Grăniţuire. Hotărâre din 10-03-2015, Tribunalul ILFOV

Tribunalul ILFOV - Sentințe și decizii civile / 2016

Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 421/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL I.

SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.02.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P.: M. E.

JUDECĂTOR: L. G. A.

JUDECĂTOR: E. M. O.

GREFIER: M. A. M.

Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta-pârâtă O. OLGUȚA împotriva sentinței civile nr. 3869/20.05.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți T. G. și T. A., având ca obiect grănițuire.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta-pârâtă reprezentată de apărător ales Zaharesacu R. G. cu delegație la fila 40 din dosar, intimații-reclamanți reprezentați de apărător ales Camarasescu M. cu delegație la fila 28 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Recurenta-pârâtă prin apărător ales, depune concluzii scrise și o adresă emisă de Primăria Comunei Clinceni, arătând că din cuprinsul acesteia rezultă lățimea terenului și comunicând părții adverse un exemplar al acesteia.

Intimații reclamanți prin apărător, arată că nu se opune probelor depuse de recurenții la dosar.

Tribunalul deliberând încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.

Recurenta pârâtă prin apărător, solicită admiterea recursului și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că instanța de fond și-a însușit aceeași motivare după casarea sentinței și deși în cauză a fost întocmit un raport de expertiză s-a ajuns la concluzia ilogică că vânzătorul nu trebuie să răspundă pentru evicțiune. În opinia lor, hotărârea instanței de fond este nemotivată. Susțin că trebuia introdusă în proces Primăria Comunei Clinceni întrucât o parte din teren se învecinează cu proprietatea publică, iar acțiunea nu este o acțiune în revendicare ci o acțiune în grănițuire în stabilirea unor limite de hotar.

Intimații reclamanți prin apărător, solicită respingerea recursului pentru motivele expus în întâmpinare. Depune concluzii scrise la dosar și chitanța de achitare a onorariului de avocat. Arată că motivul de recurs conform căruia se menține aceiași motive ca și cele anterioare casării este nefundat iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. Solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise va amâna pronunțarea pentru data de 03.03.2015

DISPUNE

Amâna pronunțarea pentru data de 03.03.2015

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.02.2015

Președinte Judecător Judecător

M. E. L. G. A. E. M. O.

Grefier

M. A. M.

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL I.

SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.03.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P.: M. E.

JUDECĂTOR: L. G. A.

JUDECĂTOR: E. M. O.

GREFIER: M. A. M.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când,

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise va amâna pronunțarea pentru data de 10.03.2015

DISPUNE

Amâna pronunțarea pentru data de 10.03.2015

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.03.2015

Președinte Judecător Judecător M. E. L. G. A. E. M. O.

Grefier

M. A. M.

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL I.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.421 R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.03.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P.: M. E.

JUDECĂTOR: L. G. A.

JUDECĂTOR: E. M. O.

GREFIER: M. A. M.

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr. dosar_, la data de 20.06.2008, reclamanții T. G. și T. A. au solicitat în contradictoriu cu pârâta O. O. stabilirea liniei de hotar care desparte proprietatea părților și obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren pe care a acaparat-o din proprietatea reclamanților. Cu cheltuieli de judecată. Pe cale de ordonanță președințială au solicitat instanței să dispună sistarea construcțiilor începute de pârâtă și demolarea gardului pe care l-a construit pe latura ce se învecinează cu proprietatea lor și pe drumul de servitute.

În motivare reclamanții au arătat, în esență, că la data de 11.02.2008 i-au vândut pârâtei imobilul teren intravilan, lotul nr. 1, având nr. cadastral 2674/1, în suprafață de 480 mp, situat în ., potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 102/11.02.2008. Pârâta a îngrădit lotul cumpărat fără să respecte limitele stabilite prin documentația cadastrală intrând pe lotul nr. 2, proprietatea reclamanților, și ocupând o suprafață de aproximativ 64 mp îngrădind în plus și lotul de acces aflat la vest de lotul nr. 1. Pe fâșia de teren ocupată a construit un gard din beton cu stâlpi de țeavă, un wc și un umbrar. Pentru toate acestea au promovat acțiunea de față.

În drept – art. 584, 480 C.civ., 581-582 C.pr.civ..

În dovedire au depus înscrisuri (filele 5-13).

La termenul din data de 18.07.2008 instanța a luat act de renunțarea reclamanților la capătul de cerere privind ordonața președințială.

Pârâta O. O. a depus întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și stabilirea liniei de hotar care desparte proprietatea părților.

În motivare a arătat, în esență, că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 102/11.02.2008 sunt prevăzute vecinătățile terenului cumpărat proprietatea sa, acesta învecinându-se la Nord cu drumul public DE 183/1 care are o lățime de 9 ml astfel încât a procedat la îngrădirea proprietății sale ținând cont de această limită și respectând toate limitele din contractul de vânzare-cumpărare la încheierea căruia nu și-ar fi dat acordul dacă știa că o parte din terenul cumpărat nu aparținea reclamanților fiind ocupat de drumul public menționat.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

Instanța a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba cu expertiza topografică.

Prin Sentința civilă nr. 993/16.03.2011 Judecătoria Cornetu a admis acțiunea reclamanților și cererea reconvențională și a obligat pârâta să lase în deplină posesie reclamanților suprafața de 83 mp ocupată din terenul reclamanților stabilind linia de hotar dintre proprietățile părților pe linia marcată cu literele D-C stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expert P. F.. A obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 4300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 7R/09.01.2012 Tribunalul I. a admis recursul declarat de pârâtă și a casat Sentința civilă nr. 993/16.03.2011 a Judecătoriei Cornetu trimițând dosarul spre rejudecare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 10.02.2012 sub nr._ .

Prin întâmpinare și cerere reconvențională pârâta O. O. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, stabilirea liniei de hotar care desparte proprietatea părților iar în situația în care acțiunea reclamanților va fi găsită ca întemeiată atragerea răspunderii acestora pentru evicțiune și obligarea lor la plata de daune interese.

În motivare a arătat, în esență, că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 102/11.02.2008 sunt prevăzute vecinătățile terenului cumpărat proprietatea sa învecinându-se la Nord cu drumul public DE 183/1 care are o lățime de 9 ml, astfel cum este acesta denumit și identificat în Hotărârea nr. 50/14.08.2006 a Consiliului Local al . s-a aprobat PUG al comunei, astfel încât a procedat la îngrădirea proprietății sale ținând cont de această limită și respectând toate limitele din contractul de vânzare-cumpărare. Arată că dacă și-ar fi îngrădit proprietatea ocupând o porțiune din drumul public ar însemna că reclamnții au vândut bunul altuia situație în care obligația de garanție a vânzătorilor există iar dacă a încălcat proprietatea reclamanților obligația de garanție operează cu atât mai mult cu cât evicțiunea provine dintr-un fapt personal al vânzătorului. Prin contractul de vânzare-cumpărare reclamanții s-au obligat să vândă terenul liber de sarcini și servituți în caz contrar fiind răspunzători de evicțiune. În baza art. 1703 și următ. N.C.civ. solicită obligarea reclamanților la restituirea contravalorii de teren cu care ar trebui să se micșoreze lotul cumpărat iar în baza art. 1702 pc.2 și 1703 N.C.civ. obligarea reclamanților la plata de daune-interese pentru construcțiile făcute pe terenul în discuție.

În drept – art. 115, 119 C.pr.civ, 1695, 1702, 1703 C.civ..

Prin note scrise reclamanții au solicitat admiterea acțiunii cum a fost formulată și respingerea cererii reconvenționale pentru argumentele invocate prin acțiune. Cu cheltuieli de judecată.

Față de probele deja administrate în primul ciclu procesual instanța a încuviințat și administrat după trimiterea dosarului spre rejudecare doar proba cu înscrisurile aflate la dosar.

Prin sentința civilă nr. 3869/20.05.2013, Judecătoria Cornetu a admis acțiunea, a admis în parte cererea reconventionala, a stabilit linia de hotar dintre proprietatile partilor pe linia marcata cu literele D-C pe planul de situație din anexa 5, stabilita prin raportul de expertiza intocmit de expert P. F., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, a respinge în rest cererea reconvențională, a obligat pârâta sa lase in deplina proprietate reclamanților suprafața de 83,00 mp astfel cum este aceasta identificată prin anexa 5 din raportul de expertiză prin punctele D-C-14-8 și a obligat parata la plata sumei de 8.350 lei cheltuieli de judecata catre reclamanți, din care suma de 1050 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, 1000 lei reprezintă onorariu expert și 6300 lei onorariu avocat.

Analizând probele administrate în cauză, instanța a constatat următoarea situație de fapt:

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 102/11.02.2008 reclamanții i-au vândut pârâtei imobilul teren intravilan, lotul nr. 1, având nr. cadastral 2674/1, în suprafață de 480 mp, situat în . și cota de 1/3 din lotul nr. 4 drum de acces.

În ceea ce priveste petitul privind revendicarea unei suprafete de teren, instanta a retinut urmatoarele:

S-a reținut faptul că din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit în cauză de domnul expert P. F., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, rezultă că pârâta ocupă din terenul reclamanților o suprafață de 83,00 mp astfel cum este aceasta identificată prin anexa 5 din raportul de expertiză prin punctele D-C-14-8.

Reclamanții au invocat lipsa posesiei asupra respectivei suprafețe de teren. Modalitatea de obtinere a posesiei efective asupra unui bun este revendicarea.

Actiunea in revendicare este acea actiune reala prin care reclamantul cere instantei de judecata sa i se recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun determinat si, pe cale de consecinta, sa-l oblige pe parat la restituirea posesiei bunului. Cu alte cuvinte, este actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar.

Pentru actiunea in revendicare conditia specifica este identificarea neproprietarului posesor, ceea ce in speta de fata titularul cererii de chemare in judecata a facut.

Prin urmare, fata de situatia de carte funciara, dispozițiile contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 102/11.02.2008, dispozițiile Hotărârii nr. 50/14.08.2006 a Consiliului Local al . s-a aprobat PUG al comunei și în care se menționează lățimea drumului public DE 183/1 și concluziile raportului de expertiză, având în vedere că reclamanții au identificat neproprietarul posesor al terenului în persoana pârâtei care se putea informa la data îngădririi proprietății cu privire la obligația ce revine deținătorilor de proprietăți limitrofe drumului de a se retrage cu aproximativ 4,5 m de axul drumului, instanta, vazand in drept prev. art. 563 C.civ. din 2009 (aplicabil în privința raporturilor de proprietate potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011), a admis acest capat de cerere si a obligat pârâta sa lase in deplina proprietate reclamanților suprafața de 83,00 mp astfel cum este aceasta identificată prin anexa 5 din raportul de expertiză prin punctele D-C-14-8.

Instanta a admis petitul actiunii avand ca obiect stabilirea liniei de hotar intre imobilele proprietatea părților pentru următoarele considerente:

Art. 560 C.civ. din 2009 (aplicabil în privința raporturilor de proprietate potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011) prevede ca “proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”.

Textul 560 C.civ. din 2009, enuntat mai sus, consacra un drept subiectiv real si o obligatie corelativa de a face, ambele cu caracter de reciprocitate, create de vecinatate, in temeiul carora proprietarul sau orice persoana care are un drept real asupra unui fond limitrof, poate pretinde vecinului sau fixarea liniei comune de hotar ce separa fondurile invecinate respective si marcarea acestuia prin semne materiale.

Asadar, calitatea de parte . ca obiect granituirea a unor imobile invecinate nu o pot avea decat proprietarii sau titularii unui alt drept real asupra acelor imobile intre care se solicita a se stabili linia de hotar.

Potrivit raportului de expertiza topo efectuat in cauza de expertul P. F., raport de expertiza ce facut parte integranta din hotararea instanței de fond, . reclamanților, se invecineaza la nord cu . raport de expertiza se propune ca linie de hotar dintre proprietatile partilor linia marcata cu literele D-C pe planul de situație din anexa 5 a raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie.

F. de cele ce preced, instanta in baza art. 560 C.civ. din 2009, a admis cererea in granituire formulata de reclamanți prin cererea principală și pârâtă prin cererea reconvențională si a stabilit ca linie de hotar care desparte proprietatea reclamanților de cea a pârâtei reclamantă reconvențional O. O., linia marcata cu literele D-C pe planul de situație din anexa 5, stabilita prin raportul de expertiza intocmit de expert P. F., raport ce face parte integrantă din hotărâre.

În privința capătului din cererea reconvențională privitor la obligarea reclamanților la plata de daune interese și despăgubiri în temeiul răspunderii pentru evicțiune, instanța, raportat la data încheierii contractului de vânzare cumpărare dintre părți și disp. art. 5 alin. 1 din din Legea nr. 71/2011 a constatat că sunt aplicabile disp. C.civ. de la 1865.

Potrivit art. 1339 C.civ. de la 1865 în cazul garanției contra evicțiunii rezultând din fapte personale, faptul personal este un act sau fapt, anterior sau ulterior vânzării dar tăinuit de către vânzător de natură a-l tulbura pe cumpărător în liniștita folosință a lucrului indiferent că este vorba de o tulburare de fapt sau drept.

Deci, pentru angajarea răspunderii vânzătorilor pentru evicțiune aceștia ar fi trebuit să tăinuiească față de cumpărătoare faptul că proprietatea sa ar putea fi afectată de obligația ce revine deținătorilor de proprietăți limitrofe drumului de a se retrage cu aproximativ 4,5 m de axul drumului.

Ori, în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare între părți a fost încheiat la data de 11.02.2008, iar dispozițiile Hotărârii nr. 50/14.08.2006 a Consiliului Local al . s-a aprobat PUG al comunei și în care se menționează lățimea drumului public DE 183/1, inclusiv documentația cadastrală nr. 2674 în care se menționează lățimea drumului, erau la dispoziția pârâtei pentru informare la data încheierii contractului, pârâta menționând în contract că știe situația juridică și de fapt a terenului fără ca vânzătorii să fie exonerați de răspunderea penrtu evicțiune conform art. 1337 C.civ., instanța nu va putea reține în sarcina reclamanților intenția de tăinuire a acestor aspecte, și, în consecință, nici răspunderea acestora pentru evicțiune, motiv pentru care acest capăt de cerere formulat de pârâta-reclamantă reconvențional prin cererea reconvențională a fost respins ca neîntemeiat.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., pârâta fiind în culpă procesuală, a fost obligată la plata sumei de 8.350 lei cheltuieli de judecata catre reclamanți, din care suma de 1050 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, 1000 lei reprezintă onorariu expert și 6300 lei onorariu avocat potrivit înscrisurilor aflate la dosar.

Împotriva sentinței civile nr. 3869/20.05.2013 a formulat apel pârâta solicitând ca în temeiul argumentațiilor sale, admiterea apelului, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 296, C. Pr. Civ 1865, schimbând în totalitate sentința atacată sub aspectul respingerii acțiunii numiților T. G. și T. A., ca nefondată, înțelegând să se prevaleze de dispozițiile C.Pr.Civ. 1865, art. 282, și următoarele.

La termenul din data de 02.12.2014, Tribunalul a pus în discuția părților calificarea căii de atac și a calificat-o ca fiind recurs și nu apel.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a susținut faptul că instanța de fond nu are o motivare în concret, (art 261, pct.5 C.Pr.Civ. 1865: " motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Astfel, aceiași instanță de fond, similar primului ciclu procesual, a emis o soluție nemotivată și se poate așadar expune ideea unei soluții nelegale, date printr-o vădită aplicarea greșită chiar o încălcare a legii. Aspect, care în cele din urmă conferă un caracter părtinitor, rezultat nu numai din soluția însăși ci și din instrumentarea și apreciarea probelor administrate. Prin urmare, recurenta-pârâtă a considerat că se impunea introducerea în cauză a Primăriei Comunei Clinceni, prin primar și a Consiliului local al Comunei Clinceni ca pârâți. Acest aspect deoarece așa cum rezultă din lucrările dosarului, precum și din soluția pronunțată, grănițuirea/stabilirea unor limite de hotar, nu se rezumă sub aspectul efectelor sale numai în ceea ce privește proprietatea lui O. Olguța și respectiv a numiților T. G. și T. A. - reclamanți ci și proprietatea publică învecinată, prin raportare la certificatele de urbanism, PUG al Comunei Clinceni aprobat prin Hot. Nr. 50/14.08.2006. Așadar, speța în sine reflecă o situație de pretinsă încălcare a limitei de hotar între proprietatea apelantei, formată din lotul 1 și proprietatea numiților T. G. și A., fapt ce a condus la „acapararea a 64 mp "(conform cererii inițiale), de către titularul lotului 1, din lotul 2. Deopotrivă, s-a apreciat că acest fapt a fost posibil prin aceea că titularul lotului 1, nu ar fi luat în considerare faptul că, . avut limita nordică la nivelul axului drumului (actualmente DE 183/1), și implicit, faptul că prin edificarea acestui drum, și în conformitate cu PUG-ul Comunei Clinceni, ar fi trebuit să opereze o retragere de 4,5 ml (pentru proprietățile limitrofe), de la axul drumului, înspre interiorul porprietății sale.

Recurenta-pârâtă a mai susținut și faptul că Instanța de fond a apreciat că în mod incorect, apelanta a înțeles să fixeze limita nordică a proprietății, alinind-o cu limita proprietății aflate în vecinătatea estică (titular M. C.), care de altfel ar fi operat această retragere. Așadar, prin pretinsa reașezare eronată a limitei nordice a proprietății sale, titularul lotului 1, calculând în adâncime, spre sud mai exact, 30,2 ml, s-ar fi produs o afectare a proprietății lui T. G. și A., cu așa cum susțin aceștia, de circa 64 mp. Într-o aparentă legalitate cererea lui T. G. ar putea fi justificată, însă, atât argumentațiile acestuia îmbrățișate pe deplin de Judecătoria Cornetu exprimă o interpretarea vădit subiectivă și chiar contrară legii, strict în confortabilitatea unei proprietăți extinse în detrimentul titularului lotului 1. Prin urmare, aspectul se coroborează și cu eronata interpretare a unor termeni de către Judecătoria Cornetu. Astfel, în atare situații reglementările în materie de urbanism impun anumiți termeni tehnici, în concordanță cu dispozițiile Codului Civil, în ceea ce privește obligațiile de retragere. Interpretând însă „mot a mot" expertiza tehnică administrată în dosarul cauzei, astfel cum a făcut-o Judecătoria Cornetu, rezultă că același reclamant, având calitatea de vânzător la nivelul contractului încheiat cu pârâta/apelantă

(autentificat sub nr. 102/11.02.2008) a dispus de ceva ce nu îi aparținea. Mai exact a dispus de ceva ce intra în proprietatea publică, de un bun public. Chestiune ce impune o vădită nelegalitate, fraudarea cumpărătorului firește în dauna acestuia. Astfel că susținerea reclamantului cât și a expertului tehnic, că s-ar fi vândut un teren, cu o limită de proprietate pe axul drumului, față de care cumpărătorul ulterior ave obligația să se retragă cu 4,5 ml, înspre sud este nereală și mai ales ilegală. Acesta pentru că, ar însemna, că T. G. a dispus de o suprafață care nu se mai afla în proprietatea sa ci făcea parte din domeniul public și obiectul interesului public, fiind destinată (dorindu-se a se edifica la momentul 2006) unui drum public.

A mai precizat recurenta-pârâtă că este fără echivoc faptul că, retragerea în sine fusese operată, limitele și necesarul interesului public, iar limitele edificiului (DE) au fost clar stabilite. Alinierea lotului 1, a fost categoric corect apreciată prin contractul de vânzare- cumpărare, deopotrivă dimensiunile și vecinătățile. Respectiv aranjarea lotului 1 s-a operat în funcție de aliniament, noțiune de altfel necunoscută nici Judecătoriei Cornetu și nici expertului tehnic, stabilit după operarea retragerilor. Mai mult, nici celelalte susțineri cu privire la necesitatea lărgirii drumului public până la 9,5 ml, nu făceau eventual decât obiectul aceleiași exproprieri, ca regim juridic, și nicidecum a unei „obligații de retragere" perpetue am putea spune, a titularului lotului 1, în funcție de necesitățile „permanenet" impuse de interesul public. Astfel, este de asemenea contrară oricărei logici juridice și interpretarea acordată de către instanță cerereii reconvenționale privind aspectele garanției pentru evicțiune. Mai exact, în deplina conformitate a normelor, garanția pentru evicțiune este în sarcina vânzătorului și constă în îndatorirea acestuia de a garanta cumpărătorul pentru liniștita posesiune a lucrului vândut. Așadar, recurenta-pârâtă a mai menționat faptul că, se poate aprecia asupra manierei eronate de apreciere a Judecătoriei Cornetu care fără o motivare în concret la pagina 10, din motivare, susține că în temeiul art. 274, alin 1. C. Pr. Civ, pârâta fiind în „culpă procesuală" va fi obligată la plata cheltuielilor de judecatăț...), printre care și onorariul către expert. Apreciind asupra utilității probei cu expertiză, dar și prin prisma aspectelor discutate la nivelul acesteia rezultă că a fost exercitată în interesul ambelor părți, astfel că măsură impunerii achitării doar de către pârâtă a onorariului către expert este este exagerată.

Recurenta-pârâtă a mai solicitat instanței, în completarea cererii a aprecia și aspura calificării cererii sale în esența contestație în anulare, determinată de dispozițiile art. 317, 318, C. pr. Civ 1865, având în vedere faptul că din cronologia aspectelor procedurale din dosar, rezultă că Judecătoria Cornetu s-a pronunțat asupra fondului la data de 20 mai 2013. Din sumarul înscrisurilor aflate la dosar ar rezulta că un exemplar al motivării soluției instanței de fond ar fi fost comunicat prin agentul Ș. M., în data de 19 februarie 2014, la un domiciliu procedural pretins ales, la SCA „M. A. și Asociații", în București, .. 3, ., Sector 1.

Ulterior la nivelul aceluiași proces verbal, s-a menționat că s-a recurs la afișarea actului pe ușa principală, cu mențiunea că persoana vizată și-a schimbat adresa, iar noua adresă ar fi în .. 3 (probabilmente București). Astfel, recurenta-pârâtă a arătat față de acest prim aspect, instanța poate observa că . primului ciclu procesual a beneficiat de colaborarea cu societatea de avocatură menționată, însă în cel de-al doilea ciclu procesual nu a mai fost reprezentată de către această societate. Mai mult, acest aspect se completează și cu aceea că în dosarul cauzei a fost depusă „întâmpinare" și „cerere reconvențională"., iar la nivelul celor două acte, se află menționată explicit adresa sa respectiv aceea din București. Calea Rahovei, Nr. 334, ., .. Prin urmare, recurenta-pârâtă a solicitat instanței să constate și să aprecieze, în extenso-ul repunerii în termen, că a declarat apel împotriva sentinței Judecătoriei Cornetu, în termenul legal, apreciind și evaluându-1 la 15 de zile, de la data comunicării efective, iar în interpretarea art. 101, C.Pr. Civ. acesta calculându-se din 12.04.2014. Deopotrivă, a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 106, alin. 1 și 2, C. Pr.Civ 1865 (art. 179, alin. 3, N.C.Pr.Civ), și cele ale art. 317, privind contestația în anulare.

Prin cererea formulată de apelanta-pârâtă O. OLGUȚA la data de 05.05.2014 s-a solicitat repunerea în termenul de apel, anularea actelor de procedură realizate eronat de către Judecătoria Cornetu, iar în extenso, să se constatate că are recurs la declararea căii de atac împotriva sentinței în cauză, în termen legal, luând în considerare data comunicării efective a motivării instanței de fond.

În motivare apelanta-pârâtă a aratat că Judecătoria Cornetu s-a pronunțat asupra fondului la data de 20 mai 2013. Din sumarul înscrisurilor aflate la dosar ar rezulta că un exemplar al motivării soluției instanței de fond ar fi fost trimis prin agentul Ș. M., în data de 19 februarie 2014, la un domiciliu procedural pretins ales la SCA "M. A. și Asociații", în București, .. 3, ., Sector 1. La nivelul aceluiași proces verbal, se menționează că s-a recurs la afișarea actului pe ușa principală, cu mențiunea că persoana vizată și-ar fi schimbat adresa, iar noua adresă ar fi în .. 3, fără alte mențiuni (probabilmente București). Față de acest prim aspect se poate observa că într-adevăr la nivelul primului ciclu procesual a beneficiat de colaborarea cu societatea de avocatură menționată, însă în cel de-al doilea ciclu procesual nu a mai fost reprezentată de către această societate.

Apelanta-pârâtă a susținut că la nivelul dosarului în cel de-al doilea ciclu procesual, reprezentarea în fața instanței a fost realizată de către un alt avocat ales, având un alt sediu profesional. Acest aspect se completează și cu aceea că în dosarul cauzei a fost depusă "întâmpinare" și "cerere reconvențională", iar la nivelul celor două acte, se află menționată explicit adresa sa respectiv aceea din București, Calea Rahovei, Nr. 334, ., .. Dar și deopotrivă, pe înscrisurile menționate sunt specificate denumirea cabinetului avocatului delegat spre reprezentare, cât și sediul profesional al acestuia, din București Splaiul Independenței, Nr. 17, ., ..

A mai susținut faptul că Judecătoria Cornetu nu a operat comunicarea la vreuna din cele două adrese menționate anterior, și care la nivelul celui de-al doilea ciclu procesual pot fi asimilate cu adrese/sedii procedurale sau în vederea comunicării actelor de procedură. De altfel, nu a facut nici o mențiune expresă cu privire la sediul profesional al avocatului delegat spre reprezentare, ceea ce inevitabil ar fi impus ca o corectă și legală comunicare să se opereze la nivelul domiciliului/sediului menționat expres În cererea reconvențională.

Apreciind și prin prisma dispozițiilor art. 119, alin. 2, C. Pr. Civ 1865 (art. 209, alin. 3, N. C. Pr. Civ.), apelanta-pârâtă a aratat că în mod expres a menționat și instanța a luat act de datele cu privire la domiciliu, și indubitabil celelalte părți din dosarul cauzei. Apreciind aceasta prin simplu fapt că o "întâmpinare" cât și o "cerere reconvențională" fac obiectul comunicării către părți, mai ales sunt luate la cunoștiință de către instanață, respectiv completul de judecată, în integralitatea lor. Astfel, în coroborarea cu textele anterior enunțate, nu poate face obiectul vreunei discuții aplicabilitatea sau încălcarea dispozițiilor art. 98, C. Pr. Civ 1865, (art. 172, N.C.Pr.Civ).

A mai aratat prin prisma aspectelor care induc nulitatea actelor de procedură, potrivit disp. art. 92, ind. 1, impun restrictiv situațiile în care o astfel de comunicare se poate opera prin afișare. Respectiv, și în contextul în care această comunicare s-ar fi operat către SCA M. A. și Asociații, (în absurda apreciere a existenței unui mandat între mine și respectiva societate, în al doilea ciclu procesual), acesta s-ar fi făcut cu încălcarea art. 92, consider, prin aceea că nu se putea opera afișarea la sediul unei societăți. Față de acest ultim aspect arată instanței că a procedat la a înainta o cerere Judecătoriei Cornetu, prin care a solicitat să i se comunice un exemplar al motivării Sentinței Nr. 3869/20.05.2013, în vederea exercitării căii de atac. Cererea a fost înregistrată la data de 11.04.2014, respectiv Judecătoria Cornetu, prin serviciul arhivă/registratură eliberându-i o copie a sentinței motivate ulterior. Față de dispozițiile legale procedurale și apreciind că propriuzis comunicarea efectivă în ceea ce o privește s-a produs la data de 11.04.2014 (în conformitatea art.l0l, 102 și următoarele, C.Pr.Civ 1865), a declarat apel în termenul legal, apreciind și evaluându-l la 15 de zile, de la data comunicării efective, iar în interpretarea art. 101, c.Pr. Civ. acesta calculându-se din 12.04.2014.

Apelanta petentă a arătat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 106, alin. 1 și 2, C. Pr. Civ 1865 Cart. 179, alin. 3, N.C.Pr.Civ)., iar acest ultim aspect are incidență și se justifică, prin aceea la momentul comunicării efective a motivării sentinței, a reținut că acesta a devenit definitivă și irevocabilă, "prin neapelare".

Prin întâmpinarea depusă la data de 29.09.2014, intimații-reclamanți au solicitat respingerea apelului ca nefundat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temenică.

În motivare, intimații reclamanți au arătat că ca motivele de apel sunt nefondate întrucât instanța de fond a motivat in fapt si in drept hotararea, prezentând situația de fapt raportata la mijloacele de proba admise.

Intimații reclamanți au susținut că raportul de expertiza omologat in prezenta cauza a fost corect intocmit si reda cat se poate de clar situația de fapt existenta, respectiv limitele celor doua proprietăți raportat la actele de dobândire si situația de fapt din teren.

În opinia intimaților reclamanți la momentul perfectării antecontractului de vanzare-cumparare si a contractului de vanzare-cumparare dintre părți au fost respectate toate normele legale, suprafața si delimitările lotului paratei fiind cele din actele intocmite cu ocazia dezmembrării, intocmirii documentației cadastrale si intabularii dreptului de proprietate;

Intimații reclamanți au susținut nu se putea intocmi un inscris autentic de instrainare la notariat cu eludarea acestor prevederi obligatorii. Lla întocmirea actului de dezmembrare si a documentației cadastrale s-a tinut cont de planul urbanistic in vigoare la acea data iar parata nu a avut niciun fel de obiectiuni. Ulterior perfectării vanzarii-cumpararii parata, probabil cu ocazia depunerii cererii de eliberare a autorizației de construire, a aflat de faptul ca trebuie sa se retarga de la limita drumului de exploatare care intre timp sa transformat in drum local și in aceasta situație a ocupat fara drept din proprietatea noastra o suprafața de 83mp;

Au mai arătat intimații reclamanți că in raportul de expertiza, anexa 4, se poate observa cat se poate de clar limitele celor doua loturi, suprafața de teren pe care a ocupat-o fara drept pârâta cat si faptul ca trebuie sa isi mute limita de la nord a lotului ei către drumul local.

S-a mai arătat prin întâmpinare că la rejudecarea fondului au fost respinse cererile de probatoriu ale paratei intrucat probele au fost administrate in mod corect la prima judecata in fond, fiind admisa doar proba cu inscrisuri pentru ambele parti, astfel că nu poate fi primita critica apelantei in sensul ca instanța ar fi restricționat probatoriul. Instanța este libera sa aprecieze si sa incuviinteze probele care sunt utile cauzei. Si a considerat ca fata de probele administrate in primul ciclu procesual utile cauzei ar fi numai proba cu inscrisuri.

Intimații reclamanți au mai arătat că au dobândit inițial terenul in baza Legii 18/1991, respectiv Titlul de proprietate nr._/08.05.1998, fiind intabulat ulterior pentru a putea fi vândut s-a procedat la dezmembrare.

Cu privire la interpretarea apelantei cu în ceea ce priveștea garanția de evictiune intimații pârâți au arătat că este de fapt folosita pentru a ascunde faptul ca la momentul incheierii contractului de vanzare- cumparare aceasta, asa cum se menționează in respectivul contract, știa situația juridica si de fapt a terenului. La fel si faptul ca s-a retras fata de drum mai mult decât trebuia, respectiv si-a aliniat limita aceasta latura fata de vecinul din dreapta.

Cu privire la cererea de repunere in termenul de apel intimații reclamanți au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiata, artătând că, pe parcursul celor aproape 7 ani de când se judeca aceasta cauza, apelanta a avut mai mulți aparatori si de fiecare data instanța a luat act la cererea apărătorilor unde sa comunice actele de procedura.

În opinia intimaților reclamanți avand in vedere relația client-aparator, s-a presupus ca apelantei i se aducea de fiecare la cunoștința stadiul procesual si respectiv soluțiile date de către instanța luând in cunoștința de cauza deciziile de a continua sau nu procesul.

Intimați reclamanți au opiniat că instanța a procedat corect, respectiv a comunicat hotararea la domiciliul precizat de către aparatorul ales, iar faptul ca aparatorul si-ar fi schimbat intre timp domiciliul cabinetului nu este o cauza de repunere in termenul de apel intrucat orice schimbare de domiciliu trebuie anunțata in timp util instanței, iarcel interest are si alte mijloace de a se informa cu privire la comunicarea actelor de procedura.

În drept au fost invocate prevederile art. 289 C. proc.Civ.

Prin încheierea de ședință din data de 02.12.2014, Tribunalul a pus în discuție și a calificat calea de ataca ca fiind recurs.

La data de 02.12.2014, Tribunalul a admis cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta pârâtă și a dispus repunerea recurentei în termenul de declarare a recursului împotriva sentinței civile nr. 3869/20.05.2013, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de ședință de la a acea dată.

Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:

Prin cererea de recurs s-a susținut că sentința civilă pronunțată de către prima instanță nu este motivată.

Articolul 261 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă stabilește că o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii judecătorești presupune stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, precum și raționamentul logico-juridic care a stat la baza soluției adoptate.

Obligația impusă judecătorului, prin textul legal anterior menționat, de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, de ce a admis sau a respins susținerile părții, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligație esențială, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii.

În speță, se constată că hotărârea atacată este motivată în fapt și în drept în ceea ce privește motivele acțiunii introductive de instanță, astfel încât, pe calea controlului judiciar, tribunalul să poată analiza justețea acesteia. Prin urmare, motivul invocat legat de nemotivarea sentinței civile pronunțate de către prima instanță va fi respins ca neîntemeiat.

În ceea ce privește soluția data captelor de cerere privind grănițuirea și revendicarea, tribunalul reține că în fața primei instanțe a fost administrate proba cu expertiză în specialitatea topografie, iar expertul desemnat a constatat că linia de hotar este cea marcată cu literele D-C din planul de situație anexa nr. 5 la raportul de expertiză, iar prin îngrădirea realizată pârâta ocupă în prezent o suprafață de 83 m.p. din terenul proprietatea reclamanților. Constatările expertului, astfel cum au fost menționate mai sus, au fost însușite de către prima instanță, iar tribunalul reiese că acestea corespund situației menționate în actele de proprietate ale părților, motiv pentru care soluția primei instanțe cu privire la aceste capete de cerere este legală și temeinică.

În același timp, tribunalul reține că în ceea ce privește cererea de evicțiune, potrivit art. 1337 C. civ., în vigoare la data nașterii raportului de drept, vânzătorul este de drept obligat, după natura contractului de vânzare, a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect și care n-ar fi declarate la întocmirea contractului.

Pentru angajarea răspunderii pentru evicțiune, este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: să fie vorba de o tulburare de drept, cauza evicțiunii să fie anterioară vânzării și să nu fi fost cunoscută de cumpărător.

În speță, aceste condiții sunt îndeplinite. Tulburarea suferită de pârâtă în exercitarea prerogativelor sale este una de drept, întrucât aceasta a pierdut proprietatea parțială a lucrului vândut; cauza evicțiunii este anterioară vânzării, deoarece din înscrisurile depuse la dosar (f. 27-28 și 114 din dosarul primei instanțe) reiese faptul că în baza HCL nr. 50/14.08.2006 (anterior vânzării către pârâtă) terenul în cauză a fost inclus din extravilan în intravilanul localității; cauza evicțiunii nu a fost cunoscută de către pârâtă, din materialul probator administrat în cauză nereieșind că acesta cunoscuse cele menționate mai sus, buna sa credință fiind prezumată, potrivit art. 1899 alin. 2 C. civ..

Nu poate fi reținută existența bunei credințe a vânzătorului la momentul înstrăinării autoturismului, întrucât răspunderea vânzătorului pentru evicțiune este angajată, potrivit prevederilor art. 1337 C. civ., indiferent de buna sau reaua sa credință.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 c. pr. civ., recursul va fi admis și se va casa în parte sentința civilă recurată în cee ace privește soluția data cererii reconvenționale privitor la evicțiune. În același timp, se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.

În rejudecare, prima instanță va pune în discuția părților utilitatea administrării probei cu expertiză în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, având ca obiect stabilirea valorii suprafeței de teren de care cumpărătoarea a fost evinsă, în raport de criteriile menționate în cuprinsul art. 1348 C. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă O. OLGUȚA împotriva sentinței civile nr. 3869/20.05.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți T. G. și T. A..

Casează în parte sentința civilă recurată în ceea ce privește soluția dată cererii reconvenționale privitor la evicțiune.

Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.03.2015.

Președinte Judecător Judecător

M. E. L. G. A. E. M. O.

Grefier

M. A. M.

Concept red. gref. M.A.M.

Red. Jud: M.E./2exemplare

Jud.fond :Ț. C.– Jud.Cornetu

← Anulare act. Hotărâre din 10-03-2015, Tribunalul ILFOV		Revendicare imobiliară. Hotărâre din 10-03-2015, Tribunalul ILFOV →

Grăniţuire. Hotărâre din 10-03-2015, Tribunalul ILFOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Grăniţuire. Hotărâre din 10-03-2015, Tribunalul ILFOV