Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 12-05-2015, Tribunalul ILFOV

Tribunalul ILFOV - Sentințe și decizii civile / 2016

Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 807/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.04.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P.: M. E.

JUDECĂTOR: L. G. A.

JUDECĂTOR: E. M. O.

GREFIER :M. A. M.

Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta-reclamantă T. M. împotriva sentinței civile nr. 8584/17.12.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți T. E. și O. M., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta-reclamantă personal, legitimată cu CI . nr._ și asistată de apărător ales C. E. G. care depune delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Recurenta reclamantă depune la dosar dovada achitării timbrului judiciar în cuantum de trei lei.

Tribunalul acordă cuvântul asupra propunerii de probe.

Recurenta reclamantă prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la termenul anterior.

Tribunalul deliberând încuviințează proba cu înscrisruile noi depuse la dosar în raport de disp. art. 305 C. proc. Civ.

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.

Recurenta reclamantă prin apărător, solicită admiterea recursului, casarea recursului și după rejudecare admiterea acțiunii și pronunțarea unei hotărârii care să țină loc de act autentic. Arată că reclamanta a achiziționat autoturismul și a achitat prețul integral, însă ulterior pârâta nu a mai dorit să perfecteze actul de vânzare cumpărare.

Se prezintă intimatul pârât O. M., legitimat cu CI . nr._ care solicită respingerea recursului. Arată că nu solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise va amâna pronunțarea pentru data de 28.04.2015

DISPUNE

Amâna pronunțarea pentru data de 28.04.2015

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.04.2015

Președinte Judecător Judecător

M. E. L. G. A. E. M. O.

Grefier

M. A. M.

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.04.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P.: M. E.

JUDECĂTOR: L. G. A.

JUDECĂTOR: E. M. O.

GREFIER :M. A. M.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise va amâna pronunțarea pentru data de 05.05.2015

DISPUNE

Amâna pronunțarea pentru data de 05.05.2015

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.04.2015

Președinte Judecător Judecător

M. E. L. G. A. E. M. O.

Grefier

M. A. M.

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.05.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P.: M. E.

JUDECĂTOR: L. G. A.

JUDECĂTOR: E. M. O.

GREFIER :M. A. M.

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise va amâna pronunțarea pentru data de 12.05.2015

DISPUNE

Amâna pronunțarea pentru data de 12.05.2015

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.05.2015

Președinte Judecător Judecător

M. E. L. G. A. E. M. O.

Grefier

M. A. M.

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 807R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.05.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P.: M. E.

JUDECĂTOR: L. G. A.

JUDECĂTOR: E. M. O.

GREFIER :C. E. S.

TRIBUNALUL,

Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamanta O. M. a solicitat in contradictoriu cu pârâta T. E., obligarea pârâtei la întocmirea contractului de vanzare-cumparare, avand ca obiect autoturismul marca Ford Fiesta, pentru următoarele motive:

In fapt, la sfarsitul anului 2007 reclamanta împreună cu soțul său doreau sa achiziționeze un autoturism, dupa mai multe vizionari au aflat de la parata T. E. si de la soțul acesteia ca doresc sa-si vanda mașina, in speța autoturismul Ford Fiesta.

A menționat ca se cunoștea cu parata si soțul acesteia întrucât locuiesc in același . vreme se vizitau ocazional.

In primăvara anului 2008 au convenit cu parata si cu soțul acesteia sa repare reclamanta autoturismul acestora, data la care au achitat contravaloarea acestuia, urmând să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare.

Insa dupa decesul soțului paratei relațiile dintre părți s-au mai deteriorat, si întrucât a neglijat sa mai perfecteze actele asupra autoturismului in cauza, s-a văzut nevoită să solicite obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumparare, întrucât bunul a fost predat inca din primăvara anului 2008, fost si este in posesia sa si in acest moment, precum si prețul care a fost plătit la predarea autoturismului in cauza.

A mai menționat ca a căzut de acord cu pârâta de doua, trei ori sa meargă sa finalizeze contractul de vânzare-cumpărare, data la care a primit pe e-mail copie dupa buletinul acesteia, insa diferite motive nu s-a mai realizat acest lucru.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 962, 969, 970 si art 1073 din Noul l Civil, art. 82, coroborat cu art. 112 si urm., art. 274 Cod procedura civila.

Pârâta T. E., în temeiul art. 115 si urm. din Codul procedura civila a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesual pasive a acesteia.

În motivarea excepției a aratat faptul ca reclamanta O. M., prin cererea de chemare in judecata introdusa in data de 14.11.2012, a solicitat instanței obligarea la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca Ford Fiesta.

A învederat faptul ca la data introducerii cererii de chemare in judecata nu deținea in proprietate niciun autoturism marca Ford Fiesta si nici in prezent nu deține. Astfel, fata de obiectul acțiunii, pârâta nu are calitate procesuala pasiva in prezentul dosar.

În consecința, a solicitat respingerea cererii ca introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala.

În drept: art. 115 si urmatoarele din Codul de procedura civila.

La data de 12.03.2012 reclamanta a formulat CERERE MODIFICATOARE SI COMPLETATOARE a cererii introductive, solicitând constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parata T. E. si O. M., hotararea pronunțată urmând sa tina loc de contract de vânzare-cumpărare, cu obligarea paratei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, având ca obiect autoturismul marca Ford Fiesta.

A făcut mențiunea reclamanta că își completează acțiunea in sensul evaluării autoturismului la suma de 2000 E, respectiv 8800 Ron.

In motivare, reclamanta a învederat următoarele:

În fapt, in toamna anului 2007 a convenit cu parata si cu soțul paratei să cumpere de la aceștia autoturismul care face obiectul prezentului dosar. Odata cu predarea autoturismului de la aceștia a achitat contravaloarea bunului, urmând sa întocmească actele la o data ulterioara, având in vedere ca locuiau in același . se mai vizitau ocazional.

A menționat ca odată cu plata prețului, parata i-a predat talonul, cartea mașinii, cele doua rânduri de chei.

De asemenea, a arătat că pentru achitarea contravalorii autoturismului a contactat un credit bancar, credit care a fost pe numele său si pe care l-a achitat singura.

In toamna anului 2012 a dorit sa perfecteze contractual de vanzare-cumparare, la care s-a lovit de refuzul paratei.

Ulterior a aflat ca in timp ce reclamanta stăruia la încheierea contractului, si mai apoi depunerea actualei cereri pe rolul prezentei instanțe, pârâta a vândut autoturismul numitului O. M..

D. urmare nulitatea absoluta a vânzării lucrului altuia are ca punct de plecare împrejurarea ca partile au încheiat contractul știind ca lucrul vândut este proprietatea persoane, ascunzând intenția de a aduce altuia o paguba; actul este fondat pe o cauză ilicita sau frauda, având ca numitor comun reaua-credința a părtilor.

Astfel convenția pârtilor reprezintă un antecontract bilateral de vanzare cumparare, dând insa naștere in sarcina pârtilor unei obligații de a face, constând în obligația de a incheia in forma autentica convenția de instrainare a imobilului in cauza, oricare dintre parti putând cere incheierea contractului de vanzare cumpărare având obiect vehiculul anterior mentionat.

Potrivit art. 1, art. 2 alin. (1) și (3) din H.G. nr. 610/1992, documentul care atestă tul de proprietate asupra vehiculului este cartea de identitate, ce conține date despre :ul și persoanele pe numele cărora acesta a fost înmatriculat succesiv, datele despre deținător fiind înscrise de către organul de poliție care efectuează înmatricularea, pe baza zii că acesta a achitat taxele cuvenite statului și că vehiculul este asigurat, art. 3 lind că la înstrăinarea vehiculului, deținătorul acestuia va transmite dobânditorului cartea de identitate a vehiculului.

Procedura de radiere și înmatriculare în circulație a autovehiculelor este reglementată prin art. 9-14 din Instrucțiunile nr._ /1993 ale Ministerului de Finanțe și Transporturilor de aplicare a H.G. nr. 610/1992, în vigoare și în prezent, iar ulterior și prin O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea i de identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România și prin Ordinul sterului Administrației și Internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, distrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a culelor, cu modificările și completările ulterioare.

Deși din punct de vedere juridic, contractul de vânzare-cumpărare a unui vehicul este valabil încheiat fară a îmbrăca o anumită formă, procedura de radiere și înmatriculare din circulație presupune, totuși, existența unui înscris constatator care să probeze transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător, în vederea operării acestuia în cartea de identitate a vehiculului, în drept, art. 948, 966, 968, 1073, cod civil si art. 132 Cod de procedură civilă.

În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri:cartea de identitate a autovehiculului în cauză, certificatul său de înmatriculare, poliță de asigurare RCA pe numele reclamantei, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, decizie de impunere, fișa deținătorului auto, certificat de atestare fiscală, sentința civilă nr. 1679/2013 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Cornetu, raport salariat, chitanță, rovinietă, desfășurător rate credit, încheiere de încuviințare a executării silite, carte de identitate a pârâtei, sentința civilă nr. 6329/2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._/1748/2012, rezoluție emisă în dosarul nr. 3553/P/2012 de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, carnet de muncă al reclamantei, proces-verbal de predare-primire din 15.02.2013.

La solicitarea părților a fost administrată proba cu interogatoriul reciproc al părților inițiale, răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate dosarului cauzei.

Deliberând asupra prezentei acțiuni, astfel cum a fost ulterior modificată și completată, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, instanța a constatat că este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare având în vedere următoarele considerente:

Astfel la data de 22.12.2005 pârâta T. E. a înmatriculat pe numele său autoturismul marca Ford Fiesta având nr. de înmatriculare_, astfel cum rezultă din fotocopia cărții de identitate a acestuia, precum și a certificatului de înmatriculare atașate la filele nr. 21-22 ale dosarului.

În prezent pârâta a înstrăinat la data de 12.11.2012 acest autoturism pârâtului O. M., astfel cum rezultă din fotocopia contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit atașat de asemenea la fila 24 a dosarului.

Reclamanta a pretins atât prin acțiunea inițială, cât și prin cererea modificatoare, drept temei pentru admiterea acestora, împrejurarea că între aceasta și pârâtă a intervenit în cursul anului 2007 un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect acest autovehicul, aflat în prezent în deținerea reclamantei, pe care aceasta îl folosește, astfel cum rezultă din fotocopia poliței de asigurare RCA și a rovinietei atașate la dosarul cauzei, pretinzând că ar fi plătit prețul aferent, convenit între părți, chiar la data predării-primirii autovehiculului, ocazie cu care ar fi primit și o parte din actele necesare radierii/înmatriculării autovehiculului pe numele reclamantei, însă ulterior pârâta a refuzat în mod nejustificat prezentarea în fața organelor competente să efectueze astfel de operațiuni.

Analizând aceste susțineri cu probele administrate în prezenta cauză, instanța a constatat că reclamanta nu a reușit să probeze aceste împrejurări în sensul invocat atât prin acțiunea introductivă, cât și prin cererea modificatoare, respectiv existența și întinderea convenției de vânzare-cumpărare pretins încheiată între părțile inițiale ale dosarului, precum și faptul achitării unui preț aferent acestei operațiuni, deși sarcina probei îi revenea potrivit disp. art. 1169 C.civ. 1864.

Pe de altă parte, instanța a reținut că faptul exercitării posesiei asupra acestui autovehicul de către reclamantă nu poate conduce la o concluzie contrară celei reținută anterior având în vedere că nu a dovedit că între părți a intervenit un raport juridic constând în vânzarea-cumpărarea acestui vehicul, pentru care s-ar fi plătit eventual și un preț, astfel încât o astfel de posesie nu poate echivala cu o prezumție de dobândire a dreptului de proprietate, aceasta nefiind susținută și de alte împrejurări exterioare precum existența unui înscris sub semnătură privată sau cel puțin a unui început de dovadă scrisă în acest sens, singura prezumție simplă care poate fi reținută în cadrul prezentului dosar fiind exclusiv acordul proprietarului vehiculului, conform evidențelor organelor fiscale și rutiere, ca reclamanta să îl utilizeze, fără însă a se proba transmiterea dreptului de proprietate privată din patrimoniul pârâtei în acela al reclamantei.

De altfel reclamanta a invocat și susținut că între părți ar fi intervenit un contract de vânzare-cumpărare, nefiind însă constatat printr-un înscris, ,astfel încât a solicitat suplinirea acordului pârâtei în vederea înmatriculării vehiculului pe numele reclamantei, acord care însă nu poate fi suplinit în prezenta cauză având în vedere că nu are la bază asumarea de către pârâtă a unor astfel de obligații, neavând intenția de a înstrăina către reclamantă acest autovehicul, ulterior fiind vândut pârâtului O. M..

În plus, instanța a constatat că reclamanta nu a dovedit existența unei alte convenții cu caracter secret între părți, din probele administrate în prezenta cauză rezultând exclusiv împrejurarea că o astfel de convenție nu a avu loc, neavând relevanță că la data predării autovehiculului reclamanta ar fi obținut un credit bancar, a cărui destinație nu a fost stabilită în mod cert, nefiind dovedită plata unei sume de bani cu titlu de preț către pârâtă.

Din această perspectivă instanța a constatat că nici răspunsurile părților la interogatoriul astfel administrat la solicitarea acestora nu conduc la concluzia că susținerile reclamantei sunt întemeiate, nefiind dovedită existența unei astfel de convenții încheiată între părți având ca obiect acest autovehicul, astfel încât nu poate fi admisă solicitarea privind obligarea pârâtei să încheie un astfel de contract, respectiv de pronunțare a unei hotărâri care țină loc de act de vânzare-cumpărare.

Cu privire la solicitarea reclamantei privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare intervenit între cei doi pârâți la data de 12.11.2012, instanța a constatat că nu subzistă motivele de nulitate invocate de către reclamantă, având în vedere pe de o parte, lipsa oricăror dovezi cu privire la existența unei convenții anterioare de vânzare-cumpărare privind acest autovehicul eventual intervenit între reclamantă și pârâta inițial chemată în judecată, iar pe de altă parte existența unei cauze ilicită asimilată fraudei la lege în sensul relei-credințe a cumpărătorului ulterior în dauna promitentei-cumpărătoare, reclamantă în prezenta cauză, aceasta din urmă nefăcând dovada aducerii la cunoștința cumpărătorului ulterior a împrejurării că anterior ar fi convenit cu vânzătoarea să îi transmită dreptul de proprietate asupra vehiculului în cauză, considerente care coroborate conduc la respingerea acțiunii precizată și modificată ca neîntemeiată.

Totodată s-a luat act că pârâta nu mai susține excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare.

Împotriva hotărârii judecătorești nr. 8584/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu a formulat recurs reclamanta T. M., solicitând admiterea recursului și constatarea că hotarârea atacată este nelegală și netemeinică.

În motivare a arătat că în toamna anului 2007, împreuna cu fostul soț, a dorit să achiziționeze un autoturism, întrucât aceasta nu avea cu ce să se deplaseze către serviciu, fapt pentru care aceștia au vizionat mai multe showroom-uri și implicit mai multe autoturisme; în acest timp aceștia s-au întâlnit cu pârâta și cu soțul acesteia și auzind că dorește să achiziționeze un autoturism, pârâta le-a adus la cunoștință faptul că și aceasta dorește să își vândă autoturismul și drept urmare, aceștia au decis să meargă șă vadă autoturismul în cauză, șu ulterior au decis să îl cumpere în luna decembrie 2007.

A mai aratat că înainte de această dată, a contractat un credit de nevoi personale, în vederea achiziționării unui autoturism, fiindu-i necesar pentru deplasarea la locul de muncă, pe care l-a și achitat ulterior, fapt ce reiese din extrasul de cont de la dosarul cauzei.

Aceasta a învederat faptul că la acea dată, era singura care avea un loc de muncă, soțul acesteia fiind șomer.

A aratat că în luna decembrie 2007, data la care s-a decis să achiziționeze autoturismul, s-a făcut plata acestuia în valoare de 6500 euro, bani fiind predați pârâtei T. E., aceasta predându-i autoturismul în cauză, actele și cheile acesteia, urmând ca la o dată ulterioară să meargă să perfecteze acetele.

Recurenta a mai aratat că toate aspectele privind tranzacția dintre reclamantă și pârâtă reies din faptul că ulterior, pârâta nu a mai vrut să încheie contractul de vânzare-cumpărare, așa cum era firesc. Astfel, nulitatea absolută a vânzării bunului altuia are ca punct de plecare împrejurarea că părțile au încheiat contractul în cunoștință de cauză, știind că lucrul vândut este proprietatea altei persoane.

Recurenta a mai susținut că acest fapt a fost arătat și la instanța de fond, prin interogatoriul pârâtului O. M., care a recunoscut că autoturismul în cauză a fost achiziționat de către reclamantă încă de la sfârșitul anului 2007 și de asemenea, au fost predate toate actele și cheile acestuia.

Față de cele expuse, recurenta a apreciat faptul că autoturismul în cauza s-a aflat în posesia acesteia încă de la data la care s-a consumat tranzacția dintre vânzător și cumpărător și apreciază faptul că, acest contract încheiat între părți este nul de drept, întrucât pârâta vânduse autoturismul în cauză iar prețul nu a fost niciodată plătit, acest contract fiind încheiat cu rea-credință a părților, care au dorit ca acesta sa nu mai fie în posesia reclamantei în urma divorțului.

În drept, dispozițiile art. 304 ind. 1 și art. 312 C..A

Intimații, legal citați nu au formulat întâmpinare.

Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate tribunalul reține următoarele:

In ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare a unui autovehicul, acesta este un contract consensual, valabil încheiat prin simplul acord de voință al părților, nefiind necesar ca manifestarea de voință a părților să îmbrace o formă specială, pentru a produce efecte juridice civile. Astfel, art. 1295 din Codul civil, în forma în vigoare în anul 2007 (aplicabil cauzei de fata), prevedea că „vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.” În același sens, sunt și dispozițiile art. 1674 din Noul Cod Civil, în vigoare de la data de 01.10.2011.

Potrivit art. 1, art. 2 alin. (1) și (3) din H.G. nr. 610/1992, documentul care atestă dreptul de proprietate asupra vehiculului este cartea de identitate, ce conține date despre vehicul și persoanele pe numele cărora acesta a fost înmatriculat succesiv, datele despre deținător fiind înscrise de către organul de poliție care efectuează înmatricularea, pe baza dovezii că acesta a achitat taxele cuvenite statului și că vehiculul este asigurat, art. 3 stabilind că la înstrăinarea vehiculului, deținătorul acestuia va transmite dobânditorului cartea de identitate a vehiculului.

Procedura de radiere și înmatriculare în circulație a autovehiculelor este reglementată prin art. 9-14 din Instrucțiunile nr._ /1993 ale Ministerului de Interne, Finanțelor și Transporturilor de aplicare a H.G. nr. 610/1992, în vigoare în anul 1998 și în prezent, iar ulterior și prin O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România și prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu modificările și completările ulterioare.

Deși din punct de vedere juridic, contractul de vânzare-cumpărare a unui autovehicul este valabil încheiat fără a îmbrăca o anumită formă, procedura de radiere și înmatriculare din circulație presupune, totuși, existența unui înscris constatator care să probeze transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător, în vederea operării acestuia în cartea de identitate a vehiculului.

Din cuprinsul actelor normative mai sus amintite, rezultă că obligația de a efectua formalitățile de înmatriculare a vehiculului pe numele noului deținător incumbă acestuia din urmă. Potrivit art. 1073 din Codul civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, art. 1075 din Codul civil stabilind că, orice obligație de a face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului.

În cauza de fata, astfel cum rezulta din probele administrate in cursul judecatii, partile nu au întocmit un înscris care să ateste încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind autoturismul marca Ford Fiesta, dimpotriva din actele depuse la dosar rezulta ca acesta a fost instrainat catre O. M. la data de 12.11.2012 (f. 24 dosar fond) care a facut toate demersurile de a inscrie autoturismul pe numele sau, atat la organele de politie cat si la cele finaciare.

In mod temnenic a retinut instanta de fond ca recurenta-parata nu a propus probe din care sa rezulte ca intre parti ar fi intervenit o astfel de conventie (martori), limitandu-se a propune proba cu inscrisuri si probe cu interogatoriu, care nu a fost concludenta sub aspectul dovedirii conventiei de vanzre-cumparare si nici a platii pretului de 6.000 euro.

Or, pentru a pronunta o hotarare care sa tina loc de act de vanzare-cumparare, instanta trebuie sa verifice existenta actului, iar in caz afirmativ, daca sunt indeplinite cerintele de valabilitate a actului juridic prev. de art. 948 C.Civ (capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partilor, obiectul determinat sau determinabil, cauza licita si morala) si existenta in patrimoniul vanzatorului a bunului.

Astfel cum s-a aratat anterior, in cauza de fata nu s-a facut dovada existentei actului de vanzare-cumparare, motiv pentru care, tribunalul in temeiul art. 312 al. 1 cod procedura civila va respinge recursul ca nefondat, hotararea instantei de fond fiind legala si temenica.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă T. M. împotriva sentinței civile nr. 8584/17.12.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți T. E. și O. M. ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2015

Președinte Judecător Judecător

M. E. L. G. A. E. M. O.

Grefier

C. E. S.

Concept red. gref. CES.

Red. Jud: LGA./2exemplare

Jud.fond :M. E. D.. Jud. /Cornetu

← Anulare act. Hotărâre din 12-05-2015, Tribunalul ILFOV		Fond funciar. Hotărâre din 12-05-2015, Tribunalul ILFOV →

Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 12-05-2015, Tribunalul ILFOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 12-05-2015, Tribunalul ILFOV