Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 28/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 28/2013
DOSAR nr. _ /2007
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 28A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.02.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P. E. M. O.
JUDECĂTOR L. C. C.
GREFIER L. I.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanții V. M., S. I., S. M., N. M., N. V. M. împotriva sentinței civile nr. 2553/05.07.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ /2007, în contradictoriu cu intimata B. M., având ca obiect hotărâre care să țină cont de act autentic.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de 05.02.2013 și apoi pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 10.09.2007, formulată de reclamanta V. M. în contradictoriu cu pârâții S. I., S. M. și S. M. s-a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești să se dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1383/26.04.2007 de BNP T. O. cu privire la vânzarea apartamentului nr. 32 situat în orașul M., ., .. 3, ., județul I., imobil intabulat în CF 3473/M., conform încheierii nr._/20.03.2007, emisă de OCPI I..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul S. I. este nepotul său și la data de 22.12.2005 l-a împuternicit prin procură să-i vândă cota de ½, proprietatea sa, din terenul extravilan arabil în suprafață totală de 68.700 mp. situat în ., . 211.
Pârâtul a vândut terenul aparținând reclamantei și a fratelui acesteia, S. D., la prețul de 824.400 euro, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 939/03.05.2006.
Întrucât reclamantei i se cuvenea jumătate din suma încasată de pârât din vânzarea terenului, respectiv 412.200 euro, iar pârâtul i-a predat doar suma de 79.000 euro, l-a acționat în judecată la data de 05.01.2007, solicitând obligarea acestuia la restituirea diferenței de preț încasată și datorată reclamantei, respectiv suma de 333.200 euro.
Prin sentința civilă nr. 717/14.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă i-a fost admisă cererea de chemare în judecată și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 333.200 euro, în echivalent la cursul zilei plății.
Pe parcursul judecății cererii pârâtul și soția acestuia au vândut terenul ce le aparținea către fiica lor, pentru a crea o stare de insolvabilitate.
Solicită revocarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1383/26.04.2007 întrucât pârâtul-debitor a urmărit fraudarea dreptului de gaj general al reclamantei, în calitate de creditoare chirografară.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 975 Cod civil.
A solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul pârâților.
Au fost depuse în copie: sentința civilă nr. 717/14.05.2007 pronunțată de Tribunalul București, contractul de vânzare-cumpărare nr. 1383/26.04.2007, procura vânzare, contractul de vânzare-cumpărare nr. 939/03.05.2006.
La data de 09.10.2007, reclamanta și-a modificat cererea în sensul că a solicitat introducerea în cauză și a numiților N. M. și N. V. M. și desființarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2691/2007 autentificat de BNP T. O., cu privire la apartamentul nr. 32 din loc. M., județul I., întrucât a aflat că pârâta S. M. a înstrăinat apartamentul susnumiților, în vederea prejudicierii intereselor sale de creditor.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 975 C.civ., art. 132 Cod de procedură civilă.
În probațiune au solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriu.
Pârâții N. M. și N. V. M. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată și nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Au invocat excepția insuficientei timbrări și au solicitat obligarea reclamantei de completare a taxei judiciare de timbru, aferente acțiunii patrimoniale promovată de aceasta.
Instanța a încuviințat părților probele solicitate.
A fost administrată proba cu interogatoriile părților, care împreună cu răspunsurile au fost atașate la dosar.
S-a depus la dosar decizia civilă nr. 181/06.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă (filele 92-93), contractul de vânzare-cumpărare nr. 2691/16.08.2007 (fila 94), „Înțelegere” olografă (fila 95).
Pârâții N. M. și N. V. M. au depus la dosar concluzii scrise, arătând că sunt cumpărători de bună-credință, invocând lipsa calității procesuale active a reclamantei și pe cale de consecință, respingerea cererii acesteia.
La data de 28.10.2008, prin sentința civilă nr. 2746, instanța a respins excepția insuficientei timbrări, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins cererea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 762 A/02.06.2009 a fost admis apelul, s-a desființat sentința civilă apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare.
Împotriva acestei decizii pârâții S. I., S. M. și B. (fostă S.) M. au formulat recurs solicitând menținerea sentinței civile nr. 2746/28.10.2008 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Prin decizia civilă nr. 21/12.01.2010, irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă a fost respins recursul pârâților-recurenți, ca nefondat.
Ca urmare a înaintării pentru rejudecare aceleiași instanțe, dispusă prin Decizia civilă nr. 762 A/2009 a Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, dosarul nr._ a primit termen de judecată la data de 02.10.2009 pe rolul Judecătoriei Cornetu.
La termenul de judecată de la data de 28.05.2010, instanța a încuviințat părților probele cu înscrisuri, interogatoriu și testimonială, acestea fiind administrate la termenul din data de 10.11.2010.
La solicitarea instanței, la data de 09.12.2010, BNP „T. O.” a comunicat actele care au stat la baza încheierii contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1383/26.04.2007 și nr. 2691/16.08.2007 (filele 90-107 dosar).
La data de 09.03.2011 reclamanta a depus la dosar concluzii scrise, solicitând admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
La data de 11.03.2011 cauza a fost repusă pe rol, în vederea completării probatoriului, astfel că s-a emis adresă către BNP „T. O.” pentru a comunica actele care au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 2691/16.08.2007 și au fost citate părțile la interogatoriu.
La data de 19.04.2011 BNP „T. O.” a comunicat (în fotocopie) actele care au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 2691/16.08.2007 (filele 127-144).
Prin sentința civilă nr. 2553/05.07.2011, Judecătoria Cornetu a admis acțiunea a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1383/26.04.2007 de BNP O. T. încheiat între pârâții S. I., S. M. pe de o parte și S. (B.) M., pe de altă parte a respins ca ca neîntemeiată cererea de revocare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2691/16.08.2007 de BNP O. T. încheiat între pârâții B. M., pe de o parte, și N. M. și N. V., pe de altă parte și a respins cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 975 C.civ. „creditorii pot asemenea, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor,” efectele admiterii unei acțiuni revocatorii fiind relative și constând în inopozabilitatea actului fraudulos față de creditor. Scopul acestei acțiuni este de a face posibil creditorului - în cazul când din cauza conivenței frauduloase a debitorului său, cu terțe persoane, debitorul a devenit insolvabil - să-și încaseze creanța din bunurile debitorului său, bunuri care drept consecință a conivenței frauduloase respective au fost transmise unei terțe persoane.
Pentru admisibilitatea unei acțiuni revocatorii trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, debitorul să fie rea-credință, știind de rezultatul păgubitor al actului său față de creditor, creditorul să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă și, în principiu, anterioară actului atacat, iar în situația în care s-a încheiat un act cu titlu oneros, să existe complicitatea la fraudă a terțului dobânditor.
Reclamantul, în justificarea cererii pauliene trebuie să dovedească existența unei creanțe certe, exigibile și anterioare actului pe care-l atacă; prejudiciul, adică imposibilitatea încasării creanței de la debitor fără readucerea în patrimoniul său a bunurilor transmise prin actul a cărui anulare o cere; conivența frauduloasă între debitor și terțul achizitor în scopul prejudicierii reclamantului în sensul mai sus arătat.
Pentru a putea fi vorba despre o atare conivență frauduloasă, reclamantul trebuie să dovedească însă că terțul achizitor a avut cunoștință despre existența creanței sale și că a achiziționat bunul respectiv tocmai pentru ca astfel, reclamantul să nu mai poată încasa creanța de la debitorul său.
Astfel, la data de 22.12.2005, reclamanta l-a împuternicit pe pârâtul S. I. să-i vândă cota de ½, proprietatea sa, din terenul extravilan arabil în suprafață totală de 68.700 mp. situat în ., . 211. Pârâtul a vândut terenul respectiv, la prețul de 824.400 euro, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 939/03.05.2006 autentificat de BNPA R. Herbay și R. D. Baldan.
Deși reclamantei i se cuvenea jumătate din suma încasată de pârât din vânzarea terenului, respectiv 412.200 euro, pârâtul i-a predat doar suma de 79.000 euro, motiv pentru care reclamanta l-a chemat în judecată pe mandatarul S. I. în vederea recuperării sumei ce i se cuvenea.
Prin sentința nr. 717/14.05.2007 pronunțată de Tribunalul București, pârâtul-debitor S. I. a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 333.200 euro, sentință ce a rămas irevocabilă la data de 06.03.2008 prin decizia nr. 181 pronunțată de Curtea de Apel București.
În speță, instanța constată că actul atacat - contractul autentificat sub nr. 1383/26.04.2007 a creat pârâtului-debitor o stare de insolvabilitate în dauna creditorului, care este în imposibilitate de a-și valorifica creanța pârâtul nemaiavând în patrimoniu bunuri urmăribile, aspect confirmat și de răspunsul dat la interogatoriu.
De asemenea, creanța reclamantei a luat naștere la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 939/03.05.2006, de la momentul încasării prețului pârâtul-mandatar având obligația de a da reclamantei-mandante suma ce i se cuvenea respectiv, 412.200 euro. Chiar dacă reclamanta a obținut hotărârea judecătorească nr. 717 la data de 15.05.2007 aceasta nu poate fi interpretată în sensul că reclamanta nu avea o creanță certă la momentul încheierii contractului a cărui revocare se solicită, pârâtul fiind conștient de faptul că are de dat reclamantei restul de bani proveniți din vânzarea terenului.
Instanța a mai apreciat că pentru intentarea acțiunii pauliene nu este necesar ca reclamantul-creditor să aibă un titlu executoriu prin care să îi fie constatată creanța căci această acțiune nu este un act de executare, ci doar sancționează cu inopozabilitatea actul încheiat în frauda dreptului de gaj general al creditorului.
Prin urmare, reclamanta avea o creanță anterioară încheierii actului atacat.
În ceea ce privește complicitatea la fraudă a terțului dobânditor, instanța a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1383/26.04.2007 de BNP T. O. pârâții S. I., S. M. au înstrăinat apartamentul nr. 32 situat în orașul M., ., .. 3, . către pârâta B. (fostă S.) M., fiica lor.
Din probele administrate rezultă că aceasta a avut cunoștință de situația tatălui său - aspect recunoscut la interogatoriu (fila 79 dosar rejudecare) prin răspunsul dat la întrebarea nr. 1 - „Știam că tata are datorii și nu vroiam să se ajungă mai departe” . Este greu de crezut pentru un observator obiectiv că pârâta B. (fostă S.) M. nu ar fi avut cunoștință de situația financiară a tatălui său și mai ales de faptul că prin înstrăinarea apartamentului paraliza orice încercare de realizare a creanței reclamantei.
În ceea ce privește cel de-al doilea contract autentificat sub nr. 2691/2007 de BNP T. O. prin care pârâta B. (fostă S.) M. a transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului către pârâții N. M. și N. V. M., instanța apreciază din probatoriul administrat nu rezultă că aceștia au cunoscut faptul că prin această vânzare s-a creat o stare de insolvabilitate pârâtului S. I., iar reclamanta care are o creanță împotriva acestuia este astfel în imposibilitate de a o valorifica.
Probele administrate nu au fost suficiente pentru a dovedi participarea acestor pârâți la frauda, declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 75-76 dosar rejudecare) vizează aspecte legate de prezența la notariat a pârâtului S. I., dar care nu relevă complicitatea la fraudă a celorlalți pârâți. Lăsarea pârâților S. să locuiască în continuare în apartament, în baza unei înțelegeri scrise este doar o prezumție că nu s-a dorit o înstrăinare efectivă însă această prezumție, nefiind completată de alte probe nu este suficientă să înlăture prezumția de bună credință de care se bucură subdobânditorul apartamentului în cauză.
În aceste condiții, nefiind dovedită decât participarea la fraudă a pârâtei B. (fostă S.) M. instanța de fonda a admis în parte acțiunea reclamantei dispunând revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1383/26.04.2007 de BNP O. T. încheiat între pârâții S. I., S. M. pe de o parte și S. (B.) M., pe de altă parte și a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2691/16.08.2007 de BNP O. T. încheiat între pârâții B. M., pe de o parte, și N. M. și N. V., pe de altă parte.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei pentru acordarea cheltuielilor de judecată instanța, față de lipsa dovezii efectuării unor cheltuieli în prezenta cauză la dosar neexistând nicio chitanța doveditoare, instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 2553/05.07.2011, a formulat apel reclamanta V. M. solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 2553/05.07.2011, ca fiind netemeinică și nelegală, potrivit art. 282 și următoarele din C. proc. civ., precum și obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare apelului apelanta reclamantă a arătat că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel a arătat apelanta că la data de 22.12.2005 împreună cu fratele său S. D. a mandatat pe numitul S. I., prin procura de vânzare autentificată sub nr. 4708 la BNP M. V. ca în numele lor și pentru ei să vândă cui va crede de cuviință și la cel mai avantajos preț, terenul extravilan arabil în surpafață totală de 68.700 mp., proprietatea lor situat în ., identificat în parcela 736/2, . vecinătăți: la Nord-De 735, la Sud – De 732, la Est - P. G. și la Vest - V. I., dobândit în baza titlului de proprietate nr._/11.10.2002
La data de 03.05.2006 a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 939 de către BNP R. D. Baldan, prin care S. I. în calitate de mandatar pentru V. M. și S. D., vinde către S. Maioara și Charalampous G., în cote egale de ½ imobilul teren extravilan arabil în suprafață totală de 68.7000 mp, situat în ., identificat în . 211, cu număr cadastral 1742 înscris în CF nr. 1739 a localității M., județ I., de OCPI I., cu încheierea nr._/04.04.2006.
Prețul total al vânzării, stabilit de comun acord, a fost de 824.400 euro, preț achitat integral, mandatarului vânzătorilor, Slaficu I., la data semnării și autentificării contractului de vânzare-cumpărare.
După perfectarea actului de vânzare-cumpărare, numitul S. I. a înmânat apelantei reclamante suma de 79.000 euro, menționând că reprezintă jumătate din suma încasată pe terenul sus menționat, restul revenindu-i celuilalt mandant S. D., și anume tot 79.000 euro. În realitate, prin mijloace dolosive, acesta și-a însușit suma de 333.200 euro, refuzând inițial să prezinte contractul de vânzare-cumpărare.
Prin sentința civilă nr. 717/14.05.2007 a Tribunalului București, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 06.03.2008 prin decizia nr. 181 pronunțată de Curtea de Apel București, pârâtul - debitor S. I. a fost obligat la plata sumei de 333.200 euro.
În opinia apelantei reclamante în mod corect instanța de fond a considerat justă acțiunea în revocarea primului contract de vânzare-cumpărare, considerând că prin înstrăinarea de către pârâtul - debitor a bunurilor pe care nu le avea în patrimoniu, reclamanta ajunge în imposibilitate de a-și valorifica creanța.
În ceea ce privește revocarea celui de-al doilea contract de vânzare-cumpărare, deși instanța a reținut corect complicitatea la fraudă de care a dat dovada fiica pârâtului - debitor S. I., S. M. devenită B. M., a respins acest capăt de cerere întrucât se susține că nu a fost dovedită complicitatea la fraudă a celorlalți pârâți N. M. și N. V. M., ce au calitate de cumpărători în acest contract.
În opinia apelantei reclamante din probele administrate în cauză a rezultat foarte clar faptul că acest contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat în mod formal, cu intenția clară de a o prejudicia, având în vedere faptul că și în prezent pârâtul - debitor S. I. locuiește efectiv în apartament, aspect permis de către cumpărători chiar de la perfectarea actelor cu fiica acestuia. Ca atare se impune și revocarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2691/2007 autentificata la BNP T. O., întrucât atât vânzătoarea, cât și cumpărătorii sunt complici la fraudarea reclamantei V. M..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. C. proc. civ., art. 975 Cod civil.
Prin cererea de apel s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a oricărei probe se va dovedi utilă justei soluționării ca cauzei.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 9,5 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei
Împotriva sentinței civile nr. 2553/05.07.2011, au formulat apel și pârâții S. I. și S. M. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii și a capătului de cerere privind revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1383/26.04.2007 de BNP O. T. încheiat între pârâții S. I., S. M. pe de o parte și S. (B.) M. obligând reclamanta la plata cheltueielilor de judecată.
În motivarea apelului, apelanții pârâții au arătat că instanța de fond analizând probatoriul administrat apreciază că pentru admisibilitatea unei acțiunii revocatorii trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: actul atacat să fie creat creditorului un prejudiciu, debitorul să fie de rea-credință știind de rezultatul păgubitor al actului sau față de creditor, creditorul să aibă o creanță cretă, lichidă și exigibilă și în principiu anterioară actului atacat, iar în situația în care s-a încheiat un act cu titlu oneros, să existe complitatatea la fraudă a terțului dobânditor.
Așa cum indica instanța de fond aceste cerințe ar trebui cumulativ îndeplinite fapt ce determină ca reclamantul, în justificarea cererii pauliene trebuie să dovedească exista unei creanțe certe, exigibile și anterioare actului pe care-l atacă.
Or, în cauza dedusă judecății instanța a uitat să aprecieze înscrisurile administrate, respectiv că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1383/26.04.2007 de BNP T. O. pârâții S. I. și S. M. au înstrăinat apartamentul nr. 32 situat în oraș M., . . către pârâta B. M., când încă reclamanta nu avea o hotărâre definitivă și irevocabilă deci aceea creanță nu exista nu era certă lichidă și exigibilă la acel moment.
Apelantul pârât S. I. a mai arătat că nu are nicio datorie față de apelanta reclamantă, întrucât i-a înmânat banii personal având încredere în aceasta și în plus a mai existat un antecontract inițial care s-a revocat însă a fost nevoit în calitate de mandatar să restituie suma de 100.000 euro sumă cu care apelanta reclamantă a fost de acord.
Au mai arătat apelanții pârâți că deși inițial instanța de judecată apreciază în privința condițiilor enumerate că acestea trebuie îndeplinite cumulativ, deși în considerente se regăsește o motivare contradictorie, respectiv când trebuie să existe cerința unei creanțe certe lichide și exigibile și nu argumentează mai multe în schimb spre finalul considerentelor instanța revine apreciind că nu este necesar ca reclamantul creditor să aibă un titlu executoriu ceea ce în opinia apelanților face ca hotărârea pronunțată să se bazeze pe considerente contradictorii cu argumentări opuse astfel încât să creeze o imposibilitate vădită de apreciere și analiza acestora.
În opinia apelanților pârâți argumentul instanței de fond în sensul că „reclamanta avea o creanță anterioară încheierii actului atacat”, nu este real întrucât însăși actele depuse determină ca această apreciere a instanței să fie eronată deși chiar în cuprinsul hotărârii la enumerarea înscrisurilor, cât și în motivare instanța indică data când a fost încheiat actul de vânzare-cumpărare anul 2007 și când a rămas hotărârea definitivă și irevocabilă respectiv anul 2008. Instanța nu indică în mod evident de ce apreciază că reclamanta avea o creanță anterioară încheierii actului de vânzare cumpărare deși înscrisurile reflectă o altă situație.
Au mai arătat apelanții pârâți că instanța de fond a apreciat în plus contrar tuturor celorlalte argumente, în considerentele de la final că pentru intentarea acțiunii pauliene nu este necesar ca reclamantul creditor să aibă un titlu executoriu prin care să fie constatată creanța sa căci această acțiune nu este un act de executare ci doar sancționează cu inopozabilitatea actul încheiat în frauda dreptului de gaj general al creditorului.
Față de această susținere a instanței, apelanții pârâți au arătat că se impune a preciza că exprimarea generică a legii „actele viclene ale debitorului”, fără o circumstanțiere a acestora, apare ca întemeiată, teza potrivit cu care o persoană și diminuează patrimoniul, dacă sunt frauduloase pentru creditor, pot fi atacate pe calea acțiunii pauliene, ba mai mult, se recunoaște această posibilitate chiar și atunci când convenția părților este consfințită printr-o hotărâre judecătorească, fie ea sau nu obiectivată într-o hotărâre de expedient.
Condițiile privind actul implică un element material și unul moral prejudiciul și frauda - ce trebuie dovedite în cadrul procedurii judiciare de către reclamant, respectiv de creditorul fraudat, astfel că în vreme ce elementul prejudiciu, ca element material, poate fi în mod facil dovedit prin orice mijloc de probă, elementul frauda ce reprezintă un element de natură psihologică este mai dificil de probat și oricum imposibil prin mijloace de probă directe. Acest element se va dovedi prin orice mijloc de probă indirecta ce va evidenția acele împrejurări care să formeze convingerea judecătorului investit cu soluționarea cererii că debitorul la data facerii actului, sau anterior, cel puțin cunoaște că prin aceasta creează un prejudiciu creditorului.
În plus, practica judiciară a relevat faptul că noțiunea de fraudă - condiție a acțiunii pauliene - are un înțeles special, ce nu se confundă cu dolul contractual, ci este suficient ca debitorul să fie avut cunoștința de rezultatul păgubitor al actului față de creditor. Astfel, se apreciază pe drept cuvânt că dacă se probează cunoașterea de către debitor a rezultatului actului se poate prezuma că a avut să păgubească pe creditorii săi.
A mai susținut apelantul pârât S. I., că prin încheierea actului nu s-a gândit nicio clipă că prin acesta rezultatul se va interpreta păgubitor față de reclamanta creditoare și că se poate aprecia că nu putea și nu avea de ce să o păgubească pe reclamantă în măsura în care considera că își îndeplinește mandatul față de aceasta și mai mult vânzare apartamentului se datora plății altor datorii dar și a ridicării unei case așa cum reiese din conținutul convenției depuse la dosarul cauzei toate aceste aspecte a crezut că vor fi avute în considerare de către instanța de fond.
În susținerea apelului, apelanții pârâți au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori și orice probe utile și pertinente cauzei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282-297 C. proc. civ.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 9,5 lei și timbru judiciar în cuantum de 3 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 2553/05.07.2011, au formulat apel și pârâții N. M. și N. V. M., considerând-o nelegală și netemeinică.
Cererea de apel nu a fost motivată în fapt, iar în drept au fost invocate dispozițiile art. 287 alin. 2 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 20.03.2012, intimații pârâți N. M. și N. V. M. au solicitat respingerea apelului formulat de apelanta reclamantă V. M. ca neîntemeiat.
Astfel intimații pârâți au apreciat, în ceea ce privește nemulțumirea apelantei reclamante în ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2691/16.08.2007 emis de BNP O. T. încheiat între pârâta B. M. pe de o parte și N. M. și N. V., pe de altă parte invocând ca motiv că „și acest contract a fost încheiat formal cu intenția clară de a o prejudicia”, că instanța în mod corect a respins acest capăt întrucât din probatoriul administrat nu rezultă că au cunoscut faptul că prin această vânzare s-a creat o stare de insolvabilitate pârâtului S. I. iar reclamanta care are o creanță împotriva acestuia este astfel în imposibilitate de a o valorifica.
Justificarea instanței de fond că probele administrate nu au fost suficiente pentru a dovedi participarea pârâților la fraudă, ori aceea complicitate la frauda tuturor pârâților din cauza este absolut întemeiată. În ceea ce privește lăsarea pârâților S. să locuiască în continuare în apartament, în baza unei înțelegeri scrise este doar o prezumție că nu s-a dorit o înstrăinare efectivă însă această prezumție nefiind completată de alte probe nu este suficientă să înlăture prezumția de bună credință de care se bucură subdobânditorul aparamentului în cauză.
Prin cererea depusă la data 16.10.2012, apelanții pârâți S. I. și S. M. au solicitat suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ până la soluționarea dosarului nr._/2002 aflat pe rolul Judecătoriei Cornetu și având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/2002 în cuprinsul căreia se regăsește terenul al cărui preț se solicită a fi restituit astfel încât au apreciat că existența dreptului reclamantei depinde de modul de soluționare a cauzei mai mus menționate.
La termenul de judecată din data de 16.10.2012, Tribunalul a pus în discuție și a respins cererea de suspendarea a cauzei ca neîntemeiată pentru motivele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.
În cauză au fost încuviințate proba cu înscrisuri și proba testimonială probă în cadrul căreia a fost audiat martorul C. M. E..
Analizând apelurile civile de față, Tribunalul constată următoarele:
I. Cu privire la apelul declarat de apelanții N. M. și N. V. M., tribunalul reține următoarele:
Prin rezoluția aplicată pe cererea de apel, constatând că aceasta nu este timbrată, tribunalul a dispus citarea apelanților cu mențiunea achitării sumei de 9,5 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru și a sumei de 0,15 lei, cu titlu de timbre judiciare, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. 1 teza a doua, art. 2 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
Deși au fost citați cu mențiunea de a achita suma de 9,5 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbre judiciare de 0,15 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 17 din dosar, apelanții nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina acestora. Mai mult decât atât, la termenul de judecată din data de 29.01.2013, au învederat tribunalul în mod expres că nu înțeleg să facă dovada achitării acestora.
F. de cele de mai sus, tribunalul urmează a retine ca, în speță, devin aplicabile prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plata până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii (art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu art. 35 alin. 5 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997).
În consecință, constatând că, deși li s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar datorate, apelanții nu și-au îndeplinit obligația de plată, având în vedere și dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 care stabilesc că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, tribunalul va admite excepția invocată și va anula ca netimbrat apelul declarat de apelanții N. M. și N. V. M..
II. Cu privire la apelul declarat de apelanții S. I. și S. M., tribunalul reține următoarele:
1. Referitor la primul motiv de apel vizând lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile, anterioare actului atacat, tribunalul reține caracterul neîntemeiat al acestuia. Astfel, tribunalul reține că acțiunea având ca obiect obligarea intimatului pârât S. I. la predarea sumei încasată în temeiul mandatului acordat de apelanta reclamantă și rezultată din obligația de a da socoteală a fost promovată la data de 05.01.2007, iar hotărârea a fost pronunțată la data de 14.05.2007. Se mai reține de către tribunal că actul a cărui revocare s-a solicitat, nr. 1383, a fost fost autentificat la data de 26.04.2007.
Așadar, tribunalul reține că, deși formal, sentința civilă care constată creanța certă, lichidă și exigibilă invocată în prezenta cauză de apelanta reclamantă a fost pronunțată la un interval de aproximativ 20 de zile după încheierea contractului a cărui revocare se cere, în fapt, creanța pretinsă de reclamantă întrunește cerința de a fi anterioară nașterii dreptului său de creanță și aceasta întrucât, prin admiterea definitivă și irevocabilă a acțiunii de obligare a intimatului pârât de a da socoteală în puterea contractului de mandat, dreptul reclamantei s-a consolidat retroactiv.
Mai constată instanța că, sub aspectul efectelor pe care le produce între părți contractul de mandat, mandatarului îi revine obligația de a da socoteală despre îndeplinirea mandatului, obligație în virtutea căreia este dator să dea în primire mandantului tot ce i s-a predat în puterea mandatului pe care l-a executat. Prin urmare, intimatul pârât S. I., în calitate de mandatar avea obligația contractuală de a înmâna mandantului prețul obținut din operațiunea de vânzare-cumpărare ce a format obiect al mandatului încă de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 939/03.05.2006, întrucât de la acel moment, contractul de mandat a încetat prin executarea lui. Rezultă, deci, că obligația intimatului pârât de a da socoteală și, implicit, dreptul corelativ al apelantei reclamante de a încasa suma de bani stabilită prin titlul executoriu, a luat naștere încă de la data de 03.05.2006, așadar cu mult timp anterior încheierii contractului a cărui revocare s-a cerut în prezenta cauză.
În plus, tribunalul reține că și, în ipoteza în care s-ar considera că dreptul de creanță al apelantei reclamante s-a născut ulterior încheierii contractului atacat în cauză, nu se poate susține că apelanta nu a dovedit caracterul anterior al creanței sale, având în vedere că data autentificării contractului nr. 1383 se situează în timp ulterior introducerii acțiunii având ca obiect obligarea intimatului pârât S. I. la predarea sumei încasată în temeiul mandatului și anume la data de 05.01.2007. Aceste considerente sunt, în opinia tribunalului, argumente suficiente în dovedirea caracterului fraudulos al actului încheiat, scopul fiind în mod evident prejudicierea unui creditor viitor prin sustragerea unui bun de la o eventuală procedură de urmărire silită, interpretare susținută și de soluția ulterioară ce a fost pronunțată în cauză.
Pentru aceste considerente, se reține de către tribunalul caracterul nefondat al acestui motiv de apel, astfel încât va fi respins în consecință.
2. Referitor la motivul de apel vizând motivarea contradictorie a sentinței de către prima instanță, tribunalul reține, de asemenea, caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele sau motivarea reprezintă opera judecătorului și trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă. În această parte a hotărârii, judecătorul are obligația de a demonstra în scris soluția dată fiecărui capăt de cerere, să motiveze de ce a admis susținerile uneia dintre părți și le-a respins pe ale celeilalte, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare. Judecătorul nu trebuie să răspundă la simplele argumente invocate de părți, dacă pretențiile sunt motivate pe alte considerații, el având obligația de a răspunde numai la capetele de cerere formulate. Cu toate acestea, motivarea trebuie să conțină o expunere a tuturor susținerilor și obiecțiilor părților și să nu se transforme într-o manieră comodă de argumentare. În plus, motivarea trebuie să fie concludentă cauzei, dezvoltările străine cauzei fiind inutile, trebuie să fie clară și fără echivoc.
Raportând aceste considerente la sentința civilă apelată, tribunalul constată că prima instanță a oferit o motivare detaliată soluției pronunțate inclusiv sub aspectul condițiilor legale ce trebuie îndeplinite pentru admiterea unei acțiuni revocatorii, prin raportarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză la împrejurările de fapt deduse judecății, motiv pentru care tribunalul urmează a respinge acest motiv de apel ca nefondat.
3. Relativ la motivul de apel vizând greșita apreciere de către prima instanță a probelor administrate în ceea ce condiția fraudei debitorului, tribunalul reține următoarele:
Cerința fraudei debitorului ca și condiție a acțiunii pauliene constă în aceea că debitorul a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor, dându-și seama că, prin încheierea acelui act și-a creat sau mărit o stare de insolvabilitate.
Sub acest aspect, tribunalul va înlătura susținerile apelanților pârâți în sensul că i-a înmânat apelantei reclamante banii, la plata cărora a fost obligat, întrucât acestea reprezintă apărări pe fondul cauzei soluționată în mod irevocabil prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, nemaiputând forma obiect de analiză în prezenta cauză, ca o consacrare a autorității de lucru judecat și cu atât mai mult cu cât aceste apărări au fost înlăturate de instanța care a pronunțat titlul executoriu. Astfel, prin admiterea definitivă și irevocabilă a acțiunii de obligare a intimatului pârât de a da socoteală în puterea contractului de mandat, dreptul reclamantei s-a consolidat retroactiv, fiind, astfel, lipsite de suport probator apărările intimaților pârâți în sensul necunoașterii caracterului fraudulos al actului încheiat a cărui revocare se cere, aceștia fiind conștienți că, prin încheierea acestui contract și-au creat o stare de insolvabilitate, cu consecința punerii în imposibilitate a apelantei reclamante de a putea obține o îndestulare ulterioară a creanței printr-o procedură de executare silită.
De altfel, din răspunsul intimatei B. M. la interogatoriu (fila 79 dosar fond), se reține că aceasta știa că tatăl său, intimatul pârât S. I. avea datorii și că „nu dorea să se ajungă mai departe”. Așadar, toate susținerile intimaților pârâți în sensul că au avut credința că nu mai datorează nicio sumă de bani apelantei reclamante nu pot fi susținute, fiind contrazise atât de probele administrate la dosar, cât și de soluția pronunțată în dosarul nr._ ce constituie titlul executoriu de care se prevalează reclamanta.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge și acest din urmă motiv de apel ca nefondat.
III. Cu privire la apelul declarat de apelanta V. M., tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă apelată, prima instanță a respins capătul de cerere privind revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2691/16.08.2007 de BNP T. O. pe motiv că nu s-a dovedit frauda terților N. M. și N. V..
Analizând materialul probator administrat la dosar sub acest aspect, tribunalul reține că cerința complicității la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat constă în faptul că terțul cunoaște că prin încheierea actului atacat, debitorul a devenit insolvabil.
Astfel, atât din cuprinsul întâmpinării (fila 43 primul dosar fond), cât și din răspunsurile la interogatorii, rezultă fără putință de tăgadă că familia S. și familia N. locuiau în același . de bună vecinătate. Mai mult decât atât, intimații N. au arătat în întâmpinare că au achiziționat imobilul întrucât au dorit să aibă o locuință a lor, aceștia locuind împreună cu părinții, aspecte ce se degajă și din răspunsurile acestora la interogatorii. Ulterior, însă, intimații N. și-au schimbat poziția procesuală, învederând că, deși au cumpărat apartamentul de la intimata B. M., fiica intimaților S., nu s-au mutat în locuință, întrucât au unde locui, iar părinții nu îi dau afară din casă.
Mai apoi, pe parcursul administrării probelor, intimații N. au recunoscut că au fost de acord ca intimații S. să locuiască în imobil pentru o perioadă de doi ani de zile, însă ulterior, au fost de acord ca aceștia să locuiască în imobil până la finalizarea problemelor acestora, având în vedere că intimații S. nu aveau unde locui, astfel cum a declarat și martorul C. M. E. (fila 93 dosar apel).
Mai reține tribunalul, în aprecierea conduitei de complicitate a intimaților N. la fraudă și recunoașterile acestora din urmă făcute la interogatorii, prilej cu care au învederat că discuțiile pentru vânzarea apartamentului nu s-au purtat cu vânzătorul, respectiv intimata B. M., ci cu tatăl acesteia, intimatul S. I.. Aceste aspecte rezultă cu prisosință și din declarațiile martorilor N. A. A. (fila 75 dosar fond) și Ț. M. R. (fila 76 dosar fond).
În plus, tribunalul reține și atitudinea nesinceră la interogatoriu a intimaților N., care se contrazic în răspunsurile pe care le-au dat, la întrebările nr. 4 și 7, dar și atitudinea oscilantă a intimatei B. M., pe aspectul scopului pentru care a dorit înstrăinarea apartamentului, aceasta afirmând fie faptul că avea nevoie de bani pentru a-și construi o casă, fie că a fost nevoită să vândă casa pentru că urma să facă nunta și mai avea și anumite datorii de achitat.
Toate aceste aspecte coroborate cu restul materialului probator administrat la dosar fac dovada deplină a complicității intimaților N. la frauda cu care debitorul a încheiat actul atacat, între familia intimaților S. și familia intimaților N. existând relații apropiate, intenția reală a intimaților N. nefiind aceea de a dobândi un imobil în care să locuiască în mod efectiv, ci doar de a-i sprijini pe intimații S. în menținerea stării de insolvabilitate create prin încheierea primul contract revocat.
Celelalte condiții ale acțiunii revocatorii, respectiv crearea unui prejudiciu creditorului, frauda debitorului, existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, anterioare actului atacat sunt dovedite în cauză, astfel cum s-a reținut și în considerentele sentinței apelate, precum și în considerentele anterioare și sunt necontestate de intimați.
Prin urmare, fiind dovedită și condiția existenței unei înțelegeri frauduloase între debitorul înstrăinător și terț, tribunalul va admite acest motiv de apel.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va anula apelul declarat de apelanții N. M. și N. V. M., ca netimbrat, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții S. I. și S. M. și va admite apelul declarat de apelanta V. M., va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că va dispune revocarea și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2691/16.08.2007 de BNP T. O., urmând a fi menținute în rest dispozițiile sentinței civile apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării apelului declarat de apelanții N. M. și N. V. M..
Anulează apelul declarat de apelanții N. M. și N. V. M., ambii domiciliați în M., sat Vârteju, .. 20, jud. I. împotriva sentinței civile nr. 2553/05.07.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, ca netimbrat.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții S. I. și S. M., ambii cu domiciliul în M., ., ., . împotriva sentinței civile nr. 2553/05.07.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
Admite apelul declarat de apelanta V. M., domiciliată în M. ., jud. I. împotriva sentinței civile nr.2553/05.07.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ /2007 în contradictoriu cu intimața B. M., domiciliată în București, .. 2, ., sectore 6, S. I., S. M., N. M. și N. V. M..
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
Dispune revocarea și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2691/16.08.2007 de BNP T. O..
Menține în rest dispozițiile sentinței civile apelate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2013.
Președinte Judecător
E. M. O. L. C. C.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. LI
Red. Jud.: EMO./8 ex.
Jud. fond Budei C. O. - Jud Cornetu
| ← Fond funciar. Hotărâre din 04-02-2013, Tribunalul ILFOV | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 153/2013.... → |
|---|
