Fond funciar. Decizia nr. 495/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 495/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 17-07-2012 în dosarul nr. 495/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 495/2012
Ședința publică de la 17 Iulie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. C.
Judecător N. M. N.
Judecător G. N.
Grefier: A.-M. Ocnarescu
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe recurent N. F. D., recurent F. S. L., recurent N. S. K., recurent N. E., recurent N. P. S. și pe intimat C. L. DE A. A L. 18/1991 V., intimat ORAȘUL V. P. P., intimat C. JUDEȚEANĂ DE A. A L. 18/1991 I., intimat S. R. -P. A. NAȚIONALĂ P. RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, intimat S. R. P. M. FINANȚELOR P., având ca obiect fond funciar
La apelul nominal făcut în ședința publică au raspuns recurentii N. E., F. S. Luci si N. F. D. prin avocat C. S. M. cu imputernicire la fila 33 dosar, lipsa fiind recurentii reclamanti si intimatele
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca este termenul patru de judecata, recurs scutit de taxa timbru si timbru judiciar, dupa care:
Tribunalul pune in discutia partilor exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, invocata de aceasta intimata prin intampinare
Av. C. pentru recurentii-parati solicita admiterea exceptiei
Instanta dupa deliberari, asupra exceptiei invocate, o apreciaza ca fondata si o va admite, retinand ca aceasta institutie a fost chemata in judecata in calitate de reprezentant al Statuluiu R. ori ANRP are atributiile expres prevazute la art. 2 din HG 361/2005, printre care nu se numara si reprezentarea Statului R. in litigiile cu tertii
In ce priveste exceptia prematuritatii invocata de aceeasi intimata prin intampinare tribunalul, fata de solutia pronuntata asupra exceptiei lipsei calitatii procesual pasive, apreciaza ca nu se mai impune discutarea acesteia.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile tribunalul acorda partii prezente cuvantul la probe
Av. C. pentru recurentul parat arata ca nu are probe noi de administrat in recurs
Tribunalul ia act ca partile nu au probe noi de administrat in recurs si, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul asupra recursului
Av. Cirmaru pentru recurentii parati solicita admiterea recursului formulat de N. N. D., arata ca cererea promovata si care a facut obiectul dosarului de fond a fost promovota cu incalcarea dispozitiilor art. 51 din Legea 18/1991
Arata ca la fila 46 dosar fond se afla adresa emisa de C. Locala in luna aprilie 2004, adresa ce constituie o masura in sensul art. 51 din Legea 18/1991 si pe care recurentii reclamanti aveau posibilitatea de a o contesta prin procedura administrativa specifica acestui act normativ. Ca avand in vedere ca acestia nu au contestat la C. Judeteana masura luata face ca actiunea de fata sa fie inadmisibila caci instanta nu se poate substitui comisiei judetene de fond funciar
In ce priveste recursul recurentilor reclamanti N. solicita respingerea caci indiferent de sustinerile formulate un aspect este incontestabil: prin HCM 208/1953 aflata la fila 363 dosar fond a fost preluata de la autorul sau suprafata de teren in litigiu.
Arata ca partea potrivnica a sustinut ca autorul recurentilor parati s-a folosit de un contract de vanzare-cumparare fals insa actiunea formulata nu a avut un capat de cerere distinct privind nulitatea acestuia
In ce priveste originalul contractului de vanzare-cumparare arata ca au avut acest original insa l-au prezentat la Arhivele Nationale in vederea transcrierii.
In ce priveste cheltuielile de judecata solicita de asemenea respingerea recursului, onorariul a fost achitat in avans de catre clientul sau si este pe deplin justificat de complexitatea cauzei
Cu cheltuieli de judecata, depune chitanta privind onorariul de avocat.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecatoriei B. sub nr._, reclamanții N. P. S. și N. S. K., au chemat în judecată pe pârâții C. LOCALA DE A. A L. 18/1991 V., ORAȘUL V. P. P., C. JUDETEANĂ DE A. A L. 18/1991 I., S. R. - P. A. NAȚIONALĂ P. RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR ȘI S. R. P. M. FINANȚELOR P. , pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate preluarea abuzivă și fără nici un fel de titlu a imobilului (ferma de pomi fructiferi) în suprafață de 3 ha situată în fosta comună C., moșia P. –Tătărani, Județul I., actual oraș V., . (Tunari); să se constate imposibilitatea restituirii în natură a acestui imobil având în vedere că terenul a fost deja atribuit conform L. 18/1991, altor persoane și a fost vândut succesiv de mai multe ori, în prezent fiind ocupat de un cartier de vile, iar fostele clădiri ale fermei au fost demolate ; obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor bănești, reprezentând contravaloarea acestui imobil, evaluate provizoriu la 300.000 lei .
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că imobilul (fermă cu pomi fructiferi) în suprafață de 3 (trei) ha, a fost dobândit de bunica lor Medeea N. prin cumpărare de la V. N., conform actului de vânzare autentificat sub nr._/2.07.1938 de Secția notariat a Tribunalului I. .
O dată cu instaurarea regimului comunist în România, familia lor a fost persecutată și silită să părăsească țara, toată averea lor fiind preluată abuziv fără nici un fel de despăgubiri, inclusiv imobilul în litigiu .
După anul 1990, unchiul lor N. P. C. I. (N. P. C. I.) a început demersurile pentru recuperarea imobilelor preluate abuziv de către S. R. inclusiv pentru imobilul în cauză. Astfel au fost formulate cereri conform L. 18/1991, L. 10/2001 și a L. 247/2005 etc.
Aceste cereri nu au fost soluționate în nici un mod, până în prezent, deși au fost completate cu actele de proprietate și de moștenire . In anul 2004, unchiul lor a decedat, ei fiind unicii moștenitori ai acestuia în calitate de nepoți de frate.
Arată că au preluat toate demersurile făcute de unchiul lor pentru recuperarea imobilului, atât in calitate de moștenitori ai acestuia cât și în calitate de moștenitori ai tatălui lor – N. B. M. .
Mai arată că tatăl lor si unchiul lor au fost unicii moștenitori ai proprietarei Medeea N. conform actului de succesiune întocmit de notarii francezi la data de 22.01.2003.
În această calitate au solicitat efectuarea unei expertize extrajudiciare pentru identificarea terenului, descoperind astfel că acesta a fost deja atribuit altor persoane
În prezent, li se refuză acordarea de despăgubiri, conform L. 18/1991 și art. 3 din Legea 1/2000 coroborate cu art. V Titlul VI din Legea 247/2005 sub pretextul că nu au dovedit preluarea imobilului de către stat.
In dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei înscrisuri emise de Arhivele Naționale; un act de notorietate și un Certificat de Moștenitor emise în Franța ; raport de expertiză topometrică extrajudiciară, din care rezultă că, terenul pentru care reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate se află ocupat de construcții și căi de acces.
C. L. V., a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată .
S-a arătat în întâmpinare că, la data de 14.01.1998 a depus cerere de reconstituire pentru suprafața de 3 ha, G. P. în numele lui N. P..
Cererea a fost trimisă la . că terenul se află pe raza acestei comuni, însă a fost returnată Comisiei Locale V. care a respins-o apreciindu-se că nu s-a făcut dovada continuității posesiei până în anul 1959, și dovada modului în care acesta a fost preluat de către stat .
Astfel s-a retinut ca în speță nu sunt aplicabile prevederile L. 18/1991 R.
P. dispoziția nr.226/2007 a Primăriei V., a fost respinsă și notificarea nr.338 a domnului N. P. C. I. .
Având în vedere art. V din Titlul I al L. 247/2005, C. L. de A. a L. 10/2001 în ședința din data de 18.01.2007, propune emiterea unei dispoziții de respingere deoarece nu intră sub incidența legii, terenurile situate în extravilanul localităților, la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea Fondului Funciar nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr.1/2000pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere solicitate potrivit legii Fondului Funciar nr. 18/1991 și ale legii nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare.
Au fost depuse la dosar, actele în baza cărora au fost respinse cererile de retrocedare a suprafeței de 3 ha teren .
La cererea reclamanților s-au solicitat de la C. L. V. relații cu privire la persoana pe numele căreia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren, pentru care au depus și ei cerere de reconstituire a dreptului de proprietate .
Respectiva instituție a comunicat faptul că, terenul a fost retrocedat numitului N. D. - N..
Reclamanții au solicitat introducerea în cauză a numitului N. D. N., solicitând de asemenea și constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii nr. 39/1991 cu privire la poziția 450 și pe cale subsecventă constatarea nulității absolute a Adeverinței cu nr. 791 din 23.04.1992, ambele emise de C. Comunală V.; constatarea nulității absolute, parțiale a Hotărârii cu nr. 38 din 12..08.1993 cu privire la poziția 316 din Anexa 19 emisă de C. Municipiului București și Sectorul Agricol I. pentru aplicarea L. Fondului Funciar nr. 18/1991 .
S-a arătat în cererea completatoare că la termenul din 2.11.2009, C. L. V. a depus o . înscrisuri din care rezultă că pe terenul solicitat de reclamanți a fost pus in posesie numitul N. D.-N., conform actelor a căror nulitate au cerut-o prin prezenta cerere .
Din aceleași înscrisuri rezultă că N. D.-N. a formulat cerere pentru restituirea terenului de 3 ha din V., .. 87 ( fost 15), în baza unui act de vânzare cumpărare din 4.06.1944 și transcris sub nr. 703 din anul 1948 la Tribunalul I. prin care autoarea lor Medeea N. ar fi vândut imobilul lui N. N. personal și în calitate de reprezentant (tată) al pârâtului N. D.-N. .
Au aratat reclamantii ca actul de vânzare cumpărare din 4.06.1944 ( fil.273 dosar) este fals, nefiind semnat de autoarea lor, Medeea N., semnătura acesteia a fost contrafăcută, fiind diferită de cea a autoarei lor .
Mai arată că, actul falsificat a fost folosit în anul 1991, astfel încât orice act de urmărire penală nu mai poate fi îndeplinit, deoarece a intervenit prescripția extintivă, astfel încât solicită constatarea falsului în cadrul prezentei cauze potrivit art. 134 c.pr.civ. P. demonstrarea acestui fals, se solicită efectuarea unei expertize grafoscopice .
Mai arată că Medeea N. nu a vândut nici una din proprietățile sale, inclusiv terenul din V., până în anul 1947 când a emigrat din România . Mai mult era imposibil să se facă vreo vânzare in luna iunie 1944 când România se afla în al doilea Război Mondial și cu atât mai mult să fie transcris la Tribunal actul după 4 ani, în anul 1948 când comuniștii naționalizau și urmăreau toate proprietățile și pe titularii acestora .
Pârâtele au ridicat excepții prin întâmpinare, acestea fiind soluționate motivat de către instanță, fiind unită cu fondul excepția tardivității introducerii acțiunii.
P. sentinta civila3961/8.07.2011 Judecatoria B. a respins ca nefondata exceptia tardivitatii respingerii actiunii si a respins actiunea ca neintemeiata.
P. a hotara astfel a retinut instanta de fond ca bunica reclamanților Medeea N., a cumpărat în anul 1938 de la numitul V. N., suprafața de 3 ha teren, pe raza orașului V..
Ca in anul 1944, prin contract de vânzare-cumpărare, autoarea reclamanților vinde pârâtului N. D.-N. (reprezentat de tatăl său) respectiva suprafață de teren, contractul fiind transcris în anul 1948.
La apariția L. 18/1991, pârâtul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, fiindu-i emis Titlu de Proprietate în baza unor Hotărâri a Comisiei Județene I. de aplicare a L. 18/1991, teren ce a fost înstrăinat .
Retine de asemenea instanta ca reclamanții au făcut numeroase demersuri în vederea obținerii terenului în temeiul L. 18/1991, demersuri ce nu puteau fi finalizate favorabil, în condițiile în care terenul a fost atribuit altor persoane .
Față de cele reținute și în baza art. 1169 cod civil instanta de fond a apreciat ca se impune respingerea atat a exceptiei tardivității cererii de chemare în judecată cât și a actiunii formulate de reclamanți, așa cum aceasta a fost completată și precizată .
Privitor la excepție, a retinut instanta de fond ca Legea 18/1991 R prevede că, împotriva Hotărârii Comisiei Județene, cel interesat poate face plângere la instanța competentă. În speță, C. Județeană nu a adoptat nici o hotărâre, astfel că instanta a apreciat ca termenul prevăzut de art. 52, 53, din Legea 18/1991 R, nu operează, fiind vorba de o plângere formulată ca urmare a faptului că cererile repetate nu au fost practic soluționate de C. L. V. .
Pe fondul cauzei a retinut instanta de fond ca expertiza efectuată în cauză, nu are valoare probatorie, în condițiile în care expertul nu a avut în vedere actele originale (originalul înscrisului defaimat a fi fals).
Fiind vorba de o copie dactilografiată (la vremea respectivă neexistând aparate de fotocopiat) a apreciat instanta ca este posibil ca și semnăturile aflate pe înscris să fie copiate, mai ales că la rubricile vânzător-cumpărător există mențiunile SS (se semnează).
A retinut instanta ca faptul că actul a fost întocmit în anul 1944 și transcris în anul 1948, nu are relevanță, dimpotrivă, denotând faptul că pârâtul a dorit să respecte condițiile de publicitate a actului, chiar cu riscul de a avea probleme, așa cum aveau la momentul respectiv toți proprietarii de bunuri, fie mobile ori imobile .
La 15.09.2011, prin sentinta civila 4278/15.09.2011, Judecatoria B. a admis cererea petentului N. D. N. si a dispus completarea dispozitivului sentintei civile 3961/8.07.2011 in sensul de a obliga pe reclamanti la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 6000 lei, reprezentand onorariu de avocat (fila 602 dosar fond)
Impotriva sentintei civile 3691/8 iulie 2011 a formulat, in termen legal, recurs paratul N. D. N., solicitand modificarea acesteia in sensul de a fi respinsa actiunea ca inadmisibila.
A aratat recurentul ca instanta de fond a omis sa cerceteze inadmisibilitate cererii de chemare in judecata, desi aceasta a fost invocata.
Arata ca la fila 48 dosar fond se afla adresa 2320/8.05.2002 prin care se arata ca in sedinta Comisiei Locale de fond funciar din data de 24.04.2002 s-a dispus cu privire la cererea de reconstituire
Ca prin adresa 1781/7.04.2004 (fila 47 dosar fond) le-a fost comunicat reclamantilor faptul ca nu pot beneficia de reconstituire caci nu au depus actele solicitate de comisie prin adresa 2320/8.05.2002
Ca impotriva acestei masuri reclamantii aveau posibilitatea de a face plangere la C. Judeteana de Fond funciar potrivit art. 51 din Legea 18/1991 insa acestia nu au urmat calea administrativa ceea ce atrage inadmisibilitatea actiunii formulate
Impotriva aceleaisi hotarari au declarat recurs, in termen legal, si reclamantii N. P. S. si N. S. K..
Au invocat recurentii dispozitiile art. 304 pct. 5 C.pr.civ aratand ca hotararea nu a fost decat sumar si evaziv motivata ceeea ce atrage casarea acesteia in temeiul art. 312 alin 3 C .pr.civ
Invoca in acest sens art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului aratand ca o componenta a dreptului la un proces echitabil o constituie prezentarea in detaliu a rationamentului care a condus la adoptarea solutiei finale in cauza
Apreciaza ca hotararea instantei de fond nu face decat sa preia o parte dintre sustinerile paratilor, fara a justifica efectiv si complet solutia adoptata.ca lipseste din motivatia instantei argumentatia expusa de catre reclamant cu privire la calitatea de persoana indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului si lisa oricaror drepturi ale lui N. D. N.
Ca o astfel de motivare determina imposibilitatea formularii unor critici efective precum si a efectuarii controlului judiciar de catre instanta de recurs.
Ca in acest context nemotivarea solutiei echivaleaza cu necercertarea fondului cauzei ceea ce, in opinia recurentilor, atrage solutia casarii cu trimitere spre rejudecare.
Ca prin omisiunea de a se pronunta si de a analiza motivele aratate de reclamanti prin cererea de chemare in judecata instanta de fond a incalat dreptul la aparare, componenta a dreptului la un proces echitabil
Invoca de asemenea dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ apreciind ca hotararea atacata este lipsita de temei legal si a fost data cu aplicarea gresita a legii
Arata ca temeiul initial al actiunii a fost reprezentat de dispozitiile art. 11 alin
2 1 din Legea 18/1991 cre prevede ca obligatia institutiilor competente este aceea de a-l repune pe proprietar in drepturile sale prin reconstituirea dreptului de proprietate si, in subsidiar, in masura in care terenul a fost atribuit legal altor persoane, sa stabileasca despagubiri
Arata de asemenea ca prin cererea completaoare au solicitat constatarea nulitatii absolute a Hotararii 39/1991 privind pozitia 450 referitoare la N. D. N., constatarea nulitatii absolute a adeverintei 791/23.04.1992 prin care s-a stabilit dreptul de proprietate asupra a 3 hectare si constatarea nulitatii absolute a hotararii 58/12.08.1993 privind pozitia 316 din anexa 19
Arata ca au facut dovada succesiunii legale si a dreptului de proprietate al autoarei lor asupra terenului, aceasta din urma dobandit ferma de pomi fructiferi prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr._/2 iulie 1938
Arata ca ferma a ramas in proprietatea Medeei N. pana la preluarea abuziva de catre statul roman
Arata ca ulterior pronuntarii instantei de fond Arhivele Nationale le-au comunicat extras din registrul agricol al comunei C. pe anii 1947/1948 - 1950/1951 din care rezulta ca in anul 1949 Medeea N. detinea 3 ha teren agricol iar in 1950 detinea 1,5 ha teren agricol
Apreciaza ca aceste documente evidentiaza preluarea de catre statul roman in 1950 a 1,5 ha si in 1951 a diferentei de 1,5 ha
Arata de asemenea ca N. D. N. nu a dobandit niciodata dreptul de proprietate asupra celor 3 ha teren apartinand Medeei N.
Arata ca actul de vanzare-cumparare din 1944 nu a fost niciodata depus in fata instantei si nici a autoritatilor competente, sens in care nu s-a putut verifica autenticitatea semnaturii Medeei N. pe acesta
Ca potrivit dispozitiilor art. 1295 C.civ aplicabil la data vanzarii transcrierea prezinta importanta si produce efecte numai fata de terti, fata de parti aceasta neavand nicio relevanta
Apreciaza ca in ce ii priveste nu sunt terti ci chiar parti in actul de vanzare cumparare in cauza
Ca in lipsa actului sub semnatura privata prin care s-a realizat vanzarea transcrierea este falsa incat relevant in cauza este faptul ca o astfel de vanzare nu a fost convenita sau perfectata niciodata
Ca in conditiile aratate apreciaza ca fiind singurii care se bucura de un bun in sensul Conventiei Europene a Drepturilor Omului se impune admiterea recursului in sensul solicitat
In drept invoca dispozitiile L. 18/1991, C.civ, art. 299 si urm C.pr.civ
Au formulat reclamantii recurs si impotriva sentintei civile 4278/15.09.2011 prin care s-a admis cererea de completare a dispozitivului
Arata ca prin admiterea recursului declarat asupra actiunii principale, raportul obligational va fi inversat, nemaiputand fi obligati la plata cheltuielilor de judecata.
In plus arata ca onorariul solicitat este excesiv de mare in raport cu munca prestata de avocat.
La 11 octombrie 2011 N. D. N. a decedat (fila 34 dosar), fiind introdusi in cauza mostenitorii acestuia, care si-au insusit recursul formulat (fila 35 dosar)
A. N. pentru Restituirea Proprietatilor a formulat note de sedinta prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesual pasive si exceptia prematuritatii capatului de cerere privind obligarea la despagubiri
Exceptia lipsei calitatii procesual pasive a fost admisa la termenul din 17.07.2012, cu motivarea cuprinsa in incheierea de sedinta de la acea data, fata de aceasta solutia tribunalul apreciind ca nu se mai impune analizarea exceptiei prematuritatii invocata de aceasta intimata
F. de solutia pronuntata asupra exceptiei recursul formulat in contradictoriu cu aceasta intimata va fi respins ca indreptat impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
Deliberand asupra recursurilor formulate, prin raportare la dispozitiile art. 304 pct. 5 si pct. 9 C.pr.civ, art. 3041 C.pr.civ precum si la celelalte dispozitii legale incidente, tribunalul le apreciaza ca nefondate si le va respinge, pentru motivele ce succed:
In ce priveste recursul declarat de recurentul parat N. D. N. tribunalul retine ca . din 30.06.2011 (fila 584 verso dosar fond) acest parat a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii.
Analizand sub acest aspect sentinta civila criticata, tribunalul retine ca instanta fondului a analizat aceasta exceptie, apreciind ca nu au incidenta in cauza dispozitiile art. 52 si 53 din Legea 18/1991 republicata (in forma in vigoare la momentul emiterii adresei 1781/7.04.2004), cata vreme aceastea instituie posibilitatea contestarii hotararilor Comisiei Judetene si avand in vedere ca solicitarile reclamantilor privind reconstituirea dreptului de proprietate nu s-au finalizat cu emiterea vreunei hotarari in sensul aratat.
De altfel, tribunalul retine ca adresa 2320/8.05.2002 la care recurentul face referire nu poate fi asimilata unei hotarari in sensul art. 51 din legea 18/1991 cata vreme prin aceasta nu se solutioneaza in nici un fel solicitarea reclamantilor ci numai li se comunica acestora imprejurarea ca terenul solicitat nu se afla pe raza comunei V. si li se aduce la cunostinta necesitatea de a suplimenta documentatia depusa anexat cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Asa fiind, tribunalul retine ca recurentii-reclamanti nu beneficiau de o cale de atac administrativa eficienta impotriva acestei adrese, sustinerile recurentului parat fiind sub acest aspect nefondate
In ce priveste recursul declarat de recurentii reclamanti N. impotriva sentintei civile 3691/2011 tribunalul retine, in ceea ce priveste primul motiv de recurs, ca hotararea civila criticata cuprinde motivele pe care se sprijina, fiind analizate sustinerile reclamantilor
Astfel, instanta de fond a retinut, asa cum s-a aratat, bunica reclamanților Medeea N., a cumpărat în anul 1938 de la numitul V. N., suprafața de 3 ha teren, pe raza orașului V. insa in anul 1944, prin contract de vânzare-cumpărare, autoarea reclamanților a vandut pârâtului N. D.-N. (reprezentat de tatăl său) respectiva suprafață de teren, contractul fiind transcris în anul 1948.
A retinut de asemenea instanta de fond ca la apariția L. 18/1991, pârâtul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, fiindu-i emis Titlu de Proprietate în baza unor Hotărâri a Comisiei Județene I. de aplicare a L. 18/1991, teren ce a fost înstrăinat.
Se retine de asemenea ca in motivarea hotararii de fond a fost analizat si contractul de vanzare cumparare incheiat intre autoarea reclamantilor si autorul paratilor in anul 1944, retinandu-se ca imprejurarea ca actul a fost întocmit în anul 1944 și transcris în anul 1948, nu are relevanță, dimpotrivă, denotând faptul că pârâtul a dorit să respecte condițiile de publicitate a actului, chiar cu riscul de a avea probleme, așa cum aveau la momentul respectiv toți proprietarii de bunuri, fie mobile ori imobile.
Instanta reaminteste ca, desi exacta sustinerea recurentilor reclamanti in sensul ca motivarea corespunzatoare a hotararilor judecatoresti constituie o garantie a dreptului la un proces echitabil, totusi, referindu-se la obligația instanțelor de judecată de a-și motiva deciziile lor, Curtea a statuat ca art.6 din Convenție obligă, într-adevăr, instanțele să-și motiveze hotărârile lor, dar această obligație nu trebuie înțeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părților procesului, iar întinderea obligației de motivare a deciziilor variază în funcție de natura acestora .
Este necesar să se țină seama, în special, de diversitatea capetelor de cerere ale ale acțiunilor și de motivele formulate în căile de atac exercitate de părți, de diferențele existente între statele contractante cu privire la izvoarele dreptului, de diferențele privitoare la prezentarea și redactarea hotărârilor judecătorești. (Garcia Ruiz vs Spain, 21 ian 1999,_/96)
Asa fiind, si avand in vedere ca recurentii nu indica in mod expres care sunt sustinerile formulate si pe care instanta a omis sa le analizeze, desi erau hotaratoare pentru solutionarea pricinii tribunalul apreciaza ca nefondat motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 5 C.pr.civ
In ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs invocat tribunalul retine, in primul rand, ca desi recurentii afirma ca ulterior pronuntarii hotararii de fond ar fi intrat in posesia unor documente care atesta imprejurarea ca terenul in suprafata de 3000 mp asupra caruia poarta actiunea ar fi fost confiscat ilegal de stat in perioada anilor 1950-1951, totusi acestia nu au inteles sa depuna aceste documente la dosar, in sustinerea recursului formulat, astfel incat sismpla sustinere in acest sens, neinsotita de probe, nu poate constitui temei pentru admiterea recursului.
Din analiza inscrisurilor aflate in posesia sa tribunalul retine, contrar celor sustinute de recurentii reclamanti, ca prin contractul de vanzare cumparare incheiat in 1944 (fila 319 dosar fond), transcris de Grefa Tribunalului I., Sectia I Civ../1 aprilie 1948 (fila 377 dosar fond), autorul recurentului parat, N. R. N. impreuna cu recurentul parat N. D. N. au dobandit prin cumparare de la dna Dr.M.P.N. ferma proprietatea acesteia situata in ., situata pe . compusa din teren de aproape 6 pogoane, plantat cu pomi, impreuna cu toate constructiile existente
De asemenea, din adresa_/3.08.2009 (fila 251 dosar fond) a Primariei V. rezulta ca la rolul fiscal_ in .. 85 (fost 15) figureaza recurentul parat cu imobil compus din teren in suprafata de 7590 mp (ramas din 30.000 mp) si constructie 110 mp.
Rezulta de asemenea ca rolul initial a fost deschis pentru N. R.N. si N. D. care au figurat la rol in baza chitantei sub semnatura privata din anul 1944 incheiata cu Dr.M.P.N. pentru suprafata de teren de 6 pogoane.
Suplimentar, prin adresa 342/2856/10.03.2010 se comunica de catre Primaria V. imprejurarea ca, potrivit verificarilor efectuate in arhiva primariei, rezulta ca in Registrul agricol pentru perioada 1964-1970, vol XIV, fila 17 figureaza inscris N. N. cu mentiunea preluarii de catre stat in baza HCM 308/1953 a suprafetei de 3ha teren livada (fila 363 dosar fond)
Asa fiind, tribunalul constata ca in mod corect a retinut instanta de fond imprejurarea ca paratul a facut, prin probele administrate, dovada imprejurarii ca a avut calitatea de persoana indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate.
Pe de alta parte recurentii reclamanti, contrar sustinerilor acestora, nu au produs nbicio proba din care sa rezulte imprejurarea ca terenul in suprafata de 3 ha asupra caruia poarta litigiul de fata ar fi fost nationalizat sau cooperativizat din patrimoniul autoarei lor.
Sustinerea acestora in sensul ca ar avea un „bun” in sensul art. 1 din Protocolul 1 Aditional la Conventie nu poate fi de aceea primita.
Tribunalul retine sub acest aspect, in primul rand, ca Judecatorii de la Stasbourg au evitat să identifice sfera dreptului de proprietate pentru că s-ar fi putut compromite posibilitatea de lărgire treptată a acestui drept. Cu toate acestea, jurisprudența Curții oferă nenumărate exemple de tipuri de drepturi garantate de art. 1 Protocolul 1 adițional la Convenție, în jurul cărora se poate contura conținutul și limitele dreptului ocrotit de art.1 al primului protocol.
Într-una din hotărârile sale Curtea, a statuat, cu valoare de principiu, că noțiunea de bunuri are o semnificație autonomă și nu se limitează în mod sigur numai la proprietatea unor bunuri corporale: anumite alte drepturi și interese ce constituie active pot să fie considerate “drepturi de proprietate” (Gasus Dosier-und Fordertechnik GmbH c.Țările de Jos, 23 februarie 1995)
Din dorinta de a asigura o protecție extinsă și efectivă a bunurilor depașind dimensiunea tradițională a garanției, Curtea a extins noțiunea de bun, în sensul art.1 din Protocol, la situațiile în care apar puse în discuție anumite interese economice ale unui subiect de drept, persoană fizică sau juridică, care pot să se prezinte sub forma unor speranțe legitime la obținere a unor indemnizări.
Noțiunea de “bun” în sensul Convenției, poate avea forme specifice, prin raportare, la obligația asumată de stat, potrivit legislației în vigoare, de a restitui anumite bunuri de care proprietarii au fost deposedați în condiții excepționale, uneori legate de cedări de teritorii, urmare a unor evenimente ale istoriei contemporane (spre exemplu în cauza pilot Broniowski c. Poloniei)
Există o singură limitare importantă adusă protecției conferite de art. 1 Protocolul 1 adițional la Convenție: textul se aplică doar bunurilor actuale, deja dobândite. Nu se poate garanta dreptul de a le dobândi pe cale de succesiune ab intestat sau prin liberalități.
Din prisma jurisprudența Curții se degajă trei principii:
* Convenția nu garantează dreptul unei persoane de a dobândi un bun sau de a i se restitui un bun;
* Protecția art. 1 Protocolul are în vedere doar „bunurile actuale", adică aflate în patrimoniul celui care pretinde că i s-ar fi încălcat dreptul de proprietate asupra acestuia;
* Cât privește aplicarea în timp a dispozițiilor Convenției, Curtea a decis că nu se examinează o cerere decât în măsura în care se raportează la evenimente produse după . Convenției cu privire la statul în cauză;
Noțiunea de „bun” și de drepturi ale unei persoane asupra bunurilor sale sunt interpretate de Curte ca noțiuni autonome, nefiind condiționate de definiția acestora în dreptul intern al statelor contractante.
Analizand situatia particulara a recurentilor reclamanti prin prisma acestor principii tribunalul retine ca acestia nu au un bun in sensul art. 1 din Protocolul 1 Aditional la Conventie, neputand justifica nici macar o speranta legitima sub acest aspect, ci numai o speranta simpla, nelegitimata in sensul Conventiei de a redobandi proprietatea unui imobil care a iesit din patrimoniul autorilor lor in urma cu o foarte lunga perioada de timp
In schimb recurentul parat, caruia i s-a reconstituit prin act administrativ dreptul de proprietate asupra terenului in discutie, act administrativ care nu a fost anulat si care a fost emis in baza unui contract de vanzare cumparare incheiat in concordanta cu dispozitiile legale incidente in epoca si a carui nevalabilitate nu a fost niciodata constatata prin vreuna dintre caile legale, are un bun in sensul art. 1 din Protocolul 1 Aditional la Conventie
In ce priveste recursul formulat impotriva sentintei civile 4278/15.09.2011 Tribunalul retine, pe de o parte, dispozitiile art. 274 C.pr.civ conform cu care partea cazuta in pretentii va fi obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata.
Vazand asadar ca actiunea formulata de reclamanti a fost respinsa, tribunalul retine ca in mod corect instanta de fond a dat, la solicitarea paratului, eficienta dispozitiilor legale amintite
In ce priveste cuantumul onorariului solicitat tribunalul apreciaza ca nu au fost invocate de catre recurentii reclamanti motive care sa conduca la concluzia caracterului nerezonabil al acestuia.
Ori fata de complexitatea cauzei si fata de durata apreciabila a procedurii urmate in fata instantei de fond (de 9 luni, calculate de la data introducerii in cauza a paratului N.), tribunalul apreciaza ca onorariul solicitat nu este nejustificat de mare si, observand ca nu exista alte motive pentru a se dispune reducerea acestuia, apreciaza si acest recurs ca fiind nefondat si il va respinge
In ce priveste solicitarea recurentului parat N. D. N. de obligare a recurentilor reclamanti la plata cheltuielilor de judecata aceasta urmeaza a fi respinsa, avand in vedere imprejurarea ca recursul formulat de acest recurent a fost de asemenea respins prin hotararea de fata
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursurile formulate de recurentii N. E., F. S.-L., N. F. D. - toti trei in calitate de mostenitori ai recurentului-parat N. N. D., domiciliat in V., . nr. 87, jud. I. si recurentii - reclamanti N. P. S. si N. S. K., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la C.. Av. U. I. M. in Bucuresti, .. 45-47, etj. 4, apt. 12, sect. 1 in contradictoriu cu intimatele C. Locala de A. a L. 18/1991 V. cu sediul in V., ., jud. I., Orasul V. prin P. cu sediul in V., ., jud. I., C. Judeteana I. de A. a L. 18/1991 cu sediul in Bucuresti, ., sect. 3, A. N. pentru restituirea Proprietatilor cu sediul in Bucuresti, Calea Floreasca nr. 202, sect. 1 si S. R. prin M. Finantelor P. cu sediul in Bucuresti, ., sect. 5
Respinge cererea recurentului parat de obligare la plata cheltuielilor de judecata
IREVOCABILA
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iulie 2012
Președinte, A. M. C. | Judecător, N. M. N. | Judecător, G. N. |
A.C. 19 Iulie 2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 521/2012. Tribunalul ILFOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
