Grăniţuire. Hotărâre din 13-01-2015, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 174/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.01.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: E. M. O.
JUDECĂTOR: C. D.
JUDECĂTOR: M. E.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenții pârâți I. M. și Ș. I. împotriva sentinței civile nr.804/31.01.2013, pronunțată de Judecătoria Corentu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. A., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta pârâtă I. M. personal legitimată cu CI . nr._ și asistată de apărător ales, recurentul pârât Ș. I. personal legitimat cu CI ._ și asistat de apărător ales și intimata reclamantă personal legitimată cu CI . nr._ și asistată de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul acordă cuvântul asupra calificării căii de atac.
Recurenții pârâți prin apărător, apreciază că este incident apelul.
Intimata reclamantă prin apărător, apreciază că este incident recursul.
TRIBUNALUL
Față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv stabilirea liniei de hotar și caracterul neevaluabil al acțiunii prin raportare la dispozițiile art. 282 indice 1 C. Pr. Civ. potrivit cărora nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă și luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale și în alte cazuri prevăzute de lege,va califica calea de atac ca fiind apel și introducerea dosarului pe lista de apeluri, completul de judecată urmând a fi compus din primii doi judecătorii de pe lista de ședință.
DISPUNE
Califică calea de ataca ca fiind apel.
Dispune introducerea dosarului pe lista de apeluri, completul de judecată urmând a fi compus din primii doi judecătorii de pe lista de ședință.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.01.2015
Președinte Judecător Judecător Grefier
E. M. O. C. D. M. E. L. I.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.01.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: E. M. O.
JUDECĂTOR: C. D.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanții pârâți I. M. și Ș. I. împotriva sentinței civile nr.804/31.01.2013, pronunțată de Judecătoria Corentu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. A., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta pârâtă I. M. personal legitimată cu CI . nr._ și asistată de apărător ales, apelantul pârât Ș. I. personal legitimat cu CI ._ și asistat de apărător ales și intimata reclamantă personal legitimată cu CI . nr._ și asistată de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 19.12.2014 apelanții pârâți au depus la înscrisuri la dosar după care,
Tribunalul detașează filele 31 și 34-35 din dosar și le comunică intimatei.
Intimata prin apărător, arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de apelanți.
Tribunalul deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de apelanții pârâți în temeiul disp. art. 295 raportat la disp. art. 167 C. proc. Civ. o încuviințează.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Apelanții pârâți prin apărător, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței civile apelate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată și stabilirea liniei de hotar potrivit variantei 2 la raportul de expertiză. Arată că între autorii părților a existat un litigiu având ca obiect acțiune în revendicare, litigiu soluționat în 1990 de către Judecătoria I., prin care pârâții S. au fost obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3663 mp. În baza acestei sentințe, executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal de punere în executare, proces verbal în care nu se consemnează existența vreunei obiecțiuni din partea părților, stabilindu-se linia de hotar. Din anul 1991 intimata a modificat linia de hotar și a încercat să demonstreze că nu s-a modificat linia de hotar. Arată că martorul audiat în cauză P. M. a arătat că între proprietățile părților a existat un gard de peste 40 de ani, ceea ce înseamnă că acel gard a fost ridicat în 1960, însă în 1991 a fost pronunțată hotărârea judecătorească. Arată că instanța de fond a omologat varianta 1 la raportul de expertiză însă dacă se coroborau probele administrate în cauză se observa faptul că obiecțiunile cu privire la modificarea bulumacilor este corectă, aspect reținut și de expert. Arată că instanța de fond trebuia să țină cont de părerea expertului care a spus că linia de hotar trebuia amplasată în interiorul terenului. Arată că laturile terenului sunt clar delimitate existând două proces soluționate irevocabil prin care acestea au fost stabilite. Arată că martorul D. G. a arătat în fața instanței de fond că între ultimul rând de vie și gard se putea trece cu un coș de struguri însă în prezent nu se mai poate trece. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata reclamantă prin apărător, solicită respingerea apelului. Arată că deși nu s-a formulat apel împotriva hotărârii de fond solicită admiterea acțiunii însă cu omologarea variantei 1 la raportul de expertiză. Arată că litigiile anterioare purtate între părți nu fac obiectul prezentei cauzei și în prezenta cauză probele relevante sunt cele două titluri de proprietate, dintre care titlul reclamantei este susținut de procesul verbal și schița anexă iar terenul apelantului nu este individualizat. Cu privire la litigiul purtat între părți în anul 1990 arată că suprafața revendicată de 3600 mp includea și suprafața de_ mp însă intimata nu a fost parte în acel litigiu. Arată că în mod corect prima instanță a omologat varianta 1 la raportul de expertiză întrucât dacă se omologa varianta 2 se ocupau 140 mp din terenul intimatei. Arată că se vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise în temeiul dispozițiilor articolului 260 din codul de procedură civilă raportat la dispozițiile articolului 146 din Codul de procedură civilă va amâna pronunțarea pentru data de 13.01.2015
DISPUNE
Amâna pronunțarea pentru data de 13.01.2015
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.01.2015
Președinte Judecător Grefier
E. M. O. C. D. L. I.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.174A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.01.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: E. M. O.
JUDECĂTOR: C. D.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanții pârâți I. M. și Ș. I. împotriva sentinței civile nr.804/31.01.2013, pronunțată de Judecătoria Corentu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. A., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 804/31.01.2013, Judecătoria Cornetu a admis acțiunea, privind pe reclamant D. A., și pe pârâții I. M., S. I., și a stability linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul format din punctele de contur B, C și T, conform variantei nr.1 a raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul A. V..
Împotriva sentinței civile nr. 804/31.01.2013, au formulat apel pârâții solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile nr. 804/31.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu; admiterea cererii de chemare în judecată formulată de D. A. și stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile conform variantei nr. 2 a Raportului de expertiză A. D., aceasta urmand a fi situată pe aliniamentul ce unește punctele 32-30-31 formată din laturile 32- 30 de 18,18 ml și latura 30-31 de 14,52 ml, individualizată conform schiței anexă nr. 2 la Raport linie de hotar care corespunde procesului verbal de executare nr. 473/11.03.1991 privind punerea în executare a sentinței civile nr. 1314/23.07.1990 a Judecatoriei sectorului Agricol I., pronunțată în dosarul nr. 1634/1990, hotarare judecatoreasca ramasa irevocabila prin Decizia civila nr. 1597/07.11.1990; obligarea reclamantei la plata, cheltuielilor de judecată generate de prezentul demers contencios atat cele efectuate la fond cat și cele ocazionate de prezentul recurs.
În motivare s-a arătat că instanța de fond admite cererea de chemare în judecată și stabilește linia de hotar în considerarea variantei 1 a raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul topo A. D. fără însă a corobora toate probele din dosar cu opinia expertului. Expertul topo propune 2 variante de grănițuire iar instanța de fond era obligată să analizeze întregul probatoriu administrat în cauză, precum și apărările noastre (cu privire la care judecătorul cauzei nu face nici o referire) și să se pronunțe în raport de toate probele administrate.
În opinia apelanților pârâți reclamanta a fost cea care, în anterioritate, a mutat gardul despărțitor aflat la limita de proprietate încalcandu-le astfel proprietatea. Reclamanta D. A. a încercat, în dovedirea acțiunii ca, prin martori și interogatoriu, să demonstreze că linia de proprietate care a fost stabilită în 1990 și care a fost recunoscută de reclamantă, este cea actuală. însă, declarația martorei P. M. nu poate fi luată în considerare în stabilirea hotarului potrivit liniei actuale fiind dovedit caracterul mincinos al acestei declarații. Astfel, audiată fiind în data de 30.11.2011, martora P. M. afirmă în mod mincinos următoarele: "cunosc că între părți, între proprietățile acestora există un gard de peste 40 de ani. Cunosc că paratul are acolo un rand de vie înaintea gardului. Gardul nu a ost mutat nici În stan a nici în dreapta de nici una dintre părți”
Apelanții au arătat că afirmația martorei este neadevărată întru cat în considerentele Deciziei civile nr. 1302/08.12.1995 a Curții de Apel București, hotarare judecătorească prin care s-a respins recursul declarat de parații S. și D., se arată următoarele: „și motivul de recurs privind greșita obligare la plata contravalorii gardului este neîntemeiat, întrucât, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 06 iunie 1990 de Poliția din satul C. și depus la fila 29 dosar fond – aceștia au desființat gardul de sârmă dintre proprietățile reclamantului și pârâtului S. G., fapt recunoscut și în fața organului de poliție.
depoziția martorului propus de către paratulȘtefan N. întărește ipoteză mutării gardului în interiorul terenului paratului.
Astfel, martorul D. G. arată următoarele: "știu că Între ultimul rand de viță de vie și acest gard se putea trece cu un coș cu struguri", "știu de la ginerele paratului că gardul ar fi fost dăramat de reclamantă", "in prezent știu că nu mai există gardul pe care îl știam eu": "arăt că Între ultimul rand de viță de vie și acest gard nu se mai poate trece" (nota ns: cu coșul/roaba de struguri)",
Astfel, afirmația instanței de fond potrivit căreia "linia actuală de hotar este cea care trebuie să delimiteze cele do-;;a proprietăți" nu corespunde probelor administrate în cauză.
depoziția martorului propus de către paratulȘtefan N. întărește ipoteză mutării gardului în interiorul terenului paratului.
Apelanții au mai arătat că, martorul D. G. arată următoarele: "știu că între ultimul rand de viță de vie și acest gard se putea trece cu un coș cu struguri", "știu de la ginerele paratului că gardul ar fi fost dărâmat de reclamantă", "in prezent știu că nu mai există gardul pe care îl știam eu. Arăt că între ultimul rand de viță de vie și acest gard nu se mai poate trece" (nota ns: cu coșul/roaba de struguri)",
Astfel, afirmația instanței de fond potrivit căreia "linia actuală de hotar este cea care trebuie să delimiteze cele două proprietăți" nu corespunde probelor administrate în cauză. În realitate linia de hotar există în prezent a fost stabilită de reclamantă, după ce aceasta a mutat gardul despărțitor.
S-a mai arătat că hotararea judecătorească este criticabilă întrucat instanța de fond trebuia să observe, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei faptul că proprietatea subsemnatului a fost delimitată conform titlului de proprietate și procesului verbal de executare a sentinței civile nr. 1314/1990. În aceste condiții trebuia ca instanța de fond să dea eficiență variantei nr. 2 a Raportului de Expertiză întocmit în cauză de expertul A. DoreI.
Gardul despărțitor/linia de demarcație între cele două proprietăți trebuia stabilită în conformitate cu actele de proprietate ale subsemnatului și hotărârile judecătorești anterioare pronunțate în contradictoriu cu parații D. A. și D. G. (puse în executare astfel după cum am arătat).
S-a precizat că linia de hotar aflată pe amplasamentul respectiv (si nu pe cel stabilit conform variantei 1 a raportului de expertiză) a fost recunoscută de reclamanta D. A. (prin autorul acesteia, S. G.) conform Procesului verbal de punere în executare nr. 471/11._, în care se arată următoarele: La stăruința reclamanților și conform sentinței de mai sus am trecut la punerea în posesie, dupa care apoi am declarat pus în posesie pe reclamantul Ș. N. și Ș. R. pe urmatoarele imobile și anume: cu suprafata de 3663 mp suprafata cu care au fost pusi in posesie reclamantii. Mentionam ca reclamantii au solicitat a se face masuratorile pe latura dinspre nord pe partea piritilor pe portiunea de 27 mi. astfel ca am determinat-o rin marcarea a 11 bulumaci ind lantati e linia despartitoare de altfel linia despatitoare ce era in litigiu initial.
În opinia pârâților sunt suficiente elemente ale situației de fapt care demonstrează că linia de hotar a fost mutată, nemaifiind cea stabilită în 1991, respectiv cea care a fost recunoscută fără obiecții de S. G., autorul reclamantei D. A., în considerarea sentinței civile nr. 1314/1990 și a procesului verbal de punere în executare nr. 473/11.03.1991. Numai astfel primesc explicație următoarele aspecte ale situației de-fapt:
a.Faptul că reclamanta afirmă în mod mincinos în acțiune că "actualul gard existent este semnul vizibil care a delimitat de zeci de ani aceste două proprietăți", cand în realitate S. G. a desființat gardul în iunie 1990;
b.Faptul că reclamanta a dorit ca și martorul său să testeze că nu s-ar fi mutat
niciodată linia de hotar, doamna P. M. arătand mincinos în raport de mențiuni1e din hotararea judecătorească amintită, faptul că "gardul există de 40 de ani și nu s-a mutat de nici una dintre părți", cand, în realitate, așa cum am arătat, a fost deființat de numitul S. G. ceea ce a determinat ca paratul Ș. N. să facă o plangere la poliție în iunie 1990 și ulterior să solicite și să obțină contravaloarea cheltuielilor de refacere a gardului de la S. G.;
c.Faptul că reclamanta l-a interogat pe paratul Ș. N. pentru a
demonstra că "nu a solicitat niciodată constatarea vreunui drept de proprietate împotriva subsemnatei ca pretins posesor" cand, în realitate există sentința civilă nr. 1314/1990 care hotarăște în contradictoriu cu parații S. și D. ca aceștia să îi lase în deplină proprietate și liniștită folosință reclamantului Ș. N. suprafața de teren de 2660 mp;
d.Faptul că, interogat fiind, paratul Ș. N., decedat între timp, și care la momentul interogatoriului era într-o stare de sănătate extrem de precară, nedeplasabil, dar perfect lucid, arată că delimitarea proprietăților nu se mai face printr-un gard de sarmă. Ș. N. spune, cu referire la gard, că "a fost, dar nu mai este" (răspuns la întrebarea nr. i la interogatoriul propus de reclamanta D. A.), acuzand-o pe reclamantă că a modificat linia de hotar dintre cele două proprietăți (răspunsul la întrebarea nr. 7) și cerandu-i "să dea gardul la loc unde a fost" (răspunsul la întrebarea nr. 8);
e.Faptul că expertul A. D. afirmă, în completarea la raport că "obiecțiunea la raport privind existența bulumacilor decat partial este corectă".
f.Ulterior expertul arată că "[olosința terenului de către reclamant la momentul cercetării la teren era bine definită". In aceste condiții instanța de fond trebuia să cenzureze afirmațiile expertului, fiind fără dubiu că nu putem discuta de o folosința "bine definită" în condițiile în care linia de hotar este desființată partial;
g.Faptul că, deși i-a fost pusă la dispoziție sentința civilă nr. 1314/1990 expertul A. D. nu afirmă în raport, deși trebuia, că linia de hotar propusă conform variantei 1 de grănițuire, și care, potrivit expertului corespunde cu "linia de hotar actuală" (chiar dacă "afirmația privind existența parțială a bulumacilor este corecta"), ar fi linia de hotar stabilită prin procesul verbal de executare silită a sentinței civile nr. 1134/1990 (h încheiat în 1991; Instanța de fond trebuia să observe aceste aspecte să nu dea eficiență variantei nr. 1 a raportului întocmit de expertul A. D..
h.Faptul că expertul A. D. arată că, „în varianta nr. 2 de grănițuire, linia de hotar va fi amplasată în interiorul terenului reclamantei” ceea ce reprezintă încă un indiciu că linia de hotar aflată in interiorul terenului paratului. a fost deplasata chiar de către reclamantă. cum de altfel afirmă și paratul în răspunsurile sale la interogatoriu și cum arată și martorul propus de acesta;
i.Faptul că, dorind probabil să inducă în eroare instanța de judecată, într-un înscris aflat la dosar, care se constituie anexă la Raportul de expertiză C. D., înscris intitulat "Linia de hotar dintre proprietățile părților, pe latura sudică, stabilită în funcție de titlu de proprietate nr._/12.11.1999 și a actelor de la dosar", Instanța de fond era datoare să observe că cineva, probabil reclamanta, a trasat o linie întreruptă la sud de proprietatea lui Ș. N.. Subliniem însă că această linie întreruptă a fost trasată în mod necorespunzător, intervenindu-se peste schița initială, într-o direcție greșită, întrucat, potrivit concluziilor Raportului de expertiză C. D.. această linie trebuia trasată la Nord, în interiorul terenului aparținand reclamantei D. A..
S-a mai arătat că instanța de fond era datoare să observe că reclamanta D. A. nu deține cadastru și intabulare, pe cand paratul Ș. N. și-a intabulat dreptul de proprietate întocmindu-se documentația cadastrală nr._/0.8.10..2002 de către expert V. N., care conține și Planul de amplasament și delimitarea corpului de proprietate-anexa 3 la Raportul de expertiză A. D., înscris care argumentează/susține propunerea expertului conform variantei nr. 2, de stabilire a liniei de hotra.
Astfel, potrivit propunerii de grănițuire înaintată de expert, "propunerea conform variantei nr. 2 a avut la bază respectarea formei geometrice și poziției geografice a terenului În suprafață de 2660. mp proprietatea paratului Ș. N. astfel cum este individualizat prin Planul de amplasament și delimitare a bunului imobil anexa nr. 3.
Instanța de fond era datoare să observe un aspect de netăgăduit, probat prin depunerea la dosar a hotărarilor judecătorești obținute de parat de-a lungul timpului: faptul că laturile terenului deținut de Ș. N. și moștenit de Ș. I. și I. M. sunt mult mai clare și bine individualizate decat cele ale terenului proprietatea reclamantei.
Faptul că terenul deținut în proprietate de către paratul Ș. N. este mult mai bine individualizat decat terenul proprietatea reclamantei D. A. (autor S. G.) este probat atat prin faptul că s-a efectuat documentație cadastrală cat și din perspectiva împrejurării că, în anterioritate, latura de sud a acestui teren (vecin C. P.) a fost stabilită prin hotarare judecătorească (sentința civilă definitivă și irevocabilă nr. 2687/ 08.10..2003 pronunțată de Judecătoria B. și proces verbal din 0.5.04.200.4 de punere în executare), ambele atașate dosarului cauzei.
Reclamanta D. A. a depus la dosarul cauzei un proces verbal de punere în posesie (anexa nr. 5 la Raportul de Expertiză A. D.) care (i) stă la baza variantei nr. 1 de granițuire propusă de expertul A. D.; (ii) conține o schiță pe verso, în baza căreia expertul A. D. a concluzionat că "există o dubla individualizare a terenului proprietatea reclamantei (nota ns: eronat trecut ca fiind "proprietatea paratei""), în sensul că acesta este reprezentat în aceeași formd geometrică din cadastru numărul 438 în poziția din cadastru, dar și cu o translatare/mutare mai la sud"; (iii) a determinat sugestia expertului de a se solicita o lămurire Primăriei;
În realitate, în sprijinul ideii că terenul proprietatea paratului este mai bine individualizat decat cel proprietatea reclamantei este și faptul că, sub aspectul dimensiunii laturii de est a terenului proprietatea reclamantei, există diferențe între valoarea inserată în schița anexă la procesul verbal de punere în posesie nr. 10/1999 unde se consemnează o latură a terenului de 14,76 și cea menționată în schița de pe verso-ul procesului verbal de stabilire a măsurătorilor din 2008 (anexa nr. 5) unde se consemnează o latură de 15,1 m
În drept au fost invocate disp. art. 3041 C. proc. Civ.
Prin întâmpinarea depusă la doar intimata reclamantă a solicitat respingere recursului arătând că faptul că recurenții nu sunt de acord cu modalitatea de grănițuire dispusă de către instanța de fond în baza probelor administrate, nu este un motiv de recurs întemeiat, care ar trebui să atragă netemeinicia sentinței atacate.
S-a mai arătat că pârâții acceptă necesitatea grănițuirii însă aceștia solicită ca aceasta să opereze într-o manieră agreată de ei deși nu au formulat cerere reconvențională în fața instanței de fond.
În opinia intimatei motivele de apel sunt neîntemeiate în raport de anexele 5 și 5 întocmite de Primăria C., prin care punerea în posesie a defunctului S. N. s-a realizat fără impedimente. Terenul astfel cum era identificat în titlul de proprietate, fiind identificat și la fața locului, potrivit anexei nr. 10 emisă de Primăria C. care confirmă faptul că nu a fost deplasat de pe vechiul amplsament, martorii audiați confirmând că linia de delimitare exista de peste 40 de ani, punct de reper fiind un trunchi de copac.
S-a mai arătat că decizia civilă nr. 1302/1995 a Curții de Apel București de care se prevalează pârâții privește o altă suprafață de teren de 385 mp, ., astfel că argumentele potrivit cărora declarațiile martorilor administrate în cadrului unui dosar ce a avut un obiect distinct prezentei cererii, se impun a fi înlăturate.
În drept au fost invocate prevederile art. 115 C. proc. Civ.
În ședința publică din data de 06.01.2015, Tribunalul a pus în discuție și a calificat calea de atac ca fiind apel.
Analizând apelului civil de față, Tribunalul constata că apelanții critică hotărârea primei instanțe sub aspectul stabilirii liniei de hotar conform variantei 1 a raportului de expertiră.
Cu privire la acest aspect al amplasamentului liniei de hotar reține că potrivit variantei 1 a raportului de expertiză linia de hotar ar fi stabilită pe aliniamentul actual, conform delimitării existente între terenurile în litigiu. Însă Tribunalul apreciază că această delimitare nu este în concordanță cu situație reală și cu suprafețele ce ar trebui ocupate de părți în raport de întreg materialul probator administrat în cauză.
Astfel, declarația martorului încuviințat intimatei reclamante urmează a fi înlăturată având în vedere că prin decizia civilă nr. 1302/08.12.1995 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 1611/1995 s-a reținut, cu putere de lucru judecat, faptul că gardul de sârmă dintre cele două proprietăți a fost desființat – constatarea fiind efectuată la nivelul anului 1990. De asemenea martorul D. G. a declarat că pe terenul autorului apelanților exista viță de vie și un gard de sârmă, că între ultimul rând de vie și gard se putea trece cu un coș de struguri, că în prezent nu mai există acel gard pe care îl știa ci unul de lemn și sârmă și că între ultimul rând de vie și gardul actual nu mai există loc de trecere.
Coroborând declarația martorului menționat anterior cu aspectele reținute cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1302/08.12.1995 Tribunalul apreciază că nu este justificată stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul actual, această linie nerespectând limitele proprietăților părților. Așadar, se impune stabilirea linie de hotar intre proprietățile părtilor în interiorul terenului intimatei reclamante, pe aliniamentul format din punctele de contur 32-30-31, conform variantei nr. 2 a raportului de expertiza tehnica intocmit de expert A. D., variantă ce respectă, de altfel, forma și poziție geografică a terenului autorului apelanților conform înscrisurilor depuse la dosar.
Pentru considerentele expuse va admite apelul și va schimba în parte sentința civilă apelată în sensul că va stabili linia de hotar intre proprietățile părtilor pe aliniamentul format din punctele de contur 32-30-31, conform variantei nr. 2 a raportului de expertiza tehnica intocmit de expert A. D..
Văzând dispozițiile art. 274 cod proc civ va obliga intimata reclamanta la plata către apelanți a sumei de 1519,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata – taxă de timbru, onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții pârâți I. M. domiciliat în București, ., nr. 16, ., ., și Ș. I. domiciliată în București, ., ., ., sector 3, ambii cu domiciliul ales la C.. Av. D. M. în București, ., ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.804/31.01.2013, pronunțată de Judecătoria Corentu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. A. domiciliată în București, .. 130-132, .. D, . procesual ales la Societatea Civiă de Avocați M. L. și Asociații în București, .. 12, ., ., sector 3.
Schimba in parte sentinta civila apelata in sensul ca:
Stabilește linia de hotar intre proprietățile părtilor pe aliniamentul format din punctele de contur 32-30-31, conform variantei nr. 2 a raportului de expertiza tehnica intocmit de expert A. D..
Obliga intimata reclamanta la plata către apelanți a sumei de 1519,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2015
Președinte Judecător Grefier
E. M. O. C. D. L. I.
Concept red. gref. L.I
Red. Jud: CD./2
Jud.fond :V. B. M. - Jud. /Cornetu
| ← Revendicare imobiliară. Hotărâre din 10-02-2015, Tribunalul ILFOV | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
