Grăniţuire. Sentința nr. 1609/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1609/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 25-06-2012 în dosarul nr. 71/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.71A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.06.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelantul reclamant R. G. împotriva sentinței civile nr.1609/21.04.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât BOȚOACA M. și intimatul intervenient B. G., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12.06.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, tribunalul a amânat pronunțarea pentru data de 18.06.2012, iar ulterior la 18.06.2012, cand in aceeasi compunere a hotarat urmatoarele:
TRIBUNALUL,
deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 30.10.2008 sub nr._, reclamantul R. G. a chemat in judecata pe parata B. M., solicitand granituirea proprietatilor situate in . si nr. 61, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Titlul de Proprietate nr._/18.07.1997, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru diferite suprafețe de teren care au aparținut autorului sau R. M., printre care și asupra terenului situat în T 23, P_ și_, nr 59, învecinat cu terenul proprietatea pârâtei, de la nr. 61 din com. Magurele, .> Reclamantul, dorind sa obțină număr cadastral pentru imobilul nr 59, a constatat că din documentațiile cadastrale rezultă suprapunere de teren intre cele doua fonduri invecinate, fapt care a condus la imposibilitatea realizării intabulării datorita liniei de hotar nedefinita. Cum nu a fost posibilă soluționarea amiabilă, a solicitat stabilirea liniei de hotar.
In drept, reclamantul a invocat dispozitiile art. 112 si urm., art. 274 C.p.c., art 584 C.civ..
In dovedirea cererii, reclamantul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, a probei cu martori, interogatoriul paratei, expertiza topo precum si orice alt mijloc legal de proba util cauzei care ar reieșii din dezbateri.
La data de 6.04.2011 in urma probelor administrate reclamantul si-a completat cererea solicitând obligarea paratilor la plata despagubirilor bănești aferente ocuparii terenului in suprafata de 117 m2.
Parata B. M. a formulat intampinare și cerere reconvențională prin care a solicitat grănițuirea proprietatilor; a aratat că nu a ocupat nicio parte din terenul aparținând reclamantului, astfel că acesta trebuie să–și clarifice situația parcelelor din titlul său de proprietate. Din contră în lipsa sa, în iulie 2008, reclamantul a edificat un gard despărțitor în lungime de 28,8 m al terenului său intravilan curți-construcții .-i respectă dreptul de proprietate, respectiv pârâta avea între casă și linia de hotar o distanță de 150 cm și reclamantul a trasat gardul, lăsându-i o distanță diminuată la 114 centimetri, situație față de care a solicitat obligarea reclamantului să demoleze gardul amplasat nelegal, pe cheltuiala sa.
În cauză, B. G. a formulat cerere de interventie in interes propriu si in interesul paratei, arătând că este coproprietar asupra terenului nr. 71, admisă în principiu,urmând ca procedura ce se va urma in acest dosar sa se realizeze in contradictoriu si cu intervenientul. S-a aratat că parații sunt de acord cu granituirea proprietarilor si pe cale reconvenționala au solicitat desființarea gardului edificat de reclamant, fără autorizație si fara acordul lor in măsura in care le încalcă dreptul de proprietate si să fie autorizați să-l demoleze pe cheltuiala reclamantului. In motivare paratii au arătat ca distanta dintre casa si lina de hotar s-a diminuat de la 150 cm la distanta de 14-120 cm.
In dovedire, aceștia au solicitat înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiza tehnica topografică.
Sub aspectul probatoriului au fost administrate: proba cu inscrisuri (Titlul de Proprietate nr._/18.07.1997 al reclamantului, contractele de vânzare cumpărare nr. 3342/1991și nr. 265/1995ale pârâtei, relații cf nr. 2955, nr. cadastral 2121, M., în care se află intabulat dreptul de proprietate aparținând pârâtei, plan de situatie vizat si semnat cu data de 29.05.1996, plan de incadrare in localitate vizat si stampilat de C.L. al . intabulare nr._/05.12.2006 pentru paratii-reclamanti), interogatorii reciproce si expertiza tehnica topografică, privind identificarea, măsurarea terenurilor conform actelor de proprietate si stabilirea liniei de hotar, dacă gardul existent respectă linia de hotar, efectuata de expert Manaș C. cu completarile de la data de 26.01.2011 fila 128 din dosar.
Prin sentința civilă nr.1609/21.04.2012, Judecătoria Cornetu a admis acțiunea în parte, a stabilit linia de hotar conform raportului de expertiză întocmit de expert C. Maneș, a omologat raportul de expertiză întocmit de expert C. Maneș, a admis cererea reconvențională, a dispus demolarea gardului din zidărie al reclamantului cu 0,07 m pe lungimea de 2890, a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând actele dosarului a reținut următoarele:
În cauză, reclamantul R. G. este proprietarul imobilului teren situat în comuna M., ., județul I., T 23, P_ și_ în suprafețe de 873 mp și 1982 mp, în baza titlului de proprietate nr._/1997.
Pârâții-reclamanți sunt proprietarii imobilului învecinat, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 265/1995, nr. 3342/1991 și certificatului de moștenitor nr. 739/1995 de pe Kilian V., teren în suprafață de 1000 mp situat în ., județul I., intabulat în CF nr. 2955 M., în favoarea pârâtei-reclamante cu suprafața din măsurători de 1046 mp.
În ceea ce privește proprietatea reclamantului, OCPI I. a respins recepționarea documentației cadastrale prin Încheierea nr._/2008, pe considerentul că există suprapunerea imobilului din T 23 P_,_ cu imobilul din T 23 P 49 număr cadastral 2121, proprietatea pârâtei.
În cauză, pe lângă administrarea probelor cu înscrisuri și interogatorii, în acest sens a fost realizată și expertiza tehnică topografică de către expert Manaș C., din care rezultă că proprietatea reclamantului, din măsurători, este de 2293 mp, iar în în actul dreptul de proprietate este de 2410 mp, iar proprietatea pârâtei în acte este în suprafață de 1000 mp și în teren este de 1355 mp și față de situația din teren (acte și documentații) expertul a propus ca linia de hotar prezentată în Anexa nr. 4, pe care instanța o va omologa.
Totodata instanta a avut in vedere dispoz.585 C.civ. potrivit carora „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa și tot proprietarul își poate îngrădi proprietatea”.
Pe cererea reconvențională, față de actele din care rezultă dreptul de proprietate și situația de fapt constatată prin expertiză, va dispune demolarea gardului de zidărie al reclamantului pe lungimea de 28,90 metri.
Din aceste considerente, în temeiul art. 480 rap. la art. 584 Cod civil, a admis atât cererea principală, în parte, cât și cererea reconvențională.
Împotriva sentinței civile nr. 1609/21.04.2012, a Judecătoriei Cornetu, a formulat apel reclamantul solicitând admiterea apelului, așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea totală a probatoriului, sau reținerea cauzei în vederea rejudecării pe fond.
I. - 1. În motivarea apelului reclamantul a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, conform art. 304 pct. 9 C. p.c. întrucât instanța de fond nu a ținut cont de cererea sa de repunere pe rol a cauzei, formulată prin concluziile scrise unde s-a arătat imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales. Astfel la termenul de judecată din data de 07.04.2011, instanța în loc să amâne cauza sau să acorde un alt termen pentru a se discuta cererea de completare a acțiunii civile, cerere depusă la data de 06.04.2011, prin registratură, a nesocotit această cerere.
A considerat apelantul reclamant că astfel instanța de fond a încălcat disp. art. 156 C. p.c întrucât putea să amâne cauza, pentru o situație temeinic motivată.
2. A mai arătat apelantul reclamant că deși în motivarea sentinței instanța reține faptul că s-a formulat o cerere de completare a petitului acțiunii la data de 06.04.2011 nu s-a pronunțat pe această cerere. A arătat apelantul reclamant că în cuprinsul cererii completatoare a solicitat ca pârâta și intervenientul să fie obligați să-l despăgubească în bani pentru suprafața de 117 mp care-i lipsesc din proprietate în condițiile în care pârâta și intervenientul au o suprafață de 355 mp în plus pentru care nu dețin acte.
3. A mai invocat apelantul reclamant că instanța nu a pus în discuție obiecțiunile formulate la raportul de expertiză tehnică imobiliară.
II. Cel de al doilea motiv de apel invocat de apelant privește faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, atunci când nu a pus în balanță faptul că are lipsă de teren pe partea din față a terenului și că în expertiza efectuată trebuia să se regăsească suprafața de 2410 mp conform titlului de proprietate și nu suprafața de 2293 mp. A mai susținut apelantul că tot prin expertiza efectuată s-a identificat în proprietatea pârâtei și a intervenientului suprafață 1355 mp în loc de 1000 mp.
A susținut apelantul reclamant că prin concluziile scrise depuse la dosar a arătat că există probleme de suprapunere a terenurilor și că așa cum a motivat și obiecțiunile formulate la raport îi lipsește suprafața de 117 mp, ceea ce se datorează faptului că pârâta și intervenientul au mărit excesiv suprafața la stradă.
A învederat apelantul că măsurătorile efectuate de expertul din cauză sunt greșite și că s-a solicitat instanței să pună în vedere expertului să aducă lămuriri și completări cu privire la această suprapunere.
Apelantul reclamant a evaluat diferența de teren de 117 mp la suma de 15.000 lei sumă care a solicitat să fie achitată de pârâtă și intervenient.
III. A susținut apelantul reclamant că instanța de fond nu s-a pronunțat pe capătul de cerere privind revendicarea de la pârâtă și intervenient a suprafeței de teren de 117 mp, prin acordarea de despăgubiri din partea acestora.
A mai invocat apelantul reclamant că prin răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză nu s-a lămurit problema legată de lipsa celor 117 mp, arătând că trebuie să se adreseze Comisiei Locale pentru această problemă. S-a invocat faptul că la efectuarea raportului de expertiză expertul a ținut cont de un plan amplasament a terenului proprietatea pârâtei de la nr. 71, . este schițat de mână și care este o anexă la certificatul de moștenitor și care nu este vizat de Primăria M..
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta și intervenientul au solicitat respingerea apelului și constatarea legalității și temeiniciei hotărârii instanței de fond.
Pârâta și intervenientul au arătat că toate criticile formulate de partea adversă sunt neîntemeiate. Arată că litigiul de față a durat aproape 3 ani și a avut 14 termene de judecată și la aproximativ ½ din aceste termene apărătorul reclamantului a fost prezent fiind suficient timp pentru ca reclamantul să poată formula toate cererile.
S-a susținut faptul că instanța a dat dovadă de răbdare, a admis obiecțiunile la primul raport de expertiză deși solicitate tardiv, reclamantul solicitând de fapt, obiective noi, față de cele solicitate inițial și la care expertul a răspuns.
Cu privire la completarea raportului de expertiză pârâta și intervenientul au arătat faptul că reclamantul nu a formulat obiecțiuni la acesta astfel încât instanța a decis scoaterea dosarului în pronunțare. Reclamantul a fost prezent personal la judecata în fond și nu a avut de formulat vreo cerere de amânare sau obiecțiuni la completarea la raportul de expertiză iar la dosarul cauzei nu s-a depus nici o dovadă cu privire la imposiblitatea de prezentare a apărătorului său ales.
Au mai arătat pârâta și intervenientul prin întâmpinarea că cererea de completare nici nu ar fi putut fi primită din punct de vedere formal, față de disp. art. 132 C. Pr. Civ. care limitează dreptul de modificare a acțiunii sau a formulării unor cererii noi. Din punct de vedere al dreptului substanțial, nu există text de lege, care să permită instanței să oblige pe pârât să plătească un preț pe un teren al reclamantului, decât în condițiile în care între cele două părți, direct sau indirect s-ar fi încheiat în prealabil vreun act juridic de vânzare, schimb. Au mai invocat pârâta și intervenientul, că în măsura în care recurentul persistă în această cerere el va trebui să timbreze la valoare, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel.
Pârâta și intervenientul au arătat că în opinia lor reclamantul are mai multe probleme cu conținutul titlului de proprietate, care nu este conform cu registrul cadastral al posesorilor, în titlu se menționează tarlaua 23, în vecinătate cu pârâta și intervenientul fiind doar pacelele_ și_, iar pacelele_ și_ având o altă locație.
În schimb în registrul cadastral al poesorilor, deși apar și parcelele_ în surafață de 482 m. p și_ în suprafață de 884 m.p. în total 1366 mp pacele ce nu sunt evidențiate în titlul de proprietate iar explicația lipsei unei suprafețe de 1366 mp nu poate fi decât eventuala înstrăinare.
S-a mai susținut că în registrul cadastral reclamantul figurează cu o suprafață de 428 mp. 416 mp,482 mp și 864 mp în total 2190 mp iar în titlul de proprietate suprafetele sunt de 1982 și 421 mp. adică un total de 2410 mp.
Prin întâmpinare pârâta și intervenientul au solicitat obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate disp. art. 312 alin. 1 teza II C.p.c..
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând apelul civil de față, Tribunalul constată următoarele:
In privința primului motiv de apel relativ la încălcarea dispoz. art.156 C.p.c. anume că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea de amânare a judecății pentru lipsa motivată a apărătorului reclamantului, respectiv asupra cererii acestuia de repunere a cauzei pe rol pentru a se discuta cererea completatoare depusa la data de 06.04.2012, tribunalul il apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele aspecte.
Din actele dosarului de fond reiese că la data de 06.04.2011 apărătorul reclamantului R. G. a depus prin serviciul registratură două cereri identice, înregistrate separat, prin care solicita amânarea judecății si acordarea unui nou termen întrucât se află in imposibilitatea prezentării la termenul din 07.04.2011 deoarece avea un deces in familie si la data de 07.04.2011 urma să aibă loc înmormântarea. Nu au fost depuse la acel moment înscrisuri in susținerea cererii.
Din cuprinsul încheierii de ședință rezultă că la termenul de judecată din 07.04.2011 când au avut loc si dezbaterile pe fond s-a prezentat reclamantul personal care nu a solicitat amânarea judecății pentru lipsa apărătorului.
In lipsa unei solicitări exprese a părții de amânare pentru lipsa apărătorului si in condițiile in care aceasta a apreciat că își poate susține singură pretențiile, tribunalul constată că este neîntemeiată prima critică apelantului in sensul că instanța de fond nu a discutat amânarea si nu a dat eficiență dispoz. art.156 C.p.c..
Este neîntemeiată critica apelantului potrivit căreia instanța de fond avea obligația de a se pronunța asupra cererii de completare a acțiunii. Astfel, se constată că tot la data de 06.04.2011 reclamantul a depus prin serviciul registratură o cerere completatoare prin care a solicitat mărirea obiectului cererii, in baza art.132 al.2 pct.2 C.p.c., respectiv obligarea pârâților să îl despăgubească pe reclamant cu suma de 15.000 lei reprezentând c/val terenului de 117 mp, acaparat de parata si intervenient. S-a arătat că oportunitatea de mărire a petitului acțiunii printr-o cerere de revendicare nu a cunoscut-o până la răspunsul dat de expertul topograf la obiecțiuni, nu a putut gândi la momentul introducerii acțiunii civile asupra faptului că îi lipsește o suprafață in curte, iar pentru edificarea noii cererii se impun noi măsurători. In susținerea cererii reclamantul a depuse taxa judiciară de 10 lei.
La aceeași dată, reclamantul a depus si obiecțiuni la completarea raportului de expertiza, obiecțiuni ce au fost respinse ca neîntemeiate in ședința publica din data de 07.04.2011 după ce au fost puse in discuția contradictorie a părților.
Potrivit art.132 al.1 C.p.c. la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii (…) in acest sens instanța dispune amânarea pricinii si comunicarea cererii modificate paratului in vederea facerii întâmpinării. Conform pct.2 al art.132 al.2 C.p.c. cererea nu se socotește modificată si nu se va da termen ci se vor trece in încheierea de ședința declarațiile verbale făcute in instanța când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii.
Tribunalul constată că cererea depusă de apărătorul reclamantului la data de 06.04.2011, fara ca partea să se prevaleze de această petiție in ședința publică nu este in spiritul ultimelor dispoziții, întrucât reclamantul și-a completat pretențiile cu un capăt inform, sub aspectul obiectului (revendicare sau pretenții), neîntemeiat in drept si netimbrat corespunzător, cu toate că avea cunoștința despre suprapunerea existentă intre proprietățile in litigiu încă de la formularea acțiunii, făcând vorbire si depunând înscrisuri in acest sens.
Ca atare, susținerea apelantului in sensul că instanța ar fi lăsat nesoluționată cererea completatoare, care nu a fost făcută cu respectarea dispoz art.132 al.1 C.p.c, este neîntemeiată.
Nici argumentul ca instanța de fond ar fi trebuit să repună cauza pe rol in vederea discutării cererii completatoare nu este justificat deoarece instituția repunerii pe rol reglementată de art.151 C.p.c. intervine atunci când judecătorul constată că unele împrejurări de fapt sau de drept au rămas nelămurite, or in speță, reclamatul si-a completat acțiunea cu un nou petit la ultimul termen de judecată printr-o cerere depusă prin registratură, dar fara a fi susținută in fața instanței.
Având in vedere aceste aspecte, coroborat cu faptul că in referatul grefierului de ședința nu se află nicio mențiune privind depunerea unei cereri completatoare de către reclamant si faptul că partea personal deși prezenta la dezbateri nu a făcut nicio susținere cu privire la o astfel de petitie, Tribunalul apreciază că instanța de fond s-a pronunțat in mod corect doar asupra cererilor cu care a fost legal investită conform art.112 C.p.c., motiv pentru care va respinge ca nefondat si al treilea motiv de apel.
Tribunalul constată că in mod legal si temeinic instanța de fond a stabilit linia de hotar dintre proprietăți așa cum a fost propusă de expert in anexa 4 la raportul de expertiza topografică.
Astfel, expertul a explicat ca neînțelegerile dintre părți vizează amplasarea liniei de hotar intre curtea reclamantului si cea a paratei, pe lungimea gardului de zidărie, in timp ce hotarul pentru . gradina este recunoscut de părți, fiind marcat cu țăruși de lemn si de fier si natural, prin 2 duzi si un soc. La stabilirea traseului hotarului marcat de gardul de zidărie expertul a avut in vedere schița prezentată de parata cu privire la deschiderea terenului la stradă, precum si faptul reclamantul a edificat acest gard in anul 2006 fara acordul vecinilor si fara obținerea unei autorizații de construire impuse de Legea nr.50/1991.
Potrivit art.584 C.civ, in cadrul acțiunii in grănițuire părțile trebuie să producă dovezi pentru stabilirea traseului pe care urmează să se fixeze semnele exterioare dintre fondurile învecinate, fara a fi obligate a dovedi însăși existenta dreptului asupra porțiunilor de teren pentru care se stabilește hotărnicia.
Tribunalul observă ca cel de-al doilea motiv de apel invocat de reclamant vizează faptul că expertiza nu a lămurit lipsa celor 117 mp din proprietatea sa, in condițiile in care partea nu a investit instanța cu o acțiune in revendicare ci cu una cea a vizat strict grănițuirea proprietăților.
Raportat la prevederile art.129 al.6 C.p.c. tribunalul constata că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii deduse judecății, respectiv grănițuire, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiat si al doilea motiv de apel.
Pentru toate aceste argumente, în temeiul art.296 C.p.c., va fi respins ca nefondat apelul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant R. G. domiciliat în Oraș M., sat Vârteju, ., județ I. împotriva sentinței civile nr.1609/21.04.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă BOȚOACA M. domiciliată în București, ., nr. 8, ., ., sector 5 și intimatul intervenient B. G. domiciliat în București, ., nr. 8, ., ., sector 5 ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2012.
Președinte Judecător
M. E. A. D.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-26.06.2012
Red. Jud: A.D./5ex/31.08.2012
Jud.fond :D. L.– Jud Cornetu
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 183/2012. Tribunalul ILFOV | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1605/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
