Fond funciar. Hotărâre din 09-04-2012, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 09-04-2012 în dosarul nr. 258/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 258 R
Ședința publică de la 09 Aprilie 2012
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE L. C. C.
JUDECĂTOR E. M. O.
JUDECĂTOR G. N.
GREFIER M. P. M.
Pe rol judecarea recursului civil formulat împotriva sentinței civile nr. 5176 pronunțată la data de 17.10.2011 de Judecătoria B., privind pe recurenta Coștoroaba I. în contradictoriu cu intimații G. M., C. L. P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA GRUIU, C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02.04.2012, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 09.04.2012, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 30.05.2011 sub nr._ reclamanta Coștoroabă I. in contradictoriu cu pârâții G. M., C. L. P. S. D. De P. Asupra Terenurilor De Pe Lângă Primăria Gruiu și C. Județeană I. P. S. D. De P. Asupra Terenurilor a solicitat: să se constate nulitatea absolută parțială a Titlului de P. nr._/31.03.1997 emis pentru autoarea G. M. pentru suprafețele de 1684 mp (. mp (. ar fi aparținut autoarei; - să se constate că mama părților, G. M., a avut dreptul de a i se reconstitui suprafața de 2.600 mp, intravilan intre vecinii: la Est – B. I., la Vest – I. C., la Nord – Ds 1169, la Sud – S. N.; - să fie obligată comisia locală să întocmească formele necesare pentru a fi trecută in titlul de proprietate suprafața de 2.600 mp; - să fie obligată comisia județeană să rectifice Titlul de P. nr._/31.03.1997 in sensul de a scoate suprafețele de teren din parcelele 1147 si 1148 si să se treacă in locul lor suprafața de 2.600 mp.
In fapt, reclamanta a arătat că mamei sale G. M., in prezent decedată, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 8304 mp; in cadrul acestei suprafețe se regăsesc si terenurile de 1684 mp (.) si 159 mp (.), care nu au făcut niciodată parte din averea mamei părților. A precizat reclamanta că cele două suprafețe le-a primit ea de la CAP in anul 1974 si pe care și-a ridicat o casă de locuit.
Reclamanta a arătat că mama sa a primit in anul 1981 de la CAP 30 Decembrie din . de 2.600 mp pe care aceasta l-a folosit si pe care ulterior, paratul G. M. si-a ridicat o casa in care sta si in prezent.
In drept, cererea scutită de plata taxei judiciare, a fost întemeiata pe dispozițiile art.III din Legea nr.169/1996, iar in susținere au fost depuse înscrisuri.
Paratele comisii de fond funciar nu au formulat întâmpinare si nu si-au precizat poziția procesuală.
Paratul Ghită M. nu a formulat întâmpinare dar a administrat probe, iar prin concluziile orale a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, întrucât pe de o parte reclamanta nici nu are calitatea de succesor al autoarei comune, iar pe de altă parte, emiterea titlului de proprietate contestat s-a făcut respectarea dispozițiilor legale.
La solicitarea reclamantei si a paratului au fost administrate proba cu înscrisuri si proba testimoniala cu martorii N. M. (pentru reclamanta) si I. I. (pentru parat); au fost comunicate de C. Locala Gruiu actele ce au stat la baza emiterii Titlului de P. nr._/31.03.1997 (f.25-33) iar Primăria . rolul fiscal pentru terenul de 2.600 mp (f.86).
Prin sentința civilă nr. 5176/17.10.2011 s-a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
P. a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin titlul de proprietate nr._/31.03.1997 numitei G. M. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 8.304 mp pe raza com. Gruiu, .. I., din care 5.500 mp extravilan si 2804 mp intravilan in Tarlaua 33, fracționat in patru parcele: 1147 (1684 mp), 1148 (159 mp), 1149 si 1150 (f.4-5).
La baza reconstituirii au stat: cererea depusă de titulara titlului la data de 06.03.1991 prin care solicita reconstituirea dreptului pentru 0,81 ha, teren adus in CAP Gruiu (f.26), sentința civilă nr.904 din 1958 prin care s-a constatat că numita P. M. era unică moștenitore a defuncților I. D. si M. S. D. si a fost pusă in posesie asupra averii succesorale compusă de 0,74 ha teren arabil si curți – clădiri, situat la acel moment in .-28, forma lizibilă la filele 38-39), sentința civilă nr.1509/1872 in care se menționează in considerente că numita G. M., aflată in partaj cu soțul G. I., era proprietară exclusivă a terenului de 700 mp din . pe care soții edificaseră o casă (f.29-32- copii lizibile la filele 40-43).
În relațiile comunicate, C. Locala Gruiu a arătat că numita G. M. nu figurează in registrul agricol si nici nu s-a înscris cu vreo suprafață in CAP (f.25); terenul de 2.600 mp despre care reclamanta susține că a fost folosit de mama sa si pe care pârâtul și-a ridicat o locuință, a figurat până in anul 1990 in patrimoniul CAP, iar după acea dată, a fost ocupat abuziv de paratul G. M. (f.86); adresei din sat Silistea Snagovului ..53, îi corespunde amplasamentul parcelar din Tarlaua 33, parcelele 1147 si 1148.
Potrivit art. 11 al.1 din Legea nr.18/1991 suprafața adusă in cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere in cooperativă, registrul agricol de la data intrării in cooperativă, evidențele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori; iar conform alin.2/1 din același articol, terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere in cooperativele agricole sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
Coroborând mențiunile din considerentele celor două hotărâri judecătorești pronunțate in anii 1958 si 1972, cu cele din adeverința emisă in anul 1992 de Primăria G. privind istoricul de rol fiscal, aflată la fila 49, instanța va reține că autoarea părților, G. M., era persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile solicitate in anul 1991.
Astfel, dintre suprafețele menționate de G. M. in cererea sa din anul 1991, sunt dovedite cu înscrisuri suprafețele de: 0,70 ha, teren ce nu a fost adus in cooperativa agricolă de aceasta ci de autorii I. D. si M. S. D., pe care i-a moștenit si pentru care existau mențiuni in registrul agricol in sensul că numitul S. N. deținea începând cu anul 1959, terenuri ce au fost înscrise ulterior, in anul 1964 la rolul fiscal având ca titular pe numitul G. I. (suprafața totală fiind de 0,28 ha la nivelul anului 1969); 0,07 ha teren intravilan situat in satul Coadele, ce era proprietatea autoarei părților (considerentele hotărârii din 1972) si pe care aceasta edificase o locuință, fără a se reține vreo contribuție a paratului G. M. la edificarea casei. Instanta va aprecia că tot prin moștenire autoarea a dobândit si suprafața de 0,04 ha menționată in hotărârea pronunțată in 1958, despre care se precizează că ar fi vândută in timpul vieții de autorul M. D. către numitul E. St. N., dar cu toate acestea casa figura înscrisă la rolul fiscal al autorului S. N. (f.38 verso si f.49).
Vor fi respinse ca neîntemeiate susținerile reclamantei si pentru următoarele considerente:
Mama acesteia a decedat in anul 2008, deci ar fi fost singura persoană indreptățită să conteste titlul dacă acesta nu ar fi corespuns amplasamentelor pe care le-ar fi deținut in fapt.
Nu s-a dovedit că autoarea G. M. a primit de la CAP in anul 1981 suprafața de 2600 mp spre folosință, din moment ce nu figurează înscrisă in registrul agricol cu niciun teren pe numele ei (in anul 1981 G. M. era separată de mai multi ani de sotul G. I., deci terenul ar fi trebuit să fie înscris pe numele ei). Mai mult, in adresa primăriei aflată la fila 86 se menționează că terenul de 2600 mp a fost ocupat de parat, în condițiile in care anterior anului 1990, terenul figura in patrimoniul CAP.
Nu se face dovada că reclamanta s-ar fi înscris in CAP cu terenuri si deci ar fi persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de 1.743 mp ce ar urma să fie scos din titlul emis pe numele mamei sale. Dimpotrivă, din coroborarea înscrisurilor cu depozițiile martorilor, reiese că la nivelul anului 1974 reclamanta locuia cu mama sa, că in prezent pe terenurile din parcelele 1147 si 1148 se află casa ridicată de reclamantă, iar terenul de 2600 mp (estimat la 3000 mp de martorul I. I.) este folosit de parat.
Faptul că reclamanta a plătit de-a lungul timpului impozitele aferente imobilului situat pe . (ce corespunde parcelelor 1147 si 1148), că a edificat o locuință pe acel teren si că nu este de acord să împartă cu fratele său, paratul G. M., terenurile reconstituite mamei lor, nu constituie motive de natură să atragă sancțiunea nulității prevăzută de art.III din Legea nr.169/1997 întrucât nu se încadrează in niciunul dintre cazurile reglementate de lege.
P. aceste motive, instanța a constatat că Titlul de P. nr._/31.03.1997 a fost legal emis pentru terenurile de 1684 mp (.) si 159 mp (.) si că autoarea Ghița M. nu era persoană îndreptățită pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 2.600 mp;
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat recurs prin care arată că în anul 1991, la apariția legii 18, numita G. M. neștiind carte, a depus prin intermediul pârâtului G. M., cerere de retrocedare pentru terenurile aflate în posesia CAP.
Recurenta mai arară că înscrisurile depuse de pârât, respectiv cererea de restituire pentru 0,81 ha, cu suprafețe distincte, sentința civilă nr. 904/1998, privind suprafața de 0,70 ha teren arabil plus 0,04 ha curți – clădiri privind moștenirea autoarei P. ( G.) M., sentința civilă 13/1972 pentru suprafața de 0,07 ha, se îndepărtează în fapt și în drept de ., din Tarlaua 33, pe care le-a primit în nume propriu de la CAP în anul 1974, duc la îndreptățirea acesteia privind scoaterea din titlu.
La data când a primit aceste parcele, mama sa, G. M. intrase în posesia casei prin sentința civilă 13/1972, astfel că nu mai putea primi un alt teren de casă.
Recurenta mai arată că la termenul anterior audierii martorilor apărătorul său ales a lipsit, sens în care l-a împuternicit pe soțul său, prin procură să o reprezinte. La termenul de judecată când au fost audiații martorii, mandatarul său cât și ea au fost evacuați din sală, de instanța de judecată, fără nici o explicație.
Mai arată că în cuprinsul încheierii se menționează că a fost asistată de un avocat pe care nu-l cunoaște.
În drept, au fost invocate prevederile art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul formulat, tribunalul constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivul de casare întemeiat pe art. 312 pct. 5 din Codul de procedură civilă, se reține că potrivit acestui act normativ, „in cazul in care instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata atat la administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului, instanta de recurs, dupa casare, trimite cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea casata sau altei instante de acelasi grad”.
În speță, se observă că la termenul la care s-a dezbătut fondul și s-a administrat proba testimonială, recurenta reclamantă a fost prezentă personal și asistată de avocat, aspecte ce reies din încheierea de dezbateri din data de 10.10.2011.
În cuprinsul acestui act, nu există nicio mențiune cu privire la prezența mandatarului părții reclamante sau la îndepărtarea reclamantei și a mandatarului acesteia din sală, astfel cum se susține partea prin cererea de recurs.
Trebuie menționat că încheierea de dezbateri reprezintă un act auntenic, consemnările existente în aceasta făcând dovada până la înscrierea în fals, în raport de art. 1171, 1174 din Codul civil în vigoare la data introducerii acțiunii.
Conform acestor texte legale, „actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are drept de a funcționa în locul unde actul s-a făcut, iar actul cel autentic are tot efectul între părți despre drepturile și obligațiile ce constata, precum și despre aceea ce este menționat în act, peste obiectul principal al convenției, când menționarea are un raport oarecare cu acest obiect”.
Astfel, simpla susținere din cererea de recurs privind îndepărtarea din sală a părții și a mandatarului acesteia, neînsoțită de înscrierea în fals cu privire la mențiunile existente într-un înscris autentic, nu poate forma convingerea instanței de control judiciar în sensul cerut de recurentă.
Mai reține tribunalul că în încheierea de dezbateri există mențiunea că partea reclamantă a fost asistată de avocat, iar menționarea unui nume diferit al avocatului decât cele ce se regăsesc pe împutenicirea avocațială existentă la fila 9 dosar fond, poate fi soluționată pe calea procedurii îndreptării erorii materiale reglementată de art. 281 din Codul de procedură civilă.
Această eventuală eroare nu dovedește viciul de procedură de la termenul la care au avut loc dezbaterile, față de mențiunile existente într-un act autentic, astfel cum s-a arătat mai sus și față de faptul că la termenul din 26.09.2011 reclamanta recurentă a fost prezentă personal, primind termen în cunoștință conform art. 153 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Aceste aspecte reies din încheierea de ședință din 26.09.2011.
Prin urmare, procedura de citare cu reclamanta pentru temenul din 10.10.2011 a fost regulat îndeplinită, partea fiind prezentă și având termen în cunoștință, fiind respectate cerințele art. 85, 107 din Codul de procedură civilă.
Astfel, motivul de casare invocat de recurentă nu este întemeiat.
Cu privire la critica vizând lipsa calității de persoană îndreptățită la reconstituire a defunctei G. M., critică ce poate fi circumscrisă motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, se observă că în mod corect a apreciat prima instanță că mama reclamantei era personă îndreptățită la reconstituire pentru terenurile situate în tarlaua 33, parcelele 1147, 1148 în raport de hotărârile judecătorești pronunțate in anii 1958 si 1972, de adeverința emisă in anul 1992 de Primăria G. privind istoricul de rol fiscal, aflată la fila 49.
În același timp, contrar susținerilor recurentei, din probele administrate în prezentul litigiu, nu rezultă că aceasta a fost înscrisă cu suprafața de teren amplasată în tarlaua 33, parcelele 1147, 1148 în cooperativa agricolă de producție, din contră martorul N. M. indică faptul că terenul aparținea mamei reclamantei, cu G. M. locuind și reclamanta.
Susținerea martorului în sensul că reclamanta s-a înscris cu suprafața respectivă de teren în CAP nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, reținând tribunalul că reclamanta nu a probat că respectivele imobile i-au fost date de către CAP în 1974.
Nu în ultimul rând, se constată că reclamanta nici nu a formulat o cerere de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legii nr. 18/1991, în lipsa unei astfel de înscris depus la dosar, pentru terenul invocat a-i fi fost acordat în 1974.
Față de cele expuse, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se va respinge ca neîntemeiată, cererea intimatului persoană fizică de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că acesta nu a făcut dovada efectuări unor astfel de cheltuieli, în condițiile art. 1169 din Codul civil.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta COȘTOROABA I. în contradictoriu cu intimații G. M., C. L. P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA GRUIU, C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR împotriva sentinței civile nr. 5176 pronunțată la data de 17.10.2011 de Judecătoria B., ca nefondat.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatului persoană fizică de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2012
Președinte, L. C. C. | Judecător, E. M. O. | Judecător, G. N. |
Grefier, M. P. M. |
Red. LC/ex. 2/07.05.2012
M.M. 21 Aprilie 2012
| ← Pretenţii. Decizia nr. 291/2012. Tribunalul ILFOV | Obligaţie de a face. Decizia nr. 281/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
