Fond funciar. Decizia nr. 98/2016. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2016 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 98/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 98/2016
Ședința publică de la 08 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. C.
Judecător G. N.
Judecător M. E.
Grefier M. M. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe recurent C. G. și pe intimat I. F., intimat M. C., intimat M. M., intimat M. M., intimat V. M. M., intimat C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ILFOV, intimat P. JUDEȚULUI ILFOV, intimat C. C. DE FOND FUNCIAR GRĂDIȘTEA, intimat ., intimat C. L. AL COMUNEI GRĂDIȘTEA, având ca obiect fond funciar
Dezbaterile în ședință publică au avut loc la termenul din 25.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la 1.02.2016 și 8.02.2016 cand, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința civilă 6354/21.11.2014 Judecătoria B. a respins acțiunea formulată de reclamanta C. G., în contradictoriu cu pârâtii I. F., M. C., M. M., M. M., V. M. M., C. Județeană Ilfov pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, P. Județului Ilfov, C. C. Gradiștea pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, . și C. L. al Comunei Grădiștea
A reținut în esență instanța de fond că prin sentința civilă 534/16.03.1992 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al autoarei reclamantei pe o suprafață de 9200 mp în intravilan însă nu se face referire la amplasamentul pe care urmează a se face reconstituirea iar titlul de proprietate a fost emis ulterior și necontestat decât la peste 7 ani de la emiterea sa.
Pe de altă parte reține instanța de fond că art. 14 alin 2 din Legea 18/1991 instituie o regulă mai flexibilă în ce privește amplasamentul pe care urmează a fi reconstituit dreptul de proprietate în zona de câmpie astfel încât emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 4,03 ha într-o zona care poate fi utilizată efectiv în scop agricol sau pentru construcții a fost legală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, solicitând în principal a se avea în vedere vechimea dosarului, generată de multiple casări cu trimitere spre rejudecare, astfel încât solicită, în respectarea dreptului său la un proces echitabil - așa cum acesta este garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - pronunțarea unei hotărâri care să tranșeze fondul cauzei de către instanța de recurs.
Arată că instanța de fond a reiterat interpretarea eronată a dispozitivului sentinței civile nr. 534/16.03.1992 în sensul că, în lipsa terenului intravilan atribuibil pe raza .-a atribuit reclamantei o suprafață în echivalent și, drept urmare, nu ar mai avea justificarea să solicite un alt teren.
Arată, de asemenea, că instanța de fond a omis să analizeze capătul de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra parcelei în suprafață de cca 2400 mp pe care a funcționat fostul dispensar veterinar.și că i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Premergător oricăror analize asupra recursului de față, față de multitudinea cererilor precizatoare formulate in cei aproape 10 ani în care pricina de față s-a aflat pe rolul instanțelor, tribunalul apreciază oportun să recapituleze capetele de cerere cu care instanța de fond a fost investită.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la 31.05.2006 sub nr._ reclamanta C. G. a solicitat, în contradictoriu cu C. Locală Grădiștea pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor și cu pârâții I. F., M. C. și V. I. pronunțarea unei hotărâri prin care:
- să fie obligată C. Locală să o pună în posesie asupra terenului în suprafață de 9200 mp, parte din terenul indicat în actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția notariat sub nr._/1.11.1948, sub sanțiunea aplicării unor daune cominatorii de 1000 lei/zi întârziere
- să se constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate emise numiților I. F., M. C. și V. I. pentru parcele din terenul de mai sus.
Uterior, prin completări succesive ale acțiunii introductive (la 26.06.2006, 12.07.2006, 9.08.2006 și 23.09.2006) reclamanta își precizează cadrul procesual, solicitând:
-Să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pe numele pârâtului I. F.
-Să se constate nulitatea absolută a Ordinului Prefectului emis pe numele pârâtului I. F.
-Să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pe numele defunctului M. C. (moștenitor M. M.)
-Să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate emis pe numele defuncților V. I. și V. P. (moștenitor V. M.) pentru suprafața de 862 mp
-Să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate_/13.07.1999 emis pe numele autoarei sale, M. E., respectiv prin radierea din acest titlu a suprafaței de 9200 mp ce face obiectul sentinței civile 534/1992 a Judecătoriei B.
Odată stabilite limitele investirii tribunalul, deliberând asupra recursului formulat, prin prisma materialului probator administrat și prin raportare la prevederile art. 3041 C.pr.civ și la celelate dispoziții legale aplicabile reține următoarele:
La o dată neprecizată defuncta C. E., autoarea reclamantei, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor trecute în proprietatea statului din patrimoniul autorilor săi, I. I. și I. T. (fila 205 dosar_ atașat), incluzând suprafața de 10.000 mp (zece mii) situată în intravilanul .> Prin hotărârea Comisiei locale Grădiștea nr. 10/9.10.1991 s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate al defunctei pentru suprafața de 4,03 ha situate în extravilanul comunei Grădiștea. (fila 17 dosar)
Contestația formulată de autoarea reclamantei împotriva acestei hotărâri a fost admisă prin sentința civilă 534/16.03.1992, fiind obligată comisia să reconstituie dreptul de proprietate al acesteia și pentru suprafața de 9200 mp situat în intravilanul comunei Grădiștea.
Au fost reținute în justificare contractul de vânzare-cumpărare nr._/1.11.1948 precum și contractul de vânzare-cumpărare prin care autorii reclamantei au înstrăinat către V. P. suprafața de 800 mp (fila 15 dosar)
Cu toate acestea, la 13.07.1999, cu nerespectarea sentinței civile 534/16.03.1992, C. Judeteană Ilfov pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor a emis titlu de proprietate_/13.07.1999 (fila 80 dosar_ /RJ - al doilea ciclu procesual- atașat) pentru suprafața de 4,03 ha teren în extravilanul .> C. E. a decedat la 4.03.2000, astfel după cum rezultă din certificatul de moștenitor suplimentar nr. 121/2 decembrie 2005 (fila 8 dosar_ /2006 - număr vechi 4326/2006 atașat)
D. urmare nu se poate reține susținerea intimatului I., însușită de instanța de fond, conform cu care defuncta nu a contestat titlu de proprietate_/13.07.1999 astfel emis și amplasamentul terenului, câtă vreme aceasta a decedat la foarte scurtă vreme după emiterea titlului iar la dosarul cauzei nu există nicio dovadă conform cu care aceasta ar fi semnat fișa de punere în posesie.
De asemenea, nici susținerea conform căreia defuncta C. E. s-ar fi folosit de teren încă din anul 2002 nu poate fi primită în susținerea tezei îmbrățișate de instanța de fond și conform căreia aceasta ar fi renunțat la punerea în executare a sentinței civile 534/16.03.1992.
Aceasta deoarece singurul document din care ar putea rezulta o atare situație de fapt este înscrisul olograf de la fila 469 dosar_ /RJ, vol II, atașat, înscris care însă este întocmit de o altă persoană în anul 1993 și care nu este semnat de către defunctă.
Ori în anul 1993 defuncta atacase deja în instanța Hotărârea 10/9.10.1991 și obținuse o hotărâre judecătorească irevocabilă de recunoaștere a dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 9200 mp situat în intravilanul .> Reclamanta pe de altă parte, odată acceptată succesiunea autoarei sale, a făcut numeroase demersuri în vederea obținerii executării sentinței civile 534/16.03.1992, adresându-se în acest sens Comisiei Locale Grădiștea, unde a obținut recunoașterea, la nivel declarativ, a dreptului său, însă fără rezultat (fila 136-140 dosar_ /2006 - număr vechi 4326/2006 atașat)
În acest context, tribunalul constată că prin ignorarea de către C. Locală Grădiștea a dreptului reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 9200 mp intravilan a fost încălcat dreptul reclamantei la respectarea bunurilor, așa cum acesta este consacrat de art. 1 din Protocolul 1 Adițional la Convenție, ale cărui dispoziții relevante prevăd:
“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.”
Curtea a reținut prima dată conceptul de “speranță legitimă” in cauza Pine Valley Developments si altii c. Irlandei în care a decis că există speranță legitimă din momentul în care autoriotățile eliberaseră un certificat de urbanism în baza căruia reclamanții în cauză cumpăraseră un teren pe care vroiau să îl amenajeze. Curtea a apreciat că acest certificat, asupra căruia autoritățile nu puteau reveni era un element al proprietății în chestiune.
Curtea a apreciat că ceea ce legitimează speranța este fie o hotărâre judecătorească, chiar nedefinitivă, în care să fie recunoscut dreptul celui interesat, fie împrejurarea că acesta se fundamentează, de o manieră rezonabil justificată, pe un act juridic având o bază juridică solidă și o incidență asupra drepturilor de proprietate. (Strech c. Marii Britanii, 2003)
Așa stând lucrurile, Tribunalul reține că, odată cu pronunțarea sentinței civile 534/16.03.1992, defuncta C. E., autoarea reclamantei din cauza de față, a dobândit cel puțin o speranță legitimă de a-și vedea reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 9200 mp situat în intravilanul . sub protecția art. 1 din Protocolul 1 Aditional la Convenție.
În consecință, reținând că reclamanta avea o “speranță legitimă” în sensul art. 1 din Protocolul 1 Adițional la Convenție și că refuzul Comisiei Locale de a o pune în posesie reprezintă o ingerință în dreptul acesteia de proprietate, tribunalul apreciază că această ingerință trebuie analizată tot prin prisma jurisprudenței Curții, pentru a observă dacă art. 1 din Protocolul 1 Adițional a fost sau încălcat.
În cauza Sporrong ș Lonnroth c Suediei (1982) Curtea a stabilit care sunt limitele ingerinței statului in ceea ce privește dreptul de proprietate.
Astfel, ingerința statului poate fi rezultatul unei măsuri luate de o autoritate publică, al unei hotărâri judecătorești sau a anumitor prevederi legale.
O măsură care reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate trebuie, conform jurisprudenței CEDO, 1. să fie prevăzută de lege, 2. să fie justificată de o cauză de utilitate publică sau de un scop legitim de interes general și 3. să asigure un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protejării drepturilor fundamentale ale individului (Sporrong si Lonnroth c. Suediei)
Preocuparea de a asigura un atare echilibru se reflectă în structura art. 1 din Protocolul 1 Adițional în totalitate, așadar și în a doua teză care trebuie citită în conformitate cu principiul consacrat de prima.
În special trebuie sa existe un raport rezonabil de proporționalitate între scopul vizat și mijloacele folosite (Pressos Compania Naviera SA si altii c. Belgiei, 20 nov. 1995)
În ce privește ingerința reținută în cauză tribunalul observă că aceasta nu este prevăzută de lege și nici nu se poate aprecia că ar fi fost justificată de cauze care să poată fi circumscrise noțiunilor de „interes legitim general” sau „ cauză de utilitate publică.
Adăugând la cele reținute mai sus și faptul că executarea unei hotărâri judecătorești constituie parte integrantă a procesului civil, în accepțiunea art. 6 paragraful 1 (cauza Hornsby v. Greece, 19 March 1997, § 40) și că Statului îi revine o obligație pozitivă de a organiza un sistem de punere în executare a hotărârilor judecătorești care să fie eficient din punct de vedere normativ și jurisprudențial, sistem care trebuie pus în aplicare fără întârziere (Fuklev v. Ukraine, no._/01, § 84, 7 iunie 2005), tribunalul apreciază că autoritățile, în special C. Locală de Fond Funciar Grădiștea, aveau obligația de a proceda la punerea în poseise a autoarei reclamantei pe terenul intravilan în suprafață de 9200 mp
Tribunalul apreciază, de asemenea, că în mod eronat instanța de fond a reținut că faptul că reclamanta nu a contestat titlul de proprietate emis pe numele autoarei sale în anul 1999, cu nerespectarea sentinței civile 534/16.03.1992, ar constitui o acceptare tacită a amplasamentului, o astfel de interpretare transferând, în fapt, asupra reclamantei răspunderea pentru conduita culpabilă a autorităților.
Așa stând lucrurile, tribunalul apreciază recursul ca fondat sub acest aspect și urmează a îl admite, cu consecința modificării în tot a sentinței civile recurate și obligării pârâtei intimate C. Locală de Fond Funciar la punerea în posesie a recurentei reclamante pe terenul în suprafață de 9200 mp situat în intravilanul . aplicării unor daune cominatorii de 1000 lei/zi întârziere.
În ce privește amplasamentul acestui teren tribunalul observă că prin raportul de expertiză refăcut, întocmit pentru termenul din 8.09.2014 de expert C. S. I. (fila 445-451 dosar) a fost determinat amplasamentul terenului în suprafață de aproximativ 10.000 mp dobândit de autorii reclamantei prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1.11.1948 (și din care face parte suprafața de 9200 mp supusă reconstituirii) în perimetrul marcat prin punctele 41-40-39-23-8-9-36-10-35-11-12-13-14 în planul de amplasament anexă la raportul de expertiză. (anexa 1, contur roșu)
Tribunalul reține, de asemenea, că pe acest teren a fost reconstituit/constituit dreptul de proprietate numiților V. M. (moștenitor al defuncților V. I. și V. P.), M. M. (moștenitor al defunctului M. C.) și I. F..
Analizând, în continuarea, solicitările recurentei reclamante de anulare a acestor titluri de proprietate, solicitări ce nu au fost analizate de instanța de fond, tribunalul reține următoarele:
În ce privește pe pârâtul V. M. tribunalul reține că, astfel după cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză (fila 447 dosar) acest pârât ocupă în fapt suprafața de 1775 mp, din care justifică titlu de proprietate doar pentru suprafața de 800 mp (descrisă de punctele 31-32-11-12-13-14 în schița anexă la raportul de expertiză).
Având în vedere că titlul de proprietate al acestui pârât este constituit din actul de vânzare cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Urziceni la 26 iulie 1972 (fila 150 dosar_ /RJ atașat) și cum nu s-a făcut dovada în cauză că acest pârât ar deține un titlu de proprietate pe diferența de suprafață de 975 mp tribunalul apreciază ca nefondată solicitarea reclamantei sub acest aspect și o va respinge
În ce privește pe pârâții M. tribunalul reține, din cuprinsul aceluiași raport de expertiză, că aceștia ocupă în fapt suprafața de 1545 mp, din care dețin titlu de proprietate doar pentru suprafața de 250 mp (act de dare în plată din 1977 - fila 157-158 dosar_ /RJ, vol. II, atașat), aflată în perimetrul punctelor 33-34-35-11 din schița anexă la raportul de expertiză
Având în vedere faptul că nici aceștia nu dețin un titlu valabil pentru diferența de suprafață tribunalul apreciază acțiunea ca nefondată și sub acest aspect.
În fine, în ceea ce îl privește pe pârâtul intimat I. F. tribunalul reține că acesta ocupă în fapt suprafața de 2420 mp, descrisă de punctele 17-20-21-22-9-36-10, identificată din punct de vedere al planului de încadrare în zonă în tarlaua 19, ., 691.
Pârâtul I. F. deține cu titlu în suprafața ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 1948 suprafața de 2968 mp, descrisă de punctele 42-43-44-45-46-47 (anexa 1, contur galben la raportul de expertiză)
D. urmare, tribunalul urmează a analiza în ce măsură solicitarea reclamantei de anulare a titlurilor de proprietate emise pe numele acestui pârât (Ordinul Prefectului 136/14.04.2000 și titlul de proprietate_/1996) este întemeiată.
În ce privește titlul de proprietate_/26 iulie 1996 (fila 164 dosar_ /RJ, vol. II, atașat) tribunalul reține că prin acesta s-a dispus constituirea dreptului de proprietate al pârâtului pentru o suprafață de 5000 mp, situată inițial în extravilanul ., .> Ulterior, prin Hotărârea Comisiei Județene Ilfov 507/7.10.1999 acest titlu de proprietate a fost modificat, prin radierea unei suprafețe de 1400 mp din extravilan și atribuirea acesteia în intravilanul ., .>
Ori, chiar în lipsa unei indicări precise a amplasamentului terenului cuvenit reclamantei, în dispozitivul sentinței civile 534/1992 tribunalul reține că potrivit filei din registrul agricol anexată la fila 252 dosar_ /RJ, vol. II, atașat, numitul I. N. F. nu a adus teren în cooperativă, stăpânind la nivelul anului 1990 o suprafață de teren acordată ca lot în folosință
Ori potrivit art. 22 alin 3 din Legea 18/1991 (forma în vigoare la data modificării titlului de proprietate) „pentru suprafața de teren agricol atribuită de cooperativă ca lot de folosință, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepția celor strămutați, pentru realizarea unor investiții de interes local sau de utilitate publică”
În ce privește Ordinul Prefectului 136/14.04.2000 (fila 277_ /RJ, vol. II, atașat) tribunalul reține că prin acesta s-a constatat dreptul de proprietate al pârâtului intimat I. F. pentru o suprafață de 2006 m2 situat în .> În drept, tribunalul reține că potrivit art. 22 alin 1 și 2 din Legea 18/1991 forma în vigoare la momentul emiterii Ordinului Prefectului 136/2000 (devenit art. 23 după republicare): „Sunt și rămîn în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
(2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție”
Ori Tribunalul constată că din adeverința 501/22 mai 1971 (fila 160_ /RJ, vol. II, atașat) rezultă că a fost atribuit numitului I. N.F. teren loc de casă în suprafață de 500 mp astfel încât emiterea Ordinului Prefectului pe o suprafață mai mare apare ca nejustificată
Așa stând lucrurile și având în vedere și prevederile art. III lit. a pct. ii) din Legea 169/1997, potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută „actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
[…]
(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop”, tribunalul urmează a admite acțiunea sub acest aspect și va dispune anularea titlului de proprietate_/26 iulie 1996 emis pe numele I. N. F. precum și anularea parțială a Ordinului Prefectului 136/14.04.2000, pentru suprafața ce depășește 500 mp
În ce privește terenul în suprafață de 2059 mp ocupat de fostul dispensar tribunalul reține prevederile principiul prevalenței restituirii în natură reafirmat de art. 2 lit. a din Legea 165/2013
În aceste condiții, în situația în care se va constata, de către C. constituită în baza Legii 165/2013, că acest teren face parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale (la dosarul cauzei neexistând actul administrativ de trecere în domeniul public ci doar un inventar al bunurilor incluse în domeniul public), urmează a se face aplicarea prevederilor art. 6 alin 5 din același act normativ, potrivit carora: „„În termen de 60 de zile de la data primirii situațiilor centralizate pe fiecare județ, Agenția Domeniilor Statului și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților demarează procedurile legale necesare în vederea schimbării regimului juridic al terenurilor ce fac obiectul situației centralizatoare, aflate în proprietatea publică a statului, și trecerii acestora, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului pentru a fi afectate restituirii în natură sau, după caz, valorificării punctelor acordate potrivit prezentei legi”.
D. urmare, pentru considerentele mai sus expuse, reținând că în perimetrul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 1948 este liberă suprafața de 8840 mp tribunalul urmează a obliga C. Locală să reconstituie reclamantei dreptul de proprietate în principal în acest perimetru (identificat prin punctele 41-40-39-23-8-9-36-38-37-10-35-34-33-32-31) cu respectarea dispozițiilor prezentei hotărâri, iar pentru diferență pe un alt amplasament.
În consecință, având în vedere că pentru suprafața de 9200 mp teren a fost recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei pentru teren intravilan urmează a fi anulat în parte și titlul de proprietate_/13.07.1999 emis pe numele autoarei sale, M. E., respectiv prin radierea din acest titlu a suprafaței de 9200 mp ce face obiectul sentinței civile 534/1992 a Judecătoriei B.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul privind pe recurent C. G. și pe intimat I. F., intimat M. M., intimat V. M. M., intimat C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ILFOV, intimat P. JUDEȚULUI ILFOV, intimat C. C. DE FOND FUNCIAR GRĂDIȘTEA, intimat ., intimat C. L. AL COMUNEI GRĂDIȘTEA
Modifică în tot sentința civilă recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea precizată și completată.
Obligă pârâta intimată C. Locală de Fond Funciar la punerea în posesie a recurentei reclamante pe terenul în suprafață de 9200 mp situat în intravilanul . aplicării unor daune cominatorii de 1000 lei/zi întârziere.
Punerea în posesie urmează a se face, în măsura suprafeței de teren disponibile, în perimetrul marcat prin punctele 41-40-39-23-8-9-36-38-37-10-35-34-33-32-31 în planul de amplasament anexă la raportul de expertiză refăcut la 8.09.2014 de expert C. S. I. și pe care tribunalul îl omologhează în cauză, iar pentru diferență pe un alt amplasament.
Anulează titlul de proprietate_/26 iulie 1996 emis pe numele I. N. F. Dispune anularea parțială a Ordinului Prefectului 136/14.04.2000 emis pe numele I. N. F., pentru suprafața ce depășește 500 mp identificată în raportul de expertiză prin punctele 10-37-38-36.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu intimații M. M. și V. M. ca nefondată.
Anulează în parte titlul de proprietate_/13.07.1999 emis pe numele autoarei reclamantei, numita M. (C.) E., respectiv prin radierea din acest titlu a suprafaței de 9200 mp ce face obiectul sentinței civile 534/1992 a Judecătoriei B.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2016
Președinte, A. M. C. | Judecător, G. N. | Judecător, M. E. |
Grefier, M. M. A. |
Red.jud. A.C./ 08 Februarie 2016/2 ex
Jud. fond: R. V. A./jud. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 124/2016. Tribunalul ILFOV | Anulare act. Hotărâre din 12-05-2015, Tribunalul ILFOV → |
|---|
