Grăniţuire. Sentința nr. 1903/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1903/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 559/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 02 FEBRUARIE 2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - E. V.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul P. D. împotriva sentinței civile nr.1903/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații C. G., P. G., P. I., P. S., având ca obiect „grănițuire”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul, prin avocat si intimații, prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelantul, prin avocat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, trimiterea cauzei spre rejudecare, in vederea refacerii raportului de expertiza. Arata ca expertiza poate conduce la stabilirea granițelor și le si stabilește. Motivul pentru care instanța de fond nu a validat expertiza a fost faptul că este nevoie de rectificări pe toate laturile. Astfel ca pe latura principala exista o diferența majora de 141 mp in plus față de ceea ce arată actele de proprietate. Este evident ca granița trebuie mutată conform celor reținute in raportul de expertiza. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimații, prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat. Potrivit art.560 din Coul Civil, de acțiunea in grănițuire profită proprietarii terenurilor învecinate. Arata ca nu exista la dosarul cauzei un înscris care sa ateste calitatea de proprietar a unui drept real, motiv pentru care solicită respingerea apelului. Cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Amana pronuntarea la data de 09.02.2015.
Pronuntata in sedinta publica, azi 02.02.2015.
Președinte, A. D. | Judecător, E. V. | |
Grefier, M. R. |
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 09 FEBRUARIE 2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - E. V.
GREFIER - M. R.
În aceeași compunere și pentru aceleași motive, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
TRIBUNALUL,
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Amana pronuntarea la data de 16.02.2015.
Pronuntata in sedinta publica, azi 09.02.2015.
Președinte, A. D. | Judecător, E. V. | |
Grefier, M. R. |
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.559A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16 FEBRUARIE 2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - E. V.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul P. D. împotriva sentinței civile nr.1903/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații C. G., P. G., P. I., P. S., având ca obiect „grănițuire”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 02.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru 09.02.2015, ulterior la data de 16.02.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 01.08.2012 sub nr._, reclamantul P. D. a chemat în judecată pe pârâții C. G., P. G., P. I., P. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească granițele dintre terenul proprietatea sa, situat în comuna Moara Vlăsiei, . nr. 290, județ I., și proprietățile învecinate ale pârâților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că locuiește în imobilul situat în comuna Moara Vlăsiei, . nr. 290, județ I., compus din teren în suprafață de 1.639 mp (cvartal 24, parcelele 898, 899 și 890) și construcție, înscrise la rolul fiscal și pentru care plătește impozit.
Ca urmare a cererii formulate de reclamant în vedere emiterii Ordinului Prefectului, în temeiul Legii nr. 18/1991, pentru terenul indicat, în suprafață de 1.639 mp, s-a dispus întocmirea documentației necesare, ocazie cu care s-au efectuat și măsurători pentru identificarea terenului și a dimensiunilor acestuia. Măsurătorile efectuate au condus la obținerea unei suprafețe totale a trenului de doar 1.510 mp, în loc de 1.639 mp cât figurează la rolul fiscal.
Ulterior, s-au efectuat măsurători ale proprietăților pârâților C. G., P. G. și P. I., în urma cărora a reieșit că terenurile acestora sunt mult superioare celor indicate în actele de proprietate.
Reclamantul a mai precizat că în anul 2009 au mai fost efectuate măsurători în urma cărora a rezultat o suprafață de 1.528 mp, moment în care vecinul său, P. S., a refăcut gardul despărțitor, iar în urma ultimei măsurători efectuate a rezultat suprafața de 1.510 mp, toate acestea în condițiile în care reclamantul este înscris la rolul fiscal și plătește impozit în fiecare an pentru suprafața de 1.639 mp.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, expertiză tehnică de specialitate, precum și orice altă probă a cărei necesitate are reieși din dezbateri.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei, următoarele înscrisuri, în copie: schiță, plan de situație, chitanță plată impozit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 560 C.civil.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, însă au depus la dosarul cauzei acte de proprietate.
Prin sentința civilă nr.1903/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de reclamantul P. D..
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța a reținut următoarele:
Grănițuirea presupune stabilirea liniei de hotar care desparte două proprietăți vecine și reprezintă o acțiune prin care proprietarul unui teren poate cere vecinului său să stabilească hotarul dintre proprietăți atunci când el nu este marcat prin semne vizibile sau când, deși este marcat, semnele de hotar sunt contestate.
Art. 5 alin. 2 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil prevede că noul cod civil se aplică și efectelor viitoare ale situațiilor juridice privind raporturile de proprietate, dacă acestea subzistă și după . acestui cod (s.n. 01.10.2011), astfel că acțiunea de față, va fi analizată din perspectiva disp. art. 560, respectiv art. 563 C. civ. (2011).
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1949/23.06.2006(f. 51-53), pârâții P. G. și P. I. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului format din suprafața de 827 mp și construcții, situat în .. I., cvartal 24, parcele 992 și 993, cu număr cadastral 1447, între vecinii din planul de amplasament și delimitare: la nord, P. V.-lat. 17,32 ml+13,43 ml; la sud, DS 1018-lat. 28,91 ml; la est, E. R.-lat. 26,45 ml; la vest P. D.-lat. 30,26 ml.
Pârâtul P. S. a dobândit dreptul de proprietate, conform contractului de vânzare-cumpărare de la filele 68-69, asupra imobilului compus din teren intravilan categoria de folosință curți construcții în suprafață de 861 mp, situat în . nr. cadastral_, conform încheierilor nr._/12.11.2012 și nr._/22.11.2012, eliberate de OCPI I., cu vecinătățile: la nord DJ 191, la est-E. R., la sud-P. C. și la vest P. C.
Conform titlului de proprietate nr. 8485/10.06.1994(f. 78), pârâtului C. G., în calitate de moștenitor al defunctului C. D. i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 6250 mp, situat în . Moara Vlăsiei.
Reclamantul P. D. nu a depus acte de proprietate, menționând în cererea de chemare în judecată faptul că a formulat o cerere în vederea emiterii Ordinului Prefectului, în temeiul Legii nr. 18/1991, pentru terenul în suprafață de 1639 mp, ocazie cu acre s-a procedat și la efectuarea de măsurători pentru identificarea terenului și a dimensiunilor acestuia.
În cauză s-a efectuat și un raport de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie filele 84-93.
În raportul de expertiză tehnică, expertul cu specialitatea topografie a menționat că reclamantul nu a prezentat acte de proprietate în formă autentică sau titlu de proprietate pe teren. Proprietatea aflată în posesia acestuia se identifică în baza registrului agricol existent al comunei Moara Vlăsiei, . fiind asupra terenului din cvartal 24, parcelele 988, 989, 990. Din aceasta rezultă ca fiind declarată o suprafață impozabilă de 1643 mp. Adresa poștală a imobilului este Șoseaua Eroilor nr. 292. Ca urmare a demarării etapelor necesare emiterii Ordinului Prefectului, conform Legii nr. 18/1991 s-a constatat neconcordanța între suprafața din rolul agricol și cea reieșită la măsurători.
Expertul a mai precizat că suprafețele trecute în rolul agricol s-au făcut fie pe baza unor acte existente, măsurători empirice, care nu au fost precise, sau pe baza declarațiilor deținătorilor, astfel putând rezulta diferențe între situația reală din teren și cea înscrisă în acel registru.
În conformitate cu art. 6 alin. 6 Cod civil, temeiul de drept al acțiunii în grănițuire îl constituie art. 560 Cod civil. Ca și vechea reglementare, textul consacra un drept subiectiv real și o obligație corelativă de a face, ambele cu caracter de reciprocitate – create de vecinătate – în temeiul cărora proprietarul sau orice persoana care are un drept real asupra unui fond limitrof poate pretinde vecinului său fixarea liniei comune de hotar ce separa fondurile învecinate respective si marcarea acesteia prin semne materiale.
Pe cale de consecința, trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe în acțiunea în grănițuire are ca premisa verificarea identității hotarului actual (determinat prin semnele exterioare, în măsura în care exista) cu cel primordial si nu are ca finalitate decât restabilirea, daca este cazul, a situației de fapt existente la data generării situației de vecinătate.
Instanța nu poate stabili, pe baza întregului material probator administrat în prezenta cauză, care sunt limitele proprietății reclamantului, care nu are un titlu de proprietate, nu are documentația cadastrală necesară promovării unei astfel de acțiuni. În lipsa unui titlu de proprietate în care să se precizeze suprafața de teren, limitele și vecinătățile, a unor schițe, planuri de amplasament, extrase de carte funciară, terenul al cărui posesor este reclamantul nu poate fi identificat încât să se procedeze la fixarea liniei comune de hotar, nu se poate identifica dacă pârâții ocupă sau nu o parte din terenul reclamantului, pentru a se putea stabili linia de hotar între proprietățile părților.
În consecință, instanța a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., întrucât reclamantul a căzut în pretenții, instanța a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâți, în cuantum de 400 lei, constând în onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P. D. solicitând admiterea recursului si in principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond in vederea refacerii raportului de expertiza.
În motivarea cererii, recurentul a arătat ca instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea că nu poate stabili, pe baza materialului probator administrat, care sunt limitele proprietății subsemnatului. Astfel, in condițiile in care instanța de fond nu se considera edificată cu privire la prezenta cauză, nu numai că avea posibilitatea, dar și trebuia să dispună repunerea pe rol a cauzei și administrarea de noi probe care să conducă la deslușirea cauzei sub toate aspectele sale.
Instanța de fond nici nu a observat actele relevante existente la dosarul cauzei și, în special, Planul de încadrare în zonă ce constituie anexă la Raport. Potrivit acestui Plan, suprafața de teren ocupată de subsemnatul se întindea până la calcanul casei ocupate de pârâtul C. G.. Insă, de neînțeles este motivul pentru care nici măcar expertul nu a dat eficiență acestui Plan, deși l-a considerat relevant pentru întocmirea Raportului, anexându-l la lucrarea realizată.
Dimpotrivă, expertul a fost mai preocupat să găsească o justificare pentru a nu deranja proprietatea acestui pârât, deși aceasta este mai mare Cu 141 mp, in condițiile in care terenul ocupat de subsemnatull este mal mic cu 115 mp (diferența dintre suprafața de 1639 mp din acte suprafața de 1524 mp rezultată după modificarea graniței cu pârâții P. Schiv G. și P. I. și cu pârâtul P. S.).
Astfel, expertul totuși stabilește, pe baza unui raționament absolut discutabil și neținând seama de Planul de încadrare în zonă, că limita existentă este cea corectă și că nu se impune retrasarea acestei limite în așa fel încât terenul subsemnatului reclamant să aibă suprafața din acte, situație în care terenul pârâtului C. G. ar fi avut oricum o suprafață mai mare decât cea înscrisă în Titlul său de proprietate (întrucât suprafața lipsă de 115 mp este mai mică decât excedentul de suprafață de 141 mp)
Instanța de fond nu a apreciat a fi necesară elucidarea acestei chestiuni, de importanță majoră în economia cauzei, dispunând respingerea Obiecțiunilor formulate de subsemnatul, deși și a obiecțiunii formulate sub aspectul mai sus arătat.
In aceste condiții, instanța de fond a validat, în mod indirect, un raționament extrem de discutabil al expertului desemnat, prin care s-a menținut o situație de fapt caracterizată de lipsa unei suprafețe din terenul ocupat de subsemnatul și de existența unui surplus minim a proprietăților Învecinate pe 2 laturi și a unui surplus major a celei de-a 3-a proprietăți (a pârâtului C. G.), surplus mai mare decât lipsa suprafeței reclamată de către subsemnatul.
Mai mult, nici acolo unde situația era clară, instanța de fond nu a apreciat în sensul celor ce au reieșit din cuprinsul Raportului de expertiză. Astfel, nici în ceea ce privește hotarul cu proprietatea pârâtului P. S., instanța de fond nu a dispus aducerea situației de fapt în concordanță cu cea de drept.
Aceeași a fost situația și în ceea ce privește hotarul cu proprietatea pârâților P. G. și P. I., unde retragerea hotarului ar fi condus la obținerea unei identități între ceea ce acești pârâți stăpâneau în drept cu ceea ce stăpâneau în fapt.
Totul în condițiile în care suprafața de teren ocupată de subsemnatul reclamant este în mod evident mai mică, iar toate proprietățile cu care se învecinează sunt mai mari, culminând cu proprietatea pârâtului C. G. care în fapt este mai mare cu 141 mp fată de ceea ce deține în drept, adică cu aproape 20% mai mare.
In dovedirea cererii,proba cu înscrisuri, precum și orice altă probă a cărei necesitate va reieși din dezbateri.
În drept, cererea a fost întemeiata pe disp. art.304 ind.1 C.pr.civ.
La data de 24.11.2014, intimații au depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefundat si fără temei, cu menținerea sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării, intimații au arătat ca potrivit dispozițiilor art. 560 Cod Civil, "proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta". Așadar, prin operația grănițuirii se urmărește determinarea prin semne exterioare a hotarului dintre fondurile vecine ce aparțin unor proprietari (titulari) diferiți, față de care grănițuirea este, pe de o parte, o obligație reală de a face propter Tem, iar pe de altă parte, privită exclusiv din punctul de vedere al celui care o solicită, un atribut esențial al dreptului real. Textul de lege face referire la "proprietar" ca titular al acțiunii în grănițuire, calitate pe care recurentul, în dosarul de fond, domnul P. D., nu a dovedit-o. Mai mult decât atât, singurele acte depuse de către acesta în dovedirea pretențiilor sale sunt: certificatul de rol fiscal emis de către Primaria Moara VIăsiei și un certificat de autorizare a efectuării construcției, emis de către executant ing. M. C., acte care nu fac dovada calității de proprietar, moștenitor sau posesor conform prevederilor art. 560 Cod Civil. Deși în practica judiciară s-a statuat și s-a apreciat faptul că se recunoaște și în favoarea unui alt titular de drept real aceasta "servitute naturală" (grănițuirea), învederează faptul că reclamantul nu a făcut dovada faptului că este posesor și nici titularul unui drept real.
Certificatul de rol fiscal depus la dosarul cauzei nu constituie un act de proprietate, ci dovedește doar faptul că pentru terenul indicat s-au achitat impozitele, acesta având doar o putere declarativă, iar emiterea acestui certificat se face doar pe baza declarației persoanei interesate.
Au mai arătat intimații ca de acțiunea în grănițuire profită doar proprietarii fondurilor învecinate, grănițuire în sine fiind delimitare și se face pe baza datelor conținute în titlurile de proprietate ale părților. Neexistând la dosarul cauzei dovada calității sale de proprietar sau titular al altui drept real, sentința civilă pronunțată de către judecătoria B. este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile legale în materia acțiunii în grănițuire.
Referitor la critica adusă sentinței civile nr. 1903/22.05.2014, pronunțată de către Judecătoria B. în sensul că instanța trebuia să repună cauza pe rol, să solicite și să administreze alte înscrisuri pentru a pronunța sentința civilă, face precizarea faptului că "orice persoană care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească" . Astfel, regula este aceea că cel care afirmă ceva înaintea unei instanțe are sarcina de a dovedi susținerea făcută. Întrucât recurentul este cel care a sesizat instanța de judecată acestuia îi revine sarcina de a-și dovedi pretenția dedusă judecății, și nu instanței de judecată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe disp. art.308 alin.2 C.proc.civ.
Examinând apelul formulat prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 560 Cod civil proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănituire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare.
Prin urmare, pentru realizarea acestei operatii juridice este necesar dobândirea calității de proprietar. În cauză apelantul P. D. arată că locuieste în imobilul situat în co. Moara Vlăsiei, . compus din teren în suprafată de 1639 mp și constructie, fără a indica modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză, proprietatea apelantului reclamant s-a identificat în baza registrului agricol existent al comunei Moara Vlăsiei ca fiind terenul din cvartalul 24, parcelele 988,989, 990 mentionându-se că suprafetele au fost determinate în baza unor măsurători empirice sau pe baza declaratiilor deținătorilor numai cu scopul impunerii fiscale.
Apelantul nu deține acte de proprietate având numai posesia terenului care are o suprafată de 1511 mp .
Prin operatia grănițuirii se urmărește determinarea prin semne exterioare a hotarului dintre fondurile vecine ce apartin unor proprietari diferiti;se urmărește asadar trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe ca urmare a verificării identității hotarului actual cu cel primordial.
Or, din continutul raportului de expertiză tribunalul reține că la nord proprietatea este limitată prin gard de lemn, vechi, la est e materializată prin gard metalic, gard nou cu vecinul P. S. între punctele 37 și 18 și gard vechi cu vecinii P. G. și P. I. între punctele 18,14,13,10.49,48 și 4, la sud proprietatea este materializată prin gard vechi iar la vest proprietatea este delimitată de vecinul C. G. prin gard de plasă .
Rezultă asadar că există semne exterioare de hotar ce au o vechime de peste 30 de ani existând o identitate între hotarul actual și cel primordial.
Împrejurarea că apelantul are în posesie o suprafată mai mică decât cea trecută în registrul agricol nu poate conduce la modificarea limitelor proprietăților învecinate câtă vreme nu a făcut dovada existenței dreptului de proprietate.
Critica apelantului referitoare la împrejurarea că instanța de judecată nu a solicitat alte înscrisuri de la Comisia locală de fond funciar este nefondată având în vedere că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, reclamantul având îndatorirea de a proba solicitarea sa.
În același sens, motivul de apel vizând necesitatea refacerii raportului de expertiză este nefondat câtă vreme apelantul nu a făcut dovada nici în cadrul căii de atac că situația juridică a imobilului posedat s-a schimbat, respectiv nu a făcut dovada că este titular al dreptului de proprietate.
Față de toate aceste motive, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, tribunalul va respinge apelul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul P. D. cu domiciliul ales la Cabinet de avocat A.-I. D. din ., . sentinței civile nr.1903/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații C. G. cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat C. A. M., în București, ., sector 2, P. G. cu domiciliul in . Moara Vlăsiei, ., nr. 31, P. I. cu domiciliul in . Moara Vlăsiei, ., nr. 31, P. S. cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat C. A. M., în București, ., sector 2 ca nefondat.
Obliga apelantul la plata către fiecare intimat a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 16.02.2015.
Președinte, A. D. | Judecător, E. V. | |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R-
Red. Jud: V.E/4ex/21.04.2015
Jud.fond :B. A. L.– Jud B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 616/2015.... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 722/2015. Tribunalul ILFOV → |
|---|
