprafața de 2,50 ha pentru care urmează a se elibera ulterior titlu de proprietate în favoarea acestora și pentru care prima instanță a considerat în mod legal întemeiată cererea.
Astfel, este necesar doar să se omologheze varianta din expertiza efectuată în cauză, respectiv, anexa 1, varianta 1 referitoare la tarlaua 54, . prevede 22.320 mp teren în lotul reclamanților), precum și anexa 2, varianta 3 referitoare la tarlaua 93, . prevede deducerea unei suprafețe de 2.273 mp în favoarea reclamanților) - cererea precizatoare.
În susținere a solicitat proba cu înscrisuri și expertiza efectuată în cauză.
În drept, au fost invocate art. 299 - 315 C. proc. civ., art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997.
Legal citat, intimatul S. V. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Intimatul S. N. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.
Solicită intimatul ca suprafața legală ce li se cuvine reclamanților, să le fie atribuită numai din suprafața de 49.600 mp. - tarlaua 54 - . intimatul că este de acord cu ultima hotărâre judecătorească dată de Judecătoria B., în care se precizează că reclamanții care sunt trecuți pe același titlu de proprietate au aceleași cote egale cu pârâții.
Analizând cererea de recurs prin raportare la motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la motivul de recurs vizând încălcarea dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă de la 1865, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5424/26.11.2012, Judecătoria B. a admis excepția lipsei de interes a acțiunii, invocată din oficiu și a respins acțiunea ca lipsită de interes, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată. P. a hotărî astfel prima instanța a reținut că reclamanții nu justifică un interes legitim în promovarea acțiunii civile de față, raportat, desigur, și la obiectul cauzei. Astfel, se poate constata ca reclamanții I. J., I. T. si autorul reclamantului I. V. (I. D.) figurează înscriși în titlul de proprietate nr._/25.08.1997, in calitate de moștenitori ai autorului S. N. I.. Prin urmare, reconstituirea nelegală a dreptului de proprietate prin includerea suprafeței de 2,5 ha in titlul de proprietate, suprafață ce se pretinde de către reclamanți că ar reprezenta bun propriu al mamei lor, S. (fosta I.) E., care, la rându-i, figurează înscrisă in titlul ce face obiectul prezentei cauze in calitate de moștenitoare a autorului S. N. I., constituie o împrejurare pe care reclamanții o puteau supune judecații, utilizând procedura plângerii la hotărârea de validare in baza căreia s-a emis titlul de proprietate, procedura prevăzuta de dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991. Or, este de neconceput ca persoanele ce figurează înscrise in titlurile de proprietate emise in condițiile Legii nr. 18/1991, sa aibă un drept de opțiune intre a utiliza procedura plângerii prevăzută de art. 53 si a solicita nulitatea absoluta a titlului de proprietate in condițiile art. III din Legea nr. 169/1997, un asemenea drept de opțiune nefiind prevăzut de dispozițiile legale din materia fondului funciar.
Sentința civilă nr. 5424/26.11.2012 a fost casată prin decizia civilă nr. 397R/27.03.2013 pronunțată de Tribunalul I., dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare. P. a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că instanța de trimitere nu a respectat indicația instanței de casare, respingând acțiunea pe excepție în condițiile în care cauza fusese trimisă spre rejudecare pe fondul cererii completatoare depusă la data de 14.02.2012.
În fond, după casare, prin sentința civilă nr. 4809/10.07.2013, instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată. P. a pronunța această sentință, instanța de fond a constata că reclamanții I. J., I. T. si autorul reclamantului I. V. (I. D.) figurează înscriși in titlul de proprietate nr._/25.08.1997, in calitate de moștenitori ai autorului S. N. I.. Prin urmare, reconstituirea nelegala a dreptului de proprietate prin includerea suprafeței de 2,5 ha in titlul de proprietate, suprafața ce se pretinde de catre reclamanți ca ar reprezenta bun propriu al mamei lor, S. (fosta I.) E., care, la randu-i, figurează înscrisă in titlul ce face obiectul prezentei cauze in calitate de moștenitoare a autorului S. N. I., constituie o împrejurare pe care reclamanții o puteau supune judecații, utilizând procedura plângerii la hotărârea de validare in baza căreia s-a emis titlul de proprietate, procedura prevăzută de dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991. Or, este de neconceput ca persoanele ce figurează înscrise in titlurile de proprietate emise in condițiile Legii nr. 18/1991, sa aibă un drept de opțiune intre a utiliza procedura plângerii prevăzută de art. 53 si a solicita nulitatea absoluta a titlului de proprietate in condițiile art. III din Legea nr. 169/1997, un asemenea drept de opțiune nefiind prevăzut de dispozițiile legale din materia fondului funciar.
F. de considerentele de mai sus, tribunalul reține că, deși în al treilea ciclu procesual, Judecătoria B., ca instanță de trimitere a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, considerentele care au stat la baza pronunțării acesteia vizează tot interesul ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, considerentele fiind identice cu cele care au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 5424/26.11.2012, hotărâre ce a fost casată prin decizia civilă nr. 397R/27.03.2013 pronunțată de Tribunalul I., pentru necercetarea fondului și nesocotirea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.
Așadar, soluția recurată în prezenta cauză nu reflectă o cercetare a cauzei pe fond, deși prima instanță avea obligația de a respecta indicațiile instanței de casare, în temeiul dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., astfel încât, prin raportare la prevederile art. 312 alin. 61 și 4 C. proc. civ., tribunalul va casa sentința civilă recurată și va reține cauza pentru evocarea fondului.
Procedând la cercetarea cauzei pe fond, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1686/23.03.2012 pronunțată în primul ciclu procesual, instanța a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr._/1997, cu privire la suprafața de 2,5 ha teren, situată în ./8.
Împotriva sentinței civile nr. 1686/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., pârâtul S. V. a formulat recurs, arătând că, la data de 14.02.2012, a depus la dosar o precizare prin care a arătat că solicită ca la constatarea nulității absolute parțiale pentru suprafața de 2,50 ha, să se aibă în vedere nu numai Tarlaua 54, . și plasarea parțială a suprafeței pentru care se justifică drepturile legitime și în . Tarlaua 93, instanța omițând să se pronunțe asupra cererii precizatoare pe care pârâtul recurent a depus-o în termen legal.
Prin decizia civilă nr. 639/01.10.2012, Tribunalul I. a admis recursul, a casat sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea titlului de proprietate și cu privire la . 93.
Așadar, aspectul vizând nevalabilitatea titlului de proprietate a fost definitiv dezlegat prin sentința civilă nr. 1686/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., nefiind criticat prin motivele de recurs, intrând, astfel, în puterea de lucru judecat, în prezenta rejudecare, tribunalul urmând a analiza numai întinderea suprafeței de teren ce face obiect al Titlului de Proprietate nr._/1997 în partea asupra căreia s-a dispus nulitatea absolută.
Sub acest aspect, tribunalul reține că din Titlul de Proprietate nr._/1997 fac parte . 54 și . 93.
Mai reține tribunalul că, potrivit raportului de expertiză efectuat de expert M. N. D., suprafața de 2,5 ha în limita cărora s-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr._/1997, se regăsește atât în . 54, cât și în . 93.
Prin urmare, tribunalul apreciază întemeiată și cererea modificatoare formulată la data de 14.02.2012, motiv pentru care o va admite în sensul că nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate vizează și . tarlaua 93.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenții I. J., I. T., I. V. în contradictoriu cu intimații C. L. AFUMAȚI P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, S. D., S. N., S. V., S. O., S. A., S. P., D. D., S. M., S. T., S. M..
Casează sentința civilă recurată și reține cauza pentru evocarea fondului.
Pe fond, admite cererea modificatoare în sensul că nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate vizează și . tarlaua 93.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 mai 2014.
Președinte, E. M. O. | Judecător, C. D. | Judecător, N. P. G. |
Grefier, C. D. |
Red. judecător fond R. V. A./Judecătoria B.
Red. jud. E.M.O.
Thn. red. C.D./2 ex./2014
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Cereri. Sentința nr. 2373/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
