Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 15-10-2013, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 1410/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1410R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.10.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: G. N.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul reclamant N. C. împotriva sentinței civile nr.1729/24.04.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul ., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL,
P. cererea introdusa pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamantul N. M C., a solicitat in contradictoriu cu parata ., se suplineasca consimtamantul paratei sis a se pronunte o hotarare ce tine loc de act de vanzare cumparare pentru imobilul de 247 mp, situate in V. ..
Se arata ca la 13.05.2006, a incheiat cu unchiul sau NASTURICA V. ,un contract de vanzare cumparare (chitanta de mana) cu clauza de intretinere, pentru imobilul in cauza. De pe urma defunctului NASTURICA V. nu au ramas mostenitori.
Au fost depuse inscrisuri, copia chitantei de mana, acte de stare civila, certificate de mostenitor75/2007, ordinal prefectului 1410/2004.
P. intampinare, parata solicita respingerea actiunii aratand ca referitor la chitanta de mana, nu opereaza trnsferul proprietatii prin raportare la bunurile immobile terenuri, fiind necesara conditia formei solemne.
In cauza a fost incuviintata pentru reclamant, proba cu inscrisuri, testimoniala.
La termenul din 22.06.2011, a fost audiat martorul I. M., a carui declaratie a fost atasata la dosar, si din care reiese ca reclamantul si-a indeplinit obligatiile.
P. sentința civilă nr. 1729/24.04.2012, Judecătoria Cornetu a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizand actele si lucrarile dosarului, a reținut următoarele:
Conform unui contract sinalagmatic, fiecare parte este tinuta sa-si respecte obligatia asumata, in speta promitentul vanzator sa procure actele necesare si eventual sa lase posesia bunului ce face obiectul antecontractului. Pe de alta parte promitentul comparator are obligatia de a da pretul convenit in modalitatea aleasa de parti. In virtutea acestui contract, partea care si-a indeplinit obligatia, are posibilitatea sa solicite instantei de judecata fie obligarea partii adverse sa aduca la indeplinire obligatia asumata, fie sa solicite rezilierea sau rezolutiunea antecontractului.
P. antecontract nu se transmite dreptul de proprietate pe terenul vandut, asta cu atat mai mult pentru a opera transferul dreptului de proprietate este necesara incheierea actului in forma autentica, conditie ceruta ad validitatem si nu ad probationem.
In patrimoniul fiecareia dintre parti nu intra decat un drept de creanta in baza caruia conform 1013Cciv. Creditorul (cel ce si-a indeplinit obligatia), are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei. In acest sens dreptul material la actiune este prescriptibil in termenul general de prescriptie.
Conditiile pentru admisibilitatea actiunii in valorificarea antecontractului, sunt conform 948Cciv. Capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil obiectul determinat. O alta cauza este refuzul uneia dintre parti de a autentifica actul de instrainare. In speta de fata nu se poate vorbi de un refuz al promitentului vanzator, dar nuci nu se poate cere instantei sa suplinesca consimtamantul Primariei, pentru ca nu Primaria este cea care a “vandut” imobilul petentului.
Împotriva sentinței civile nr. 1729/24.04.2012, a formulat recurs reclamantul solicitând: admiterea recursului și modificare sentinței civile în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului recurentul a arătat că instanța de fond în mod greșit a considerat că nu poate suplinii consimțământul Primăriei C. deoarece aceasta nu este cea care s-a obligat să vândă imobilul.
Astfel recurentul a arătat că dreptului și obligațiile ce izvorăsc din promisiunea sinalagmatică de vânzare – cumpărare, au un conținut patrimonial, astfel că în situația în care una dintre părțile contractante decedează, regula este că drepturile și obligațiile celui decedat se transmit prin succesiune la moștenitorii acestuia, în speța de față unitatea administrativ teritorială, fiind vorba de o moștenire vacantă.
A mai arătat recurentul că deși nu Primăria a fost cea care s-a obligată să vândă imobilul, aceasta este cea care are calitatea de pârât și cea care poate fi obligată la respectarea obligației, întrucât este moștenitoarea legală a defunctului N. V., cum în mod corect a stabilit și instanța de fond, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei C.. Astfel unitatea administrativ teritorială, Primări C., dobândind o universalitate de bunuri este ținută și de pasivul succesoral în limita activului.
O altă critică adusă sentinței de fond a constat în faptul că instanța de fond a considerat că în cauză nu se poate vorbi de refuzul primăriei de a perfecta contractul.
Astfel recurentul a arătat că refuzul vădit al Primăriei de a încheia contractul în forma autentică rezultă din atitudinea Primăriei prin răspunsul dat la întâmpinare, prin care nu negă că ar avea această obligație, ci doar invocă faptul că dreptul s-a prescris și că înscrisul „chitanță de mână” nu este valabil.
Recurentul a mai considerat că prin introducerea cererii de chemare în judecată Primăria C. a fost pusă în întârziere și începând cu această dată nu și-a manifestat niciodată intenția de a perfecta contractul de vânzare – cumpărare.
În drept au fost invocate disp. art. 299 și următoarele C. proc. Civ. art. 5 alin. 2 din Titlul X al legii nr. 247/2005.
P. cererea de recurs s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 400 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Deși legal citată cu copia motivelor de recurs intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul civil de față prin raportare la motivele invocate, tribunalul constată următoarele:
Art.5 alin.2 din Titlul X din Legea nr.247/2005 prevedea ca” În situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract”. Prevederile titlului X au fost abrogate prin Legea nr.71/2011.
Potrivit art. 1295 din Codul civil de la 1864, vânzarea-cumpărarea este un contract consensual și translativ de proprietate, astfel încât, prin simplul acord de voință al părților și fără îndeplinirea vreunei alte formalități se produce nu numai încheierea contractului, dar operează și transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător. În temeiul dispozitiilor art. 1073 din Codul civil de la 1864 „creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei si, in caz contrar, are dreptul la dezdaunare”, iar art. 1075 din Codul civil de la 1864 prevede ca, „orice obligatie de a face sau de a nu face se schimba in dezdaunari, in caz de neexecutare din partea debitorului”, fiind consacrarea expresa a principiului nemo precise cogi potest ad factum.
Existenta acestui principiu nu exclude cu totul ideea de constrangere in domeniul obligatiilor de a face. Nu ar fi exclusa, insa, in lumina principiului executarii in natura a obligatiilor si repararii in natura a pagubelor nici pronuntarea de catre instanta a unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, in temeiul dispozitiilor art. 1073 din Codul civil de la 1864, cu conditia ca lucrul sa se mai gaseasca in patrimoniul promitentului-vanzator, sa nu existe alte impedimente legale la vanzare si sa fie indeplinite toate conditiile de validitate ale unui contract de vanzare-cumparare, cu exceptia formei autentice, pe care instanta este chemata sa o complineasca.
Astfel, tribunalul reține că, în acțiunile având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanța de judecată nu este chemată decât să complinească forma autentică a înscrisului întocmit de părți, ceea ce presupune că toate celelalte condiții de valabilitate ale unei convenții sunt îndeplinite.
Sub acest aspect, se constată că refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de înstrăinare se analizează de instanță în contextul verificării îndeplinirii tuturor condițiilor pentru angajarea răspunderii civile contractuale a părții aflate în culpă, căci acțiunea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare se circumscrie unei forme specifice de sancționare a conduitei părții aflate în culpă. Așadar, una din condițiile specifice ce trebuie analizată de instanța învestită cu soluționarea acțiunii de față constă în verificarea manifestării unui refuz din partea părții presupusă a fi în culpă în vederea îndeplinirii obligației contractuale asumate. Cerința vinovăției părții aflate în culpă este indisolubil legată de verificarea condiției punerii în întârziere a acesteia de către partea care pretinde că și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
P. urmare, tribunalul reține că analiza condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare nu poate fi realizată fără verificarea inclusiv a cerințelor pentru angajarea răspunderii civile contractuale a părții cu privire la care se presupune că este în culpă, un asemenea demers procesual impunându-se față de natura juridică a acțiunii de față.
In speță, se observa ca antecontractul (inscris sub semnatura privata) s-a incheiat intre reclamant si numitul Nasturica V. care detinea dreptul de proprietate in baza Ordinului Prefectului nr.1410/2004, promitent-vanzator care a decedat in 2006, fara mostenitori.
Desi nu s-a emis un certificat de vacanta succesorala, parata nu neaga incidenta in cauza a dispozitiilor art.680 C.civ, conform carora mostenirea vacanta se cuvine ope legis, Statului Român prin unitatea administrativ teritoriala in raza careia se afla bunul imobil ce a apartinut defunctului.
Cu toate acestea, tribunalul apreciaza ca nu poate fi retinuta culpa contractuala a paratei . existenta unui refuz din partea acesteia in conditiile in care dreptul de proprietate asupra imobilului nu a fost intabulat pe paratei si nici nu a fost pusa in intarziere (notificata) in conditiile legii, aspecte retinute si de prima instanta.
Pentru toate aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant N. C. împotriva sentinței civile nr.1729/24.04.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2013.
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. G. N.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-
Red. Jud: DA./2 ex.
Jud.fond :F. A. L. - Jud. /Cornetu
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 14-10-2013, Tribunalul... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
