Grăniţuire. Sentința nr. 3935/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3935/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-09-2012 în dosarul nr. 85/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.85/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.09.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: L. I.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelanții-reclamanți J. E.-G. și J. C., împotriva sentinței civile nr.3935 din 21.11.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_, în contradictoriu cu intimații-pârâți N. C. și N. E., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta reclamantă J. C. personal și asistată de apărător ales, apelantul reclamant J. E. G. reprezentat de apărător ales lipsind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 18.06.2012 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică un exemplar al acesteia fiind comunicat apelanților reclamanți și un exemplar intimaților pârâți, după care,
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Apelanții reclamanți prin apărător, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Cu privire la primul capăt de cerere având ca obiect grănițuire arată că instanța de fond în mod nelegal și netemeinic l-a respins întrucât linia de hotar reprezentată de vechiul amplasament trebuia stabilită de instanță. Solicită admiterea acestui capăt de cerere și schimbarea în tot a sentinței civile în sensul stabilirii liniei de hotar așa cum rezultă din raport de expertiză efectuat în dosar. Solicită obligarea intimaților pârâți să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 2,462 mp și la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Cornetu, reclamantii J. E. si C. au solicitat in contradictoriu cu paratii N. C. si E., stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietatile, obligarea paratilor sa contribuie la la cheltuielile de constructie a gardului, si obligarea acestora sa lase in deplina proprietate si posesie terenul acaparat..
Se arata ca reclamantii sunt proprietarii imobilului teren si casa dobandit prin act de vanzare cumparare 3276/2005,.
Ulterior paratii au dobandit de la aceiasi vanzatori imobilul invecinat si de atunci parata sustine ca o portiune din terenul acestora ii apartine.
Actiunea se intemeiaza pe art.584,585,592,600 Cciv ,au fost depuse inscrisuri in sustinerea actiunii taxa de timbru.
Prin intampinare paratii au solicitat respingerea actiunii, aratand ca fostii proprietari au efectuat lucrarile de cadastru si delimitari de hotar pentru cele doua loturi vecine, intre care a existat si un gard despartitor distrus partial de reclamanti in 2010. Au fost depuse inscrisuri de catre parati.
A fost incuviintata pentru parti proba cu inscrisuri interogatoriu testimoniala si expertiza.
.Potrivit art.584.cciv.”orice proprietar poate obliga pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite de a sa”.
In cadrul actiunii in granituire,partile trebuie sa produca dovezi pentru stabilirea traseului pe care urmeaza sa se fixeze semnele exterioare dintre fondurile invecinate, fara a fi insa obligate a dovedi insasi existenta dreptului asupra portiunilor de teren, pentru care se stabileste hotarnicia.
In practica judiciara s-a decis in mod constant ca dreptul la actiune,semnifica posibilitatea unui proprietar sau orice persoana ce este titularul unui drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului sau, restabilirea hotarului ce separa fondurile invecinate si marcarea acestora prin semne materiale vizibile.
Prin sentința civilă nr.3935 din 21.11.2011, judecătoria Cornetul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel judecătoria Cornetu a reținut următoarele:
Din declaratia martorului reclamntilor, M. I., reiese ca: “intre proprietati exista gard la momentul cand acestia au cumparat; reclamantii au dorit refacerea gardului pe fundatia existenta; parata a crezut ca fundatia se va face pe terenul sau; martorul nu a vazut ca paratii sa fi ocupat din terenul reclamantilor; gardul deviaza spre fundul curtii pe o lungime de 3 metri intrand pe terenul reclamantilor si nu este facut la 90 de grade.”
Prin raspunsul la interogatoriu, parata recunoaste existenta gardului despartitor intre cele doua proprietati; si recunoaste ca nu este de accord cu vechiul amplasament al gardului.
In cauza afost efectuata expertiza de specialitate, prin care s-a constatat ca gardul a existat la momentul achizitionarii imobilelor de ambele parti; linia sinuoasa a acestuia nu este rezultatul actiunii vreunei parti ci este un element topografic.
In consecinta se constata de catre instanta ca linia de hotar exista intre parti asa cum a fost identificata si de catre expert,iar reclamantii nu fac in nici un fel dovada ca paratii le-ar fi incalcat proprietatea.
In ceea ce priveste solicitarea privind obligarea paratilor la plata cheltuielilor de granituire, acesta apare ca neantemeiat, deoarece proprietarul terenului invecinat nu este indreptatit sa ridice un gard a carui valoare sa impovareze pe celalat vecin daca acesta nu a consimtit la ridicarea gardului, in conditiile in care gardul exista la data cumpararii imobilelor, precum si in schitele cadastrale ale ambelor parti.
Împotriva sentinței civile nr. 3935 din 21.11.2011, au formulat apel reclamanții solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței primei instanțe și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului apelanții reclamanți au arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică arătând că au dovedit că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat. sub nr. 3276 din 09.12.2005 de Biroul Notarilor Pubfici· Asociați R. Herbay și R. D. Baldan, au achiziționat imobilul situat în comuna P., ..1A (fost nr.1), județul I., imobil compus din teren în suprafață de 269,35 mp și construcția C1 cu o suprafață de 84,48 mp edificată pe acesta imobilul, având numărul cadastral 1261/1, a fost dezmembrat din imobilul cu numărul cadastral 1261 în baza actului de lotizare autentificat sub nr.1316/13.07.2005 de NP N. V. R.. Ulterior, pârâții N. C. și NIT Ă E. au achiziționat imobilul învecinat, de la același vânzător.
Au mai arătat apelanții reclamanți că renovând imobilul proprietatea lor, au dorit să refacem și gardul despărțitor dintre cele două proprietăți, aflat în stare de degradare. Deși respectaseră reglementările în vigoare și obținuseră toate autorizațiile și aprobările necesare pârâții au declarat că îi să facem gardul numai dacă îl mută cu 80 cm înspre proprietatea lor, motivul invocat de pârâtă și afirmat cu ocazia luării interogatoriului fiind acela că nu se poate deschide ușa de la mașina parcată în curte dacă gardul este refăcut pe actualul amplasament.
Au mai arătată apelanții reclamanți că s-a efectuat o expertiză topografică extrajudiciară care a fost depusă la dosar și din care reiese că nu au intrat pe proprietatea învecinată ci din proprietatea lor lipsește o suprafață de 0,35 mp față de actul de vânzare cumpărare și documentația cadastrală.
Susțin apelanții reclamanți prin cerere de recurs că expertiza în cauză a identificat fără dubii imobilele și amplasamentul liniei de hotar, consemnând poziția lor de a finaliza gardul pe amplasamentul fundației și poziția pârâților care doresc mutarea acestuia în interiorul proprietății reclamanților. Au mai susținut apelanții reclamanți că în urma măsurătorilor efectuate a reieșit o suprafață de 266,888 mp față de 269,35 mp din actele de proprietate. din actele de proprietate.
Apelanții reclamanți au arătat că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea ca neîntemeiată, întrucât acțiune în grănițuire presupune o linie de hotar necontestată, identificată și trasată în urm ansamblului probator administrat în cauză, chiar dacă aceasta ar fi linia vechiului amplasament, fapt statuat și de Curtea Supremă de Justiție în sentința civilă nr. 713/15.03.1992.
S-a mai susținut prin cererea de apel că în mod greșit și în contradicție cu disp. legale, respectiv art. 592 C. Civil, instanța a dispus respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea pârâților să contribuie cu jumătate la cheltuielile de construcție a zidului despărțitor dintre curțile imobilelor.
În dovedirea cererii de apel a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri, martori și orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
În drept au fost invocate disp. art. 282 și următoarele C. pr. Civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 09.04.2012, intimații pârâți au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Cu privire la stabilirea liniei de hotar intimații pârâți au arătat că pentru ambele proprietăți au fost efectuate atât lucrări cadastrale cât și delimitări în ceea ce privește linia de hota de același specialist topo, la solicitarea fostului proprietar al celor două loturi de teren, lucrări cadastrale care nu au fost contestate vreodată. Au mai susținut intimații pârâți că nici o expertiză topografică din cele două efectuate nu a stabilit care sunt cel 2 puncte de limitare a terenului și care este linia dreaptă dintre ele.
Cu privire la capătul de cerere prind obligarea lor la plata a jumătate din cheltuielile de construcție a zidului despărțitor, intimații pârâți au arătat că între cele două proprietăți a existat un zid despărțitor, zid care a fost distrus parțial de către reclamanți fără acordul lor și fără a mai edifica ceva în loc. S-a mai susținut că în cursul anului 2012, apelanții reclamanți au reconstruit bucata de gard.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și proba cu expertiza topografică.
Analizând apelul prin prisma criticilor invocate, tribunalul îl va admite pentru următoarele argumente:
Prin cererea de apel este criticată hotărârea primei instanțe pentru motive de nelegalitate și de netemeinicie în privința modului în care instanța de fond a apreciat probatoriul administrat în cauză.
Tribunalul constată că prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților, obligarea pârâților la a contribui cu jumătate din cheltuielile de construcție a zidului despărțitor precum și revendicarea terenului în suprafață de 2,462 m.p..
În cuprinsul raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit în cauză au fost identificate terenurile proprietatea părților, stabilindu-se că suprafețele înscrise în documentația cadastrală corespund cu cele constatate la teren cu unele diferențe care sunt acceptate în toleranțele tehnice impuse de normative. Prin urmare, având în vedere această constatare a expertului, instanța apreciază ca fiind neîntemeiate pretențiile apelanților în ceea ce privește revendicarea suprafeței de teren de 2,462 m.p.. Referitor la aspectul neprezentării pârâtului N. E. la interogatoriu, aceasta nu echivalează în toate cazurile cu o mărturisire deplină, ci instanța o poate aprecia ca fiind doar un început de dovadă în folosul părții potrivnice, însă în această situație este necesar a se corobora cu ansamblul materialului probator administrat în cauză, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Este întemeiată în schimb critica apelanților conform căreia prima instanță nu a soluționat capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar dintre imobilele proprietatea părților.
Potrivit art. 584 C. civ. în vigoare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa. Acțiunea în grănițuire este admisibilă chiar dacă există hotare, dar acestea nu au fost stabilite prin convenția părților sau prin hotărâre judecătorească.
În cauză s-a întocmit un raport de expertiză în specialitatea topografie, iar în planul de amplasament și delimitare a imobilului anexat răspunsului la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză (f. 47) sunt prezentate amplasamentele proprietăților părților din prezenta cauză, precum și linia de hotar.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la a contribui cu jumătate din cheltuielile de construcție a zidului despărțitor, instanța reține că potrivit art. 592 și 600 din Codul civil în vigoare la data nașterii raportului de drept, cheltuielile pentru edificarea zidului despărțitor sunt în sarcina tuturor coproprietarilor. În același timp, instanța reține că apelanții – reclamanți nu au depus la dosarul cauzei înscrisuri care să probeze cheltuielile efectuate cu edificarea gardului despărțitor, astfel încât acest capăt al cererii de chemare în judecată este neîntemeiat.
Prin urmare, în temeiul prevederilor art. 296 C. pr. civ., va fi admis apelul declarat, va fi schimbată în parte sentința apelată și se va admite capătul de cerere având ca obiect grănițuire, urmând a se stabili linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 3-4-5-6-7-8 din planul de amplasament și delimitare, anexă la completarea la raportul de expertiză topografică efectuată în apel.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul prevederilor art. 274 alin. 1 și 276 C. pr. civ., vor fi obligați intimații – pârâți la plata către apelanții – reclamanți a sumei de 1.279 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate de către apelanții – reclamanți la prima instanță și în apel, sumă corespunzătoare pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții-reclamanți J. E.-G. domiciliat în P., ., nr. 1A, județ I., J. C., domiciliată în P., ., nr. 1A, județ I. împotriva sentinței civile nr.3935 din 21.11.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_, în contradictoriu cu intimații-pârâți N. C. domiciliată în P., ., nr. 1C, județ I. și N. E. domiciliat în P., ., nr. 1C, județ I.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Admite capatul de cerere privind granituirea.
Stabilește linia de hotar pe aliniamentul punctelor 3-4-5-6-7-8 din planul de amplasament si delimitare, anexa la completarea la raportul de expertiza topografica (efectuată in apel).
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Obliga intimatii-parati sa plateasca apelantilor-reclamanti suma de 1.279 lei reprezentand cheltuieli de judecata la fond si apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2012.
Președinte Judecător
M. E. A. D.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.09.2012
Red. Jud: M.E./4ex
Jud.fond :F. A. L.– Jud Cornetu
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 986/2012. Tribunalul ILFOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 507/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
