Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 320/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 320/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 320/2014
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 320R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04 FEBRUARIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - C. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta F. M. împotriva sentinței civile nr.2672/15.04.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata ., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, prin avocat, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află la al II lea termen de judecată, stadiu procesual recurs, precum și faptul ca recurenta nu a suplimentat timbrajul cererii cu taxa judiciara de timbru de 169 lei, după care:
Recurentul prin avocat depune la dosarul cauzei dovada suplimentării timbrajului, respectiv taxa judiciara de timbru de 170 lei.
Nemaifiind alte cereri prealabile, tribunalul acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Recurentul prin avocat solicită proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În baza dispozițiilor art.167 coroborat cu art.305 C.proc.civ, încuviințeaza pentru partea recurenta proba cu înscrisuri, apreciind-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul prin avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea in tot a sentinței civile recurate, iar pe fondul cererii, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Sentința de fond este nelegala in ceea ce privește aspectele procedurale cât și in ceea ce motivarea acesteia. Arata ca orice obligație a intimatei pârâte a fost obținuta doar cu ajutorul instanțelor judecătorești. Face referire la spete similare, sentințe pronunțate de aceeași instanța, in care acțiunile au fost admise. Cu cheltuieli de judecata. De asemenea arata ca este imposibil sa folosească calea daunelor cominatorii pentru îndeplinirea efectiva a obligația, atâta vreme cât obligația de a vinde a pârâtei a fost obținuta pe cale judecatoreasca. Mai arată și că nu înțelege rațiunea pentru care a fost admisă în cauza proba cu expertiza in specialitatea construcții. Depune chitanță nr.38/18.11.2013 reprezentând contravaloare onorariu de avocat.
Tribunalul reține cauza in vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea introdusa pe rolul Judecatoriei Cornetu, reclamantul F. M., a solicitat in contradictoriu cu parata ., sa se pronunte o hotarare ce tine loc de act autentic de vanzare-cumparare, pentru camera 16 in suprafata de 39,99mp, cota parte din suprafetele comune ale imobilului si cota parte din terenul aferent.
Se arata ca prin sentinta civila 258/2008, irevocabila prin decizia 611/2010, parata a fost obligate sa incheie un contract de vanzare cumparare pentru camera 16, in conditiile legii 85/1992. Se arata ca deși are o hotărâre irevocabila, in ciuda insistentelor, nu a reusit sa cumpere imobilul . Cererea se întemeiază pe legea 85/1992. Au fost depuse inscrisuri.
Prin intampinare, parata solicita respingerea aratand ca prin sentinta civila 258/2008, irevocabila prin decizia 611/2010,nu exista nici o solicitare in sensul de a vinde si terenul aferent constructiei.
Au fost incuviintate proba cu inscrisuri, si expertiza de evaluare a imobilului.
Prin sentința civilă nr.2672/15.04.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._ a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul F. M. ca neintemeiata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Sentinta civila 258/2008, prin care parata a fost obligate sa-i vanda reclamantului imobilul camera 16, nu este un antecontract, astfel ca reclamantul nu poate cere sa se pronunte o hotarare ce tine loc de act authentic, nefiind indeplinite conditiile unui contract sinalagmatic prin care, (fiecare parte este tinuta sa-si respecte obligatia asumata, in speta promitentul vanzator sa procure actele necesare si eventual sa lase posesia bunului ce face obiectul antecontractului. Pe de alta parte promitentul comparator are obligatia de a da pretul convenit in modalitatea aleasa de parti. In virtutea acestui contract, partea care si-a indeplinit obligatia, are posibilitatea sa solicite instantei de judecata fie obligarea partii adverse sa aduca la indeplinire obligatia asumata, fie sa solicite rezilierea sau rezolutiunea antecontractului).
Pentru situatia din speta de fata reclamantul are la indemana obligarea paratei la plata daunelor cominatorii pentru neandeplinirea obligatiei, pana la momentul vanzarii efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul F. M. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate si trimiterea ei spre rejudecare, iar in subsidiar, modificarea in tot a sentinței recurate si pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulate si obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, recurentul a arătat că hotararea pronunțata este nelegală intrucat nu indeplineste dispozițiile art.261 pct.5 si 7 C.proc.civ, respectiv nu sunt consemnate concluziile formulate de părți, motivarea hotărârii nu cuprinde motivele de fapt și de drept, dispozitivul hotararii nu cuprinde mentiunea privind calea de atac si termenul in care aceasta putea fi exercitata.
A mai arătat ca hotărârea pronunțata este netemeinica si nelegala urmând a proceda la modificarea ei in tot si pe fond admiterea acțiunii, omologarea raportului de expertiza, obligarea recurentului plata prețului si hotărârea data sa tina loc de contract de vanzare cumparare intre parti.
A mai arătat si ca varianta oferita de instanța prin motivare in sensul de a se uza de calea daunelor cominatorii pana la îndeplinirea efectiva a obligației este imposibila de realizat atât timp cat obligatia de a vinde a paratei a fost obținuta numai pe cale judecătoreasca, respectiv sentinta 258/2008 a Judecatoriei Cornetu.
Un alt aspect care trebuie avut in vedere este pretul care ar fi trebuit achitat si care nu putea fi calculat decât in doua moduri: fie printr-o negociere directa intre parti ( lucru imposibil de realizat având in vedere ca nici eu si nici avocata mea nu am reusit de-a lungul anilor sa trecem de poarta societatii ) fie având la baza o expertiza extrajudiciara realizata de mine si care ulterior sa fie însușita de către parata lucru la fel de imposibil avand in vedere ca existau discutii si opozitii cu privire la vanzarea cotei parti indivize din terenul de sub cladire precum si pretul acestuia pentru care nu existau indici fixati de legea 85/1992 si DL 61/1990 varianta de calcul fiind aceea a pretului de piata lucru care ar fi nascut controverse si discutii interminabile.
Ori, in acest context, singura varianta care a rămas a fost aceea a instanței de judecata care prin intermediul probelor administrate si cu ajutorul unei expertize tehnice de specialitate omologate, sa impună prețul de vânzare care ulterior sa fie achitat fără posibilitatea unor opoziții din partea paratei, lucru care s-a si întâmplat in celelalte dosare cu același obiect, camere din incinta imobilului respectiv, situate in ., .> A menționat faptul ca in celelalte dosare soluționate in acest fel prețul a fost achitat prin oferta de plata, in baza sentințelor judecătorești nerecurate, cu mijlocirea executorului judecătoresc.
Presupunând ca instanța a observat faptul ca printre alte temeiuri juridice au fost invocate si prevederile art. 111 Cod proc. Civ, acest lucru nu este de natura sa duca la netemeinicia acțiunii, aceasta având obligația si posibilitatea de a da calificarea legala si corecta a cererii.
Mai mult, in conformitate cu dispozițiile legale instanța poate pronunța o hotărâre care sa tina loc de contract autentic de vânzare cumpărare prin intermediul căreia sa se execute in natura obligația, care sa constituie titlul reclamantului suplinindu-se astfel consimtamantul debitorului obligației de a transmite dreptul, in condițiile in care a fost dovedita de-a lungul timpului reaua credința cu care debitoarea a sfidat hotărârea judecătoreasca care a stat la baza promovării prezentei acțiuni si care poarta semnătura aceleiași magistrate care a motivat sentința recurată in prezent.
In acest context este inexplicabila decizia instanței de a încuviința probatoriul constând in efectuarea unei expertize tehnice de specialitate - disciplina construcții - prin care s-a evaluat imobilul si terenul de sub clădire cat timp in motivare nu găsim argumente pentru care aceasta proba a fost admisa si ulterior înlăturata.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.304 si urm. din C.proc.civ.
În dovedirea cererii, recurenta a solicitat proba cu înscrisuri.
Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
In recurs au fost administrate inscrisuri noi de catre recurent.
Analizând recursul civil de fata prin prisma criticilor invocate Tribunalul îl apreciază ca fiind fondat si îl va admite pentru următoarele considerente:
Prima critica a recurentului in sensul ca hotărârea primei instanțe nu îndeplinește cerințele art.261 pct.5 si 7 C.p.c este neîntemeiata. Astfel, din cuprinsul sentinței reies motivele de fapt si de drept ce au condus la soluția de respingere a acțiunii. Neindicarea căii de atac in dispozitivul hotărârii nu este de natura a aduce vreo vătămare in condițiile art.105 alin.2 C.p.c. întrucât legea este cea care stabilește hotărârile ce pot fi apelate/recurate precum si condițiile de exercitare a cailor de atac, nicidecum judecatorul.
Este insa întemeiata cea de-a doua critica adusa de recurent.
Astfel prima instanța a apreciat ca obligația stabilita in sarcina paratei prin hotărâre judecătoreasca, de a vinde reclamantului imobilul nr.16 nu poate constitui un antecontract, astfel ca promitentul-cumpărător nu poate solicita pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare ci are la dispoziție introducerea unei acțiuni prin care sa ceara obligarea paratei la plata de daune cominatorii pana la îndeplinirea obligației.
In fapt, tribunalul retine ca parata a fost obligata sa vândă reclamantului camera nr.16 din com. J., . nr.45 (fost 33A), . jud. I. in condițiile Legii nr.85/1992 prin sentinta civila nr.258/04.02.2008 pronunțata de Judecătoria Cornetu in dos nr._, rămasa irevocabila prin respingerea recursului.
Raportat la aceasta hotărâre, intimatei-parate îi revenea obligația de a vinde imobilul in conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/1992 si ale Decretului – lege nr.61/1990, acte normative ce prevăd dreptul locatorului de a dobândi prin cumpărare locuința ce ocupa (daca nu este de intervenție) iar corelativ, obligația proprietarului de a vinde. Mai mult, art.7 din Legea nr.85/1992 stabilește ca evaluarea si vânzarea locuințelor constituite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat se vor face in condițiile Decretului-lege nr.61/1990.
Prin expertiza tehnica judiciara in specialitatea construcții si evaluare imobiliara efectuata in fata primei instantei de către expertul M. V., s-a stabilit, prin raportare la prevederile Legii nr.85/1992, o valoare totala de 9307 lei pentru apartamentul (camera) nr.16 situat la etj. 1 al construcției cu regim de inaltime parter + 1 etaj din . nr.45 (fosta 33 A) ., . compus din 2 incaperi, cu o suprafata totala utila de 39,99 mp, împreuna cu o cota indiviza de 13,58 mp din suprafata utila totala .), si cu o cota indiviza de 30,20 mp, din terenul de sub construcție (f.60-67).
Din extrasele de carte funciara, declaratia societatii intimate-parate si inscrisurile aflate la filele 5-36 dosar fond, reiese ca imobilul – camera nr.16 si terenul de 486,79 mp aferent caminului de nefamilisti in care se afla respectiva camera, se afla in proprietatea ..
In drept, tribunalul are in vedere dispozițiile:
- art.1073 C.civ. de la 1864 (aplicabil având in vedere data pronunțării hotărârii din 2008), potrivit carora creditorul are dreptul de o dobândi indeplinirea exacta a obligației si in caz contrar are dreptul la dezdăunare, respectiv art.1077 C.civ potrivit caruia nefiind indeplinita obligatia de a face, creditorul poate sa fie autorizat de a o aduce el la indeplinire, cu cheltuiala debitorului;
- art.7 din Legea nr.85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, conform caruia: „Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi.De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condițiile prevederilor alin. 1 și cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere și locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut regiilor autonome, instituțiilor și societăților cu capital de stat, mixt sau privat, care și-au încetat existența după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat. Locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut societăților cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condițiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a prețului și de exceptare de la vânzare, prevăzute în Legea nr. 112/1995. Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992. Art. 1 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.Beneficiază de prevederile alin. 1 și chiriașii care nu sunt angajații unităților proprietare. Locuințele de intervenție, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazării personalului unităților economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplinește activități sau funcții ce necesită prezența, permanentă sau în caz de urgență, în cadrul unităților. Aceste locuințe nu se vând. Unitățile economice sau bugetare pot să dețină și să construiască din fonduri proprii locuințe de serviciu, destinate închirierii salariaților acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare și eventuala înstrăinare a acestor locuințe se vor stabili de consiliile de administrație, respectiv de conducerile unităților. Locuințele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialiști sau personalului Ministerului de Interne, nu se vând”.
- prevederilor art. 10 alin.1-4 si 6 din Legea nr.85/1992 conform carora: „(1)În cazul în care într-o clădire sunt mai multe locuințe și spații cu altă destinație, o dată cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobândește și dreptul de proprietate pe cote-părți de construcții și instalații, precum și asupra dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun.(2)Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1- se dobândește indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care sunt situate locuința și spațiul cu altă destinație. (3) Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1 se dobândește și asupra terenului aferent clădirii, așa cum a fost determinat prin autorizația de construire sau prin fișele tehnice de măsurători ale terenului aferent clădirii. (4) Pentru persoanele care dobândesc locuințele în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în condițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991. (6) Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1, 3 și 4 se determină pe cote, proporțional cu suprafața construită a locuințelor și a spațiilor cu altă destinație.
In speta, reclamantul dobândise vocația cumpărării locuinței iar refuzul unității proprietare de a înstrăina in condile legii, mai ales ca exista o hotarare definitiva si irevocabila prin care aceasta fusese obligata sa incheie contractul de vanzare-cumparare, este unul nejustificat, astfel ca prima instanța a făcut o greșita aplicare a legii.
Constatând incidenta motivului de modificare prevazut de art.304 pct.9 C.p.c. tribunalul va admite recursul si va dispune modificarea in tot a sentinței recurate in sensul admiterii acțiunii, urmand a se constata ca intre reclamant in calitate de cumpărător și parata in calitate de vanzator a intervenit contractul de vânzare cumpărare cu privire la imobilul situat in judetul I., comuna J., . nr.45, ., . pentru prețul de 9307 lei stabilit conform raportului de expertiza întocmit de expert M. V., prezenta hotărâre ținând loc de act autentic.
Retinandu-se culpa procesuala a paratei, in temeiul dispozitiilor art.274 C.p.c. va fi obligata catre reclamant la plata sumei de 2269,72 lei cu titlul de cheltuieli de judecata – fond (taxa judiciara, timbru judiciar, onorariu de expert).
Totodata, va fi obligata intimata la plata cheltuielilor facute de recurent, in calea de atac, in suma de 853 lei (taxa judiciara, timbru judiciar si onorariu de avocat, achitat conform chitantei aflata la dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta F. M. împotriva sentinței civile nr.2672/15.04.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata ..
Modifica sentința recurată in sensul ca:
Admite cererea.
Constată ca intre reclamant in calitate de cumpărător și parata in calitate de vanzator a intervenit contractul de vânzare cumpărare cu privire la imobilul situat in judetul I., comuna J., . nr.45, ., . pentru prețul de 9307 lei stabilit conform raportului de expertiza întocmit de expert M. V., prezenta hotărâre ținând loc de act autentic.
Obliga parata sa plătească reclamantei suma de 2269,72 lei cu titlul de cheltuieli de judecata - fond.
Obliga intimata sa plătească recurentei suma de 853 lei cu titlul de cheltuieli de judecata - recurs.
Irevocabilă.
Pronunțata in ședința publică astăzi 04.02.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: D.A/ 2 exemplare
Jud.fond: F. A. L. - Jud.Cornetu
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 2059/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare act. Sentința nr. 5096/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
