Fond funciar. Decizia nr. 211/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 211/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 211R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.02.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE M. E.
JUDECĂTOR L. G. A.
JUDECĂTOR E. M. O.
GREFIER M. A. M.
Pe rol se află soluționarea recqursului civil formulat de recurenții reclamanți C. E., C. S., C. E., C. I., S. E. împotriva sentinței civile nr. 5204/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. L. AFUMAȚI P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, ., INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI I., I. AURELI AN, G. T., B. M. A., S. A., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de
27.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 03.02.2015, apoi pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 28.06.2011 sub nr._, reclamanții C. E., C. S., C. E., C. I. și S. E. în contradictoriu cu pârâții C. Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 I., C. Locala de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Afumați, ., Instituția P. Județului I., I. A., M. A. V. M., G. T., B. M., Busilă A. M., S. A. au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispună constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr._/06.10.2010 emis pe numele lui I. C., obligarea pârâtelor persoane juridice la eliberarea ordinului prefectului privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4718 mp. situat în Afumați, Linia de Centura nr. 13, constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 3325/09.08.1993 emis pe numele lui S. T. Constanta si U. I. V. M., obligarea pârâtelor persoanelor juridice la eliberarea ordinului prefectului privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.500 mp. situat în Afumați, . nr. 13.
în motivarea cererii, au arătat că, în data de 22 decembrie 1989, reclamanții si autorul acestora C. A. dețineau o suprafață de teren de 8.067 mp. situata în Afumați, . nr. 13.
Autorul reclamanților a început sa stăpâneasca suprafață în cauza de la 15 septembrie 1967, la nivelul acestui an, I. T. deținea o suprafață de teren de 5.000 mp, cumpărata de la M. Isail si Cumpănăsoiu T., suprafață împartita în doua suprafețe de 2.500 mp.
Reclamanții au mai arătat că, la aceea dată I. T. se învecina cu un teren aparținând localității Afumați, iar Cumpănăsoiu A. cu acordul primăriei si-a întins stăpânirea asupra unei suprafețe totale de 8.067 mp.
După Revoluția din 1989 si apariția Legilor Fondului Funciar au aparat moștenitorii lui I. T. care au revendicat terenul pe care anterior autorul acestora l-a vândut autorului reclamanților, astfel S. A., Busila A. M. si U. V. au solicitat sa li se reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,35 ha, fiind eliberat titlul de proprietate pentru suprafața de 2.500 mp. teren situat în comuna Afumați, . nr. 13, la reclamanți în curte.
La data de 06.10.2010, s-a eliberat pe numele lui I. Constanta un nou de titlu de proprietate pentru suprafața de 4.700 mp., tot la reclamanți în curte.
Reclamanții ocupă aceste terenuri din anul 1967, pe care au edificat construcții civile, astfel ca aceste terenuri nu erau libere, în accepțiunea Legii nr. 18/1991, astfel încât ele nu puteau fi atribuite altor persoane.
T. I. ,cât si M. I. au instrainat dreptul de proprietate încă din anii 1965-1967, astfel ca moștenitorii acestora nu mai erau îndreptățiri la reconstituirea dreptului de proprietate, mai mult M. I. nu a detinut niciodată teren în suprafață stăpânită de reclamanți, iar terenul stăpânit de aceștia a fost situat în intravilan, având număr postai.
în drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile Legii nr. 18/1991.
în spijinul cererii, reclamanții au depus în copie, Titlul de proprietate nr._/2010, Titlul de proprietate nr. 3325/1993, raport de expertiza extrajudiciara, certificat de moștenitor legal, acte de stare civila.
Pârâta Busila M. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a arătat prin întâmpinare că, terenul în suprafața de_ mp. a aparținut bunicului sau I. T. decedat în anul 1973.
După decesul acestuia conform Certificatului de moștenitor nr. 1274/24.12.1973, moștenitorii acestuia au fost S. Constanta si I. E., iar după decesul numitei S. Constanta, Busila M.-A. si S. A. au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 3/8 din succesiune, iar după decesul numitei I. E., cota de 5/8 din succesiune a revenit lui U. V. M. ca moștenitor testamentar.
Cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate s-a stabilit ca din întreaga suprafața de 24.858 mp. deținuta de autor, suprafața de 800 mp. si o casa i-au ramas în proprietate până la sfârșitul vieții, suprafața de 5.000 mp. a folosit-o până în anul 1961, când a intrat cu ea în Gospodăria Agricola Colectiva Afumați, suprafața de 19.800 mp. a avut-o în proprietate până în anul 1967, când suprafața de 800 mp. i-a vândut lui M. Isail si 500 mp. i-a vândut cu chitanța de mâna autorului lui E. S., iar restul de 17.798 mp. au fost trecuti în proprietatea statului.
Reclamanții nu au avut calitatea de moștenitori ai autorului I. T., acțiunea acestora putând fi îndreptată decât împotriva tuturor moștenitorilor lui I. T..
Susținerea reclamanților cu privire la suprafața de teren de 2.500 mp înregistrata în evidentele Primăriei Afumați obtinuta prin cumpărare cu chitanța de mâna de la T. I. în 1967, nu este adevarata, pentru ca Iuseim a prezentat comisiei doar chitanța de 800 mp., pentru care a primit 1.000 mp.
La reconstituirea dreptului de proprietate, autorul reclamanților nu a solicitat punerea în posesie pentru suprafața de 2.500 mp.
În anul 1993, moștenitorii lui T. I. au chemat în judecata pe Cumpănăsoiu A. si au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se
dispună obligarea acestuia sa lase reclamanților în deplina proprietate si liniștita posesie suprafața de 2.500 mp., acțiune admisa de instanța de judecata.
Titlul de proprietate nr. 3325/1993 emis pentru suprafața de 5.000 mp. si Titlul de proprietate nr._/2002 pentru suprafața de 17.500 mp., atesta ca deținătorii legali ai suprafețelor respective sunt moștenitorii legali ai acestora, iar reclamanții nu au niciun drept de proprietate asupra acestor terenuri.
Pârâta a anexat, în copie, Certificat de moștenitor nr. 1274/1973, Certificat de moștenitor nr._/1992, Certificat de moștenitor nr. 1590/10.11.1987, Contract de vanzare-cumpărare din 19.11.1935, contract de vanzare-cumpare din 15.11.1935, contract de vanzare-cumpărare din 05.10.1934, plan de situație a proprietarii lui T. I., chitanța de mâna datata 15 septembrie 1967, Titlul de proprietate nr. 3325/09.08.1993, Titlul de proprietate nr._/2002, Sentința civila nr. 2218/08 iulie 1993.
Pârâtul I. A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepții ce au fost soluționate de instanță, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
întrucât pârâta U. V. era decedata la data introducerii acțiunii s-a ridicat excepția lipsei capacitatii de folosința a acesteia.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că, autorul reclamanților nu a fost niciodată proprietarul suprafețelor de teren pentru care s-au emis titlurile de proprietate si nu exercitat nici macar o posesie utila asupra acestor terenuri.
între reclamanți si pârât a mai existat pe rolul Judecătoriei B. dosarul nr._ prin care autorul reclamanților a solicitat sa se constate ca a dobândit prin uzucapiune un drept de proprietate asupra unei suprafețe de 5.576 mp., acțiune admisa doar în parte, pentru suprafața de 858 mp.
Ulterior, reclamanții au precizat cadrul procesual pasiv, în sensul ca au solicitat introducerea în cauza a moștenitorilor defunctei U. V. M., respectiv M. A. V. M. si G. T..
Defuncta S. Constanta are ca moștenitori pe Busila A. M. si S. A..
în cauza au fost introduși moștenitorii reclamantei Cumpanasoiu M., respectiv, Cumpanasoiu E., Cumpanasoiu S., Cumpanasoiu E., Cumpănăsoiu I. si S. E., conform certificatului de calitate de moștenitor legal nr. 3 din 11.01.2012 BNP G. I..
Reclamanții au depus cerere precizatoare, prin care au arătat că, prin titlul de proprietate nr. 923/25.01.1993 emis de C. Județeană lfov s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafața de teren de 2.500 mp. in favoarea autoarei reclamantului, I. Constanta si a lui I. M., in temeiul Legii nr. 18/1991.
Ulterior, prin cererea înregistrata sub nr. 185/3527/02.02.1998 la Primăria Afumați, I. Constanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate si pentru o suprafața de 4.700 mp., suplimentar fata de suprafața 2.500 mp. reconstintuita in anul 1993 cu motivarea ca părinții sai, I. M. I. M. ar fi deținut o suprafața mai mare de teren.
P. Hotărârea nr. 212/25.03.2004 a Comisiei județene I., anexa nr. 39, poz. 1 s- a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,47 ha si s-a propus acordarea de despăgubiri, constatandu-se ca terenul solicitat nu poate fi restituit in natura deoarece terenul este ocupat de construcții definitive, cu destinație de locuința si pe teren au fost emise titluri de proprietate către terți, titluri care nu au fost anulate pana la acest moment procesual.
Hotărârea sus-mentionata nu a fost niciodată contestata de I. în instanța in procedura speciala prevăzuta de dispozițiile art. 53 si urm. din Legea nr. 18/1991, motiv pentru care aceasta continua sa producă efecte si la momentul emiterii titlului de proprietate cu privire la care se solicita constatarea nulității absolute in prezenta cauza.
Dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 reglementează o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, de atacare a hotărârii Comisiei județene prin
care s-a dispus in privința reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate prin plângere adresata judecătoriei in raza căreia se afla terenurile.
Aceasta cale procedurala speciala este deschisa exclusiv persoanelor care au solicitat stabilirea dreptului lor de proprietate in condițiile Legii nr. 18/1991, iar soluția data de comisia județeană le nemulțumește, terții având la dispoziție numai acțiunile de drept comun.
P. urmare, emiterea titlului de proprietate a cărui anulare se solicita in prezenta cauza s-a făcut cu incalcarea normelor imperative instituite de dispozițiile art. 53 si urm. din Legea nr. 18/1991, cat timp hotărârea comisiei județene care stabilise o alta măsura reparatorie in favoarea autoarei reclamantei nu a fost niciodată anulata. Practic, se poate susține ca autoarea reclamantului a beneficiat de o dubla despăgubire, pe de o parte prin reconstituirea in natura, iar pe de alta parte prin menținerea efectelor Hotărârii nr. 212/25.03.2004 a Comisiei județene I., anexa nr. 39, poz. 1 prin care s-a decis acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru aceeași suprafața de teren.
în raport de aceste împrejurări, reclamanții au invocat cauza de nulitate instituita de dispozițiile art. 5 V.C. civ., titlul de proprietate, ce are in ultima instanța, natura unui act juridic, fiind emis cu incalcarea esențiala a legii.
Reclamanții au solicitat sa se constate ca motivele de nelegalitate invocate mai sus nu au fost analizate in cauza finalizata prin decizia nr. 1607/2008 a Curții de Apel București, motiv pentru care pot fi cenzurate de instanța investita cu cererea de constatare a nulității absolute a titlului de care se prevalează paratul.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, atribuirea efectivă a terenurilor se face de regulă, pe vechile amplasamente, iar in conformitate cu prevederile art. III alin. 1 lit. a pct. II din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de absoluta actele de reconstituire/constituire in favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de aceștia in termen legal, libere la data solicitării.
Așa cum s-a arătat si în cererea introductiva, suprafața de teren de 4.700 mp. pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate in favoarea autorului reclamantului a aparținut, in realitate lui I. T., persoana care nu are nicio legătura cu autorii reclamantului.
Moștenitorii acestuia au solicitat Comisiei de reconstituire a dreptului de proprietate Afumați reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri in condițiile Legii nr. 18/1991, iar C. județeană, constatând imposibilitatea parțiala de reconstituire in natura din aceleași motive ca si cele relevate in Hotărârea nr. 212/2004 a procedat astfel: prin Titlul de Proprietate nr. 3325/09.08.1993, moștenitorilor lui I. T. li s-au restituit suprafața de 5.000 mp. in vechiul amplasament al proprietății, iar pentru cei 17.500 mp. intrați in patrimoniul LAS Afumați in 1967, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a acordat lui Busilă M. A., S. A. si U. V. M., Titlul de proprietate nr._ din 26.08.2002 pentru 17.500 mp. pe teritoriul satului Petrachioaia.
C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a luat aceasta măsura având in vedere ca cei 17.500 mp. (in care se include si suprafața de 4.700 mp. ce face obiectul titlului de proprietate) erau ocupați cu construcții definitive având si destinația de locuințe printre care si autorul Cumpanasoiu A., iar prin norma imperativa conținuta art. 23 din Legea nr. 18/1991 se arata ca sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decrerul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
Astfel, problema terenurilor ce au aparținut lui I. T. si care erau situate pe amplasamentul pe care ulterior, in mod nelegal, s-a emis Titlul proprietate contestat in prezenta cauza a fost soluționată definitiv si irevocabil prin atribuirea de terenuri in compensare in alte localitati moștenitorilor acestuia.
I. Constanta, autoarea reclamantului a decedat la data de 17 iunie 2010, iar titlul de proprietate a cărui anulare se cere a fost emis pe numele acesteia ulterior datei decesului, respectiv la data de 06.10.2010.
Părțile au solicitat ca în cauza sa fie administrata proba cu înscrisuri si expertiza
topo.
Din oficiu instanța a solicitat si a obtinut de la C. Locala Afumați date cu privire la situația juridica a terenului în litigiu si actele în baza carora a fost emis titlul de proprietate a cărui nulitate absoluta s-a solicitat a fi constatata.
Analizând actele si materialul probator administrat în cauză, instanța a retinut că Titlul de proprietate nr._/06.10.2010, autor I. M., moștenitor I. Constanta (autoarea pârâtului persoana fizica), a fost eliberat ca urmare a faptului că I. Constanta a formulat o acțiune civila în justiție, fiindu-i recunoscut dreptul de proprietate.
P. decizia 1607/31.10.2008 a Curții de Apel București, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru I. Constanta pentru suprafața de 4.700 mp. teren.
Amplasamentul terenului a fost stabilit prin expertiza care a fost omologata de instanța, hotărârea judecătoreasca cazând în puterea lucrului judecat.
în condițiile date, acțiunea reclamanților este total lipsita de temei, chiar daca nu au fost parti în procesul ce a făcut obiectul dosarului nr. 2435/2007.
O hotărâre judecătoreasca irevocabila, nu mai poate fi pusa în discuție, iar masurile dispuse prin aceasta nu pot fi altfel decât conforme cu legea.
Comisiile de aplicare a Legii nr. 18/1991 nu au putut face altceva decât sa pună în aplicare o hotărâre judecătorească irevocabila.
F. de cele reținute, constatând ca în speța nu sunt incidente niciuna dintre cauzele de nulitate absoluta dintre cele prevăzute de Titlul III din Legea nr. 169/1997, instanța a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiata.
întrucât procedurile prevăzute de Legea speciala, Legea nr. 18/1991, nu mai au aplicabilitate în speța, reclamanții îsi pot valorifica drepturile pretinse pe calea dreptului comun, în condițiile în care titlul de proprietate al pârâtului nu este afectat de vreo cauza de nulitate absoluta.
împotriva sentinței civile nr. 5.204/19.09.2013 au formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 303 si 304 ind. 1 C. proc. civ., recurenții-reclamanți C. E. și C. I., solicitând admiterea recursului si casarea sentinței recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, in temeiul art. 312 alin. 3 sau 5 C. proc. civ., intrucat temeiurile de nulitate absoluta invocate in baza principiului disponibilității nu au fost cercetate pe fond, iar soluționarea acestora direct in recurs ar contraveni dublului grad de jurisdicție.
în motivare, recurenții-reclamanți au criticat sentința recurata atat sub aspectul nelegalitatii, cat si al netemeiniciei acesteia, menționând că în speță este vorba de un recurs devolutiv, reglementat de normele speciale conținute in Titlului XIII din Legea nr. 247/2005.
în ceea ce privește nelegalitatea sentinței recurate ce se incadreaza in motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. de natura a conduce la anularea sau casarea hotărârii primei instanțe si trimiterea spre rejudecarea fondului pricinii in considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au susținut faptul că instanța a rezolvat pricina in temeiul unei excepții, aceea a autoritarii de lucru judecat prevăzută de art. 1201 C. civ din 1864 si art. 166 C. proc. civ., fara ca, in prealabil sa pună in discuția contradictorie a pârtilor aceasta excepție. Astfel, analizand considerentele extrem de scurte ale sentinței recurate (fila 9 din hotarare), întreaga motivare a instanței pentru respingerea, in totalitatea, a acțiunii avand ca obiect constatarea nulității absolute titlurilor de proprietate se fundamentează exclusiv pe ideea existentei unei pretinse puteri de lucru judecat decurgând din Decizia nr. 1607/2008 a Curții de Apel București prin care paratei I. Constanta i-a fost recunoscuta vocația la reconstituirea dreptului de
proprietate asupra unei suprafețe de teren de 4.700 mp. care, in prezent, face obiectul titulului de proprietate nr._/06.10.2010 cu privire la care s-a solicitat constatarea nulității absolute. Or, aceasta excepție a puterii de lucru judecat nu a fost pusa niciodată in dezbaterea contradictorie a părților, astfel cum prevăd dispozițiile imperative de procedura ale art. 129 alin. 4 C. proc. civ., motiv pentru care hotararea pronunțata in aceste condiții este anulabila din perspectiva prevederilor art. 105 alin. 2 C. proc. civ..
Recurenții-reclamanți au arătat că vatamarea procesuala produsa acestora prin nesocotirea normei de procedura instituita de art. 129 alin. 4 C. proc. civ. si prin incalcarea principiului contradictorialitatii cu prilejul soluționării fondului exclusiv in temeiul acestei excepții rezida in aceea ca, pe de o parte, au fost privați de dreptul procesual de a formula aparari prin care sa arate ca, in prezenta cauza, nu este intrunita cerința triplei identitati - de parti, obiect si cauza - pentru a fi in prezenta autoritarii de lucru judecat, iar, pe de alta parte, le-a fost afectat dreptul de a le fi analizata cauza prin prisma tuturor motivelor de fapt si de drept invocate si de a obține soluționarea echitabila a procesului prin analiza tuturor cauzelor de nulitate absoluta a celor 2 titluri de proprietate. P. urmare, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât pricina a fost soluționată cu incalcarea normei imperative de procedura reglementata de art. 129 C. proc. civ., incaîcare care le-a produs o vatamare procesuala, in sensul art. 105 alin. 2 C. proc. civ. si care nu poate fi remediata in alt mod decât prin anularea hotărârii pronunțate in aceste condiții, iar consecința anularii hotărârii pronunțate cu incalcarea esențiala a principiului disponibilității o constituie trimterea cauzei spre rejudecare la prima instanța, in considerarea dispozițiilor art. 312 alin. 3 C. proc. civ. Mai mult, soluționând fondul cauzei exclusiv prin raportare la pretinsa autoritate de lucru judecat generata de Decizia nr. 1607/2008 a Curții de Apel București, asa cum rezulta si din considerente, prima instanța a omis, cu desavarsire, sa analizeze si sa se pronunțe asupra fondului cauzelor de nulitate absoluta a celor 2 titluri de proprietate. în acest mod, prima instanța a incalcat esențial exigentele impuse de norma imperativa de procedura prevăzută de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. care instituie o obligație legala in sarcina instanței de judecata de a analiza toate chestiunile de fapt si de drept expuse de parti si de a motiva eventuala respingere a acestor susțineri. Or, in prezenta cauza, instanța nu a analizat si nu s-a pronunțat motivat asupra niciuneia din cauzele de nulitate invocate cu privire la cele doua titluri de proprietate, motiv pentru care, si din aceasta perspectiva, devine incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., hotararea fiind pronunțata cu incalcarea formelor de procedura prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., împrejurare de natura a atrage sancțiunea anularii prevăzută de art. 105 alin. 2. C. proc. civ. Astfel, vatamarea produsa prin soluționarea cauzei in aceasta maniera, fara ca instanța sa analizeze si sa se pronunțe asupra cauzelor de nulitate absoluta ce afecteaza cele doua titluri de proprietate contestate, consta in aceea ca le-a fost afectat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului si dispozițiile art. 21 din Constituție, prin aceea ca pricina nu a fost analizata prin prisma chestiunilor de drept invocate.
Au mai arătat recurenții-reclamanți, că deși in temeiul principiului disponibilității au inteles sa investească instanța cu o cerere avand ca obiect constatarea nulității absolute a doua titluri de proprietate distincte, emise in baza Legii nr. 18/1991, respectiv TP nr._/06.10.2010 emis pe numele autoarei lonescu Constanta si TP nr. 3325/09.08.1993 emis pe numele S. T. Constanta si U. I. V. M., instanța nu s-a pronunțat decât in ce privește unul dintre acestea, TP nr._/06.10.2010, si a omis cu desavarsire sa analizeze si sa pronunțe motivat asupra legalității celui de-al doilea titlu de proprietate contestat, respectiv TP nr. 3325/09.08.1993, prin prisma cauzelor de nulitate invocate in mod expres de reclamanți. în acest mod, instanța fondului a incalcat normele imperative de procedura prevăzute de art. 129 alin. 6 C. proc. civ. care instituie in sarcina instanței obligația legala de a se pronunța asupra tuturor cererilor cu care a fost investita de parti precum si dispozițiile imperative ale art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, devin incidente prevederile art. 105 alin. 2 C. proc. civ., intrucat incalcarea normelor procedurale sus-
menționate le-a produs o vatamare procesuala constând in aceea ca au fost privați de dreptul de a le fi analizat un capat de cerere distinct, ceea ce i-a afectat in mod semnificativ dreptul la un proces echitabil, iar aceasta vatamare nu poate fi remediata in alt mod decât prin anularea hotărârii recurate. P. urmare, devine aplicabil motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. cu consecința trimiterii spre rejudecare in privința acestui petit.
în ceea ce privește nelegalitatea si netemeincia soluției primei instanțe fondate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au susținut că prima instanța in mod netemeinic si nelegal a retinut incidența puterii de lucru judecat a Deciziei nr. 1607/2008 a Curții de Apel București prin care paratei lonescu Constanta i-a fost recunoscuta vocația la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 4.700 mp. care, in prezent, face obiectul titulului de proprietate nr._/06.10.2010 cu privire la care s-a solicitat constatarea nulității absolute.
Recurenții-reclamanți au menționat că în prezentul proces, nu exista identitate de parti, întrucât judecata in dosarul nr._/3/2007, finalizat prin Decizia nr. 1607/2008 a Curții de Apel București, nu s-a purtat si in contradictoriu cu aceștia, nefiind parti in acea cauza, asa cum, de altfel, retine si instanța fondului. P. urmare, hotararea invocata drept cauza a puterii lucrului judecat nu le este opozabila si nu poate produce niciun efect fata de aceștia, in lumina principiului relativitatii efectelor oricărei hotarari judecătorești. Sub acest aspect sunt nelegale si nefondate statuările primei instanțe in care retine ca, deși nu au fost parti in dosarul anterior, aspectele soluționate prin decizia Curții de Apel, nu ar mai putea fi puse in discuție. Acest raționament al primei instanțe incalca esențial principiul relativitatii efectelor unei hotarari judecătorești, ceea ce nu este admisibil. Mai mult, daca ar fi fost parte in acel dosar, ar fi putut dovedi faptul ca terenul in suprafața de 4.700 mp. se afla, in realitate, in curtea acestora (împrejurare care rezulta fara echivoc din expertiza efectuata in prezentul dosar) si nu este liber in accepțiunea legii speciale pentru a putea forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate si ar fi putut formula obiectiuni la raportul de expertiza nelegal efectuat in acea cauza, raport la care prima instanța se refera in mod expres atunci când retine autoritatea de lucru judecat, împrejurarea ca parații, cu rea-credinta, nu i-au antrenat in procesul anterior, este de natura a le face inopozabila Decizia nr. 1607/2008 a Curții de Apel București in întregul sau, deci si in ce privește raportul de expertiza omologat prin aceasta hotarare si la care face referire prima instanța. Sancțiunea inopozabilitatii unei hotarari judecătorești fata de persoanele care nu au fost parti in procesul finalizat prin acea hotarare operează ope legis întrucât decurge chiar din principiul fundamental care guvernează efectele oricărei hotarari judecătorești si anume cel privind relativitatea acestor efecte exclusiv in privința pârtilor din acel proces.
Cu privire la refuzul primei instanțe de a aplica sancțiunea inopozabilitatii Deciziei nr. 1607/2008, in condițiile in care este evidenta reaua-credinta si coniventa pârtilor din acel proces, recurenții-reclamanți au susținut că aceasta constituie o modalitate prin care prima instanța permite paraților sa se prevaleze de propria lor turpitudine de a nu-i fi chemat in judecata in acea cauza. Astfel, prima instanța incalca si principiul potrivit caruia nimenui nu ii este permis sa invoce propria turpitudine pentru a obține un drept, in speța dreptul de a obține efecte juridice fata de parti ce nu au participat la prima judecata
Recurenții-reclamanți au solicitat instanței să constate că nu exista nici identitate de obiect întrucât obiectul prezentei cauze il constituie constatarea nulității absolute a unor titluri de proprietate emise in procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 in timp ce in dosarul anterior, finalizat prin Decizia nr. 1607/2008, obiectul acțiunii il constituia vocația autoarei paraților, lonescu Constanta, la reconstiuirea dreptului de proprietate in baza Legii nr. 18/1991 pe o suprafața de 4.700 mp., respectiv stabilirea dreptului sau de proprietate in calitate persoana indreptatita. Iar cu privire la identitatea de cauza, în mod cert nu este îndeplinita nici această condiție, întrucât temeiurile de drept invocate in susținerea cauzelor de nulitate absoluta a celor doua titluri de proprietate nu au mai făcut
obiectul niciunei alte judecați si nu au fost in niciun caz analizate in procesul finalizat prin Decizia nr. 1607/2008 a Curții de Apel București, in raport de care s-a retinut puterea de lucru judecat. Chiar din conținutul acestei hotarari rezulta cu claritate faptul ca toate aspectele invocate in acțiune si in cererea precizatoare nu au făcut obiectul analizei instanței care a pronunțat acea hotarare, motiv pentru care nu exista niciun impediment legal ca aceste cauze de nulitate absoluta sa fie cenzurate .. în consecința, sentința recurata este lipsita de temei legal, fiind pronunțata cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 1201 C. civ. din 1864, respectiv art. 166 C. proc. civ. care reglementează instituția autoritatii de lucru judecat, întrucât nu este îndeplinita cerința triplei identitati - parti obiect si cauza - motiv pentru care sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Totodată, recurenții-reclamanți au menționat că hotararea recurata este pronunțata cu incalcarea principiului relativitatii efectelor hotărârilor judecătorești si a principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, alt motiv ce determina aplicarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Având in vedere faptul că prima instanța nu a intrat in cercetarea fondului cauzei, se impune casarea hotărârii si trimiterea spre rejudecare .
Au mai precizat faptul că prima instanța nu face distincție intre doua noțiuni juridice amplu analizate in doctrina si jurisprudenta si anume excepția autoritatii de lucru judecat si prezumția autoritatii (puterii) de lucru judecat, precizând că in speța nu poate opera nici prezumția puterii de lucru judecat intrucat chestiunile de fapt si de drept invocate in susținerea cauzelor de nulitate absoluta a celor 2 titluri de proprietate nu au mai făcut obiectul unei alte judecați si nu au fost analizate in procesul anterior, motiv pentru care o eventuala hotarare de constatare a nulității titlurilor emise in procdura Legii nr. 18/1991 nu ar putea sa contravina Deciziei nr. 1607/2008 a Curții de Apel București. Pe de alta parte, in jurisprudenta, s-a retinut ca aceasta prezumție este relativa si nu absoluta, motiv pentru care este suceptibil a fi infirmata prin proba contrarie. Or, in speța, proba contrarie o reprezintă tocmai raportul de expertiza intocmit in aceasta faza procesuala, singura lucrare de acest tip care a avut la baza măsurători si determinări efectuate in mod real si in prezenta tuturor pârtilor. Mai mult, în speța nu se poate pune nici problema valorificării efectului pozitiv al autoritatii de lucru judecat decurgând din Decizia nr. 1607/2008, intrucat acest efect pozitiv nu poate exista atunci când nu exista identintate de parti.
împotriva sentinței civile nr. 5.204/19.09.2013 au formulat recurs C. S., C. E. și S. E. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se analiza pe fond toate capetele de cerere formulate in cererea inițiala si toate motivele de nelegalitate a titlurilor de proprietate.
în motivare, recurenții-reclamanți au arătat că, deși din probele administrate reiese in mod evident realitatea celor susținute de către aceștia, instanța a refuzat sa se pronunțe asupra vreunui capat de cerere sau sa analizeze vreun motiv de nelegalitate invocat, respingând acțiunea ca neîntemeiata. P. a ajunge la aceasta concluzie, instanța a retinut faptul ca in cauza trebuie avuta in vedere o expertiza topografica efectuata in Dosarul nr._/3/2007, care a fost omologata de către instanța, Decizia nr. 1607 din 31 oct. 2008 beneficiind de puterea lucrului judecat, instanța menționând faptul ca puterea lucrului judecat stabilita in dosarul nr._/3/2007 este opozabila si acestora „chiar daca nu au fost parte in acel dosar", acest lucru concretizandu-se . neprimire a întregii acțiuni si neanalizarea niciunui motiv de nulitate absoluta.
Recurenții-reclamanți au susținut că soluția adoptata de către instanța de fond este nelegala atat din perspectiva dreptului intern (greșit interpretat de către magistrat), dar si din perspectiva Convenției Europene a D. Omului care prin art. 6 garanteaza dreptul la un proces echitabil, in care orice cerere trebuie sa fie analizata pe fond. Astfel, se poate constata ca, deși instanța a fost investita cu patru capete de cerere distincte, instanța s-a pronunțat in parte doar in ceea ce privește Titlului de Proprietate cu nr._ din
o6.10.2010 pe numele lui I. Constanta. Instanța nu s-a pronunțat asupra Titlului de Proprietate nr. 3325 din 09.08.1993 emis pe numele lui S. T. Constanta si U. I. V. M. si nici asupra capetelor de cerere privind obligarea Instituției P. Județului I. la eliberarea Ordinului de Proprietate pe numele acestora pentru cele doua titluri de proprietate. Toate aceste motive atrag - independent, nulitatea hotărârii instanței de fond si soluția casarii cu trimitere spre reiudecare.
în ceea ce privește chestiunea „puterii lucrului judecat" reținuta de instanța, ca un fine de neprimire a cererii de chemare in judecata, recurenții-reclamanți au arătat arătat că „autoritatea de lucru judecat" si „puterea de lucru judecat" sunt doua instituții de drept procesual distincte si care au un regim juridic diferit. Astfel, autoritatea de lucru judecat este o instituție de drept ce se caracterizează prin faptul ca se interzice reluarea judecații asupra unui litigiu care se poarta asupra acelorași trei elemente care au conturat cadrul procesual cu prilejul primei judecați: parti, obiect si cauza, putandu-se concretiza . (art. 163 C. proc. civ.), iar puterea de lucru judecat este o instituție de drept ce se caracterizează prin faptul ca se institue o prezumție legala ce reprezintă manifestarea pozitiva a autoritarii de lucru judecat, in sensul ca ceea ce a fost dezlegat jurisdictional nu mai poate fi combătut si constituie instrumentul juridic ce consacra regulile potrivit carora, pe de o parte, o acțiune nu mai poate fi judecata in mod definitiv decât o singura data, iar pe de alta parte, o constatare făcută printr-o hotarare judecătoreasca este prezumata a exprima adevărul si nu trebuie contrazisa printr-o alta hotarare. Așadar pe când autoritatea de lucru judecat este o excepție de procedura dirimanta ce împiedica judecarea cauzei ( sediul materiei fiind art. 1201 C. civ.), puterea de lucru judecat este o prezumție (art. 1199 C. civ.), fiind un mijloc de proba, ce face dovada deplina pana la proba contrarie.
Recurenții-reclamanți au învederat instanței faptul că, deși instanța de fond a retinut „puterea de lucru judecat" a aplicat efectele autoritarii de lucru judecat. Astfel, se poate constata ca . nu sunt îndeplinite condițiile autoritatii de lucru judecat, intre parti neexistand un litigiu anterior cu același obiect si aceeași cauza, fapt retinut si de către instanța. Așadar, chiar daca ar fi vorba despre o excepție de fond a puterii de lucru judecat, aceasta nu a fost pusa in discuția pârtilor nici de către parti si nici din oficiu, de instanța de fond, incalcandu-se astfel, principiul contradictorialitatii, specific procesului civil.
Au mai arătat recurenții-reclamanți faptul că, într-adevar a existat un litigiu intre I. Constanta (autoarea paratului I. A.) si C. pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 Afumați, ce a format obiectul dosarului nr._/3/2007 - de care nu au avut cunoștința si nu au fost parte in dosar. Este adevarat ca in cadrul acelui dosar s-a efectuat (scriptic si nu faptic) o expertiza topografica care a fost omologata de către instanța si reținuta in Decizia nr. 1607/31.10.2008 - dar aceasta insemana ca persoanele care au figurat ca parti in acel dosar sunt tinute de cele statuate prin hotararea anterioara, acestea neputand promova o noua acțiune prin care sa se tinda la o alta realitate. Daca fata de părțile acelui litigiu lucrurile sunt definitiv statuate, fata de terti (de cei care nu au luat parte la judecata) hotararea este doar prezumata ca exprima adevărul, prezumție care poate fi răsturnata prin proba contrarie. Așadar, in această speța proba contrarie a fost făcută. Mai mult, deși instanța de fond susține ca din oficiu a solicitat Comisiei de Aplicare a Legii nr. 18/1991 dosarele administrative ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, a omis faptul ca dosarele administrative depuse in instanța nu conțin documente ce ar fi putut indreptati pe I. Constanta la reconstituirea dreptului de proprietate in curtea acestora. P. urmare, nu se poate retine altceva decât reaua-credinta a pârtilor din Dosarul nr._/3/2007, atat a reclamantei, I. Constanta prin expertiza comandata, cat si a Primăriei Afumați. Răspunsul acesteia prin adresa nr._/28.10.2008 confirma faptul ca actualul posesor al terenului in suprafața de 4.700 mp., Cumpanasoiu A. nu deține acte de proprietate. Insa, aceeași primărie, prin cererile din 15.09.2005 si 13.05.2008 făcute de Cumpanasoiu A., avea cunoștința
de faptul ca solicitase acelorași instituții eliberarea actelor de proprietate.
Recurenții-reclamanți au mai precizat că potrivit principiului disponibilității, instanța de judecata (in speța, Curtea de Apel București) a fost investita sa judece pe baza probelor puse la dispoziție de parti. Astfel, au susținut recureții-reclamanți că nu combat Decizia nr. 1607 din 31.10.2008, in esența ei, ci susțin faptul ca materialul probator a fost intocmit cu rea-credinta si cu incalcarea principiului aflarii adevărului. Acțiunile pârtilor au distorsionat adevărul si realitatea evidenta prin prezentarea unor fapte si împrejurări false ce au dus la obstructionarea actului de justiție. Daca părțile ar fi formulat acțiunea cu buna-credinta, i-ar fi introdus in cauza, avand in vedere ca stăpânesc acel teren inca din 1967, iar instanța avea si punctul acestora de vedere, in soluționarea cauzei. Nefiind parti in Dosarul nr._/3/2007, nu au calitatea procesuala pentru a formula o cerere de revizuire a respectivei decizii. Tocmai de aceea, au investit instanța si cu o cerere in anularea Titlului de Proprietate nr._ din 06.10.2010, emis pe numele lui I. Constanta, in baza Deciziei nr 1607 a Curții de Apel București.
în drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 indice 1 coroborat cu art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
P. întâmpinarea depusă la data de 13.08.2014, intimatul-pârât I. A. a solicitat respingerea recursurilor recurentilor-reclamanti ca neîntemeiate.
Cu privire la primul motiv de recurs invocat de recurenți, prin care au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 5 din vechiul C. proc. civ., intimatul-pârât a susținut că este neîntemeiat, precizând că în prezenta speța nu-si au aplicabilitatea aceste dispoziții invocate de recurenți si, pe cale de consecința, nu se impune anularea sau casarea hotărârii primei instanțe avand in vedere faptul ca instanța de fond a motivat respingerea acțiunii in virtutea puterii de lucru judecat. Astfel, instanța nu a motivat respingerea acțiunii pe o excepție, respectiv a autoritarii de lucru judecat, ci doar a invocat puterea de lucru judecat, prezumție instituita de dispozițiile art. 1199 Cod civil. Iar, în al doilea rând, nicio norma procesuala nu obliga instanța de fond sa pună in discuția pârtilor puterea de lucru judecat atat timp cat Decizia Curții de Apel pe care instanța si-a întemeiat aplicarea puterii de lucru judecat era depusa la dosarul cauzei si comunicata pârtilor. P. urmare, intimatul a apreciat ca recurentii-reclamanti urmăresc sa inducă in eroare instanța de recurs susținând ca instanța de fond s-a pronunțat pe o excepție pe care nu ar fi pus-o in discuția pârtilor in prealabil.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurenți, prin care se solicita aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., intimatul-pârât a susținut că nu se poate susține ca hotararea instanței de fond este data cu aplicarea greșita a legii, deoarece nu exista nicio norma de drept substanțial incalcata de instanța, astfel nefiind incalcate dispozițiile art. 1201 C. civ. si dispozițiile art. 166 C. proc. civ., avand in vedere faptul ca instanța nu si-a motivat respingerea acțiunii pe excepția autoritarii de lucru judecat, ci doar pe principiul aplicării in dosar a puterii lucrului judecat.
Referitor la fondul cauzei, intimatul-pârât a precizat că acțiunea promovata de reclamanții-recurenți este inadmisibila, avand in vedere faptul ca nu a fost parcursa procedura prealabila in conformitate cu dispozițiile art. 53 si 54 din Legea nr. 18/1991. Astfel, deși la dosarul cauzei a fost depusa o cerere a recurentilor-reclamanti pentru retrocedare in condițiile Legii nr. 18/1991, aceasta nu îndeplinește condițiile legale, arătând că nu este trecuta in acea cerere suprafața de teren solicitata. în aceste condiții, intimatul pârât a apreciat ca acțiunea este prematur introdusa si a solicitat respingerea ei ca inadmisibila. în conformitate cu art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, nulitatea titlului poate fi invocata “... si de alte persoane care justifica un interes legitim. Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege. în acest sens, recurenții-reclamanți ar trebui sa opună paratului, la rândul lor, un drept real concurent, de natura celui contestat, adica sa pretindă si sa dovedească o vocație proprie la reconstituire care sa o excludă pe cea a paratului si sa afirme ca, prin eliberarea titlului de proprietate paratului, i s-a incalcat sau îngrădit un drept. Nu este cazul in
aceasta speța, astfel ca recurentii-reclamanti nu au niciun folos practic, material, in urma nulității titlului de proprietate emis paratului, intrucat nevalabilitatea titlului de proprietate emis acestuia nu atrage, subsecvent, stabilirea in persoana sa a unui drept de același fel.
Intimatul-pârât a mai învederat instanței faptul că în situația in care s-ar anula titlul de proprietate, instanța de judecata nu ar putea admite capătul de cerere din acțiune cu privire la Obligarea Instituției P. la emiterea Ordinului P. pentru suprafața de 4.700 mp., avand in vedere ca recurenții-reclamanți nu fac dovada ca aceasta suprafața de teren le aparține in mod legal asa cum este stipulat in art. 23 din Legea nr. 18/1991. Mai mult, suprafața de teren pe care recurentii-reclamanti au dobândit- o prin cumpărare in anul 1967 cu chitanța de mana este de 800 mp. Din acel înscris rezulta si faptul ca părțile au delimitat exact suprafața de 800 mp ca lungime si lățime in raport de construcția de doua camere din paianta, neexistand niciun indiciu ca părțile au avut in vedere o suprafața mai mare de teren. De altfel, asa cum rezulta si din procesul-verbal din 02.05.1973 încheiat de reprezentanții Primăriei Afumați, se consemnează ca autorul reclamanților Cumpanasoiu A. se afla in posesia terenului de 400 mp. (fapt retinut de Judecătoria B. prin Sentința definitiva si irevocabila nr. 5976/02.12.2009, pronunțata in dosarul_, pagina 4) atașata dosarului la termenul din 12.09.2013.
A mai arătat intimatul-pârât faptul că, in registrele cadastrale din 1986, autorul reclamanților se înregistrează ca posesor al suprafeței de 4.900 m.p., fara mențiuni cu privire la modul de preluare a terenului si data preluării acestuia, (fapt retinut de Judecătoria B. prin Sentința definitiva si irevocabila nr. 5976/02.12.2009 pronunțata in dosarul_, pagina 4). în concluzie, suprafața de teren asupra careia recurentii-reclamanti pot solicita emiterea Ordinului P. este de 800 mp., insa aceștia au obtinut titlu de proprietate pe aceasta suprafața prin uzucapiune asa cum rezulta si din Sentința definitiva si irevocabila nr. 5976/02.12.2009 pronunțata in dosarul_ de Judecătoria B.. Mai mult, la pronunțarea hotărârii din prezentul recurs, dispozițiile art. III alin. 2 ind. 2 din Legea nr. 169/1997 in care se prevede ca “Nulitatea absoluta nu operează asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente daca la . prezentei legi si-au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedați atribuite legal altor persoane conform Legii 18/1991”.
A mai menționat intimatul-pârât faptul că la data formulării de către autoarea sa a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate (1998) asupra suprafeței de teren de 4.700 mp. terenul in cauza facea parte din extravilanul localității ulterior fiind trecut in intravilan prin Hotarare a Consiliului Local.
Cu privire la nulitatea titlui de proprietate nr._/06.10.2010 invocata de recurentii-reclamanti, intimatul-pârât a arătat că, avand in vedere ca acesta a fost emis pe numele autoarei sale, Titlul de proprietate a fost emis in baza deciziei civile 1607/31.10.2008 pronunțata de Curtea de Apel București in dosarul nr._/3/2007. P. aceasta decizie, curtea, in baza probelor administrate, a obligat paratele C. Județeană I. pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 si C. Locala pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 sa elibereze procesul-verbal de punere in posesie si titlul de proprietate cu privire la imobilul in suprafața de 4.700 m.p. La data de 03.06.2009, defunctei I. Constanta i s-a eliberat procesul-verbal de punere in posesie nr. 19, iar la data de 06.10.2010, titlul de proprietate. în concluzie, C. de aplicare a Legii nr. 18/1991 s-a conformat deciziei instanței judecătorești care a cercetat legalitatea cererii autoarei sale din toate punctele de vedere inclusiv al legalității.
în drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 C. proc. civ.
P. cererea depusă la data de 20.10.2014, recurenții-reclamanți au solicitat introducerea în cauză a moștenitoarei G. T., defunctului M. A. V. M., Tribunalul dispunând citarea acesteia și în calitate de moștenitoare.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele de recurs
invocate, tribunalul reține următoarele:
P. cererea de chemare în judecată, reclamanții C. E., C. S., C. E., C. I. și S. E. în contradictoriu cu pârâții C. Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 I., C. Locala de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Afumați, ., Instituția P. Județului I., I. A., M. A. V. M., G. T., B. M., Busilă A. M. și S. A. au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispună constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr._/06.10.2010 emis pe numele lui I. C., obligarea pârâtelor persoane juridice la eliberarea ordinului prefectului privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4.718 mp. situat în Afumați, Linia de Centura nr. 13, constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 3325/09.08.1993 emis pe numele lui S. T. Constanta si U. I. V. M., obligarea pârâtelor persoanelor juridice la eliberarea ordinului prefectului privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.500 mp. situat în Afumați, . nr. 13.
P. sentința civilă recurată, prima instanță a respins cererea ca nefondată, reținând că, Titlul de proprietate nr._/06.10.2010, autor I. M., moștenitor I. Constanta (autoarea pârâtului persoana fizica), a fost eliberat ca urmare a faptului că I. Constanta a formulat o acțiune civila în justiție, fiindu-i recunoscut dreptul de proprietate. P. decizia civilă nr. 1607/31.10.2008 a Curții de Apel București, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru I. Constanta pentru suprafața de 4.700 mp. teren, amplasamentul terenului fiind stabilit prin expertiza care a fost omologata de instanța, hotărârea judecătoreasca cazând, astfel, în puterea lucrului judecat.
Sub acest aspect, tribunalul constată că primul motiv de recurs invocat de recurenți potrivit cu care prima instanță a rezolvat litigiul prin raportare la excepția autorității de lucru judecat, fără a fi pusă în discuția contradictorie a părților este neîntemeiat. Astfel, tribunalul reține că soluția primei instanțe s-a fundamentat pe puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1607/31.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, ceea ce constituie un efect al autorității de lucru judecat, iar nu o excepție procesuală. în plus, tribunalul observă că, în cauză, recurenții au avut posibilitatea de a-și formula apărările prin raportare la menționata decizie, având în vedere că puterea de lucru judecat a acesteia a fost invocată de pârâți ca și apărare pe parcursul procesului.
Raportat la puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1607/31.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, tribunalul reține că, pentru a fi incidență, nu trebuie întrunită tripla identitate de elemente pe care o presupune autoritatea de lucru judecat cu privire la părți, obiect și cauză. Puterea de lucru judecat presupune dezlegarea în mod definitiv și irevocabil a unei anumite problematici juridice, care se impune atât în raporturile dintre părți, cât și față de terți, aceștia din urmă având, însă, posibilitatea procesuală de a face dovada contrarie celor reținute.
Raportând aceste considerente la situația de fapt dedusă judecății, tribunalul reține că, prin decizia civilă nr. 1607/31.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel București s-a dispus eliberarea procesului-verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate cu privire la imobilul teren în suprafață de 4.700 mp., teren intravilan, situat în . de expertiză întocmit de expert G. G., numitei I. C.. în considerentele acestei decizii s-a reținut că numitul C. A. nu deține acte de proprietate cu privire la imobilul teren în litigiu.
în consecință, urmează a se stabili dacă recurenții reclamanți au reușit să administreze în prezenta cauză probe contrarii situației de fapt reținută prin decizia civilă nr. 1607/31.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel București.
Procedând la reanalizarea întregului material probator administrat în prezenta cauză, tribunalul reține că recurenții reclamanți nu au reușit să facă dovada pozitivă a
susținerilor lor, neadministrând nicio dovadă din care să rezulte existența unui titlu de proprietate al acestora asupra imobilului teren în litigiu. P. a putea invoca pretenții cu privire la terenul în litigiu, este obligatoriu ca recurenții reclamanți să facă dovada existenței anterior în patrimoniul acestora sau a antecesorilor săi a dreptului de proprietate asupra aceluiași bun. Or, în cauză recurenții reclamanți nu au făcut o asemenea dovadă, astfel încât, în cauză, continuă să producă efecte lucrul judecat statuat prin decizia civilă nr. 1607/31.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel București. Proba cu expertiză de specialitate topografică administrată în cauză nu este de natură să conducă la răsturnarea prezumției de putere de lucru judecat, nefiind de natură să facă dovada existenței vreunui drept de proprietate al reclamanților asupra imobilului teren în litigiu, în accepțiunea legilor speciale de reparație.
P. aceste considerente, tribunalul apreciază că, în mod legal și temeinic, prima instanță a soluționat cauza având ca obiect constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr._/06.10.2010 emis pe numele lui I. C. și obligarea pârâtelor persoane juridice la eliberarea ordinului prefectului privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4.718 mp. situat în Afumați, Linia de Centura nr. 13, în temeiul puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 1607/31.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, astfel încât vor fi respinse ca nefondate toate motivele de recurs invocate de recurenții C. E. și C. I., precum și recursul formulat de recurenții-reclamanți C. S., C. E. și S. E. vizând greșita aplicare a puterii de lucru judecat și aspectele de fond ale cauzei, acestea din urmă nemaifiind analizate ca efect al puterii de lucru judecat.
în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 3325/0Q.08.1QQ3 emis pe numele lui S. T. Constanta si U. I. V. M. și obligarea pârâtelor persoanelor juridice la eliberarea ordinului prefectului privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.500 mp. situat în Afumați, . nr. 13, tribunalul reține că prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestora, lăsându-le nesoluționate.
Potrivit art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea poate fi casată atunci când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.
2 Cod procedură civilă. Iar, conform art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. în cazul nulităților anume prevăzute de lege, vătămarea se presupune până la proba contrarie.
Considerentele sau motivarea reprezintă opera judecătorului și trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă. în această parte a hotărârii, judecătorul are obligația de a demonstra în scris soluția dată fiecărui capăt de cerere, să motiveze de ce a admis susținerile uneia dintre părți și le-a respins pe ale celeilalte, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare. Judecătorul nu trebuie să răspundă la simplele argumente invocate de părți, dacă pretențiile sunt motivate pe alte considerații, el având obligația de a răspunde numai la capetele de cerere formulate. Cu toate acestea, motivarea trebuie să conțină o expunere a tuturor susținerilor și obiecțiilor părților și să nu se transforme într-o manieră comodă de argumentare. în plus, motivarea trebuie să fie concludentă cauzei, dezvoltările străine cauzei fiind inutile, trebuie să fie clară și fără echivoc.
Astfel, tribunalul reține că, în cauză, prima instanță nu a oferit nicio rezolvare celor două capete de cerere. înțelesul expresiei „cercetarea fondului” în sensul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă presupune existența la dosarul cauzei a tuturor elementelor care implică o analiză a fondului pricinii, unul din aceste elemente fiind rezolvarea dată fiecărui capăt de cerere, prin raportare la probatoriul administrat în cauză și la situația dedusă judecății.
Concluzionând în sensul necercetării fondului cauzei cu privire la capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 3325/09.08.1993 emis pe numele lui S. T. Constanta si U. I. V. M. și obligarea pârâtelor persoanelor juridice la eliberarea ordinului prefectului privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.500 mp. situat în Afumați, . nr. 13, tribunalul reține, astfel, că este în imposibilitate de a exercita controlul judiciar asupra modului de soluționare a cauzei sub aceste aspecte.
P. toate aceste considerente, având în vedere că motivul analizat atrage casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în condițiile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, tribunalul urmează să admită recursurile, să caseze în parte sentința civilă recurată în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Titlului de Proprietate nr. 3325/09.08.1993 și obligarea pârâților la eliberarea Ordinului P. și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță sub aceste aspecte, menținând în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de recurenții-reclamanți C. E. și C. I., de recurenții-reclamanți C. S., C. E. și S. E. împotriva sentinței civile nr. 5204/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. L. AFUMAȚI P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, ., INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI I., I. A., G. T., B. M. A., S. A..
Casează în parte sentința civilă recurată în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Titlului de Proprietate nr. 3325/09.08.1993 și obligarea pârâților la eliberarea Ordinului P..
Menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2015.
PreședinteJudecătorJudecător
M. E. L. G. A. E. M. O.
Grefier
M. A. M.
Concept red. gref. M.A.M.
Red. Jud.: E.M.O./2 exemplare
Jud. fond: C. A. - Jud. B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 363/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 661/2015.... → |
|---|
