Fond funciar. Hotărâre din 02-04-2012, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 02-04-2012 în dosarul nr. 245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 245R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 02.04.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE L. C. C.
JUDECĂTOR E. M. O.
JUDECĂTOR G. N.
GREFIER M. P. M.
Pe rol judecarea recursului civil formulat împotriva sentinței civile nr. 4328 pronunțată la data de 19.09.2011 de Judecătoria B. privind pe recurenta S. (fosta D.) A. în contradictoriu cu intimații C. L. D. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar - reconstituire drept de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, s-au depus relațiile ce au fost solicitate intimatei C. L. D. pentru S. D. de Proprietate.
Tribunalul, constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, dar și faptul că au fost depus relațiile de la C. L. D., reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ reclamanții S. A. (fostă D.), D. I. și M. M. (fostă D.), au chemat în judecată pârâtele C. COMUNALA D. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR și C. JUDETEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să dispună: obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.55 ha. din care 2,45 ha, teren extravilan și 0,10 ha teren intravilan, cu care autorul reclamanților, D. l. I. a figurat în Registrul agricol pe anii 1959-1963; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, au formulat în mod repetat, după apariția Legii nr. 18/1991, cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul rămas de pe urma defunctului D. I. I..
Prin sentința civilă nr. 4329/19.09.2011 pronunțată de Judecătoria B., acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
P. a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului D. I.I., născut la data de 21.08.1935. Au pretins reclamanții că tatăl autorului lor, I. C. D. I. ar fi fost înregistrat în registrul agricol sub numele de I. C. I. și în certificatul de naștere al fiului său cu numele de D. I. L..
Reclamanții au pretins că, în realitate, este vorba despre aceeași persoană, respectiv de I. C. D. I. care a avut ca fiu pe D. I. I..
Instanța de recurs a stabilit - cu putere obligatorie pentru instanța de rejudecare - că este necesar a se verifica situația de fapt a amplasamentului pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate.
În aceste condiții, proba cu expertiză era absolut necesară în vederea identificării amplasamentului, dar reclamanții nu au înțeles să stăruie în administrarea acestei probe.
Așa fiind, cum instanța a dispus decăderea reclamanților din proba cu expertiză, în temeiul art. 1169 cod civil instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței civile recurate, in sensul înlăturării argumentelor ce au stat la baza respingerii acțiunii ca neîntemeiata si admiterea acțiunii introductive.
În motivarea cererii, recurenta a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, precizând că prin acțiunea introductiva a solicitat "sa fie obligate paratele intimate la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafața de 2,55 ha. din care 2,45 ha., teren extravilan si 0,10 ha. teren intravilan, cu care autorul acesteia, D. I. I. a figurat in Registrul agricol pe anii 1959-1963.
In mod neîntemeiat s-a stabilit prin Decizia civila nr. 1403/12.0S.2011 pronunțata de instanța Tribunalului București, sa se întocmească o expertiza specialitatea topografie, pentru a se verifica amplasamentul pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, in condițiile in care nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Este de notorietate generala ca in județul llfov, reconstituirea nu s-a realizat pe vechile amplasamente, astfel încât susținerea instanței ca "in dovedirea acțiunii are interes sa solicite proba cu expertiza topografica" este neîntemeiata.
Recurenta a mai arătat că nu a solicitat proba cu expertiza topografica, instanța Tribunalului București in mod total nedrept a impus sa se realizeze, fără sa se tina seama de cele arătate, așa cum nu a ținut seama nici instanța a cărei o hotărâre o critică.
Consideră recurenta ca decăderea sa din proba cu expertiza, în condițiile în care nu a solicitat o astfel de proba ci i-a fost impusa, urmata de respingerea acțiunii ca neîntemeiata, nu face altceva decât să-i încalce dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. 1-3 din Constituția României, aplicarea art. 1169 din Codul civil, in condițiile arătate mai sus, limitându-i liberul acces la justiție.
La data de 19.03.2012, Primăria comunei D. a depus la dosar adresa nr. 980/14.03.2012 și copie după Registrul Agricol 1956-1958, 1959-1963.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:.
Prin decizia civilă nr. 1403R/12.05.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a civilă, s-a dispus casarea în întregime a sentinței civile nr. 5881/10.12.2010 pronunțată de Judecătoria B., s-a respins cererea formulată de reclamanții D. I. și M. M. și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în ceea ce privește cererea formulată de reclamanta S. A..
P. a decide astfel, s-a reținut că prima instanță nu a verificat dacă tatăl lui D. I. I. - D. I. conform certificatului de nastere - este una și aceeași persoană cu I. C. I. - care figurează în registrul agricol.
De asemenea, s-a mai reținut că prima instanță nu a verificat dacă este reală susținerea reclamanților în sensul că în registrul agricol al Comunei D. a fost înscris în anii 1959-1963 autorul reclamanților, D. l. I. cu suprafața de 2,55 ha din care 0,10 intravilan, după decesul lui I.. C. I..
În plus, tribunalul a reținut că prima instanță nu a procedat la verificarea situației de fapt a amplasamentului terenului pentru care se solicită reconstituirea.
P. aceste motive, s-a dispus casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare exclusiv cu privire la cererea formulată de S. A., urmând ca, în cadrul rejudecării să se facă verificarea situației juridice a terenului pentru care se solicită reconstituirea, precum și următoarele verificări cu privire la situația de fapt a acestuia, prin intermediul unei expertize topografice:
- care era amplasamentul terenului de 1,5 ha pentru care se solicită reconstituirea la data preluării de către CAP;
- amplasamentul actual al acestui teren;
- dacă terenul mai este liber la data soluționării prezentei cereri de reconstituire.
Instanța de control judiciar a mai menționat că, în măsura în care terenul nu mai este liber, în tot sau in parte, să se verifice prin solicitarea informațiilor corespunzătoare de la C. de aplicare a Legii nr. 18/1991 dacă este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate prin identificarea concretă, inclusiv prin expertiză topografică, a altor suprafețe de teren libere la dispoziția Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991.Instanța de trimitere va verifica natura terenului pentru care se cere reconstituirea intravilan sau extravilan - urmând ca, în ceea ce privește terenurile din intravilan, la analiza cererii de reconstituire, în măsura în care se va aprecia că este posibilă reconstituire, să se țină cont și de dispozițiile art.16 din Legea nr. 18/1991.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanța de trimitere a pronunțat sentința civilă recurată prin care a reținut doar că proba cu expertiză era absolut necesară în vederea identificării amplasamentului, față de decizia instanței de casare, însă având în vedere că reclamanta nu a înțeles să stăruie în administrarea acestei probe, a dispus decăderea acesteia din proba cu expertiză, în temeiul art. 1169 Cod civil, dispunând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Astfel, instanța care rejudecă fondul reia judecata procesului, făcând abstracție de hotărârea care a fost desființată prin casare sau modificare și ținând seama de indicațiile date de instanța de recurs, în legătură cu cele două aspecte menționate. Rezultă că, instanța de trimitere este obligată să respecte hotărârea instanței de recurs.
În cauză, se constată că instanța de trimitere nu a respectat niciuna din indicațiile instanței de casare, limitându-se la a sancționa reclamanta pentru neîndeplinirea obligației de achitare a onorariului de expertiză, în condițiile în care expertul desemnat pentru efectuarea lucrării solicitase amânarea cauzei datorită lipsei timpului necesar în acest sens, iar nu pentru neachitarea onorariului dispus de instanță și, cu atât mai mult cu cât, neîndeplinirea obligației de către reclamantă nu era singurul motiv ce ar fi atras amânarea cauzei, de vreme ce, potrivit deciziei de casare, instanța avea obligația de a efectua mai multe verificări cu privire la situația juridică a terenului în litigiu. În plus, tribunalul mai reține că nedepunerea în termen a sumei statornicite de instanță în condițiile art. 170 alin. 1 Cod procedură civilă nu interesează ordinea publică, astfel încât sancțiunea decăderii nu putea fi aplicată din oficiu de către instanță, ci numai la solicitarea părții interesate. Or, în cauză, se constată că, la termenul de judecată din data de 19.09.2011, la care instanța a aplicat sancțiunea decăderii, pârâtele au lipsit, astfel încât, instanța nu putea aplica din oficiu această sancțiune.
Prin urmare, tribunalul reține că, prin nesocotirea totală a deciziei instanței de casare, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, pronunțând o hotărâre nelegală. Înțelesul expresiei „cercetarea fondului” în sensul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă presupune existența la dosarul cauzei a tuturor elementelor care implică o analiză a fondului pricinii, unul din aceste elemente fiind, în cauză, desprins din necesitatea respectării dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă. Vătămarea recurentei constă în aceea că a fost respinsă acțiunea fără să se fi administrat probele cerute de instanța de control judiciar.
Concluzionând în sensul necercetării fondului cauzei, tribunalul reține, astfel, că este în imposibilitate de a exercita controlul judiciar asupra modului de soluționare a cauzei.
Prin urmare, în condițiile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, tribunalul va dispune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca prima instanță să respecte decizia civilă nr. 1403R/12.05.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a civilă.
În acest sens, instanța de trimitere va efectua toate verificările impuse de decizia anterior menționată, iar, sub aspectul probei cu expertiză, în măsura în care reclamanta nu-și va îndeplini obligația de achitare a onorariului de expertiză ce se va stabili, tribunalul apreciază că este recomandabil ca instanța să aplice sancțiunea suspendării soluționării cauzei, în condițiile art. 1551 Cod procedură civilă, iar nu sancțiunea decăderii, chiar și în condițiile în care aceasta ar fi solicitată de pârâte, având în vedere necesitatea respectării deciziei de casare și prevederilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta S. (fosta D.) A. în contradictoriu cu intimații C. L. D. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR împotriva sentinței civile nr. 4328 pronunțată la data de 19.09.2011 de Judecătoria B..
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2012.
Președinte, L. C. C. | Judecător, E. M. O. | Judecător, G. N. |
Grefier, M. P. M. |
| ← Anulare act. Decizia nr. 1070/2013. Tribunalul ILFOV | Grăniţuire. Decizia nr. 50/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
