Fond funciar. Decizia nr. 282/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 282/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-04-2012 în dosarul nr. 282/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.: 282R
Ședința publică din data de 10.04.2012
Tribunalul constituit din:
Președinte: N. G.
Judecător: P. R. I.
Judecător: P. S.
Grefier: TÖRÖK I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurentul-pârât C. JUDEȚEANĂ I. și recurentul-intervenient în nume propriu P. JUDEȚULUI I., împotriva sentinței civile nr.2731/30.08.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. G. C. CU D..A. și intimatul-pârât C. LOCALĂ P., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-pârât C. Județeană I., prin consilier juridic C. R., cu împuternicire pe care o depune la dosarul cauzei, recurentul-intervenient în nume propriu P. Județului I., prin consilier juridic C. R., cu împuternicire pe care o depune la dosarul cauzei, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează tribunalului faptul că acest dosar se află la primul termen de judecată-stadiul procesual recurs, procedura legal îndeplinită, recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
La interpelarea tribunalului, recurentul-pârât și recurentul-intervenient în nume propriu, prin consilier juridic, precizează că nu mai sunt alte chestiuni prealabile.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile, tribunalul acordă cuvântul pe probatorii.
Recurentul-pârât și recurentul-intervenient în nume propriu, prin consilier juridic, având cuvântul, precizează faptul că nu mai sunt probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, excepții de invocat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-pârât și recurentul-intervenient în nume propriu, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită tribunalului să admită recursul, să modifice sentința civilă recurată, să anuleze în tot poziția 33 din anexa 30, învederând faptul că, prin hotărârea nr.44/2011, C. Județeană a invalidat propunerea Comisiei Locale P. de înscriere în anexa 23 de despăgubiri, la poziția 9, a domnului M. G.-C., cu suprafața de 19,60 ha., conform contractului de cesiune nr.1623/24.11.2010, având în vedere că, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic autorizat G. D., o parte din vechiul amplasament, respectiv 11 ha, este situat pe raza sectorului 2. Învederând faptul că suprafața de 8,6 ha este situată pe raza administrativ-teritorială a Orașului P., recurenții, prin consilier juridic precizează că comisia județeană validează sau invalidează propunerile comisiilor locale, acestea neavând posibilitatea de a valida, respectiv invalida o propunere numai în parte. Consideră că, C. Locală ar trebui să înainteze cererea, pentru 8,6 ha Comisiei Județene, iar pentru cele 11 ha, Subcomisiei Locale a sectorului 2 al municipiului București.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de fata, instanța constata următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 10.05.2011 sub nr._ reclamantul M. G. C. în contradictoriu pârâții C. L. de fond funciar P. si C. J. de fond funciar I., a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 44/31.03.2011 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor I. solicitând instanței obligarea pârâților să înainteze dosarul privitor la despăgubirea solicitată ce se regăsește in anexa 23 poz. 9, la C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată din cadrul Consiliului Local Sector 2 Bucuresti.
In motivare reclamantul a arătat că Hotărârea nr. 44/31.03.2011 este netemeinică, în sensul că era admisibilă în parte având in vedere că suprafața de 8,60 ha se află, așa cum de altfel și aceștia o recunosc, pe raza administrativa a Comunei P..
Conform aceleași hotărâri se reține că restul suprafeței de 11 ha se afla pe raza administrativă a Consiliului local sector 2 Bucuresti.
In drept reclamantul a invocat dispozițiile art.53 alin.2 din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare.
In dovedire reclamantul a depus la dosar contractul de cesiune nr. 1623/24.11.2010 și a solicitat proba cu înscrisuri.
Paratul C. J. I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor, a depus întâmpinare solicitând instanței să respingă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată întrucât prin hotărârea nr. 44/31.03.2011, C. J. I. a invalidat propunerea Comisiei Locale P. de înscriere în anexa 23 de despăgubiri, la pozitia 9, a domnului M. G. C., cu suprafața de 19,60 ha, conform contractului de cesiune nr.1623/24.11.2010, având în vedere că, potrivit raportului de expertiza tehnica întocmit de expertul tehnic autorizat G. D., o parte din vechiul amplasament, respectiv 11 ha, este situat pe raza sectorului 2, Bucuresti si nu pe raza administrativ teritoriala a orașului P., astfel că față de terenul situat în sectorul 2, C. Locală P. nu are competență de soluționare.
Potrivit Regulamentului aprobat prin HG nr. 890/2005 comisia județeană validează sau invalidează propunerile comisiilor locale, aceasta neavând posibilitatea de a valida, respectiv a invalida o propunere numai în parte.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de a înainta dosarul privitor la despăgubire Comisiei Locale Sector 2, pârâta arată că nu are nicio obligație legală, și, mai mult decât atât, prin adresa nr. 2400/GG/24.02.2011, a solicitat Comisiei Locale P., ca în conformitate cu prevederile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, pentru cele 11 ha situate pe raza administrativ-teritorială a Sectorului 2, să înainteze cererea spre competentă soluționare Subcomisiei Locale a Sectorului 2 al Mun. București.
In drept, pârâtul a invocat dispozițiile Legii nr. 18/1991 republicata, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, ale Regulamentului aprobat prin HG nr. 890/2005 cu modificările si completările ulterioare, ale Codului civil si ale Codului de procedura civila, precum si orice alte dispoziții aplicabile in materie.
La întâmpinare au fost anexate Hotărârea nr. 44/31.03.2011, precum și actele care au stat la baza emiterii sale.
P. Județului I. a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând în conformitate cu art. III alin. 1 lit.a din Legea nr. 169/1997 constatarea nulității absolute Hotărârii Comisiei Județene I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor nr. 779/19.04.2007, respectiv poziția 23 – J. I., J. G., S. C., N. G., D. Ș., P. L., C. C. și S. T., cu autor J. I.. Prin această hotărâre cedenții mai sus indicați au fost înscriși în anexa 30, poziția 23, cu o suprafață de 19,6 ha, urmând ca pentru această suprafață să li se restituie teren fizic.
Prin cererea înregistrată sub nr._/10.12.2010, reclamantul a adus la cunoștința Comsiei Locale P. că este cesionarul drepturilor moștenitorilor autorului J. I. conform contractului nr. 1623/2010, și a arătat că renunță la amplasamentul propus de comisie pentru cele 19,6 ha, solicitând înscrierea în anexa 23 pentru despăgubiri. Hotărâre nr. 44/31.03.2011 a fost adoptată ca urmare a înaintării de către C. Locală P. a hotărârii nr. 6/15.12.2010 prin care s-a aprobat înscrierea în anexa 23 – despăgubiri a cesionarului M. G. C. cu suprafața de 19,6 ha, în același timp fiind radiați din anexa 30 – teren fizic, cedenții.
Având în vedere că, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit la data de 24.01.2011, o parte din vechiul amplasament, respectiv 11 ha, este situat pe raza sectorului 2, București și nu pe raza orașului P., se constată că, în mod greșit, C. Județeană a aprobat prin Hotărârea nr. 779/2007 înscrierea în anexa 30 a moștenitorilor defunctului J. I., cu toată suprafața de 19,6 ha, aceasta fiind competentă numai cu privire la diferența de 8,6 ha. Prin urmare hotărârea nr. 779/2007 este lovită de nulitate absolută întrucât s-a aprobat înscrierea în anexa 30 cu suprafața de 19,6 ha deși aceștia aveau dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pe raza administrativ-teritorială a orașului P. doar pentru suprafața de 8,6 ha.
A fost depusă hotărârea nr. 779/2007 și actele ce au stat la baza emiterii sale.
La termenul din data de 19.07.2011 cererea de intervenție în interes propriu a fost admisă în principiu.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat următoarele:
În baza contractului de cesiune autentificat sub nr. 1623/24.11.2010 de BNPA S. I. și I. O. J., reclamantul M. G. C. a dobândit de la J. I., J. G., S. C., N. G., D. Ș., P. L., C. C. și S. T., moștenitorii defunctului J. I., dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 19,6 ha.
La data de 15.12.2010 C. Locală de fond funciar P. a emis Hotărârea nr. 6 prin care a s-a dispus înscrierea în Anexa nr. 23 – P., la poziția 9, titular M. G. C., cu suprafața de 19,6 ha, în baza contractului de cesiune nr. 1623/24.11.2010 și radierea din anexa 30, poziția 23 J. I., J. G., S. C., N. G., D. Ș., P. L., C. C. și S. T., cu suprafața de 19,6 ha.
Prin referatul nr._/20.12.2010, emis de pârâta C. Locală P. și înaintat Comisiei Județene I., s-a propus suplimentarea Anexei nr. 23 – P., la poziția 9, cu titularul M. G. C., cu suprafața de 19,6 ha, în baza contractului de cesiune nr. 1623/24.11.2010, și totodată radierea din Anexa 30, a poziției 23 unde figurează J. I., J. G., S. C., N. G., D. Ș., P. L., C. C. și S. T., cu suprafața de 19,6 ha, conform Hotărârii nr. 779/2007 a Comisiei Județene de fond funciar I., fiind depuse toate înscrisurile avute în vedere la emiterea propunerii.
Prin Hotărârea nr. 44/31.03.2011 C. Județeană I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor a invalidat propunerea Comisiei Locale P. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor motivat de faptul că potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul autorizat G. D., o parte din vechiul amplasament, respectiv 11 ha, este situat pe raza sectorului 2, Bucuresti si nu pe raza administrativ teritoriala a orașului P., față de care C. Locală P. nu are calitatea de comisie competentă.
Din înscrisurile depuse la dosar de către pârâte instanța de fond a constatat că Hotărârea nr. 44/31.03.2011 emisă de C. Județeană I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor este nelegală, întrucât reclamantul este îndreptățit să fie inclus în anexa 23, poziția 9, cu suprafața de 8,6 ha, teren ce se află pe raza administrativ-teritorială a orașului P. și față de care C. Locală P. este comisie competentă.
Apărarea pârâtei C. Județeană I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor, în sensul că potrivit legii nu poate decât să valideze sau să invalideze în întregime o propunere, nu poate fi primită de instanță în condițiile în care, pe de o parte, art. 6 lit. e din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG nr. 890/2005 nu face nicio distincție și nu există niciun alt text legal care să restrângă dreptul Comisiei Județene de a valida în parte propunerea Comisiei Locale, iar pe de altă parte, reclamantul are dreptul la respectarea „bunului” său și în situația de față ar fi privat de un drept ce i se cuvine în mod legal pentru motive ce nu țin de conduita sa, ci de cea a autorităților competente să-i soluționeze cererea.
Hotărârea nr. 44/31.03.2011, astfel cum a fost emisă de pârâta C. Județeană I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor constituie o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului noțiunea de bunuri în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție poate cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" să obțină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate (a se vedea Draon împotriva Franței [MC], nr. 1.513/03). De asemenea, Curtea a mai afirmat că speranța de a obține recunoașterea subzistenței unui fost drept de proprietate ce s-a aflat o perioadă lungă de timp în imposibilitate de exercitare efectivă nu poate fi considerată un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.
În schimb, atunci când un stat contractant, după ce a ratificat Convenția, inclusiv Protocolul nr. 1, adoptă o legislație care prevede restituirea totală sau parțială a bunurilor confiscate de către unui regim anterior, o legislație similară poate fi considerată ca și cum ar genera un nou drept de proprietate protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 în favoarea persoanelor care întrunesc condițiile de restituire. Același principiu se poate aplica și în privința dispozițiilor de restituire sau de despăgubire stabilite în baza unei legislații adoptate înainte de ratificarea Convenției, dacă această legislație rămâne în vigoare după ratificarea Protocolului nr. 1 (a se vedea, printre altele, Kopecky împotriva Slovaciei [MC], nr. 44.912/98, Broniowski împotriva Poloniei [MC], nr. 31.443/96).
Prin urmare nu există niciun temei pentru ca reclamantului să nu îi fie recunoscut dreptul de a primi despăgubiri pentru terenul de 8,6 ha față de care propunerea Comisiei Locale este legală, această comisie având competența de a formula propuneri.
A retrimite documentația cu privire la suprafață de 8,6 ha către C. Locală P. pentru ca aceasta să formuleze o altă propunere este formalist și echivalează practic cu refuzul nejustificat de a soluționa într-un termen rezonabil cererea reclamantului.
În același context, Curtea a statuat că atunci când principiul restituirii proprietăților confiscate în mod abuziv a fost deja adoptat de către un stat, incertitudinea cu privire la punerea în practică a acestui principiu, fie ea de ordin legislativ, administrativ sau legat de practicile aplicate de autorități, poate genera, atunci când persistă în timp și în lipsa unei reacții coerente și rapide din partea statului, o omisiune a acestuia de a-și îndeplini obligația de a asigura exercitarea efectivă a dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 (hotărârea Broniowski menționată mai sus, P. împotriva României, nr. 63.252/00).
În ceea ce privește capătul de cerere vizând obligarea pârâtei C. Locală P. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor să înainteze cererea reclamantului cu privire la cele 11,6 ha și documentația aferentă către Subcomisia Locală a Sectorului 2, instanța a constatat că este întemeiat întrucât conform art. 1 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG nr. 890/2005, scopul comisiilor constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, este acela de a stabili dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere în condițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În realizarea acestui scop pârâta C. Locală P. are obligația de a lua măsurile necesare pentru ca reclamantul să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate fie prin atribuirea de teren fie prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. În situația în care terenul în suprafață de 11 ha, astfel cum a fost individualizat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul autorizat G. D., nu se află pe raza administrativ teritorială a orașului P. ci în sectorul 2 al Mun. București, pentru ca reclamantul să beneficieze de dispozițiile Legii nr. 18/1991 și cererea sa, formulată în termenul legal, să fie soluționată este necesar ca pârâta C. Locală P. să trimită cererea și documentația aferentă comisiei competente să se pronunțe.
Astfel, față de cele expuse mai sus, considerând cererea reclamantului întemeiată, prin sentința civilă nr. 2731/30.08.2011, instanța de fond a anulat în parte Hotărârea nr. 44/2011 emisă de C. Județeană I. pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor și a dispus înscrierea în anexa 23 de despăgubiri, la poziția 9, a reclamantului cu suprafața de teren de 8,6 ha și a obligat C. Locală P. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ca, pentru cele 11 ha situate pe raza administrativ-teritoriala a Sectorului 2, să înainteze dosarul privind cererea de despăgubiri spre competenta soluționare Subcomisiei Locale a Sectorului 2 al municipiului Bucuresti.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu instanța de fond a constatat că este întemeiată, a admis-o și a anulat în parte Hotărârea nr.779/2007 emisă de C. Județeană I. pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor cu privire la poziția 23 pentru suprafața de 11 ha, având în vedere că această suprafață de teren, astfel cum a fost individualizată prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul autorizat G. D., nu se află pe raza administrativ teritorială a orașului P. ci în sectorul 2 al Mun. București, în mod greșit C. Județeană I. pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor, dispunând prin hotărârea nr._, în baza propunerii Comisie Locale P., înscrierea în anexa 30 a cedenților cu întreaga suprafață de 19,6 ha, deși în mod legal propunerea nu putea să vizeze decât suprafața de 8,6 ha.
În baza principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța de fond a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.2731/30.08.2011 au formulat recurs, recurentul-pârât C. JUDEȚEANĂ I. și recurentul-intervenient în nume propriu P. JUDEȚULUI I., aceștia solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul M. G. C. și a menținerii Hotărârii Comisiei Județene I. nr.44/2011 ca temeinică și legală.
În motivare, s-a arătat că, prin plângerea adresată instanței, reclamantul a formulat plângere împotriva Hotărârii nr.44/2011 considerând-o netemeinică în sensul că era admisibilă doar în parte, având în vedere că suprafața de 8,6 ha se află pe teritoriul orașului P. și, totodată, a solicitat obligarea pârâților să transmită dosarul privitor la despăgubirea solicitată ce se regăsește în anexa 23 poziția 9 către Subcomisia Sectorului 2.
Astfel cum s-a arătat și în întâmpinare, prin Hotărârea nr.44/31.03.2011, C. Județeană I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a invalidat propunerea Comisiei Locale P. de Înscriere În anexa 23 de despăgubiri, la poziția 9, a domnului M. G.-C., cu suprafața de 19,60 ha, conform contractului de cesiune nr. 1623/24.11.2010, având În vedere că, potrivit raportului de expertiză tehnică Întocmit de expertul tehnic autorizat G. D., o parte din vechiul amplasament, respectiv 11 ha, este situat pe raza sectorului 2, București și nu pe raza administrativ-teritorială a orașului P., față de terenul situat În sectorul 2, C. Orășenească P. neavând competență de soluționare .
Reclamantul a contestat Hotărârea Comisiei Județene pentru motivul că, aceasta ar fi fost admisibilă numai în parte având în vedere că suprafața de 8.6 ha se află pe raza administrativ-teritorială a Orașului P., ori, potrivit Regulamentului aprobat prin HGR nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană validează sau invalidează propunerile comisiilor locale, aceasta neavând posibilitatea de valida, respectiv invalida o propunere numai În parte.
Totodată, potrivit art. 51 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, C. județeană este competentă să soluționeze contestatiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale": Astfel că, întrucât invalidarea propunerii Comisiei Locale P. s-a dispus prin Hotărârea nr. 44/2011, cu motivația că pentru o parte din terenul solicitat competenta de soluționare revine altei comisii, iar Hotărârea nr. 44/2011 a fost comunicată atât titularului dreptului de proprietate, cât și Comisiei Locale P., aceasta din urmă are obligația conformării Hotărârii Comisiei Județene. În acest sens, Comisiei Orășenești P. îi revenea obligația de a înainta o nouă propunere către C. Județeană I., de data aceasta, Însă, numai pentru suprafața de 8,6 ha situată pe raza administrativ-teritorială a Orașului P.. Prin adresa nr. 2400/GG/24.02.2011, s-a solicitat Comisiei Locale P. transmiterea unei propuneri în acest sens, însă aceasta nu a dat curs solicitării.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea Comisiei Județene I. de a înainta dosarul privitor la despăgubirea solicitată Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a sectorului 2, recurenții au învederat instanței că nu aveau o astfel de obligație legală și, mai mult de atât, prin adresa nr. 2400/GG/24.02.2011, au solicitat Comisiei Locale P. ca, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru cele 11 ha situate pe raza administrativ-teritorială a Sectorului 2, să înainteze cererea spre competentă soluționare Subcomisiei Locale a Sectorului 2 al municipiului București.
Prin Sentința civilă nr. 2731/2011, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, anulând În parte Hotărârea Comisiei Județene I. nr. 44/2011, a dispus înscrierea în anexa 23 de despăgubiri la poziția 9 a reclamantului cu suprafața de teren de 8,6 ha, a obligat C. locală P. ca, pentru cele 11 ha să transmită dosarul privind cererea de despăgubiri spre competentă soluționare Subcomisiei sectorului 2.
Considerând că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, recurenții, au arătat că, anularea parțială a Hotărârii Comisiei Județene I. este dispusă în mod greșit, deoarece prin această hotărâre s-a invalidat propunerea Comisiei Locale P.. Astfel anularea parțială a hotărârii de invalidare nu echivalează cu validarea parțială, pentru 8,6 ha, constituind un non-sens menținerea valabilității parțiale a invalidării.
În același timp instanța a dispus înscrierea în anexa 23 la poziția 9 cu suprafața de 8,6 ha a reclamantului fără să stabilească că această operațiune cade În sarcina pârâtei C. Locală P., astfel că hotărârea instanței va fi imposibil de pus În aplicare. Potrivit atribuțiilor legale ce le revin conform Regulamantului aprobat prin HGR nr. 890/2005, comisiile locale de fond funciar analizează cererile depuse de persoanele îndreptățite și le înscriu în anexele la regulament. Conform suscesiunii logice și legale a operațiilor ce se efectuează în cadrul procesului de reconstituire a dreptului de proprietate, anexele întocmite de comisiile locale se transmit spre validare Comisiei județene.
Astfel, hotărârea instanței de fond privind anularea parțială a Hotărârii Comisiei Județene nr. 44/2011 nu poate produce efecte În sensul validării reclamantului cu suprafața de 8,6 ha, din moment ce propunerea Comisiei Locale În baza căreia a fost adoptată a fost pentru suprafața totală de 19,6 ha.
Totodată, întrucât comisia locală va fi obligată de instanță să efectueze o nouă înscriere a reclamantului în anexa 23, poziția 9, va fi nevoită să înainteze Comisiei Județene spre validare din nou această anexă, care, la rândul său, va trebui validată de C. Județeană.
Pe de altă parte, prin cerere, s-a menționat că, fiind vorba de anexa 23 prin care se propune acordarea despăgubiri, conform Circularei Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nr._/DFF/29.12.2011, dosarele având ca obiect acordarea de despăgubiri, trebuie să fie însoțite, printre altele și de anexele validate prin hotărârile comisiilor județene. În cazul de față, nu există o anexă validată de C. Județeană care să poată Îndeplini condițiile pentru a fi transmisă către ANRP, prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 44/2011 invalidânduse anexa 23, poziția 9 - M. G. C. cu suprafața de 19,6 ha.
Pentru exemplificare, recurenții au anexat un proces-verbal de returnare către C. Județeană I. a dosarelor de despăgubiri transmise către ANRP, în care sunt menționate motivele returnării dosarelor, inclusiv lipsa anexei de despăgubiri.
Motivul invalidării propunerii comisiei locale de înscriere a reclamantului în anexa 23 poziția 9 cu suprafața de 19,6 ha a fost tocmai acela că numai pentru suprafața de 8.6 ha este competentă C. Locală P., aceasta urmând să efectueze modificările corespunzătoare în anexă și să trimită spre validare o nouă propunere Comisiei Județene, de data aceasta doar pentru suprafața de 8,6 ha.
Cu privire la solicitarea prefectului privind anularea Hotărârii Comisiei Județene I. nr. 779/2007, instanța a dispus În mod greșit, anularea acesteia doar în parte, pentru suprafața de 11 ha. Astfel, s-a menționat că În anexa 30, poziția 23, moștenitorii autorului J. I. au fost validați cu suprafața de 19,6 ha, Însă, din moment ce au fost solicitate despăgubiri, mențiunea validării în anexa 30 nu mai este posibilă, suprafața de 8,6 ha urmând a fi înscrisă În anexa 23 - pentru despăgubiri, iar pentru cele 11 ha este competentă Subcomisia Sectorului 2. În aceste condiții, poziția 23 din anexa 30 validată prin Hotărârea nr. 779/2007 se impune a fi anulată În totalitate.
În concluzie, recurenții au solicitat instanței să admită recursul, să modifice Sentința civilă nr. 2731/2011 În sensul menținerii Hotărârii nr. 44/2011, ca legală și temenică, să anuleze În totalitate poziția 23 din anexa 30 validată prin Hotărârea nr. 779/2007, menținând totodată celelalte dipoziții ale sentinței.
In drept, prezentul recurs a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 si următoarele, 3041 din Codul de procedură Civilă, pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 247/2005 privind reforma În domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, precum și pe orice alte dispoziții aplicabile În materie.
În temeiul art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința civila recurata in raport de motivele invocate instanța constata ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut instanța de fond analizând întregul material probatoriu administrat în cauză,intimatul reclamant era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 19,6 ha, autorii săi – cedenți către recurentul reclamant – fiind validați încă din 2007 în anexa 30 conform hotărârii Comisiei Județene I. nr.779/2007.
În aceste condiții,invalidarea propunerii Comisiei Locale de înscriere a reclamantului în anexa 23 apare ca nelegală,mai cu seamă în lumina motivării ofewrite de C. Județeană pentru acest demers.
Astfel,se invocă împrejurarea că invalidarea nu poate fi decât totală,nu și parțială,fără a se oferi vreun argument logic sau juridic pentru o atare aserțiune.
De asemenea,împrejurarea că parțial terenul se găsește pe raza altei localități nu reprezintă nicidecum un argument legal pentru refuz,câtă vreme ceea se are în vedere este evidența terenurilor ce au aparținut fostelor cooperative agricole de producție ori altor entități,pe baza registrelor agricole,fiind lipsit de relevanță că, posterior preluării de către stat,limitele teritoriale ale localităților au suferit modificări,în principal prin extinderea Municipiului București.
Nu pot fi avute în vedere ca argumente serioase împrejurarea că ANRP a restituit Comisiei Județene dosare pentru acordare de despăgubiri față de lipsa hotărârii de validare,câtă vreme de fapt absența unei atari hotărâri reprezintă chiar culpa recurentei însăși.
Tribunalul va înlătura și susținerea recurentei în sensul că sentința instanței de fond nu menționează că obligația de a înscrie pe reclamantul intimat în anexa 23 ar reveni Comisiei Locale. O atare susținere nu poate fi calificată că un motiv serios,câtă vreme hotărârea s-a pronunțat în contradictoriu cu ambele comisii – locală și județeană - și pe cale de interpretare logică toate obligațiile stabilite în hotărâre revin – în limitele competențelor lor – ambelor comisii.
De altfel,Tribunalul reamintește că activitatea comisiilor locale de stabilire a dreptului de proprietate este coordonată și controlată de comisia județeană în conformitate cu dispozițiile art.2 alin.5 H.G.890/2005 de aprobare a Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor,astfel că obligarea de a înscrie în anexa 23 – deși revine în mod nemijlocit comisiei locale – trebuie stabilită și în contradictoriu cu comisia județeană tocmai pentru a se evita riscul pasivității comisiei locale.
Pentru considerentele expuse în cele ce preced,Tribunalul va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât C. JUDEȚEANĂ I., și recurentul-intervenient în nume propriu P. JUDEȚULUI I., ambii cu sediul în sector 3, București, ., împotriva sentinței civile nr.2731/30.08.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. G. C. CU D..A., în POPESTI LEORDENI, ., J. I. și intimatul-pârât C. LOCALĂ P., cu sediul în P.,, J. I., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2012.
Președinte Judecător Judecător
N. G. P. R. I. P. S.
Grefier
TÖRÖK I.
Red P.R.I.
Tehnored T.I.
Jud. Cornetu- jud. Budei C. O.
24.05.2012/ 2 ex
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 123/2012. Tribunalul ILFOV | Fond funciar. Hotărâre din 29-11-2012, Tribunalul ILFOV → |
|---|
