Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 10-09-2013, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 1191/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1191R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.09.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: G. N.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul reclamant O. P. A. împotriva sentinței civile nr.5282/16.11.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți V. B., I. N. C., D. V., E. G., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant reprezentat de apărător ales lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Recurentul reclamant prin apărător, solicită admiterea recursului. Arată că motivul invocat este 304 pct. 9, instanța de fond aplicând greșit disp. art. 32 din Legea nr. 146/2007. În ceea ce privește raportul de expertiză arată că deși acesta nu este vizat aceasta nu reprezintă un motiv de nulitate. Arată că terenul este identificat iar titlul de proprietate în baza căruia a fost dobândit nu a fost anulat, astfel încât suprapunerea relevată în raportul de expertiză nu are relevanță, aceasta putându-se rezolva pe cale administrativă și nefiind un motiv pentru respingerea acțiunii.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea depusă pe rolul Judecătoriei B. la data de 18.04.2011 și înregistrată sub nr._, reclamantul O. P.-A. a chemat în judecată pe pârâții V. B., I. N. C., D. V., E. G., solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare între reclamant în calitate de cumpărător și pârâți, în calitate de vânzători, pentru terenul extravilan în suprafață de 11.120 mp, reprezentând cota indiviză de 4/5 din terenul în suprafață de 13.900 mp situat în ., ., în condițiile stipulate de antecontractul de vânzare-cumpărare nr.3333/1.11.2005, încheiat între reclamant și pârâți.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că între el, în calitate de promitent-cumpărător, și pârâți, în calitate de promitenți-vânzători, a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3333/ 1.11.2005, pentru vânzarea terenului menționat, stabilindu-se prețul vânzării la suma de 18.904 ron, din care reclamantul a achitat pârâților suma de_ ron la data încheierii antecontractului 3333/2005, cu titlu de avans, urmând ca restul de 100 ron din preț să fie achitat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Reclamantul a mai arătat că termenul limită pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, stabilit în actul juridic anterior menționat, a fost de 6 luni de la data autentificării antecontractului de vânzare-cumpărare.
Pârâții au refuzat în mod constat să se prezinte la notariat pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare conform condițiilor stabilite de comun acord în antecontract, motiv pentru care reclamantul a promovat prezenta acțiune și a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul extravilan în suprafață de 11.120 mp, reprezentând cota indiviză de 4/5 din terenul în suprafață de 13.900 mp situat în ., ./11/2.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.111 C.proc.civ., art.1073, 1074 și următ. C.civil.
În dovedire a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriu.
Reclamantul a depus la dosar: antecontractul de vânzare-cumpărare nr.3333/1.11.2005, titlul de proprietate nr._/13.02.2002.
Cererea a fost legal timbrată cu 1246 lei taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei.
Deși legal citați, pârâții nu au depus la dosar întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.5282/16.11.2012, Judecătoria B. a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
La data de 01.11.2005 s-a încheiat între părți antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 3333 din 01.11.2005 cu privire la imobilul teren în suprafață de 11.120 mp, situat în extravilanul Comunei Nuci, județul I., pentru prețul de 18.904 lei (fila 4). Părțile au convenit ca în termen de 6 luni să semneze actul de vânzare cumpărare în formă autentică.
În ceea ce privește titlul de proprietate al pârâților, promitenții vânzători au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, prin moștenire având la bază Titlul de Proprietate nr._ din 13.02.2002 (fila 5). Instanța subliniază faptul că nu există documentație cadastrală în privința terenului aflat în litigiu.
Instanța reține că, potrivit art. 969 C.civ, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar, potrivit art. 970 alin. 1 C.civ, convențiile trebuie executate cu bună credință.
Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare este o convenție, prin care ambele părți, înțelegându-se asupra lucrului și a prețului, se obligă să încheie în viitor contractul, obligația asumată de către promitentul-vânzător prin antecontract fiind o obligație de rezultat, iar nu una de diligență. Această clasificare este importantă, întrucât principalul aspect al distincției dintre obligațiile de rezultat și cele de prudență și diligență se situează pe tărâm probatoriu: în cazul obligației de rezultat, neatingerea rezultatului dorit constituie ipso facto o prezumție de culpă a debitorului.
Pe de altă parte, instanța a reținut că, în situația în care promitentul-vânzător nu își respectă obligațiile asumate prin antecontractul încheiat, iar lucrul se mai găsește în patrimoniul acestuia, pe lângă posibilitatea acordării daunelor interese sau obligării promitentului, sub sancțiunea daunelor cominatorii ori amenzii civile, la încheierea contractului, instanța, în lumina principiului executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a pagubelor, poate să pronunțe, în baza art. 1073 și 1077 C.civ, o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare și care va avea caracter constitutiv de drepturi.
De altfel, art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii 247/2005 a consacrat în mod expres această posibilitate, stipulând că, în situația în care, după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanța reține că este necesar să fie îndeplinite toate condițiile pentru transmiterea proprietății de la promitentul-vânzător la beneficiarul-cumpărător, cu excepția consimțământului promitentului-vânzător.
Însă instanța a reținut și dispoziția art. 32 din Legea nr. 146/1997 potrivit căreia în cazul acestor cereri, dacă instanța de judecată va dispune efectuarea unei expertize tehnice judiciare, aceasta va fi avizată de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară. Instanța a încuviințat prin încheierea de ședință din data de 09.02.2012 administrarea probei cu expertiză topo, având ca obiectiv identificarea terenului aflat în litigiu. Raportul de expertiză efectuat de expert H. Igor a fost depus la dosar, însă nu a fost avizat OCPI, întrucât amplasamentul imobilului se suprapune cu DE 222 și cu mai multe imobile din planul parcelar al tarlalei 40 aferent UAT Gruiu, dintre care doua a obținut număr cadastral. Mai mult planul parcelar atașat nu există în evidențele grafice ale OCPI I. și este în neconcordanță cu cel transmis de UAT Gruiu (fila 95).
Instanța a apreciat că față de înscrisurile la dosar terenul aflat în litigiu nu poate fi identificat, astfel încât nu sunt îndeplinite toate condițiile pentru transmiterea proprietății de la promitentul-vânzător la beneficiarul-cumpărător.
Împotriva sentinței civile nr. 5282/16.11.2012, a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea în tot a sentinței civile recurate și pe fond admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În motivarea recursului s-a arătat s-a respins în mod nelegal și neîntemeiat acțiunea pe motivul că raportul de expertiză topo nu a fost vizat de OCPI I. întrucât amplasamentul imobilului s-ar suprapune cu DE 222 și cu mai multe imobile din planul din planul parcelar al tarlalei 40 aferent UAT Gruiu care ar fi obținut număr cadastral.
În opinia recurentului instanța de fond aplicat greșit legea invocată în considerente, respectiv art. 3 ind. 2 din Legea nr. 146/1997 text care nu prevede nici o nulitate în situația în care expertiza nu ar fi vizată de OCPI.
Recurentul a susținut că din raportul de expertiză rezultă în mod evident că imobilul ce face obiectul acestui dosar este situat în extravilanul comunei Nuci, ./11/2 și este deținut în indiviziune de intimații pârâți conform titlului de proprietate nr._/13.02.2002 – . moștenitor nr. 508/2005 și nr. 143/2005. Conform raportului de expertiză topo terenul a fost identificat pe baza planului parcelar al Primăriei Comunei Nuci.
S-a mai arătat că titlul de proprietate nr._/13.02.2002 în baza căruia promitenții vânzători au devenit proprietarii terenului nu a fost anulat și nici nu s-a constatat nulitatea absolută a acestuia, iar din certificatul de atestare fiscală emis pe numele promitenților vânzători rezultă că acesta aparține de . de un alt UAT.
În opinia recurentului respingerea lucrării de expertiză de către OCPI I. nu are relevanță juridică ci pur administrativă, astfel încât nu se poate afecta un titlu de proprietate legal emis și în vigoare, un antecontract de vânzare – cumpărare din care rezultă în mod evident că acțiunea este întemeiată, orice alte probleme administrative urmând a fi rezolvate ulterior pe calea unor alte demersuri administrative sau juridice care să rezolve aceste probleme.
În drept au fost invocate disp. art. 299, art. 302, 303, 304, 3041, 305, 312 C. proc. Civ.
Deși legal citați cu copia motivelor de reucurs intimații pârâți nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin motivele de recurs s-a invocat faptul că hotărârea pronunțată de către prima instanță a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât respingerea raportului de expertiză de către OCPI I. nu are relevanță juridică, ci doar administrativă, astfel încât nu poate afecta antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat între părți.
Tribunalul reține că în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 2 din titlul X al Legii nr. 247/2005, în situația în care, dupa incheierea unui antecontract cu privire la un teren, cu sau fara constructii, una dintre părți refuza ulterior sa incheie contractul, partea care si-a indeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract.
Pârâții, debitori ai obligației de a se prezenta la notariat în vederea îmbrăcării acordului de voință în forma autentică cerută de lege, nu au facut dovada executării acestei obligații.
În același timp, potrivit prevederilor art. 32 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, în cazul cererilor prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, instanța de judecată va dispune efectuarea unei expertize tehnice judiciare, iar aceasta va fi avizată de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară. Din modul în care este reglementat textul de lege enunțat mai sus, reiese obligativitatea avizării raportului de expertiză de către OCPI I., în lipsa acestea instanțele având posibilitatea de a dispune respingerea cererii de chemare în judecată. Or, în speță din cuprinsul raportului de expertiză reiese faptul că prin procesul – verbal de recepție nr. 110/2012, eliberat de OCPI I., nu a fost avizat raportul de expertiză întrucât, conform limitei administrative teritoriale dintre UAT Nuci și UAT Gruiu, amplasamentul imobilului în cauză se află pe UAT Gruiu și se suprapune cu De222 și cu mai multe imobile din planul parcelar al tarlalei 40 aferent UAT Gruiu dintre care două au obținut numere cadastrale și anume 3854 și 2996, iar planul parcelar anexat în documente semnat de Primăria Nuci nu există în evidențele grafice ale OCPI I. și este în neconcordanță cu cel transmis de UAT Gruiu.
Față de cele mai sus reținute, acțiunea reclamantului se învederează ca fiind neîntemeiată, astfel încât în mod legal și temeinic prima instanță a respins cererea de chemare în judecată.
În consecință, în temeiul prevederilor art. 312 C. pr. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant O. P. A. împotriva sentinței civile nr.5282/16.11.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârți V. B., I. N. C., D. V., E. G. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2013
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. G. N.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.
Red. Jud: M.E./2exemplare
Jud.fond :C. E. D. - Jud.B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1962/2013. Tribunalul ILFOV | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1192/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
