Fond funciar. Hotărâre din 12-05-2015, Tribunalul ILFOV

Tribunalul ILFOV - Sentințe și decizii civile / 2016

Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 1880/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.04.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P.: M. E.

JUDECĂTOR: L. G. A.

GREFIER :M. A. M.

Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta reclamantă R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ ILFOV împotriva sentinței civile nr.6109 din 14.11.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ ILFOV PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. ORĂȘENEASCĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. T. A. B., CONSTINESCU G., F. I., P. M. V., H. C. G. B., S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta reclamantă reprezentată de consilier juridic V. G. M. și intimații pârâți C. T. A. B., Constinescu G., F. I., P. M. V., H. C. G. B. reprezentați de apărător ales cu delegație la fila 31 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.

Recurenta reclamantă prin consilier juridic, solicită admiterea apelului și trimitrea cauzei spre rejudecare Judecătoriei B. întrucât aceasat a soluționat cauza admițând excepția inadmisibilității, excepție pe care a invocat-o cu ocazia deliberării și pronunțării soluției fără a o pune în discuția părților și încălcând principiul contradictorialității. Arată că prima instanță nu a ținut cont de faptul că prin decizia nr. 15 din 2011 ÎCCJ a stabilit că recurenta din prezenta cauza are calitate procesual activă să formuleze acțiuni în baya art. 53 din legea nr. 18 din 1991 și acțiuni în constatarea nulității absolute întemeiate pe prevederile art. III din legea nr. 169 din 1997. Arată că nu se putea formula o acțiune întemeiată pen art. III din legea nr. 169 din întrucât aceasta trebuie formulată în mod obligatoriu de persoanele menționate în acel text de lege. Arată că recurenta este un terț care justifică un interes legitim pentru asigurarea integrității fondului funciar ce face parte din domeniul public al statului. Arată că motivul invocat este un motiv de nulitatea absolută și nu unul de nulitate relativă în sensul că persoanele menționte nu sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate. Arată că nu poate fi reținută motivarea instanței potrivit căreia dreptul de proprietate a fost reconstituit în baza unei hotărâri judecătorești, pronunțate într-un dosar în care recurenta nu a fost parte și împotriva căreia nu s-a exercitate cale de atac, întrucât se invocă un motiv de nulitate absolută și s-au depus înscrisuri noi de la Arhivele Naționale, înscrisuri care nu au fost avute în vedere de instanța de fond. Pentru toate aceste motive solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, respingere excepției inadmisibilității și admiterea excepției cum a fost formulată.

Intimații pârâți C. T. A. B., Constinescu G., F. I., P. M. V., H. C. G. B., prin apărător solicită respingerea apelului ca neîntemeiat. Arată că recurenta a prezentat trunchiat situația de fapt și de drept. Astfel susține că hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost emisă ca urmare a unei hotărârii definitive și irevocabile. Arată că recurenta în calitatea sa de terț față de această hotărârea avea deschisă calea de ataca a contestației la executare prin care putea pune în discuție fondul dreptului, cale de atac de care aceasta nu a uzat. Arată că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, înturcât decizia nr. 15 a ÎCCJ conferă calitate procesuală numai terțului care nu a avut deschisă calea plângerii prevăzute de art. 53 din legea nr. 18 din 1991, adică terților desăvârșiți față de titlul de proprietate și dispoziția de punere în posesie. Solicită respingerea ca neîntemeiat și a celui de al treilea motiv de apel, constând în neintroducerea în judecată Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice. Arată că nu solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise va amâna pronunțarea pentru data de 28.04.2015

DISPUNE

Amâna pronunțarea pentru data de 28.04.2015

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.04.2015

Președinte Judecător

M. E. L. G. A.

Grefier

M. A. M.

DOSAR NR._ /2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.04.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P.: M. E.

JUDECĂTOR: L. G. A.

GREFIER :M. A. M.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise va amâna pronunțarea pentru data de 05.05.2015

DISPUNE

Amâna pronunțarea pentru data de 05.05.2015

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.04.2015

Președinte Judecător M. E. L. G. A.

Grefier

M. A. M.

DOSAR NR.1481 / 94/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.05.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P.: M. E.

JUDECĂTOR: L. G. A.

GREFIER :M. A. M.

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise va amâna pronunțarea pentru data de 12.05.2015

DISPUNE

Amâna pronunțarea pentru data de 12.05.2015

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.05.2015

Președinte Judecător

M. E. L. G. A.

Grefier

M. A. M.

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1880A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.05.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P.: M. E.

JUDECĂTOR: L. G. A.

GREFIER :C. E. S.

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei la data de 10.02.2014 sub nr._, reclamanta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA- DIRECȚIA SILVICĂ ILFOV a chemat in judecata pe pârâții C. Județeană Ilfov Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor, C. Orășenească B. Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor,C.-T. A. B.,C. G., F. I., P. M.-V., H. C. G. B. si S. R., Prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună constatarea nulității absolute a operațiunilor și actelor juridice îndeplinite în cadrul procedurii de reconstituire și, în consecință, desființarea în întregime a anexei 37 a localității B., județ Ilfov, întocmită la data de 07.02.2013 de C. Orășenească B. de fond funciar pentru beneficiarii C.-T. A. B., C. G., F. I., P. M. V. și H. C. G. B., precum și desființarea Hotărârii de validare nr.285/19.09.2013, comunicata la sediul Direcției Silvice Ilfov la data de 07.01.2014 si înregistrata cu nr. de intrare 30/07.01.2014, neînsoțita de anexa 37.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat ca Hotărârea de validare nr.285/2013 este emisă cu încălcarea dispozițiilor Legii 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii 18/1991, cu modificările si completările aduse prin Legea 247/2005 in vigoare.

In fapt, reclamanta a arătat că, deși ulterior sentinței civile nr. 2044/18.04.2008 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, a obținut probe suficiente care să demonstreze inexistenta unei deposedări abuzive și să determine o cercetare amănunțită de către C. Orășeneasca B. de fond funciar, aceasta nu a administrat în cadrul operațiunilor de reconstituire, probe care sa dovedească faptul ca ar fi avut loc o deposedare abuziva a prințului B. Stirbey de bunurile deținute de acesta in timpul vieții, printre care si pădurea B.. Cu privire la deposedarea abuziva, nu sunt administrate dovezi cu privire Ia dreptul de proprietate deținut, de autorul pârâților, mai degrabă fiind făcută proba unei executări silite în cârdul unei proceduri legale la acea dată. Nu sunt dovezi administrate la dosarul de reconstituire, care sa probeze faptul ca persoanele fizice parate ar fi avut calitatea de proprietari la momentul naționalizării si ar fi avut loc o deposedare abuziva a moștenitorilor acestuia - părti parate in dosar; adică nu exista dovezi utile, pertinente si concludente care sa probeze contrariul situației care rezulta fara echivoc din înscrisurile eliberate de Arhivele Naționale, potrivit cărora „Ministerul Finanțelor a instituit sechestru pentru întreaga avere a defunctului B. Stirbey”, pe care a deținut-o in toata tara, iar cu ordinul nr._/10.08.1948 din dosarul nr.525/1946 s-a comunicat Administrației Financiare Romanati- Serviciul Indirecte faptul ca ”la cererea dlui S. M., administrator sechestru asupra averii rămasa in succesiunea defunctului B. Stirbey, fost cu ultim domiciliu in București. Calea Victoriei nr.107, va facem cunoscut ca Ministerul in baza rezoluției data de dl. Secretar General I. C., aproba ca vânzarea averii succesorale sa nu se mai facă separat ci in . respective, adică sa se vândă prin licitație publica tot inventarul viu si mort si toata averea ce a rămas.”

Reclamanta a menționat că, întrucât, potrivit noilor probe, deoarece pentru succesiunea defunctului B. Stirbey s-a instituit măsura sechestrului în vederea executării silite iar Ministerul Finanțelor a aprobat vânzarea in . care a mai rămas de la defunctul B. Stirbey, prin licitație publica, a apreciat că nu se regăsește in situația deținerii in proprietate a bunurilor succesorale de către moștenitori si nici a unei naționalizări, a unei deposedări abuzive de către statul comunist. Astfel, simpla atestare a calității de moștenitori pe care parații persoane fizice o realizează cu certificatul de moștenitori din anul 2001 nu este de natura sa probeze faptul ca aceștia au intrat in posesia si proprietatea bunurilor succesorale ale defunctului, nu dovedesc nici pretinsa deposedare abuziva de conținutul masei succesorale a defunctului B. Stirbey.

In concluzie, reclamanta a mai arătat că din înscrisurile eliberate de moștenirea defunctului B. Stirbey a fost preluata de stat cu titlu valabil, in contul datoriilor succesorale, iar parații-persoane solicitante nu sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de pădure de 1789,56 ha situata in trupurile de pădure Valea Mocanului si Raioasa, situate pe raza localității B., jud. Ilfov.

Pe baza înscrisurilor eliberate de Arhivele Naționale, a apreciat că niciuna dintre comisiile de fond funciar implicate nu avea posibilitatea legala, etica si morala sa stabilească un așa-zis vechi amplasament al pădurii situata pe raza localității B., jud.Ilfov, pretins a fi fost preluata abuziv de statul comunist, dar pentru care exista in scris aprobarea Ministerului Finanțelor de a fi vânduta in . măsurii sechestrului pentru neplata datoriilor succesorale.

De asemenea, reclamanta a arătat că se impun a fi precizate și reținute următoarele argumente în defavoarea actului de partaj voluntar depus de parați la dosarul de reconstituire astfel: în cuprinsul Actului de partaj voluntar în discuție nu este menționat nici un act juridic care să facă dovada dreptului de proprietate al defunctului B. Stirbey asupra pădurii B.-Râioasa, înscrisul intitulat „Act de partaj voluntar” încheiat intre soția Iui B. Stirbey, Nadeje Stirbey, si fiicele acestuia: M. C., Nadeje F., Elise Boxshall, E. N.-Buzesti, la data de 02.11.1946, constituie un act juridic cu valoare declarativa, iar faptul ca a fost autentificat sub nr.460 din 05.11.1946 la Judecătoria de P. Mixta S., nu îi conferă valoare juridica de act constitutiv de drept de proprietate in favoarea persoanelor fizice intre care s-a încheiat.

Decizia ministrului secretar de stat la Departamentul Agriculturii și Domeniilor, publicată în Monitorul Oficial nr.282/01.12.1932, pentru aprobarea amenajamentului pădurii B., județul Ilfov, nu constituie titlu de proprietate al persoanei fizice B. Știrbey asupra pădurii B.. Având în vedere reglementarea Codului silvic din 1910, cu modificările și completările ulterioare, decizia de aprobare a unui amenajament silvic nu constituie titlu de proprietate așa cum nici a menajamentul silvic nu constituie titlu de proprietate.

Din cuprinsul înscrisului denumit extras „Borderoul populației, proprietăților si exploatațiilor agricole din ., județul Ilfov” - întocmit conform recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948, rezultă că persoana fizică F. Ș. a avut numai în folosință suprafața exploatată de 1776 ha. 7200 mp pădure.

Astfel, din cuprinsul înscrisului denumit extras „Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din orașul S., județul Prahova” - întocmit conform recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948, rezultă că persoanele fizice C. M. și Știrbey Nadeja au deținut numai în „exploatație agricola” exploatațiile declarate la „B.” - Ilfov, fără a se face vreo mențiune referitor la trupurile de pădure Râioasa și Valea Mocanului. Reclamanta a mai menționat că, din cuprinsul celor două BAP-uri sus-arătate nu rezultă dreptul de proprietate al persoanei fizice B. Știrbey sau al pretinșilor moștenitori ai acestuia asupra pădurii B., județul Ilfov însă din cuprinsul înscrisului intitulat „Proces-verbal” încheiat la data de 2 martie 1949, anexă tabelul III punctul 10 se impune a se reține faptul că, la rubrica păduri, nu este evidențiată nici o suprafață de pădure.

Având în vedere înscrisurile depuse la dosar de către persoanele fizice anterior menționate, reiese că reclamanții din dosarul nr._ s-au îndreptat cu acțiune în justiție pentru anularea Hotărârii de invalidare nr. 1637/16.11.2007 a Comisiei Județene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și cerere de validare a pretinsului drept de proprietate asupra suprafețelor de teren menționate în actul de partaj din 02.11.1946, bazându-se exclusiv doar pe calitatea pretinsă si nu dovedită de succesori ai defunctului B. Știrbey.

În baza înscrisurilor noi depuse se cunoaște faptul că familia B. Știrbey a avut proprietăți însemnate, fabrică de conserve și vata la B., construcții cu destinația de locuință la B. și B., însa la decesul prințului B. Știrbey, familia nu a avut posibilitatea de a achita taxele succesorale, astfel încât bunurile rezultate din succesiunea defunctului nu au ajuns niciodată în patrimoniul moștenitorilor deoarece au fost valorificate silit pentru acoperirea pasivului succesoral, inclusiv pentru acoperirea a taxelor succesorale, fapt care a condus la trecerea în proprietatea statului în . imobile și mobile. Astfel pădurea ce face obiectul litigiului dar și celelalte bunuri nu au intrat nici un moment in patrimonial soției supraviețuitoare, N. Stirbey, și a celor 4 fiice M. C., Nădeje F., Elise Boxshall, E. N.-Buzesti.

In acest sens, reclamanta a menționat că procesul-verbal din 02.03.1949 (referitor la exploatația bunurilor din patrimoniul ginerelui F. Ș.), extrasul BAP-ului din ianuarie 1948 (unde scrie că F. Ș. a exploatat, în folosință, suprafața de 1776 ha, 7200 mp păduri pe raza localității B., jud. Ilfov), inventarul bunurilor precum și Extrasul certificat nr. 6348 BRP în număr de 46 de file comunicat subscrisei în data de 18 octombrie 2010 de către Serviciul Arhivele Naționale Istorice Centrale: Adresa Ministerului Finanțelor, Direcția Timbrului, Succesiunilor nr._ din 02.10.1946 de înaintare către ministru; Ordinul Ministerului Finanțelor nr._ din 24.05.1946 de evaluare și stabilire taxă de succesiune de pe urma defunctului B. Știrbey, Adresa Administrației Financiare Romanați nr._ din 10.08.1948 prin care se dispune vânzarea în . B. Știrbey; Adresa nr._ din 05.04.1948 a Administrației Financiare sect. IV R. ; Adresa 1946 din 14.06.1948 a Percepției 10 Fiscale - Oficiul de încasare impozite și taxe; Adresa nr._ din 15.06.1948 a Administrației Financiare sect. IV R. privind debitul de 40.415.990 lei reformați.

In concluzie, în acest sens, observând nelegalitatea operațiunilor de reconstituire reclamanta a considerat că este lovită de nulitate absoluta atât hotărârea de validare nr.285/2013, precum si anexa 37 care sta la baza acesteia, cu atât mai mult cu cat ambele comisii de fond funciar au cunoscut înca din anul 2010 în mod direct si nemijlocit, înscrisurile eliberate de Arhivele Istorice, la cererea reclamantei, înscrisuri care nu fac dovada deținerii in proprietate de către vreunul dintre moștenitori si nici a deposedării abuzive a acestora de către statul comunist, ci dimpotrivă dovedesc ca suprafața de teren forestier in litigiu, precum si întreaga avere a prințului B. Stirbey a fost preluata de stat cu titlu valabil, in contul datoriilor succesorale - pasivul succesoral.

Cu privire la Hotararea de validare nr.285/2013 reclamanta a arătat că aceasta este data cu încălcarea regulii legale si obligatorii instituita prin prevederile exprese si imperative ale art.2, art.24, art.61 din Legea nr.1/2000, cu modificările si completările ulterioare, coroborat cu art.39 alin.(l)-(2) din Regulamentul aprobat cu HG nr.890/2005, precum si prin deciziile Curții Constitutionale nr.605/2009 si nr.652/2009, definitive si general obligatorii, deoarece operațiunea de reconstituire a dreptului (pretins) de proprietate nu s-a efectuat cu respectarea si identificarea vechiul amplasament. Comisiile de fond funciar implicate nu si-au îndeplinit atribuțiile legale stabilite prin Regulamentul aprobat cu HG nr.890/2005, in sensul ca în cadrul operațiunilor de reconstutire nu au verificat verosimilitatea, pertinenta actelor depuse ca dovezi pentru restituire.

In fapt, vechiul amplasament NU este stabilit fără echivoc si prin orice mijloc de proba legal, si anume: înscrisuri ori schițe/ planuri ori expertiza topografica ori verificare vecinătăți ale vechiului amplasament inclusiv prin recunoaștere de vecinătăți ale proprietarilor învecinați sau prin audierea de martori. Prin operațiunile de reconstituire nu s-au adus probe pentru dovedirea sau identificarea structurii proprietatii la momentul deposedării abuzive de către statul comunist — fiind încălcate dispozițiile exprese si obligatorii ale art. 2 din Legea nr.1/2000, modificata si completata, coroborat cu art.39 alin.(l) si (2) din Regulamentul de aplicare aprobat cu HG nr.890/2005, modificata si completata, si art.61 din Legea nr.1/2000, cu modificările si completările ulterioare.

In cuprinsul procesului-verbal din 24.01.2013, pg.2, C. Orășeneasca B. de fond funciar a hotărât in unanimitate ca: „toate părțile de comun acord, prezente astăzi la aceasta ședința, au hotărât ca întâlnirea pentru demararea procedurii pentru efectuarea expertizei tripartite - sa aibă loc in data de 30 ianuarie 2013, orele 12.00 - la sediul Primăriei orașului B. - cu precizarea ca Direcția S. va suporta cheltuielile aferente efectuării măsurătorilor topo.” Ulterior, aceasta expertiza nu s-a mai efectuat, iar măsura renunțării la expertiza nu este însușita de mandatarul paraților, I. Kripp, si nici de avocat.

Parații persoane fizice - solicitante - nu si-au îndeplinit obligația legala de a depune la dosarul de reconstituire schite/planuri parcelare/înscrisuri din care sa rezulte vechiul amplasament al terenului forestier pretins a fi restituit din trupurile de pădure Valea Mocanului si Râioasa situate pe raza localității B., jud. Ilfov iar comisiile nu au solicitat si administrat dovezi suplimentare pentru a se proba aceste aspecte. In acest sens, a apreciat reclamanta că validarea unor poziții din anexa 37 a localității B. s-a efectuat de către C. Județeana Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor cu nerespectarea prcv.art.6 lit. c) din Regulamentul aprobat cu HG 890/2005 in vigoare: „comisia județeana verifica legalitatea propunerilor înaintate de comisiile locale, in special existenta actelor doveditoare, pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestora”,

Reclamanta a mai arătat că înțelege să sublinieze importanța subliniem importanța înscrisurilor eliberate de Arhivele Naționale din care reiese faptul ca persoanele fizice pârâte, în favoarea cărora este emisă hotărârea de validare nr.285/2013, nu au intrat in posesia bunurilor moștenirii B. Stirbey, care nu are calitate de persoana deposedată abuziv de statul comunist, si nici ele însele nu au fost deposedate abuziv, prin urmare nu au calitatea de persoane deposedate abuziv de regimul comunist, aspect care nu poate fi cercetat în mod superficial de către Comisii.

Solicitarea reclamantei de examinare a condițiilor esențiale pentru reconstituire: lămurirea situației de persoană îndreptățită precum și identificarea prin metode topografice/vecinătăți/martori a suprafețelor de teren asupra cărora se face reconstituirea, este exercitată pe această cale deoarece sunt aspecte nelămurite până la acest nici în procedură contencioasă și nici în procedură necontencioasă. Pe de alta parte, celor doua comisii de fond funciar implicate in operațiunile de reconstituire, li se pot imputa cel puțin doua situații care decurg din neîndeplinirea atribuțiilor instituite in sarcina lor de către legiuitor, si anume: rămânerea definitiva si irevocabila a sentinței civile nr.2044/2008, in forma cunoscuta, este, in primul rând, consecința neîndeplinirii in plan procesual civil a obligației de a promova calea de atac legala a recursului astfel cum prevede art.299 si urm. din Codul de procedura civila din 1865 si din Legile fondului funciar, iar in al doilea rând, este rezultatul neexercitării (in condițiile imperative a legii si in virtutea obligațiilor legale ce le revin) a caii de atac extraordinare a revizuirii, deși reclamanta a pus la dispoziția comisiilor noile probe în vederea promovării acestor demersuri.

In drept au fost invocate prevederile art.194-198 din codul de procedură civilă in vigoare; art.136 alin 2 și art.24 din Constituție; Legea nr.46/2008-Codul Silvic al României; Hotărârea de Guvern nr.229/2009 privind reorganizarea si funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva și anexa - Regulament aprobata cu HG nr. 229/2009- Legea nr.l 8/1991 republicata, cu modificările si completările ulterioare; Legea 169/1997 cu modificările și completările ulterioare; Legea nr.1/2000 modificată și completată; Legea nr.247/2005 modificata si completata; Hotărârea de Guvern nr.890/2005, in vigoare

În susținerea cererii s-au depus înscrisuri si s-a solicitat proba cu expertiza tehnică de specialitate.

Legal citați, pârâții C.-T. A. B.,C. G., F. I., P. M.-V., H. C. G. B. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată si ca apărări pe fond a invocat excepția autorității de lucru judecat prin care a solicitat a se observa ca chiar din cuprinsul Hotărârii nr.285/19.09.2013 a Comisiei Județene Ilfov, validarea s-a pronunțat ca expresie a punerii în aplicare a unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile nr.2044/18.04.2008 a Judecătoriei B. rectificata prin 2 încheieri prin care s-a prin care s-a dispus anularea Hotărârii nr.1637/16.11.2007 a Comisiei Județene Ilfov prin care inițial se invalidase propunerea de reconstituire înaintata de C. orășeneasca B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor si Reconstituirea in favoarea paraților persoane fizice a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1789,56 ha pădure, grupurile B. Raioasa si Valea Mocanului.

Cu alte cuvinte emiterea hotărârii de validare nr.285/2008 este un act obligatoriu in cadrul fazei de fazei de punere in executare a sentinței 2044/2008 a Judecătoriei B., sentința executorie si irevocabila, sentința care însă nu a putut fi pusă in executare în termenul legal către cele doua comisii, intrucit lipseau planurile parcelare, iar Romsilva refuza să le predea, deși reprezentanții ei făceau parte din comisii si le era opozabilă obligația de a coopera la operațiunile de reconstituire a dreptului de proprietate, ordonate printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabilă.

Cu privire la susținerile reclamantei cum ca statul ar fi preluat legal pădurea, reclamanta nu a putut face aceasta dovada. Cu privire la procesul-verbal din 2 martie 1949 (Anexa 16), prin care a fost preluata exploatatia agricola B., arata ca acel proces verbal a operat in baza Decretului 83/1949 care se refera la preluarea de către stat in mod abuziv,,exploatatiilor agricole moșierești. Astfel, era normal ca in inventarul întocmit cu acea ocazie sa nu fie trecute pădurile, fiindcă ele nu faceau obiect al respectivului decret, in schim procesul verbal din 2 martie 1949 este inca o dovada ca asa zisele grade de urmărire instituite pentru pretinse datorii succesoralc, nu au fost niciodata finalizate, iar statul nu a vândut si/sau valorificat averea Stirbey in nici un mod. S-a mai solicitat ca instanta sa aiba in vedere si proba certa care o constituie Amenajamentul Marii Unitati Forestiere Grupa ..R.” (MUF Rcari), care s-a constituit in anul 1952 in baza Ordinului 3880/1952 al Ministerului Gospodăriei Silvice ( Anexa 19).

În aceasta structura au fost inglobate si trupurile Raioasa si Valea- Mocanului.

La fila 2 a Anexei 19, partea finala se arata ca „prin . Constituției din 13 aprilie 1948 si din 24 septembrie 1952 toate pădurile au trecut ca bunuri comune al întregului popor muncitor ” Padurea Râioasa, la rândul ei, conform amenajamentului din 1953, era impartita in Râiosa -Vest din cadrul UP II Cosoba –Râioasa ( Anexa 20) si din Raioasa -Est care făcea parte din UP VII Ciocănești. (Anexa 21).

Pădurea Valea Mocanului făcea parte din UP VIII „Valea Mocanului” (Anexa 22)

In toate cele trei Anexe ( de la 19 la 21), sta scris la capitolul „Istoricul proprietatii” că aceste păduri au făcut parte din Codrul Vlasiei, ca au aparținut in totalitate particularilor si ca au trecut in proprietatea statului prin Constituția de la 1948, astfel consideră că aceasta este proba finala si de necontestat, ca pădurea B. a trecut in mod abuziv in proprietatea statului si ca ea face in mod indubitabil obiectul legilor funciare de reconstituire.

Reclamanta a avut cunoștința de aceste amenajamente si cunoaște foarte bine cum au intrat aceste trupuri de pădure in proprietatea statului, dar din motive necunoscute susține o situație de fapt care nu corespunde realității.

Mai mult decât atât, in sentința civila nr.2044/2008 s-a retinut ca, conform legilor inițiale funciare, s-au restituit deja subsemnaților 25 ha de teren forestier din Pădurea B. prin titlurile 121/2004, 120/2004 si 119/2004. La vremea respectiva Romsilva a fost de acord cu reconstituirea si nu a invocat faptul ca Prințul Stirbey nu ar fi fost proprietarul pădurii sau ca aceasta ar fi fost vânduta pentru taxele succesorale.

Cu privire la faptul că reclamanta nu cunoaște vechiul amplasament al pădurii, a fost efectuata expertiza care a identificat pe teren pădurea, iar instanța care a judecat contestația la executare a statuat ca nu poate fi nici un dubiu asupra a ceea ce trebuie restituit.(Anexa 23)

Comparând hărțile aferente amenajamentului silvic din 1953, cu planul cadastral întocmit de IGFECOT, precum si cu cel din amenajamentul actual, expertul a găsit ca pădurea a rămas aceiași ca forma, aliniamente, loturi si subloturi si ca si suprafața corespunde. A înmânat reclamantei amenajamentele din 1953 si schițele aferente, dar reclamanta nu a fost de acord sa predea planurile parcelare, deși amenajamentele descriau si localizau întocmai pădurea ce fusese preluata in 1948. Ca dovada ca vechiul amplasament exista si e liber, pana la urma au apărut si planurile parcelare pe baza cărora s-a întocmit Anexa 37.

Planurile parcelare au fost depuse numai după ce justiția a intervenit obligând comisiile sa emită actele de reconstituire si, in final pe Romsilva, sa depună planurile parcelare.

F. de aceasta situație a considerat ca acțiunea reclamantei este inadmisibila si in subisidar neîntemeiata, urmând a fi respinsa ca atare.

In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 18/1991, 169/1997, 247/2005, 1/2000 Vechiul Cod civil, HG 890/2005 .

In susținerea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri.

Instanța a încuviințat si administrat părților proba cu înscrisuri.

Analizând actele si lucrările dosarului instanța a retinut următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță R. Națională a Pădurilor Romsilva-Direcția Silvică Ilfov a solicitat constatarea nulității absolute a operațiunilor și actelor juridice îndeplinite în cadrul procedurii de reconstituire și, în consecință, desființarea în întregime a anexei 37 a localității B., județ Ilfov, întocmită la data de 07.02.2013 de C. Orășenească B. de fond funciar pentru beneficiarii C.-T. A. B., C. G., F. I., P. M. V. și H. C. G. B., precum și desființarea Hotărârii de validare nr. 285/19.09.2013.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. III alin. 1 lit. a și i din Legea 169/1997 potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt cele care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri.

Potrivit art. III din Legea nr. 169/1997, obiectul acțiunii în constatarea nulității absolute este reprezentat în principiu de titlurile de proprietate și procesele verbale de punere în posesie, care stabilesc amplasamentul terenurilor cuprinse în titlul de proprietate. Numai în mod excepțional în categoria actelor de reconstituire sau constituire a titlului de proprietate la care se referă textul legal, sunt incluse și hotărârile comisiei județene prin care s-au validat cererile de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, atunci când acțiunea în nulitate este formulată de o terță persoană care justifică un interes legitim, respectiv acele terțe persoane care nu au posibilitatea de a se folosi de procedura specială a plângerii prevăzută de art. 53 din Legea 18/1991 pentru a obține desființarea hotărârii comisiei județene de validare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate.

Prin Decizia nr. 15/2011 pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a recursului în interesul legii, s-a statuat că R. Națională a Pădurilor -Romsilva deși nu este parte în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație forestieră, având această calitate exclusiv titularii cererilor de reconstituire, totuși aceasta justifică calitate procesuală activă în promovarea plângerii împotriva hotărârii comisiei județene. Astfel, s-a considerat că din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale rezultă că, în calitate de titular al dreptului de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului și atribuțiilor conferite în exercitarea acestui drept-apărarea și asigurarea integrității fondului forestier proprietate publică a statului, inclusiv a atribuțiilor specifice din procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, R. Națională a Pădurilor –Romsilva poate fi asimilată persoanelor interesate la care se referă art. 53 alin. 1 din Legea 18/1991. Prin urmare, aceasta poate uza de calea legii speciale în scopul apărării și asigurării integrității fondului forestier proprietate publică a statului.

În aceste condiții, s-a constatat că reclamanta avea la îndemână procedura specială a plângerii prevăzute de art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 pentru a investi instanța cu analiza legalității Hotărârii comisiei județene de validare nr. 285/19.09.2013, procedură care este obligatorie în această etapă administrativ-jurisdicțională de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru persoanele cărora legea le conferă calitate procesuală activă. Astfel, acțiunea în constatarea nulității absolute privește titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie, și nu titularii dreptului de proprietate care au fost stabiliți prin hotărârea comisiei județene de fond funciar, persoana interesată căreia i s-a comunicat hotărârea de validare, trebuind să uzeze de etapele premergătoare emiterii titlului și să invoce neregularitățile sesizate prin plângerea împotriva hotărârii comisiei județene.

Din aceste considerente, solicitarea de anulare a Hotărârii de validare nr. 285/19.09.2013 și a actelor anterioare îndeplinite în cadrul procedurii de reconstituire, este considerată de instanță inadmisibilă, înainte de utilizarea procedurii speciale a plângerii împotriva hotărârii comisiei județene, și în contextul în care nu se atacă titlul de proprietate sau procesul verbal de punere în posesie.

Pe de altă parte, s-a constatat că Hotărârea de validare atacată, cu anexa 37 aferentă și cu celelalte operațiuni efectuate în procedura de reconstituire, au avut la bază sentința civilă nr. 2044/2008 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ prin care s-a dispus anularea Hotărârii comisiei județene nr. 1637/16.11.2007, de invalidare a dreptului de reconstituire, și reconstituirea dreptului de proprietate al pârâților din cauză pentru suprafața totală de 1.789,56 ha pădure în corpurile de pădure B.- Râioasa și Valea Mocanului.

Prin urmare, întrucât actele de reconstituire a dreptului de proprietate atacate, au fost emise în baza unei hotărâri judecătorești, este inadmisibilă introducerea unei noi acțiuni în constatarea nulității absolute a acestor acte, terțele persoane prejudiciate putând să-și valorifice drepturile exclusiv pe calea unei acțiuni petitorii cum este acțiunea în revendicare.

Este adevărat că R. Națională a Pădurilor Romsilva-Direcția Silvică Ilfov nu a fost parte în procesul menționat, nefiind îndeplinite astfel condițiile autorității de lucru judecat, în sensul că între acel litigiu și prezentul nu există identitate de părți, după cum nu există nici identitate de cauză, iar reclamanta are calitatea de terț față de hotărârea judecătorească, putând face, în principiu, dovada contrară prin orice mijloc de probă, atâta vreme cât nu se invocă situații de fapt sau de drept care au fost reținute și analizate de instanța judecătorească anterioară.

Din cuprinsul sentinței civile nr. 2044/2008 s-a observat că, la momentul analizei dreptului de reconstituire a pârâților, instanța de fond a avut în vedere și adresa nr. 4226/2007 a Romsilva către C. județeană Ilfov din care rezultă că „reclamanții nu fac dovada dreptului de proprietate, actele în baza cărora s-a solicitat reconstituirea având numai valoare declarativă”. Cu toate acestea, instanța a reținut, ca urmare a aprecierii probatoriului administrat, că ”reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor cât și dovada calității de moștenitori ai acestuia”, făcându-se referire la actul de partaj voluntar depus la dosar.

Prin urmare, la momentul pronunțării hotărârii judecătorești instanța a avut în vedere atât punctul de vedere Romsilva, cât și actele juridice care au stat la baza dovedirii dreptului de proprietate pe care reclamanta le contestă prin prezenta acțiune. Ori, în aceste condiții, nu se poate reanaliza situația de fapt reținută de o instanță în mod irevocabil, fiind imperativă respectarea principiului stabilității juridice care impune ca ”soluția definitivă dată de instanțe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză”.

Din aceste considerente de fapt și de drept, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca inadmsibilă, ceea ce are drept consecință, respingerea cererii de chemare în judecată a Statului R. - prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 6109/14.11.2014 a formulat apel reclamanta, solicitând admiterea în întregime a cererii de apel ca fiind temeinică și legală, desființarea Sentinței civile nr.6109/14.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, precum și desființarea încheierii din 13.10.2014 dată în același dosar, hotărâre care nu ne-a fost comunicată deși face corp comun cu sentința civilă în discuție. De asemenea, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare și soluționare pe fondul cauzei, excepția inadmisibilității acțiunii fiind neîntemeiată, iar în situația în care se va reține cauza pentru soluționare pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității invocată și soluționată de prima instanță cu ocazia deliberării și pronunțării soluției, fără punerea excepției în discuția părților în ședință publică, cu încălcarea principiului contradictorialității și nerespectarea dreptului constituțional și garantat la apărare.

Pe fond, apelantul a solicitat instanței să pronunțe o soluție de admitere a acțiunii sale și să constate nulitătea absolută a hotărârii de validare nr.285/19.09.2013 și a anexei nr.37, acte de reconstituire a dreptului de proprietate privată pentru suprafața de 1789,56 ha pădure emise în favoarea intimaților-pârâți persoane fizice neîndreptățite, respectiv: C.-T. A.-B., C. .G., F. I., P. M.-V. și H. C. G. B..

În motivare, apelantul a susținut că soluția dată de prima instanță de judecată este greșită. Astfel, prima instanță a considerat în mod eronat că acțiunea introductivă este inadmisibilă deoarece ”potrivit art.III din Legea nr.169/1997, obiectul acțiunii constatarea nulității absolute este reprezentat în principiu de titlurile de proprietate și procesele-verbale de punere în posesie, care stabilesc amplasamentul terenurilor cuprinse în titlul de proprietate. Numai în mod excepțional în categoria actelor de reconstituire sau constituire a titlului de proprietate la care se referă textul legal, sunt incluse și hotărârile comisiei județene prin care s-au validat cererile de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate” (pag.8, paragraful 3 din sentință).

Apelantul a menționat căhotărârea de validare nr. 285/2013 este emisă cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 18/1991, cu modificările și completările aduse prin Legea nr.247/2005, în vigoare, care dispun astfel: "Art. III. - (1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificăfue și completările ulterioare și ale prezentei legi. Prin urmare, în mod greșit, prima instanță a interpretat că dispozițiile art.III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, se aplică acțiunilor în justiție care privesc constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate și proceselor-verbale de punere în posesie și numai în mod excepțional se aplică hotărârilor de validare, iar aceste acțiuni pot să fie promovate de "acele terțe persoane care nu au posibilitatea de a se folosi de procedura specială a plângerii prevăzută de art.53 din Legea nr. 18/1991”, fiind terțe persoane care justifică un interes legitim (pag.8 paragraful 3 din sentință). Așadar, textul normativ care constituie temei de drept al acțiunii noastre, respectiv art.III din Legea nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare, se referă la toate actele de reconstituire emise pentru persoane neîndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate privată. Ori, prin interpretarea greșită pe care a dat-o normei juridice în discuție, Judecătoria B. a încălcat două principii importante de drept: principiul potrivit căruia "unde legea nu distinge, nici interpretul nu distinge” și principiul potrivit căruia ”excepțiile trebuie prevăzute expres de lege și sunt de strictă interpretare”.

A mai susținut apelantul și faptul că,prima instanță nu a ținut seamă de faptul că, prin Decizia nr. 15/17.10.2011 - pe care o invocă la pag.8 paragraful 4 din sentință, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul promovat în interesul legii și a stabilit că R. Națională a Pădurilor-Romsilva are calitate procesuală activă să formuleze atât plângeri în baza art.53 din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și să formuleze acțiuni în constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire emise pentru persoane neîndreptățite, cu încălcarea prevederilor legilor fondului funciar, acțiuni întemeiate pe dispozițiile art.III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare. Instanța supremă a pronunțat decizia nr. 15/2011 cu scopul de a asigura o practică judiciară unitară la nivel național, fiind anterior înregistrate soluții judecătorești diferite prin care acțiunile formulate de Romsilva în materia fondului funciar erau de multe ori respinse ca fiind formulate de către o persoană fără calitate procesuală activă.

Referitor la cererile care au ca obiect constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, s-a reținut că nulitatea absolute a acestor acte poate fi invocată de persoanele menționate la art.III alin.(2) din Legea nr. 169/1997: primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim. Prin urmare, apelantul a apreciat că acțiunea sa întemeiată pe dispozițiile art.III din Legea ir. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, este admisibilă, întemeiată, legală și mizează aspecte care privesc nulitatea absolută a hotărârii de validare nr.285/19.09.2013 și a mexei 37, deoarece persoanele fizice solicitante nu sunt persoane îndreptățite la reconstituire - rentru argumentele prezentate prin acțiunea introductivă și răspunsul la iniâmpinare depus la dosarul primei instanțe, argumente pe care le menține și care se sprijină re înscrisurile eliberate de Arhivele Naționale.

A mai arătat apelantul și faptul că prima instanță a considerat în mod eronat că acțiunea introductivă este inadmisibilă deoarece ” actele de reconstituire atacate au fost emise în baza unei hotărâri judecătorești”, ”terțele persoane prejudiciate putând să-și valorifice drepturile exclusiv pe alea unei acțiuni petitorii cum este acțiunea în revendicare” (pag.9 paragraful 4 din sentință). Astfel, prima instanță a reținut în mod corect faptul că, nu a avut calitate procesuală în dosarul soluționat cu sentința civilă nr.2044/2008, fiind terță prsoană față de această hotărâre. Însă, în prezenta cauză, a adus pentru dovedirea acțiunii introductive pentru constatarea nulității absolute a hotărârii de validare nr.285/19.09.2013 și a anezei 37 o . înscrisuri eliberate de Arhivele Naționale Istorice, înscrisuri care nu au fost cunoscute de instanța in dosarul nr._ și nu au fost administrate ca probe în dosarul soluționat cu sentința civilă nr.2044/2008, dar care sunt de natură să demonstreze faptul că intimații-pârâți C.-T. A.-B., C. G.,F. I., P. M.-V. și H. C. G. B. nu sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate privată pretins pentru suprafața de 1789,56 ha pădure. Prin urmare, instanța învestită cu acțiunea pentru constatarea nulității absolute a actelor reconstituire hotărârea de validare nr.285/2013 și anexa 37, văzând înscrisurile probatorii de la dosarul prezentei cauze, nu poate să pronunțe o soluție de denegare de dreptate, cu —rcmentul netemeinic că actul de reconstituire - hotărârea de validare nr.285/19.09.2013 este emisă in baza sentinței civile nr.2044/2008 și, prin urmare acțiunea noastră este inadmisibilă.

În ceea ce privește motivare a sentinței civile nr.6109/14.11.2014, apelantul a susținut că este efectuată exact în spiritul respingerii acțiunii introductive fără a soluționa fondul cauzei, fără a ține seama de realitatea irefutabilă a înscrisurilor probante depuse la dosarul cauzei și care demonstrează că persoanele fizice beneficiare ale hotărârii de validare nr.285/2013 sunt persoane neîndreptățite la reconstituire. De asemenea, apelantul a apreciat greșită soluția dată de prima instanță care a respins ca neîntemeiată cererea de introducere în cauză a Statului R., prin Ministerul Finanțelor Publice, deși chiar Decizia ÎCCJ nr. 15/2011 stabilește că acesta are calitate procesuală în dosarele de fond funciar.

Cu privire la fondul cauzei, apelantul și-a menținut toate apărările prezentate prin acțiunea introductivă și răspunsul la întâmpinare, depuse la dosarul de fond.

În drept: art.425, art.466-471, art.475-480 din Codul de procedură civilă în vigoare, aprobat cu Legea nr. 134/2010, republicată; art.136 alin 2 și art. 24 din Constituție; Legea or.46/2008-Codul Silvic al României; Hotărârea de Guvern nr.229/2009 privind reorganizarea și rcnctionarea Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva și anexa-Regulament aprobată cu HG nr. 229 2009; Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare; Legea 169 1997 cu modificările și completările ulterioare; Legea nr.1/2000 modificată și completată; Legea nr.247/2005 modificată și completata;

Prin întâmpinarea depusă la data de 13.02.2015 intimații au solicitat, respingerea apelului ca nefondat. În subsidiar, in cazul in care instanța va dispune rejudecarea pe fond a cauzei, intimații au solicitat ca insasi instanța de apel sa procedeze la rejudecare, respingând acțiunea introductiva de instanța ca neintemeiata.

În motivare, intimații au susținut că apelantul greșește fundamental atunci când considera ca art.53 din Legea 18/1991 nu ar avea relevanta determinanta in cauza de fata. Astfel, potrivit disp.art. 53 din Legea 18/1991 cu modificările ulterioare. “In consecință, R. Națională a Pădurilor - Romsilva poate uza de calea legii speciale în scopul apărării și asigurării integrității fondului forestier proprietate publică a statului, având astfel calitate procesuală activă în plângerea formulată pe temeiul dispozițiilor art. 53 din Lesea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare”. Așadar, cu toate ca i s-a comunicat hotararea de validare nr.285/19.09.2013 a Comisiei Județene Ilfov de fond funciar, apelanta RNP-Romsilva nu a uzat de calea de atac conferita de lege si nu a atacat cu plângere hotararea respectiva, motiv pentru care instanța de fond a statuat astfel: “In acest condiții, se constata ca reclamanta avea la indemana prcedura speciala a plângerii prevăzute de ar. 53 alin.2 din Legea 18/1991 pentru a investi instanța cu analiza legalității Hotărârii comisiei județene de validare nr.285/19.09.2013.

Intimații au mai arătat că instanța de fond, in mod corect a retinut ca este inadmisibila introducerea unei noi acțiuni in constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate când acestea au fost de fapt emise in baza unei hotarari judecătorești, definitive si irevocabile, obligatorii pentru comisiile de fond funciar, inclusiv pentru RNP-Romsilva, care este membra in cele doua comisii . Așadar, instanța care a pronunțat sentința civila nr.2044/2008 a avut in vedere inclusiv adresa nr.4226/2007 a Romsilva in care aceasta pretindea ca « reclamanții nu fac dovada dreptului de proprietate, actele in baza carora s-a solicitat reconstituirea avand valoare numai declarativa ». Cu toate acestea, instanța care a pronunțat sentința civila nr._/2008 a reținut, ca urmare a aprecierii probatoriului administrat, « ca reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor cat si dovada calitatii de moștenitori ai aacestuia. Prin urmare, la momentul pronunțării hotărârii judecătorești instanța a avut in vedere atat punctul de vedere Romsilva, cat si actele juridice care au siat la baza dovedirii dreptului de proprietate pe care reclamanta le contesta prin prezenta acțiune.Ori, in acest condiții, nu se poate reanaliza situația de fapt reținuta de instanta in mod irevocabil, fiind imperativa respectarea principiului stabilitatii juridice care impune ca soluția definitiva data de instanțe cu privire la orice litigiu sa nu mai fie repusa in cauza.

În ceea ce privește argumentele apelantului prin care se invederează că executarea silită aduce atingere dreptului de proprietate a Statului R., care a preluat în mod legal întreaga avere a defunctuluiB. Știrbey în contul datoriilor succesorale, intimații au solicitat respingerea ca fiind nefondate.

Așadar, afirmația repetitiva a apelantei potrivit careia padurea ar fi fost preluata, odata cu intreaga avere Stirbey, in mod valabil, de statul roman, nu are absolut niciun suport probatoriu, având în vedere argumentele si dovezile cuprinse in întâmpinarea depusa la fond, impotriva acțiunii introductive de instanța.

Intimații au arătat că, contrar susținerilor apelantului, nu este vorba in speța de fata de o asa zisa denegare de dreptate c urmare a respingerii ca inadmisibila a acțiunii, deoarece instanța de fond nu s-a eschivat de la judecarea cauzei sub cuvânt ca legea nu prevede sau ca nu este clara, nici nu a considerat ca litigiul n-ar aparține competentei generale a instanțelor judecătorești. Instanța, pe drept cuvânt, a respins acțiunea ca inadmisibila pe considerentul ca in temeiul art. III din Legea 169/1997 nu pot fi atacate io tar ari le de validare de către o persoana care are 1a dispoziției calea plângerii prevăzute de art.53 din legea 18/1991, precum si pe considerentul efectului pozitiv al lucrului judecat, incident in cauza ca urmare a tranșării litigiului de fata in procedura judecătoreasca anterioara, si anume aceea care a dus la pronunțarea sentinței civile nr.2044/2008, precum si a sentinței civile nr.6026/16.12.2010 a Judecătoriei B. urmata, in recurs, de decizia civila nr.1083/25.04.2012 a Tribunalului București

Cat privește susținerea apelantei ca in mod greșit ar fi fost respinsa cererea de introducere in cauza a Statului R. prin Ministerid Finanțelor Publice", intimații au arătat ca este complet greșita, iar reclamanta se afla in eroare. Instanța a admis in principiu,cererea de introducere in cauza a Statului R. si astfel Ministerul Finanțelor a capatat calitate procesuala pasiva in aceasta cauza si anume aceea de reclamant, conform art. 70 NCPC. Intervenientul fortat nu a formulat vreo cerere proprie, ceea ce ineamna ca si-a insusit acțiunea reclamantei RNP-Romsilva. Devreme ce aceasta acțiune a fost respinsa, era firesc ca ea sa fie respinsa in raport cu ambii titulari ai ei, neputand exista o soluție diferita de la un reclamant la altul.

În drept: dispozițiile aplicabile din Legile 18/1991, 169/1997., 247/2005., 1/2000, Vechiul cod civil, Hg 890/2005 si oricare alte dispoziții aplicabile.

Analizând sentința civilă apelata în raport de motivele invocate tribunalul reține următoarele:

Prin Hotararea nr. 285/19.09.2013 emisa de C. Judeteana Ilfov au fost validati intimatii parati la reconstituirea unor suprafate de teren cu vegetatie forestiera.

Hotararea mentionata anterior a fost emisa in baza sentintei ciile nr. 2044/2008 a Judecatoriei B., pronuntata in dosarul nr._, prin care instanta de judecata a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru intimatii parati din prezenta cauza, pentru suprafata de 1789,56 ha padure, trupurile Bufteaa-Raioasa si Valea Mocanului.

In cauza soluționată prin sentința civilă nr. 2044/2008 pronunțată de Judecătoria B. in dosarul nr._, s-a analizat dreptul intimatilor-parati la reconstituire, acestia potrivit considerentelor sentintei civile, facand dovada atat a calitatii de mostenitori, fiind deci persoane indreptatite, cat si dovada dreptului de proprietate.

Or, prin promovarea prezentei actiuni apelanta-reclamanta urmăreste o repunere în discuție a unor aspecte soluționate în mod definitiv printr-o altă hotărâre judecătorească.

Constata tribunalul că sentința civilă nr. 2044/2008 pronunțată de Judecătoria B. in dosarul nr._, se impune în prezenta cauză cu putere de lucru judecat, aceasta fiind prezumată că exprimă adevărul și netrebuind a fi contrazisă de o altă hotărâre (res iuducata pro veritate habetur).

Puterea de lucru judecat nu presupune o triplă identitate de părți, obiect și cauză între cele două pricini, ci presupune că o anumită situație juridică a primit o dezlegare din partea unei alte instanțe, neputând fi contrazisă printr-o hotărâre ulterioară.

Astfel, legalitatea Hotararii de validare nr. 295/19.09.2013 emisa in baza unei sentinte judecatoresti nu mai poate fi pusă în discuție în prezentul litigiu, bucurându-se de exclusivitate și obligativitate. Nimănui nu îi este îngăduit să uzeze de diferite mijloace procesuale pentru a face cu putință reluarea dezbaterilor asupra unei chestiuni definitiv tranșată de instanță, o soluție contrară fiind de natură a afecta siguranța și securitatea raporturilor juridice.

Pentru toate aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate, in temeiul art. 480 al. 1 cod procedura civila, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ ILFOV cu sediul ales în București, . împotriva sentinței civile nr.6109 din 14.11.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ ILFOV PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în București, ., sector 3 C. ORĂȘENEASCĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în B., B/dul M. E., nr. 1, județ Ilfov C. T. A. B., CONSTINESCU G., F. I., P. M. V., H. C. G. B., toți cu domiciliul ales la C.. Av. A. V., în București, Splaiul Independenței, nr. 3, ., ., sector 4, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, sector 5, ., ca nefondat

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2015

Președinte Judecător

M. E. L. G. A.

Grefier

C. E. S.

Concept red. gref. CES.

Red. Jud: ALG./ 11exemplare

Jud.fond F. A. L.:– Jud.B./

Comunicat 9 exemplare/

← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din...		Anulare act. Decizia nr. 30/2016. Tribunalul ILFOV →

Fond funciar. Hotărâre din 12-05-2015, Tribunalul ILFOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Hotărâre din 12-05-2015, Tribunalul ILFOV