Fond funciar. Decizia nr. 471/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 471/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 471/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILA Nr. 471 R/2013
Ședința publică de la 08 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. C.
Judecător L. G. A.
Judecător C. I. G.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe recurent P. J. I. și pe intimat Z. GH. Ș., intimat P. O. P. L., având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns intimatul Z. S. personal, intimatul P. O. P. L. prin consilier juridic, lipsind celelalte parti.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta care invedereaza instantei: dosarul se afla la al doilea termen de judecata, stadiul procesul- recurs, la data de 28.03.2013 s-a depus de catre intimatul Z. S. intampinare, dupa care,
Tribunalul comunica un exemplar din intampinare intimatului P. O. P. L. prin consilier juridic.
Intimatii pe rand, avand cuvantul arata ca nu solicita probe noi in recurs.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile tribunalul acorda partilor cuvantul pe cererea de recurs.
Intimatul Z. solicita respingerea recursului, mentinerea sentintei ca temeinica si legala.
Arata ca in perioada 1986-1990 familia intimatului figura in registrul agricol cu suprafata de 250 mp iar in registrul cadastral cu suprafata de 450, iar din masuratori a rezultat 387 considera ca Ordinul Prefectului este legal si nu sunt motive de anulare a acestuia.
Mai arata ca la eliberarea Ordinului Prefectului se iau declaratii de vecinatati. Din 1996 de cand intimatul locuieste acolo nu s-au facut niciodata reclamatii.
Intimatul P. O. P. L. prin consilier juridic solicita respingerea recursului ca nefondat.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 12.03.2012 sub nr._, reclamantul P. J. I. în contradictoriu cu pârâtii Z. GH. S. si P. O. P. L. a solicitat instantei pronuntarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a Ordinului Prefectului J. I. nr. 597/28.10.2010 emis pentru suprafata de 378,95 mp.
În motivarea actiunii, reclamantul a sustinut că prin adresa nr._/22.09.2010, înregistrată la Institutia Prefectului judet I. sub nr._/13.10.2010, Primăria orasului P. L. a înaintat propunerea de constatare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafată de 378,95 mp situat în P. L., ., . pe numele pârâtului Z. Ghe. S.. Temeiul de drept al constituirii dreptului de proprietate l-a reprezentat dispozitiile art. 23 coroborat cu cele ale art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare.
Propunerea a fost însotită de actele care au stat la baza acesteia, documente din care rezultă că Z. I. figura în registrul agricol al localitătii aferent perioadei 1986-1990 cu teren în suprafată de 250 mp, iar în registrul cadastral valabil la data de 01.01.1990 figura pârâtul Z. S. cu suprafata de 450 mp, 378,95 mp conform măsurătorilor cadastrale.
Autoarea pârâtului Z. S. a dobândit dreptul de proprietate asupra . P. L., . în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 61/07.08.1996 încheiat cu . în temeiul Legii nr. 112/1995. Odată cu locuinta s-a dobândit si cota indiviză de 24% din părtile de folosintă comune ale imobilului precum si terenul în suprafată de 62,10 mp teren situat sub constructie conform art. 33 din HG nr. 20/1996.
Astfel pârâtului i se putea constitui dreptul de proprietate asupra suprafetei de 62,10 mp iar nu pentru suprafata de 378,95 mp.
Reclamantul apreciază că pârâtul Z. S. este persoană neîndreptătită potrivit legii la suprafata care a fost constituită prin ordinul prefectului, ceea ce atrage incidenta prevederilor art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 18/1991.
În dovedire au fost depuse actele care au stat la baza emiterii ordinului contestat fiind solicitată proba cu înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 33 din HG nr. 20/1996 modificat prin HG nr. 11/1997, art. 26 din Legea nr. 112/1995, art. 36 alin. 2 si 6 din Legea nr. 18/1991, art. III alin. 1 lit. a si alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Cererea este scutita de la plata taxei de timbru si a timbrului judiciar în conformitate cu dispozitiile art. 42 din Legea nr. 1/2000.
Pârâtul Z. S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea actiunii ca neîntemeiată.
Instanta de fond a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate în cauza precum si sustinerile părtilor, instanta de fond a retinut următoarele:
La data de 07.08.1996, în baza Legii nr. 112/1995, între ., în calitate de vânzător, si Z. I. M., autoarea pârâtului Z. S., după cum rezultă din certificatul de mostenitor nr. 42/25.06.2002, în calitate de cumpărătoare, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 61 prin care s-a dobândit de către cumpărătoare dreptul de proprietate asupra locuintei situate în P. L., ., ., compusă din două camere, bucătărie, cîmară, baie vestibul. Odată cu locuinta a fost înstrăinată si cota indiviză de 24% din părtile de folosintă comune ale imobilului precum si suprafata de 62,10 mp teren situat sub constructie conform art. 33 din HG nr. 20/1996.
La data de 28.10.2010 a fost emis pe numele pârâtului Z. S. Ordinul nr. 597 privind constatarea în conditiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 a dreptului de proprietate privată pentru terenul în suprafată de 378,95 mp situat în P. L., ., jud. I..
Din cuprinsul adresei nr. 1456C/02.02.2012 (f.10) emisă de OCPI I. rezultă că pe numele pârâtului Z. Gh. S. au fost identificate numărul cadastral_ în suprafată de 378 mp, înscris în cartea funciară_ în baza Ordinului Prefectului nr. 597/28.10.2010 precum si numărul cadastral 6461 în suprafată de 62 mp înscris în cartea funciară nr._ conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 61/07.08.1996.
Potrivit dispozitiilor art. 33 din HG nr. 20/1996 - în forma initială - în situatiile de vânzare către chiriasi a apartamentelor si, când este cazul, a anexelor gospodăresti si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeste si asupra terenului situat sub aceste constructii, în conditiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Ulterior dispozițiile art. 33 din H.G. nr. 20/1996 privind normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, au fost modificate și completate prin H.G. nr. 11/1997 (art. 33 devenind art. 37 după republicare), prin noile dispozitii prevăzându-se că în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995.
Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
Așadar, aceste suprafețe de teren, care depășesc suprafața aferentă construcțiilor ce sunt dobândite în baza Legii nr. 112/1995, nu pot fi atribuite cumpărătorilor locuinței în temeiul art. 36 alin. (2) și (3) din Legea nr. 18/1991.
D. urmare, instanta de fond a apreciat că prin raportare la modul de trecere a terenului în litigiu la Stat, modul de atribuire a dreptului de folosință a terenului de 378 mp în favoarea pârâtului, modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra construcțiilor de către autoarea pârâtului, legislația în vigoare, în rezolvarea acestei chestiuni trebuie să se distingă între: 1) atribuirea în proprietate a terenului de 378 mp în baza art. 36 alin. 2 coroborat cu prevederile art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991, republicată și 2) atribuirea în proprietate a terenului aferent apartamentului cumpărat in baza legii nr. 112/1995.
Din cuprinsul registrului agricol aferent perioadei 1986-1990 (f. 49) Z. I., autoarea pârâtului, figura înscrisă cu suprafata de 250 mp, teren pe care era amplasată casa de locuit.
Conform art. 23 alin. 1 ”Sunt si rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodăresti, precum si curtea si grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea tărănimii”, iar potrivit alin. 2 ”suprafetele de terenuri aferente casei de locuit si anexelor gospodăresti, precum si curtea si grădina din jurul acestora sunt acelea evidentiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de productie. ” Instanta retine că potrivit dispozitiilor art. 23 alin. 4 alineatul 1 din art. 23 este aplicabil si persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.
Art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990 stabileste faptul că terenul aferent casei de locuit si anexelor gospodăresti, precum si curtea si grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a detinătorilor; acestea pot fi înstrăinate si lăsate mostenire.
În conditiile în care reclamantul nu a făcut dovada că acest teren se încadrează într-una dintre situatiile mentionate în art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, instanta constată că prin efectul legii – art. 23 din Legea nr. 18/1991 – autoarea pârâtului a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafată de 378 mp, prin Ordinul nr. 597/2010 doar constatându-se acest drept.
Prin urmare instanta nu va retine incidenta în cauză a vreunuia dintre motivele de nulitate absolută mentionate în art. III din Legea nr. 169/1997, pârâtul Z. S. fiind persoană îndreptătită la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafată de 378 mp, ordinul contestat fiind emis cu respectarea dispozitiilor legale, la propunerea primăriei verificându-se situatia juridică a terenului respectiv.
Fată de cele retinute, constatându-se legalitatea emiterii Ordinului nr. 597/2010 instanta de fond a respins ca neîntemeiată actiunea.
La data de de 04.03.2013 reclamantul P. J. I. a formulat recurs impotriva acestei hotarari ca nelegala si netemeinica.
In motivare cererii de recurs recurentul arata ca instanta de fond a statuat ca desi Ordinul Prefectului a carui nulitate s-a cerut a fi constatata a fost emis in baza art. 36 din Legea nr.18/1991, aceste dispozitii nefiind incidente in cauza dar cu toate acestea instanta de fond din oficiu a statuat ca in speta ar fi incidente dispozitiile art.23 din Legea nr.18/1991. Suprafata de 378,95 mp de teren ce a facut obiectul Ordinului Prefectului a carui nulitate s-a solicitat a fi constata, nu este aferenta casei de locuit in totalitate.
Arata ca din registrul agricol al perioadei 1986-1990 rezulta ca autoarea recurentului a locuit cu chirie in apartamentul nr.3 situat in soseaua Oltenita, iar suprafata totala de teren ferenta curtii inculsiv cea de sub constructie si anexa era de 250 mp. Din registrul agricol rezulta ca suprafata ocupata la sol de cladirea din care face parte apartamentul cumparat de intimat este de 62,10 mp iar cea a anexelor gospodaresti este 100 mp.
La data de 28.03.2013 intimatul Z. S. a depus la dosar intampinare solcitand respingerea recursului ca inadmisibil si nefondat.
Analizând sentința civila recurată in raport de motivele invocate instanța reține urmatoarele:
În temeiul art. 316 din C.pr.civ raportat la art. 298 și 296 din C.pr.civ precum și raportat la disp. art. 129 alin 6 din C.pr.civ Tribunalul se va pronunța asupra sentinței recurate doar în măsura limitelor impuse de cererea de recurs și în raport de motivele de recurs indicate de recurent.
Motivele de recurs invocate de recurentă se încadrează în cele prevăzute generic de art.304 1 din C.pr.civ ce se aplică la cauza de față.
Examinând în continuare sentința recurată, Tribunalul reține că, din extrasul din registrul agricol vol.1 fila.152 (fila 49 dosar fond), rezultă că în perioada 1985 – 1990, suprafața aferentă curții imobilului în care a locuit autoarea intimatului, era de 250 mp, iar începând cu data de 01.01.1990, în registrul agricol figurează Z. Gh. Ș. cu o suprafață de 450 mp, din măsurători rezultând 378,95 mp, suprafață pentru care s-a emis ordinul prefectului.
Având în vedere că din probatoriul administrat în fața primei instanțe nu rezultă care sunt limitele terenului atribuit intimatului prin ordinul prefectului și care sunt limitele terenului deținut de autoarea acestuia, potrivit mențiunilor din registrul agricol, Tribunalul apreciază că se impune suplimentarea probatoriului în acest sens.
În consecință, având în vedere acest aspect, în temeiul disp. art.312/C.proc.civ., recursul va fi admis, sentința recurată urmând a fi casată și trimisă cauza spre rejudecare la prima instanță, în vederea efectuării unei expertize topo-cadastrale cu următoarele obiective: identificarea terenului deținut de autoarea pârâtului, conform registrului agricol, identificarea terenului deținut de pârât conform ordinului prefectului nr.597/28.10.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul formulat de P. Județului I., cu sediul în București, ., sector 3, în contradictoriu cu intimatii Z. Ș., domiciliat în Popești-L., ., ., și P. Orașului Popești-L., cu sediul în Popești-L., Piața Sf. M., nr. 1, jud. I..
Caseaza sentinta civila recurata si dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleisi instante
Irevocabila
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2013
P. JUDECATORJUDECATOR
A. M. C. L. G. A. C. I. G.
GREFIER
M. P.
M.P. 15 Aprilie 2013
G.C-
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 452/2013. Tribunalul ILFOV | Partaj judiciar. Decizia nr. 443/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
