Grăniţuire. Decizia nr. 7/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 09-01-2012 în dosarul nr. 7/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
- SECȚIA CIVILĂ -
DECIZIE CIVILĂ nr. 7R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 09 IANUARIE 2012
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE L. C. C.
JUDECĂTOR E. M. O.
JUDECĂTOR G. N.
GREFIER M. G.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenta O. O. și pe intimații T. G. și T. A., având ca obiect grănițuire împotriva sentintei civile nr. 993/16.03.2011 pronuntata de Judecătoria Cornetu.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta, prin avocat in baza împuternicirii avocațiale de la dosar si intimații, prin avocat in baza împuternicirii avocațiale de la dosar
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta, prin reprezentant convențional depune la dosar dovada completării taxei judiciare de timbru in valoare de 31 lei si timbrului judiciar in valoare de 3 lei, in cuantumul stabilit la termenul anterior.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acorda cuvântul pentru propunerea de probe.
Recurenta solicita proba cu înscrisuri. Arată că înțelege sa se folosească de următoarele înscrisuri: certificatul de urbanism, corespondenta intre Primărie si părți, raportul de expertiza in care experții explica ca numita O. O. pentru a ocupa terenul in suprafața cumpărata ar trebui sa isi amplaseze gardul la jumătatea drumului pentru a nu intra pe proprietatea altei persoane. Mai arata recurenta ca in momentul in care a avut loc vânzarea-cumpărarea terenului nu erau schițe, limitele exacte fiind stabilite in cartea funciara si contractul de vânzare cumpărare.
Intimații, prin reprezentant convențional arata ca se opun încuviințării acestei probe.
Deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitata de recurenta, tribunalul o respinge în baza art. 305 Cod procedură civilă, ca nefiind utila solutionarii pricinii prin raportare la obiectul și motivarea căii de atac.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pentru concluzii pe fond.
Recurenta, prin avocat solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotararii recurate, modificarea hotărârii in tot, cu cheltuieli de judecata. Recurenta arata ca sentința a fost motivata in sase rânduri, insuficient pentru a putea detalia motive de recurs, nu face referire la cererile si la solicitările partilor, nu face vorbire la înscrisurile care au fost administrate in parte, la cheltuielile de judecata. Mai arata ca procedura de citare efectuata de instanța de fond a fost una defectuoasa având in vedere ca a fost citata recurenta la o alta adresa decât cea indicata. Cu privire la cererea de ordonanță președințială, arată că s-a renunțat pe parcursul procesului la judecarea acesteia, însă renunțarea s-a făcut prin avocat, fără respectarea dispozițiilor procedurale. Solicita amânarea pronunțării cu o saptamana pentru a putea depune devizul cheltuielilor de judecata.
Intimații prin reprezentant convențional solicita respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata. Arată că, în cauză, se putea uza de procedura sprevăzută de art. 281 ind. 1 Cod procedură civilă. Totodată, depune la dosar chitanța nr. 200/17.11.2011 in valoare de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamanții T. G. si T. A. au chemat in judecata pe parata Obresteanu O. solicitand sa se stabilească linia de hotar, parata sa fie obligată sa respecte dreptul de proprietate si posesie, iar, pe calea ordonanței președințiale, obligarea paratei la sistarea construcțiilor începute.
În motivare, reclamanții au aratat ca i-au vândut paratei 480 mp. de teren situat în ., insa parata a îngrădit suprafața dobândita cu depășirea limitelor terenului inițial. Pe fâșia de teren pe care pârâta a ocupat-o în mod abuziv și aflată în proprietatea reclamanților, pârâta a construit un gard din beton cu stâlpi de țeavă metalică și plasă metalică, un wc și un umbrar din lemn. Reclamanții a mai arătat că au încercat o conciliere cu pârâta, fără rezultat.
În drept, reclamanții si-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480 si 584 Cod civil, art. 581, 582 din Coduld e procedură civilă.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 18.07.2008, reclamanții, prin avocat au declarat că renunță la cererea având ca obiect ordonanța președințială.
La data de 15.09.2010, parata a formulat întâmpinare si cerere reconvenționala solicitând respingerea ca neîntemeiata a acțiunii, iar, prin cererea reconvențională, a solicitat stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile celor două părți.
Au fost încuviințate pentru parti probele cu înscrisuri, interogatoriu si expertiza.
Prin sentința civilă nr. 993/16.03.2011, instanța a admis acțiunea formulata de reclamanții T. G. si T. A., a admis cererea reconvenționala si a obligat paratul sa lase in deplina posesie suprafața de 83 mp. situat in Clinceni, judet I., a stabilit linia de hotar dintre proprietățile partilor pe linia marcata cu literele D-C, stabilita prin raportul de expertiza întocmit de expert P. F. pe care l-a omologat, a respins capătul de cerere privind ordonanța președințiala ca neîntemeiata si a obligat parata la plata sumei de 4.300 lei, cheltuieli de judecata catre reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Astfel, din înscrisurile depuse raportate la concluziile raportului de expertiza pe care l-a omologat si care a stabilit limita de proprietate dintre loturile reclamanților si paratei pe latura E-F, instanța a admis cererea principala si cererea reconvenționala.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta O. O. solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate, modificarea hotărârii in tot si acordarea cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea recursului, recurenta a arătat următoarele:
I. Sentința recurata nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă având in vedere ca in prezenta cauza a fost formulata si cerere reconvenționala de către parata, partile prezentei cauze având dubla calitate, reclamanți parati si parata reclamanta, hotărârea recurata nefăcând precizarea la aceasta dubla calitate. Mai mult hotărârea recurata nu face o prezentare a probelor administrate, nu face referire la cererile si solicitările parților si nu prezintă argumentele ce au stat la baza respingerii cererilor parților. Sentința recurata nu cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, de asemenea lipsesc semnăturile judecătorilor si a grefierului.
II. Lipsa încheierii de dezbateri este sancționată cu nulitatea hotărârii pronunțate.
III. Instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că, deși reclamanții se plângeau de ocuparea unei suprafețe de 64 mp., instanța a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 64 mp.
IV. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Motivarea hotărârii se întinde pe 5 rânduri, fără să cuprindă justificarea soluției la care instanța s-a oprit.
V. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, recurenta a arătat că considerentele hotărârii nu permit identificarea normelor juridice care susțin soluția pronunțată.
S-a mai arătat că judecătoria nu a realizat identificarea situației de fapt reale si nu a făcut aplicarea la situația de fapt, stabilita prin probele administrate in cauza, a textelor normative incidente in cauza, condiție esențiala ce trebuie îndeplinita pentru a conferi suport legal soluției pronunțate.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului formata prin aplicarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanța interna care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa fi examinat totusi, in mod real problemele esențiale care i-au fost supuse.
Deci, consecința a unei interpretări eronate a legii, s-a ajuns la pronunțarea unei hotărâri ce este rezultatul incalcarii legii si aplicării greșite a textului de lege.
Prima instanța nu s-a dezinvestit in ceea ce privește al treilea capat de cerere: ”sistarea lucrărilor, demolarea gardului”. Judecătoria a dispus: ”respinge capatul de cerere privind ordonanța președințiala” și face grave erori in ceea ce privește noțiunea de dreptul pretins de către reclamanți”, precum si in ceea ce privește noțiunea de ”cale procesuala de aparare a dreptului pretins”.
Hotărârea ca act final al judecații dezinvesteste instanța de soluționarea procesului; cererea de chemare in judecata a investit pe judecători, iar hotărârea ii dezinvesteste, iar eventuale greșeli se soluționează prin intermediul cailor de atac.
Art. 581 Cod procedură civilă prevede că „instanța va putea sa ordone masuri vremelnice… pentru apărarea unui drept…cererea de ordonanța se va introduce la instanța competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului. Cele doua accepții ale ordonanței președințiale sunt:
- prima, acea forma de procedura adică ansamblul de norme după care se conduc partile si instanța in soluționarea unei pricini urgente
- a doua, de act procedural, respectiv înscrisul care constată măsura dispusa.
Insa judecătorul de la fond face grave confuzii intre dreptul dedus judecații si calea procesuala pe care acest drept poate fi apărata; astfel cu privire la acest capat de cerere: ”sistarea lucrărilor, demolarea gardului” judecătorul de fond nu s-a pronunțat, cauza a rămas nesoluționata pe acest capăt de cerere.
Pe fondul cauzei, instanța trebuia sa constate netemeinicia si nelegalitatea acțiunii introductive si sa dispună respingerea acesteia.
Astfel, asa cum arata cele doua expertize efectuate in cauza, ultima expertiza fiind omologata de instanța de fond, pârâta reclamanta deși este proprietara unei suprafețe de 600 mp., in prezent deține o suprafața mult mai mica.
Proprietatea recurentei este diminuata:
- pe de o parte lărgirea drum ului D.E. 183/1, unde pierde pe o lungime de 16,03 ml o fâșie cu lățimea de 5,19 ml, rezultând astfel suprafata de 83,19 ml.
II. stabilirea liniei de hotar
Linia de hotar este cea marcata cu literele D-C pe planul de situație anexa nr. 5 corespunzătoare cu starea de fapt si de drept a terenurilor in cauza. Parata isi poate aduce gardul de la DE 183/1 la aliniamentul corect conform PUG, deci il va muta cu 2,12 ml. spre drum, iar gardul de la sudul lotului il va muta spre interiorul lotului proprietate personala cu 5,19 ml.. Astfel lotul proprietate O. va avea o suprafața de 432,25 mp., iar lotul reclamanților o suprafața exclusiva de 480,65 mp., conform planului de situația anexa 5.
- pe de alta parte prin lărgirea drumului de acces, unde lotul I deținut de dna O. O. este știrbit prin îngustarea, de la lățimea de 16.03 la latimea de 43,02
„Parata deținea conform actelor, la data efectuării măsurătorilor un lot de casa in suprafața exclusiva de 480 mp. si o cota parte de 120 mp. din drumul de acces pentru loturile 2 si 3. Terenul așa cum este îngrădit si marcat cu semne de hotar vizibile are o suprafata rezultata din măsurători de 436,98 mp. fata de cea de 480 mp. din actul de vânzare si din documentația cadastrala..
Terenul era împrejmuit parțial cu gard din plasa de sarma pe latura de nord, est si sud. Pe latura de vest nu era împrejmuit, ci doar marcat cu doi stalpi de metal care erau amplasați in interiorul suprafeței sale exclusive. Latura de nord a gardului DE 183/1 era aliniata cu proprietatea G. M. situata in parte de vest a drumului de servitute, iar latura de sud se suprapune in medie cu 5,19 ml. pe o lungime de 16 m. cu terenul lui T. G..
Instanța nu a observat faptul ca expertul nu a făcut propunerea legala si corecta, respectiv, aceea ca parata trebuie sa meargă in adâncime, pe o suprafața de 30,02 ml., conform actelor de proprietate deținute, proprietatea sa având delimitarea la nord - drumul DE 183/1.
Astfel, după cum însuși expertul constata, din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1002 din 30.11.2007 care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare propriu-zis dintre parti, rezulta fara putința de tăgada ca partile au avut in vedere, la perfectarea vânzării, o limita de nord a terenului constând in vecinătatea cu DE 183/1 indiferent de latimea acestuia, fiind evident ca si in contractul de vânzare-cumpărare este vorba despre același drum public - DE 183/1 chiar daca acesta este denumit simplu in contract drum acces.
Conform adresei nr. 853/2009, Primăria Comunei Clinceni, in momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare 2008 vânzătorii cunoșteau exact dimensiunile drumului.
La momentul stabilirii latimii drumului de acces DE 183/1, in anul 2006, dreptul de proprietate era deținut de reclamanții parati, iar, in 2008, cand a avut loc transferul dreptului de proprietate către parata reclamanta, vechea suprafata de teren deținuta de către reclamanții parati fusese ocupata la nord de acest drum de acces.
Soluția corecta in prezenta cauza este aceea de a realiza delimitările celor doua proprietati conform titlurilor de proprietate deținute de parti.
În drept, recurenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă raportate la dispozițiile legale ce reglementează domeniul revendicării si granituirii.
La data de 29.11.2011, intimații au depus la dosar prin serviciul registratura întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecata.
Intimații au aratat ca motivele de recurs, respectiv criticile formulate puteau fi rezolvate printr-o cerere de îndreptare a erorilor materiale, lămurire si completare a hotărârii.
Analizând cererea de recurs prin raportare la motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Articolul 261 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă stabilește că o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea hotărârii judecătorești presupune stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, precum și raționamentul logico-juridic care a stat la baza soluției adoptate.
Obligația impusă judecătorului, prin textul legal anterior menționat, de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, de ce a admis sau a respins susținerile părții, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligație esențială, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii.
În speță, se constată că hotărârea atacată nu este motivată în fapt sau în drept, astfel încât, pe calea controlului judiciar, tribunalul să poată analiza justețea ei.
În acest sens, se constată că nu se arată în considerentele sentinței de ce s-a apreciat că sunt întemeiate solicitările părților din cuprinsul cererii inițiale de chemare în judecată privind stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților și obligarea pârâtei de a respecta dreptul de proprietate asupra imobilului teren în litigiu, nu sunt prezentate argumentele instanței de judecată în combaterea susținerilor pârâtei din întâmpinare, nu s-a oferit nicio argumentare cererii având ca obiect ordonanța președințială.
În același timp, din cuprinsul sentinței nu rezultă textul legal aplicabil în speță și care a format convingerea instanței că prin raportarea susținerilor părților la probele administrate, cererea reclamanților este întemeiată.
Față de cele arătate, constatându-se că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului și văzând și dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010, în temeiul art. 312 alin. 1, 3, 5 Cod de procedură civilă, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea îndeplinirii cerințelor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă și soluționării tuturor cererilor părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta O. O., cu domiciliul ales București la S.C.A. "M. A.&ASOCIATII", .. 3, etaj II, . in contradictoriu cu intimații T. G. și T. A., cu domiciliul ales la C.. de avocat Camarasescu M. in . .
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.01.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. C. C. E. M. O. G. N.
GREFIER,
M. G.
Red. EO/Thred. MG
Jud. Cornetu/Jud. A. F.
23.01.2012/2 ex.
Președinte, L. C. C. | Judecător, E. M. O. | Judecător, G. N. |
Grefier, M. G. |
RED E.O
TEHNORED M.G
JUD. CORNETU/ JUD.F. A.
16.01.2012/… EX
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 55/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 8/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
