Fond funciar. Decizia nr. 2515/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2515/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 2515/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2515 R
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. D.
Judecător: N. P. G.
Judecător: E. V.
Grefier: O. S.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta C. L. MOGOȘOAIA P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR împotriva sentinței civile nr. 7194/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ în contradictoriu cu intervenient în numele altei persoane B. E., intimat N. I., intimat C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27.10.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 03.11.2014 și apoi pentru astăzi 10.11.2014 când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 7194 din 04.12.2013 constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7194 pronunțată la date de 04.12.2013 Judecătoria B. a admis acțiunea formulată de reclamantul N. I. în contradictoriu cu pârâtele C. L. Mogoșoaia de Aplicare A Legii 18/91, C. Județeană I. de Aplicare a Legii 18/91, a respins cererea reconventionala formulată de C. L. Mogoșoaia, ca neintemeiata, a obligat paratele sa reconstituie reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 0,85 ha, identificat conform rapoartelor de expertiza topografica intocmite de catre expertii A. V., respectiv de catre C. M. și sa plateasca reclamantului suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
P. a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotararea nr.736 din 02.10.2008, a Comisiei Judetene I., s-a dispus inscrierea numitei C. V. in anexa 23, cu suprafata de 0,85 ha, teren de reconstituit de pe urma autorului defunct D. M..
Intre C. V. si ceilalti mostenitori ai defunctului D. M., pe de o parte si reclamantul N. I., pe de alta parte, s-a incheiat contractul de cesiune de drepturi, autentificat sub numarul 7 din 10.01.2011, primii vanzand reclamantului drepturile la despagubiri in baza Legii speciale 18/1991, republicata, privind suprafata de teren de 0,85 ha, situata pe raza comunei Mogosoaia, judetul I. si care face obiectul Hotararii nr.682/06.03.2007, a Comisiei Judetene I., prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate.
In primul rand, instanta de fond a apreciat ca in cauza nu a intervenit decaderea reclamantului din dreptul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, conform principiului aplicabil in materia restituirii intemeiate pe Legea 18/1991, republicata, chiar daca, la un moment dat, acesta a facut o cerere in care mentioneaza in mod expres ca doreste acordarea de despagubiri, neexistand un temei legal pentru a-l priva pe reclamant de o reiterare a solicitarii de reconstituire pe vechiul amplasament.
Instanta de fond a avut in vedere ca in cauza au fost efectuate doua rapoarte de expertiza topografica judiciara si unul extrajudiciar, in scopul identificarii suprafetei de teren de 0,85 ha.
Astfel, instanta de fond a reținut ca terenul respectiv este situat pe raza comunei Mogosoaia, contrar celor sustinute de catre parate ca suprafata de teren s-ar afla pe raza orasului Otopeni.
Prin urmare, s-a constatat ca reclamantul beneficiaza de o Hotarare de inscriere in anexa 23 a numitei C. V., ce produce efecte juridice in persoana reclamantului ca urmare a incheierii contractului de cesiune de drepturi.Hotararea nu a fost pana in prezent revocata si, de altfel, niciuna dintre parti nu contesta indreptatirea la reconstituire a reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C. L. Mogoșoaia pentru S. D. de Proprietate Asupra Terenurilor solicitând admiterea recursului casarea sentinței recurate și rejudecând pe fond în principal admiterea cererii reconvenționale.
În motivarea recursului a arătat că sentința recurată, pronunțată de instanța fondului, a fost dată cu încălcarea prevederilor art. III alin. 1, lit. a) din Legea nr. 169/1997 de modificare a Legii nr. 18/1991 republicată, deoarece, pe de o parte - din înscrisurile aflate la dosar - rezultă că terenul solicitat de intimatul-reclamant se află pe raza administrativ-teritorială a altei localități, iar pe de altă parte, instanța a respins cererea reconvențională - formulată de subscrisa în temeiul dispozițiilor art. III alin. 1 lit. a) și alin. 2 din Legea nr. 169/1997, prin care am solicitat constatarea nulitătii absolute a Hotărârii Comisiei Judetene I. nr. 736/2008 - ca neîntemeiată, fără a motiva așa-zisa lipsă de temei juridic a acesteia; suprafețele de teren pe care am fost obligați să reconstituim dreptul de proprietate intimatului-rec1amant - identificate potrivit rapoartelor topo efectuate de experții A. V. respectiv C. M. - erau fie atribuite legal altor persoane, anterior efectuării respectivelor rapoarte de expertiză, fie se află în proprietatea publică de interes local a subscrisei, fiind astfel exceptate de la reconstituire, potrivit prevederilor art. III, alin. 1, lit. b) din Legea nr. 169/1997 de modificare a Legii nr. 18/1991 republicată; sentința recurată a fost dată cu încălcarea dispozitiilor imperative ale art. 1 alin. 3 si art. 4 din Legea nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv de stat în perioada regimului comunist, care statuează fără echivoc faptul că în situația în care dobândirea dreptului de proprietate s-a realizat printr-un contract de cesiune de drepturi, cesionarului (intimatul-reclamant în cazul de față nu i se retrocedează teren fizic ci i se compensează dreptul de proprietate prin puncte.
Referitor la primul motiv de casarea arătat că instanța fondului a obligat-o la retrocedarea vechiului amplasament al suprafeței de 0,85 ha teren intimatului-reclamant N. I., în condițiile în care respectiva suprafată de teren se află pe raza administrativ teritorială a altei localități.
Astfel, din adresa nr._/23.01.2012 emisă de C. L. Otopeni pentru S. dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor la solicitarea intimatului-reclamant, rezultă fără echivoc faptul că vechiul amplasament al suprafetei de 0,85 ha teren (revendicată de intimatul-reclamant n.n.), se află în tarlaua 11, . pe raza administrativ-teritorială a localitătii Otopeni și nicidecum pe cea a subscrisei, așa cum a concluzionat expertul topo A. V. care, ca și instanța fondului, a făcut abstractie de răspunsul Comisiei Locale Otopeni continut în adresa indicată anterior.
A susținut totodată că este lipsit de relevantă faptul că autorul solicitantei cedente C. V. a fost înscris în CAP Mogosoaia, deoarece, potrivit art. 11 alin. 3 din Legea n . 18/1991 cu modificările ulterioare „S. dreptului de proprietate se face la cerere pe baza situatiei terenurilor detinute de cooperativa agricola de productie la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii":. Ori, din înscrisurile aflate la dosar, respectiv adresa nr._/23.01.2012 emisă de C. L. Otopeni, rezultă fără echivoc faptul că vechiul amplasament al terenului solicitat de cedenta C. V. se află pe raza administrativ teritorială a localității Otopeni, motiv pentru care succesoarea defunctului D. M., respectiv cedenta C. V., trebuia să se adreseze Comisiei Locale Otopeni și nu subscrisei.
Mai arată că este adevărat că prin Hotărâre a Comisiei Județene I. nr. 682/2007, a fost admisă contestatia solicitantei cedente C. V. și s-a dispus înscrierea acesteia
în anexa 23 la HG nr. 890/2005, prin care a fost aprobat Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, precum si faptul că situatia a fost mentinută și după adoptarea Hotărârii nr. 736/2008 de către C. Județeană I., prin care a fost validată moștenitoarea C. V. în anexa nr. 23, după autorul său, defunctul D. M..
Mai susține susține că anexa nr. 23 a HG 890/2005, cuprinde persoanele fizice pentru care nu există suprafete de teren suficient agricol pentru restituirea integrală a proprietății, solicitate prin cerere, cărora li se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedată, precum și în cazurile în care nu sunt terenuri agricole disponibile pentru a fi reconstituite în conformitate cu prevederile din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În altă ordine de idei, susține că în raport de răspunsul Comisiei Locale Otopeni conținut de adresa nr._/21. 01.2012, rezultă că ambele Hotărâri al Comisiei Județene I., respectiv nr. 682/2007 și 736/2008, prin care solicitantei cedente C. V. i s-a recunoscut dreptul de proprietate pe raza subscrisei dar din lipsă de teren fizic aceasta a fost înscrisă la despăgubiri în anexa nr. 23, sunt nule absolut, atâta timp cât vechiul amplasament al celor 0,85 ha teren nu se află pe raza administrativ-teritorială a subscrisei.
Așadar, în baza acestor hotărâri ale Comisiei Județene I. - lovite de nulitate absolută - numita C. V. a fost înscrisă la categoria despăgubiri pentru suprafata de 0,85 ha teren.
În consecință, cesionarul intimat-reclamant N. I., prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 7 din 10 ianuarie 2011 de către BNP C. E., ~ dobândit de la cedenta C. V. - cităm din art. 1, pct. 1.1 din contract ¬"totalul drepturilor de despăgubiri în baza legii speciale privind terenul în suprafată de 0,85 ha. reconstituit în baza Hotărârii nr. 682 din 06.03.2007". Așadar, intimatul-reclamant N. I. nu a preluat prin cesiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,85 ha ci drepturile de despăgubire aferente suprafeței de 0,85 ha teren. Totodată, la data de 19 ianuarie 2011, deci la o zi după dobândire a prin cesiune a dreptului asupra despăgubirilor aferente celor 0,85 ha teren, prin declarația înregistrată la subscrisa sub nr. 826/19.01.2011, intimatul-reclamant N. I. a învederat subscrisei cităm: "refuz restituirea în natură ca modalitate a reconstituirii dreptului de proprietate și solicit în mod expres înaintarea de urgență a dosarului către C. Centrală pentru S. Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în vederea obținerii de despăgubiri". Într-o asemenea situație, practica judiciară s-a pronunțat constant în sensul că "atâta vreme cât există manifestarea de voință expresă a reclamantei în sensul că întelege să renunte la reconstituirea dreptului de proprietate în natură și optează pentru acordarea de despăgubiri, tribunalul apreciază că hotărârea Comisiei Județene de acordare teren fizic, a fost emisă nelegal". În ceea ce privește identificarea vechiului amplasament al suprafetei de teren în litigiu, arătăm că prin decizia nr. 539 R pronunțată la 21 august 2012 de către Tribunalul I., au fost admise recursurile declarate de subscrisa și de C. Județeană I., a fost casată sentința nr. 1685/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. și s-a statuat asupra efectuării unei expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie care să identifice vechiul amplasament al celor 0,85 ha teren și categoria de folosință a acestuia. La termenul din 28.01.2013, instanța a încuviințat efectuarea expertizei topo, pentru care au fost stabilite aceleași obiective cu cele încuviințate prin încheierea din 05.11.2012. În aceste condiții, dacă expertul oficial ar fi dorit să identifice fără echivoc vechiul amplasament al celor 0,85 ha teren, ar fi trebuit să plece de la adresa nr._/21.01.2012 emisă de C. L. Otopeni, care a precizat că respectiva suprafață de teren se află pe raza sa administrativ-teritorială. Ori, expertul oficial s-a complăcut în formularea unor concluzii superficiale, similare cu cele ale expertului care a întocmit expertiza extrajudiciară, deși - pe de o parte - avea la dosar adresa nr._/21.01.2012 emisă de C. L. Otopeni, iar - pe de altă parte - reprezentanții subscrisei i-au furnizat o . înscrisuri din care rezulta faptul că suprafața revendicată de intimatul-reclamant este situată pe raza administrativ-teritorială a localității Otopeni. În aceste condiții, față de concluzia la care a ajuns expertul oficial la pct. 5 din raport conform căreia "nu poate fi stabilit amplasamentul celor 0,85 ha teren, deoarece nu există elemente tehnice din care să reiasă acest lucru" susținem că raportul întocmit de acesta trebuie înlăturat din probatoriu deoarece concluzia acestuia nu concordă cu înscrisurile de la dosar.
În legătură cu acest aspect, a înțeles să să precizeze că atât doctrina cât și practica judiciară s-au pronunțat constant în sensul că instanta nu este tinută de concluziile din raportul de expertiză, care sunt lăsate la libera sa apreciere. În ceea ce privește mențiunile cuprinse în raportul de expertiză, doctrina a statuat că: "răspunsurile date de expert la întrebările ce i-au fost puse si concluziile raportului, nu leagă instanta, ele putând fi combătute prin celelalte probe de la dosar" iar practica judiciară s-a pronunțat constant în sensul că "raportul de expertiză nu are valoarea unui mijloc absolut de probă"
Totodată, doctrina și practica judiciară s-au pronunțat constant în sensul ca atunci când s-au administrat în aceeasi cauză două expertize ale căror concluzii sunt contradictorii, instanța nu poate să combine concluziile acestora. În această situație instanța va accepta una din cele două expertize și o va înlătura pe cealaltă
Așadar, în raport de concluziile opiniei separate la raportul de expertiză, coroborate cu cele ce se desprind din adresa nr._/21.01.2012 emisă de C. L. Otopeni, rezultă că vechiul amplasament al suprafeței de teren de 1,0 ha teren ce a aparținut defunctului D. M., din care descendenta acestuia C. V. a solicitat retrocedarea numai a 0,85 ha, cesionând ulterior dreptul litigios aferent acestei suprafete intimatului-reclamant N. I., se află pe raza teritorială a localității Otopeni.
În ceea ce privește atitudinea subscrisei cu privire la nulitatea absolută a celor două hotărâri emise de C. Județeană I. - pe care instanța fondului și-a întemeiat sentința recurată – a precizat că, pe de o parte, putea solicita oricând instanței constatarea nulității acestora, iar pe de altă parte, am invocat nulitatea acestora prin cererea reconventională, în momentul în care a fost solicitat teren fizic.
În concluzie, indiferent dacă avem în vedere Hotărârile nr. 682/2007 sau 826/2008 emise de C. Județeană I. pentru S. D. de Proprietate Privată, Asupra Terenurilor, lovite de nulitate absolută sau declarația intimatului - reclamant cesionar înregistrată sub nr. 826/19.01.2011, prin coroborare cu modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, respectiv cesiune, În principal, acesta nu este îndrituit la acordarea de teren fizic, iar În subsidiar, celui în cauză i se pot acorda numai despăgubiri. Față de aceste aspecte, sentința pronunțată de instanța fondului este vădit neîntemeiată și esențial nelegală.
Referitor la cel de-al doilea motiv de casare a arătat că expertiza extrajudiciară efectuată la cererea intimatului-reclamant, de către expertul A. V., a identificat un număr de trei amplasamente în care acesta a solicitat punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate, iar suplimentul la acest raport a mai identificat încă un amplasament dorit de acesta, cu mențiunea că niciuna dintre locatii nu reprezenta vechiul amplasament.
Cu privire la aceste amplasamente, din adresa OCPI I. nr. 24881C din 04.01.2012, rezultă că în ceea ce privește suprafata de 4500 mp de tren, din tarlaua 123, . raza administrativ-teritorială a comunei Mogoșoaia, județul I., pentru aceasta a fost atribuit numărul cadastral_ și a fost deschisă cartea funciară cu același număr proprietarului N. L. M..
Așadar, in legătură cu acest amplasament, sunt incidente dispozițiile art. II din Legea nr. 169/1997 cu modificările ulterioare, conform cărora .Dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor", ori ale art. 2 alin. 2 din Legea nr._ cu modificările ulterioare, conform cărora ,,Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare". Totodată, în ceea ce privește suprafata de 1 000 mp situată în tarlaua 15, . OCPI I. nr. 24881C din 04.01.2012, rezultă că la data de 01.01.1990 aceasta are categoria de folosință "parc" cu posesor Consiliul Popular Mogoșoaia.
În aceste condiții, potrivit prevederilor art. 5 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 ~ modificările ulterioare, "Terenurile pe care sunt amplasate rețele stradale și parcuri publice, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii nu pot fi dezafectate din domeniul public decât în cazuri de exceptie pentru lucrări de interes national ".
Ca atare, nu este îndeplinită condiția impusă de lege pentru ca această suprafață de teren să poată fi dezafectată din domeniul public pentru a fi retrocedată intimatului-reclamant N. I..
A mai arătat că, în ceea ce privește suprafata de 3000 mp identificată prin același
raport de expertiză topo extrajudiciară, situată în tarlaua nr. 18, . care nu este indicat și accesul la aceasta - din adresa Departamentului cadastru al subscrisei nr. 5700 din 09.05.2012 rezultă că amplasamentul este traversat de Canalul colector ape uzate B.-București, fapt ce îl face impropriu retrocedării, deoarece lucrarea (canalul) se află în proprietate publică, iar proprietarul acestei lucrări are un drept de servitute asupra terenului subtraversat de canal, pe toată durata de existentă a lucrării (canalului).
În același tip, amplasamentul identificat prin suplimentul la expertiza topo extrajudiciară, respectiv suprafata de 4500 mp, situată în tarlaua nr. 30, . altor indicatori (menționați în lucrare) tarlaua nr. 19, . folosit de subscrisa pentru puneri în posesie înainte de identificarea sa de către expert, respectiv în anul 1992, fiind astfel emise un număr de cinci titluri de proprietate pentru această suprafață, așa cum rezultă din adresa Departamentului Cadastru al subscrisei nr. 5700 din 09.05.2012. Totodată, în aceeași tarIa și parcelă trebuie efectuată punere în posesie și emis titlul de proprietate conform deciziei civile nr. 601 R din 26.04.2013 pronunțată de Tribunalul I. în dosarul_, trecută în puterea lucrului judecat.
A mai învederat instanței faptul că tot în aceeași . emis și titlul de propreitate pentru P. Mogoșoaia, situație în care suprafața de teren rămasă la dispoziția Comisiei Locale Mogoșoaia este insuficientă.
P. toate aceste argumente susținem că și în ceea ce privește acest ultim amplasament, sunt incidente dispozițiile art. II din Legea nr. 169/1997 cu modificările ulterioare, la care am făcut referire mai sus. În concluzie, nici unul dintre amplasamentele "identificate" de intimatul- reclamant susținut de expertul tehnic extrajudiciar, nu poate fi folosit pentru punerea în posesie a acestuia.
Pe cale de consecință concluziile raportului de expertiză întocmit pro causa de
către expertul tehnic extrajudiciar în specialitatea topo A. V., la cererea intimatului-reclamant, trebuie înlăturate din probatoriu, deoarece nu concordă cu realitatea din teren prezentată de OCPI I. în adresa nr. 24881C din 04.0l.2012 și Departamentul cadastru al subscrisei, în adresa nr. 5700 din 09.05.2012.
În ceea ce privește al treilea motiv de casare a arătat că că la data de 17 mai 2013 a intrat În vigoare Legea nr. 165/2013, referitoare la măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Ca atare, având în vedere că la data de 10 ianuarie 2011, prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 7 de către BNP C. E., numita C. V., în calitate de moștenitoare a defunctului D. M., a cesionat intimatului-reclamant N. I. "totalul drepturilor de despăgubiri în baza legii speciale privind terenul în suprafață de 0,85 ha, reconstituit în baza Hotărârii nr. 682 din 06.03.2007". Pe cale de consecință, În cauză sunt incidente dispozițiile arte 1 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, conform cărora .t« situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte ". Chiar în situația în care prin contractul de cesiune s-ar fi cedat dreptul real asupra terenului în suprafață de 0,85 ha teren și nu drepturile de despăgubire așa cum s-a convenit prin contract, intimatul-reclamant N. I. tot nu ar fi fost îndreptătit la retrocedarea în natură a terenului dobândit după defunctul D. M., deoarece i se opun prevederile imperative ale arte 1 alin. 3 din Legea nr. 165/2013.
A învederat aceasta deoarece prin Legea nr. 165/2013, s-a prevăzut imperativ În arte 4, faptul că ,,dispozitiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi". În concluzie, dispozițiile Legii nr. 165/2013 sunt de imediată aplicabilitate, tuturor cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a acesteia. Pe cale de consecință, cum prezenta cauză se afla pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, îi sunt aplicabile dispozițiile acesteia.
La data de 07.05.2014 intimatul N. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat prin care vă rog să se constate că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, fiind pronunțată pe baza unei analize temeinice a raportului juridic dedus judecății, în raport de probatoriul administrat în cauză și de norma de drept aplicabilă.
A învederat că pe cale de consecință, în baza art.312 C.proc.civ se impune păstrarea în tot a hotărârii instanței de fond, cu consecința respingerii ca nefondat a recursului, iar în baza art. 274 C.proc.civ. obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
A mai arătat că în ceea ce privește afirmația potrivit cu care terenul solicitat de el, reclamantul, s-ar afla pe raza administrativ-teritorială a Orașului Otopeni,a solicitat respingerea afirmației ca fiind nedovedită pentru următoarele considerente: Problematica acestei cauze are câteva certitudini, respectiv: - îndreptățirea categorică la reconstituirea dreptului de proprietate a clientului nostru pentru suprafața de 1 ha; - s-a efectuat o reconstituire parțială pentru 0,15 ha (1500 m.p.) pe teritoriul corn. Mogoșoaia, jud. I.. Încercarea de inducere a unei incertitudini, respectiv dacă terenul de 1 ha este sau nu pe raza . opinia sa lipsită de orice efect, din moment ce, chiar C. locală Mogoșoaia și C. Județeană I. au realizat deja o reconstituire parțială pe teritoriul corn. Mogoșoaia, pentru 1500 m.p., conform T.P.nr._.
Având în vedere regimul juridic al terenului de 1 ha. ca fiind unul unitar și indivizibil, făcând parte dintr-o suprafață care inițial a avut 10.000 mp., se impune ca și reconstituirea ulterioară pentru restul de 8500 mp. să fie una unitară, .respectiv tot pe teritoriul administrativ-teritorial al comunei Mogoșoaia, Dincolo de acest aspect și fără să aibă pretenția unei dovezi absolute a situării terenului pe raza corn. Mogoșoaia, a învederat că toate actele din dosar indică această prezumție.
A invocat în acest sens: Registrul Agricol din anii 1959-1962, din care rezultă că până în anul 1963, terenul nostru s-a aflat pe raza corn. Mogoșoaia; La momentul colectivizării terenul în cauză a fost preluat de C.A.P. Mogoșoaia și nu de C.A.P. Otopeni; Legea nr.18/l991 care guvernează această materie, impune ca și criteriu determinant din punct de vedere al amplasamentului reconstituirii, situația juridică a terenului de la momentul cooperativizării agriculturii și nu un alt moment, anterior sau ulterior colectivizării.
Faptul că, chiar pârâtele C. L. și C. JUDEȚEANĂ au inițiat și desăvârșit reconstituirea parțială pe teritoriul -1 administrativ teritorial al comunei Mogoșoaia.
Dubiul a fost introdus în discutie de C. L. MOGOȘOAIA, care a venit cu un PROCES VERBAL DE IDENTIFICARE nr.807/03 .03 .1942, total străin de terenul în cauză, pentru un cu totul alt teren în suprafață de 5 ha,- proprietate de stat - care nu are nici o legătură cu terenul în cauză, aflat la acea dată în proprietatea statului dar deținut cu titlu de arendă de o anumită persoană pe nume T. B., persoană fără nici o legătură cu antecesorii noștri, sau autorii acestora, teren ca fiind situat inițial în zona Tir și Sport de pe raza corn. Mogoșoaia și care astăzi, s-ar afla pe raza orașului Otopeni.
Are certitudinea că terenul proprietate de stat în suprafață de 5 ha. a trecut prin anii 1978, din raza administrativ-teritorială a Comunei Mogoșoaia în raza administrativ-teritorială a Orașului Otopeni. Mergând pe acest argument, pârâta pretinde nici mai mult nici mai puțin că toate terenurile care au fost situate la acea dată în acea zonă, Tir și Sport, acum s-ar afla pe raza orașului Otopeni, ceea ce este nu numai forțat, dar nici nu constituie în sine un argument demn de a fi luat în discuție. P. aceleași considerente se impune respingerea ca nefondat si a motivului de recurs ce vizează respingerea cererii reconvenționale, prin care pârâta a solicitat constatarea nulitații absolute a Hotărârii C.J.I. nr.736/2008, ca neîntemeiată. În ceea ce priveste critica potrivit cu care terenurile respective erau deja A atribuite altor persoane sau că unele din aceste terenuri ar constitui proprietate publica de interes local, a solicitat de asemenea respingerea pe considerentul esential că nu există niciun titlu de proprietate a cărui dată de emitere sa fie emis anterior Hotărârii nr.736/2008 și pe același amplasament cu cele trei terenuri identificate prin raportul de expertiză efectuat de ing. A. V..
În ceea ce privește amplasamentele celor 3 terenuri, evidențiate în raportul de expertiză A. V., acestea sunt libere la reconstituirea dreptului de proprietate, astfel că se impune respingerea recursului și menținerea sub acest aspect a Sentinței civile nr. 7194/04.12.2013 a Judecătoriei B., pentru argumentele acolo arătate. Motivul de recurs ce vizează încălcarea art.l alin 3 si art.4 din Legea nr.165/20 13 urmează a fi respins ca neîntemeiat, avându-se în vedere principiul neretroactivitătii legii în general si a legii civile în special. Raportul juridic dedus judecății în acest dosar este mult anterior apariției Legii nr.165/20 13, astfel că această lege este aplicabilă doar raporturilor juridice ce au apărut după data publicării acesteia în Monitorul Oficial.
La data de 05.06.2014 B. E. a formulat cerere de intervenție în interesul intimatului reclamant învederând că solicită respingerea recursului ca nefondat. A arătat că a dobândit în parte dreptul litigios izvorât din sentința civilă nr. 1685/23.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ cu privire la terenul în suprafață de 1000 mp din intravilantul comunei Mogoșoaia tarlaua 15 .> Recurenta pârâta a formulat întâmpinare la cererea de intervenție solicitând respingerea acesteia ca nefondată.
Analizând sentința recurată raportat la motivele de recurs invocate tribunalul reține următoarele:
Cu privire la motivul de recurs vizand incalcarea art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, in sensul ca terenul solicitat de intimatul-reclamant se afla pe raza administrativ teritoriala a altei localitati si in consecinta respingerea cererii reconventionale avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a Hotararii nr. 736/2008, fara motivarea solutiei date, este nelegala, tribunalul retine urmatoarele:
Prin Hotararea nr. 682/06.03.2007 emisa de C. Judeteana I. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor a fost admisa contestatia formulata de numita C. V. impotriva propunerii Comisiei comunale Mogosoaia pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor si s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea contestatoarei ca mostenitoare a defunctului D. M. cu privire la suprafata de 0,85 ha de catre C. comunala Mogosoaia pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor si inscrierea in anexa 23.
Prin Hotararea nr. 736/02.10.2008 emisa de C. Judeteana I. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor s-a mentionat inscrierea in anexa 23, la pozitia 8 numitul D. M., cu mostenitor C. V., cu suprafata de 0,85 ha.
Prin cererea reconventionala formulata in cauza, recurenta-parata C. Locala Mogosoaia pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor a solicitat anularea pozitiei 8 din anexa nr. 23 a comunei Mogosoaia avand in vedere faptul ca, in momentul de fata, terenul ce face obiectul cauzei, in urma intocmirii referatului de identificare a terenului, s-a constatat ca se afla pe teritoriul administrativ al orasului Otopeni si nu pe teritoriul comunei Mogosoaia.
In ce priveste amplsamentul suprafetetei de 0,85 ha de teren in litigiu, tribunalul constata ca din intreg probatoriul administrat in cauza, rezulta ca vechiul amplasament al suprafetei de 0,85 ha nu poate fi stabilit cu precizie, insa face parte din terenul fostului CAP care a functionat pe teritoriul administrativ al comunei Mogosoaia, dar nu poate fi stabilit amplasamentul deoarece nu exista elemente tehnice din care sa reiasa acest fapt.
Sustinerea recurentei-parate in sensul ca exista inscrisuri din care rezulta indirect faptul ca suprafata revendicata de reclamant este situata pe raza administrativ-teritoriala a localitatii Otopeni, nu poate fi retinuta. Astfel, desi exista adresa nr._/23.01.2012 emisa de C. Locala Otopeni pentru stabilirea D. de Proprietate Privata asupra Terenurilor din care ar rezulta ca suprafata de 0,85 ha teren se afla in tarlaua 11, . localitatii Otopeni, aceasta nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza.
Din raportul de expertiza efectuat in cauza de expert C. M. rezulta ca suprafata de 0,85 ha face parte din suprafata de 1 ha din care a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 0,15 ha in Baza Legii nr. 18/1991 pe numele dnei C. M., mostenitoarea lui D. M. si pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr._/30.02.1996, existand astfel o reconstituire partiala pe teritoriul administrativ al comunei Mogosoaia.
Din registrul agricol din anii 1959-1962 rezulta ca terenul in litigiu s-a aflat pe raza comunei Mogosoaia. La momentul colectivizarii terenul a fost preluat de catre CAP Mogosoaia si nu de CAP Otopeni, iar Legea nr. 18/1991 impune ca si criteriu din punct de vedere al amplasamentului reconstituirii, situatia juridica a terenului de la momentul cooperativizarii. Potrivit art. 11 alin. 3 din Legea 18/1991, S. dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii, iar in cauza nu exista inscrisuri care sa ateste transferul suprafetei de teren pe raza localitatii Otopeni.
Faptul ca din probele administrate in cauza rezulta ca pe raza comunei Mogosoaia nu poate fi stabilit cu precizie vechiul amplasament al terenului in litigiu din lipsa reperelor topografice, nu duce la concluzia si nu se poate stabili cu certitudice ca terenul se afla pe raza orasului Otopeni.
F. de cele retinute mai sus, nefiind suficienta sustinerea recurentei-parate in sensul ca exista argumente care pledeaza in favoarea opiniei potrivit careia suprafata de 0,85 ha teren s-ar afla pe raza administrativ-teritoriala a localitatii Otopeni, tribunalul constata ca in mod corect a fost respinsa cererea reconventionala, motivele avute in vedere de catre prima instanta la adoptarea acestei solutii fiind cele retinute cu privire la cererea principala, in sensul ca terenul in suprafata de 0,85 ha este situat pe raza comunei Mogosoaia, contrar celor sustinute de parate ca suprafata de teren s-ar afla pe raza orasului Otopeni, respingerea cererii reconventionale fiind consecinta admiterii cererii principale sub aspectul amplasamentului terenului in suprafata de 0,85 ha.
De altfel, Tribunalul constata ca prin cererea de recurs si prin concluziile orale formulatate cu ocazia dezbaterilor in fond, recurenta a solicitat in subsidiar acordarea de puncte in compensare, admitand implicit existenta amplasamentului terenului in litigiu pe raza teritoriala a comunei Mogosoaia.
In consecinta, tribunalul apreciaza ca acest motiv de recurs nu este fondat.
Cu privire la motivul de recurs vizand faptul ca sentinta recurata a fost data cu incalcarea dispozitiilor art. 1 alin. 3 si 4 din Legea nr. 165/2013, tribunalul retine ca acesta este fondat.
Prin Hotararea nr. 682/06.03.2007 emisa de C. Judeteana I. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor a fost admisa contestatia formulata de numita C. V. impotriva propunerii Comisiei comunale Mogosoaia pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor si s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea contestatoarei ca mostenitoare a defunctului D. M. cu privire la suprafata de 0,85 ha de catre C. comunala Mogosoaia pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor si inscrierea in anexa 23.
Prin Hotararea nr. 736/02.10.2008 emisa de C. Judeteana I. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor a fost validata inscrierea in anexa 23, la pozitia 8 a autorului D. M., mostenitor C. V., cu suprafata de 0,85 ha.
Tribunalul retine ca anexa nr. 23 a HG nr. 890/2005 cuprinde persoanele fizice pentru care nu exista suprafete de teren suficient agricol pentru restituirea integrala a proprietatii, solicitata prin cerere, carora li se vor acorda despagubiri pentru diferenta de teren neretrocedata, precum si in cazurile in care nu sunt terenuri agricole disponibile pentru a fi reconstituite in conformitate cu prevederile din Legea nr. 1/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
Tribunalul retine ca numita C. V. nu a contestat Hotararile nr. 682/06.03.2007 si nr. 736/02.10.2008 emise de C. Judeteana I. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor, iar la data de 10.01.2011, prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 7 de catre BNP Cutaru E., numita C. V. a cesionat numitului N. I. totalul drepturilor de despagubiri in baza legii speciale privind terenul in suprafata de 0,85 ha, reconstituit in baza Hotararii nr. 682/06.03.2007, cesioanarul N. I., reclamant in prezenta cauza, preluand prin cesiune drepturile de despagubire aferente suprafetei de 0,85 ha teren, astfel cum existau in patrimoniul cedentei.
Prin declaratia inregistrata la C. Locala Mogosoaia pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor sub nr. 826/19.01.2011, numitul N. I. a aratat ca refuza restituirea in natura ca modalitate a reconstituirii dreptului de proprietate si solicita in mod expres inaintarea de urgenta a dosarului catre C. Centrala pentru S. Despagubirilor din cadrul Autoritatii Nationale pentru restituirea Proprietatilor, in vederea obtinerii de despagubiri.
Avand in vedere si aceasta declaratie data de catre cesionar, pe langa faptul ca, fata de clauzele contractului de cesiune si necontestarea anterioara a hotararilor Comisiei Judetene de catre cedenta, cesionarului nu i se puteau acorda decat despagubiri si nu teren in natura, tribunalul retine ca cererea de chemare in judecata prin care reclamantul a solicitat obligarea paratelor sa procedeze la punerea in aplicare a Hotararii nr. 736/2008 a Comisiei Judetene I. de aprobare a Anexei 23 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005, unde la pozitia nr. 8 este aprobata suprafata de 0,85 ha – beneficiar fiind C. V., teren de reconstituit pe raza comunei Mogosoaia, in compensarea terenului detinut de autorul acesteia D. M. si obligarea paratelor la emiterea procesului verbal de punere in posesie a titlului de proprietate pe acest teren, pe numele reclamantului N. I., in baza prevederilor contractului de cesiune, autentificat sub nr. 7/10.01.2011 de BNP Cutaru E., a fost formulata de catre reclamant la data de 01.11.2011, iar la data de 17 mai 2013 a intrat in vigoare Legea nr. 165/2013 referitoare la masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, aplicabila in prezenta cauza aflata pe rolul instantei la data intrarii in vigoare a Legii.
Potrivit art. 1 alin. 3 si 4 din Legea nr. 165/2013, (3) În situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) și (4). A.. (4) prevede ca Punctele prevăzute la alin. (2) și (3) se valorifică potrivit prezentei legi.
F. de aceste dispozitii legale, tribunalul retine ca singura masura reparatorie care i se poate acorda intimatului reclamant este compensarea prin puncte, avand in vedere calitatea sa de cesionar prin care a preluat de la titular drepturile de despagubire, nefiind indreptatit la retrocedarea in natura a terenului dobandit de cedenta C. V. de la autorul sau D. M., motiv pentru care apreciaza ca cererea reclamantului nu este intemeiata.
Desi recurenta a solicitat in subsidiar compensarea dreptului de proprietate al intimatului reclamant prin punte, avand in vedere ca instanta nu a fost investita de catre reclamant cu o astfel de cerere, tinand seama de principiul disponibilitatii, tribunalul nu poate statua cu privire la acest aspect, ramanand la latitudinea reclamantului formularea unei asemenea solicitari, in conformitate cu prevederile si procedura prevazute de lege.
Avand in vedere solutia la care a ajuns tribunalul in urma deliberarii cu privire la cererea principala, apreciaza ca nu se mai impunea analizarea motivului de recurs vizand suprafetele de teren pe care recurenta a fost obligata sa reconstituie dreptul de proprietate intimatului-reclamant.
P. toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, în temeiul art. 3041, art. 312 C. proc. civ., tribunalul va admite recursul formulat de recurenta – parata, va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată, ca neintemeiată, va respinge cererea reclamantului de obligare a paratelor la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu de avocat, ca neintemeiată si va menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 274 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, Tribunalul retine ca recurenta isi rezerva dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta C. L. MOGOȘOAIA P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR împotriva sentinței civile nr. 7194/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ în contradictoriu cu intervenient în numele altei persoane B. E., intimat N. I., intimat C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată, ca neintemeiată.
Respinge cererea reclamantului de obligare a paratelor la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu de avocat, ca neintemeiată.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2014.
Președinte, C. D. | Judecător, N. P. G. | Judecător, E. V. |
Grefier, O. S. |
Red.jud.fond.V. A. R.
Red.jud.NPG/27.02.2015
Tehnored.O.S.
2 ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1044/2014.... | Anulare act. Decizia nr. 2535/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
