Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 02-04-2012, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 02-04-2012 în dosarul nr. 248/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 248 R
Ședința publică de la 02 Aprilie 2012
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE L. C. C.
JUDECĂTOR E. M. O.
JUDECĂTOR G. N.
GREFIER M. P. M.
Pe rol judecarea recursului civil formulat împotriva sentinței civile nr. 4583 pronunțată la data de 26.09.2011 de Judecătoria B., privind pe recurenții S. G., S. D. F. în contradictoriu cu intimații T. M., P. C. P.-S. U., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul S. G. personal, lipsă fiind recurentul S. D. F. și intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Recurentul S. G. personal, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 402 lei.
Instanța, pune în discuție excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei comunei Petrăchioaia – serviciul urbanism, invocată de intimată prin întâmpinare.
Recurentul S. G. personal învederează că intimata nu a contestat dreptul său de proprietate și că nu trebuia să se judece în contradictoriu cu Primăria Petrăchioaia – serviciul de urbanism.
Instanța, deliberând asupra excepției lipsei capacității de folosință invocată de intimată prin întâmpinare, constată că această excepție a fost soluționată de instanța de fond prin încheierea de ședință din data de 11.04.2011 prin admiterea acesteia, hotărârea pronunțată nu a mai fost comunicată Primăriei comunei Petrăchioaia – serviciul de urbanism, astfel necontestându-se modul de soluționare, sens în care se reține că Primăriei comunei Petrăchioaia – serviciul de urbanism nu are calitate de parte în calea de atac.
La interpelarea instanței, recurentul S. G. personal învederează că nu are alte cereri de formulat, prealabile probelor.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Recurentul S. G. personal solicită proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați 2 martori.
Instanța, deliberând asupra probei solicitate de recurent, în temeiul art. 305 Cod proc. civilă o respinge ca inadmisibilă.
La interpelarea instanței, recurentul S. G. învederează că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond.
Recurentul S. G. personal solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 25.11.2010 sub nr._, reclamanții S. G. și S. D. F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA C. PETRĂCHIOAIA-S. U. și Ț. M., constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare a dreptului de proprietate asupra terenului și asupra construcției edificate în anul 1992 pe terenul situat în .;obligarea Primăriei comunei Petrăchioaia să emită documentele necesare intabulării în cartea funciară a proprietății și prin accesiune și asupra construcției edificate pe acest teren de S. G..
În motivarea cererii reclamanții au arătat că la data de 12.05.1992, s-a încheiat între părți antecontractul de vânzare-cumpărare sub forma unui înscris autentificat cu nr. 2278 la notariatul de Stat al Sectorului Agricol I., prin care pârâtul Ț. M., în calitate de promitent vânzător, s-a obligat să le vândă reclamanților în calitate de beneficiari cumpărători, în indiviziune, terenul în suprafață de 1.500 mp, situat în ., în schimbul prețului de 50.000 lei vechi, ce a fost achitat integral la data încheierii antecontractului, urmând ca la momentul obținerii titlului de proprietate să se încheie actul autentic de vânzare - cumpărare.
În drept au fost invocate disp.art.492-494 c.civ.
În susținerea cererii au depus la dosar un set de înscrisuri(filele 4-11).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 300 lei + 1557 lei și timbru judiciar de 3 lei +5 lei.
La data de 16.02.2011 pârâta Primăria C. Petrăchioaia-S. U. a formulat întâmpinare,a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Petrăchioaia și lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ț. M. și pe cale de consecință respingerea cererii ca neîntemeiată și nefondată.
În drept au fost invocate disp.art.115-118 c.p.c.,137 c.p.c.
În ședința publică de la 11.04.2011 a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Petrăchioaia- S. U..
Sub aspectul probatoriului,în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4583/26.09.2011 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată și s-a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța reține că, la data de 12.05.1992, s-a încheiat între părți antecontractul de vânzare-cumpărare sub forma unui înscris autentificat cu nr. 2278 la Notariatul de Stat al Sectorului Agricol I., prin care pârâtul Ț. M., în calitate de promitent vânzător, s-a obligat să le vândă reclamanților în calitate de beneficiari cumpărători, în indiviziune, terenul în suprafață de 1.500 mp, situat în ., în schimbul prețului de 50.000 lei vechi, ce a fost achitat integral la data încheierii antecontractului, urmând ca la momentul obținerii titlului de proprietate să se încheie actul autentic de vânzare - cumpărare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ț. M., aceasta se va respinge ca neîntemeiată. Astfel, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în cadrul raportului juridic dedus judecății. Întrucât pârâtul Ț. M. a avut calitatea de promitent vânzător al bunului imobil care face obiectul cauzei de față, calitatea sa procesul pasivă este pe deplin justificată.
Pe fondul cauzei, instanța apreciază cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată. Astfel, una dintre condițiile necesare pentru încheierea valabilă a contractului de vânzare – cumpărare este aceea ca vânzătorul să fie proprietar al lucrului vândut, întrucât acesta se obligă să transmită proprietatea bunului. În cauză, reclamanții nu au făcut această dovadă, în condițiile în care sarcina probei le revenea, conform art. 1169 C. civ.. De altfel, în cuprinsul antecontractului încheiat s-a stipulat expres că încheierea valabilă a contractului de vânzare – cumpărare va avea loc în momentul în care pârâtul va obține titlul de proprietate.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, întrucât reclamanții nu au făcut dovada că pârâtul este proprietar al bunului care a făcut obiectul promisiunii de vânzare – cumpărare, în baza art. 1073 și 1077 C.civ, se va respinge ca neîntemeiată cererea de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
În privința capătului de cerere având ca obiect accesiunea imobiliară artificială, instanța reține că potrivit art. 492 C. civ., orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește contrariul. Textul de lege enunțat, prevede așadar în favoarea proprietarului terenului prezumția că acesta este cel care a edificat și construcția situată pe acel teren. Este însă necesar a se dovedi mai întâi proprietatea asupra terenului. Or, după cum s-a arătat mai sus, reclamanții au dovedit doar că sunt beneficiari ai unei promisiuni de vânzare asupra unui teren, iar nu și ai calității lor de proprietari.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții au formulat recurs.
În motivarea cererii de recurs se arată că instanța de fond a apreciat eronat în considerente, faptul că nu a făcut dovada susținerii cererii de chemare în judecată, deoarece a îndeplinit toate obligațiile stabilite de instanță în sarcina lor la termenele de judecată, conform art. 1169 C.civ., inclusiv procedura de citare a pârâtului prin publicitate. Hotărârea a fost pronunțată cu interpretarea greșită a Antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2278/12.05.1992 la Notariatul de Stat al Sectorului Agricol,I., conform căreia nu ar fi avut calitatea de proprietari. Calitatea de proprietari ai terenului în suprafață de 1500 mp nu a fost contestată, ci a fost recunoscută explicit de Primăria comunei Petrăchioaia.
Pârâta Primăria Petrăchioaia prin Primar a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
în motivarea întâmpinării se arată că recursul este formulat de către recurenți numai împotriva sentinței civile nr. 4538/26.09.2011, in condițiile in care prin încheierea de ședința din data de 11.04.2011, instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale de folosința a Primăriei C. P.-S. U.. Prin aceasta încheiere a fost admisa excepția invocata si a fost respinsa cererea formulata împotriva Primăriei comunei P.-serviciul urbanism, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara capacitate procesuală. In conformitate cu dispozitivul acestei hotărâri, încheierea de ședința din 11.04.2011, era atacabila cu recurs odată cu fondul cauzei, or, recursul recurenților nu vizează si aceasta hotărâre ci, numai sentința civila pronunțata in cauza.
Capacitatea procesuala de folosința reprezintă aptitudinea unei persoane dea avea drepturi si obligații pe plan procesual, ori potrivit art. 41 Cod Proc.Civ., "poate sta in judecata orice persoana care are capacitatea de folosinta a drepturilor sale ", cu exceptia prevazuta de alin. 2 al aceluiasi articol, care permite chemarea in judecata a asociatiilor sau societatilor lipsite de personalitate juridica, in calitate de parate, daca au organe proprii de conducere.
Capacitatea procesuala de folosinta nu este astfel decat aplicatiunea pe plan procesual a capacitatii civile de folosinta definita de art. 5 din Decretul 31/1954 ca fiind" capacitatea de a avea drepturi si obligatii" iar pentru persoanele morale aceasta capacitate se dobandeste de la infiintare cand dobandeste personalitate juridica conform art. 29 din Decretul 31/1954 dupa distinctiile prevazute in art. 33 din acest act normativ. .
Potrivit art. 77 din Lg. 215/2001 privind administratia publica locala, " P. este o structura functionala alcatuita din primar, Viceprimar si secretarul unitatii administrativ-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului". În consecinta P. C. P.-Serviuciul U. fiind o institutie fara personalitate juridica nu poate participa in nume propriu la circuitul juridic si, nefiind subiect distinct nu poate sta in judecata in nume propriu, indiferent de obiectul litigiului. Totodata potrivit art. 20 si 21 alin. 1 din acelasi act normativ numai autoritatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cea care are personalitate juridica si, deci, capacitate de folosinta, este unitatea administrativ-teritoriala reprezentata de primar.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor invocate tribunalul constată că recursul este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs prin care se invocă faptul că instanța de fond ar fi apreciat eronat în considerente faptul că recurenții – reclamanți nu au făcut dovada susținerii cererii de chemare în judecată, având în vedere că aceștia au îndeplinit obligațiile stabilite de instanță în sarcina lor la termenele de judecată inclusiv procedura de citare a pârâtului prin publicitate, tribunalul constată că acest motiv nu poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 C.p.civ. Cu toate acestea în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 304 indice 1 C.p.civ. potrivit cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Așa fiind, tribunalul constată că acest motiv vizează acea parte din considerente care se referă la faptul că recurenții – reclamanți nu au făcut dovada calității de proprietar a intimatului – pârât Ț. M., asupra terenului în suprafață de 1500 mp e face obiectul cauzei.
Din probele administrate la instanța de fond nu reiese faptul că intimatul – pârât este proprietarul terenului pentru care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de actul autentic.
Recurenții – reclamanți aveau obligația să facă dovada calității de proprietar a intimatului – pârât prin invocarea și prezentarea în fața instanței a unui titlu de proprietate în acest sens, dovadă care nu a fost făcută așa cum a reținut și instanța de fond, acesta fiind și motivul pentru care a fost respinsă cererea de chemare în judecată.
Referito la al doilea motiv de recurs prin care se invocă faptul că instanța de fond nu a încuviințat proba cu doi martori, și acesta este neîntemeiat.
Astfel, la termenul de judecată din data de 19.09.2011 instanța de fond a acordat cuvântul pe probe, iar recurenții – reclamanți au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiză de specialitate, nefiind solicitată proba cu doi martori așa cum se susține în motivele de recurs.
În ceea ce privește al treilea motiv de recurs prin care se susține interpretarea greșită a antecontractului de către instanța de fond, în sensul că recurenții – reclamanți nu au calitatea de proprietari al terenului în suprafață de 1500 mp, și acesta este nefondat.
Astfel, antecontractul de vânzare cumpărare nu reprezintă titlul de proprietate, acest înscris având doar valoarea unei promisiuni de vânzare cumpărare, prin intermediul căreia promitentul vânzător s-a obligat să vândă recurenților – reclamanți (promitenți cumpărători) terenul în suprafață de 1500 mp în momentul în care promitentul vânzător va intra în posesia titlului de proprietar.
Așa fiind, interpretarea dată de instanța de fond antecontractul de vânzare cumpărare în sensul că acest înscris, chiar autentic, nu reprezintă titlul de proprietate, este corectă.
Totodată faptul că Primăria C. Petrăchioaia nu a contestat calitatea de proprietari invocată de recurenții – reclamanți, este lipsit de relevanță, atâta timp cât aceștia nu au depus la dosarul cauzei un titlu de proprietate.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 312 C.p.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
Referitor la plata taxei de timbru de către recurenții – reclamanți, având în vedere că aceștia au achitat prima tranșă, iar prin încheierea de ședință din data de 05.03.2012 a fost încuviințată cererea formulată de recurentul – reclamant S. G. de achitare eșalonată în două rate a taxei de timbru în cuantum de 802,5 lei, în vederea achitării diferenței de 401,25 lei, tribunalul, în aplicarea dispozițiilor art. 21 indice 2 din Legea 146/1997, va comunica încheierea din data de 05.03.2012 pentru darea în debit a recurentului – reclamant S. G., către Administrația Financiară a C. Petrăchioaia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții S. G., S. D. F. în contradictoriu cu intimații T. M., P. C. P.-S. U., împotriva sentinței civile nr. 4583 pronunțată la data de 26.09.2011 de Judecătoria B., ca nefondat.
Dispune comunicarea încheierii din data de 05.03.2012 pentru darea în debit a recurentului S. G., referitor la suma de 401,25 lei, către Administrația Financiară a comunei Petrăchioaia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2012
Președinte, L. C. C. | Judecător, E. M. O. | Judecător, G. N. |
Grefier, M. P. M. |
M.M. 18 Aprilie 2012
Red. Jud. N.G. – 15.05.2012 – 2 ex.
| ← Rezoluţiune contract. Hotărâre din 02-04-2012, Tribunalul ILFOV | Contestaţie la executare. Hotărâre din 02-04-2012, Tribunalul... → |
|---|
