Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 857/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 857/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 857/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 857 A
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN 02.12.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva încheierii civile din data de 02.09.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. C. având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de apel
TRIBUNALUL,
P. încheierea civilă din data de 02.09.2014 Judecătoria Cornetu a respins cererea de încuviințarea a executării silite în baza procesului verbal . nr._/26.09.2011 formulată de creditoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA în contradictoriu cu debitorul C. C. ca neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 632 din NCPC (1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
(2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definite, precum și orice ale hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, iar potrivit art. 31 alin. 1 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Totodată instanța de fond a constatat că potrivit disp. art. 26 alin. 3 și art. 27 din același act normativ, “(3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii. Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”
În plus, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a statuat cu caracter general obligatoriu împrejurarea că “În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
În prezenta cauză, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție întocmit de creditoare, invocat în susținerea cererii, nu constituie titlu executoriu întrucât nu a fost dovedită comunicarea acestuia către contravenient conform exigențelor stabilite prin Decizia ICCJ nr. 10/2013, respectiv prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în cauză fiind atașat exclusiv procesul-verbal de comunicare prin afișare la domiciliul contravenientului-debitor, modalitate care nu respectă dispozițiile general obligatorii ale deciziei menționate anterior și care devin aplicabile inclusiv în prezenta cauză prin efectul dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituția României care reglementează aplicarea retroactiva a legii contravenționale mai favorabile, aspect care poate fi invocat inclusiv în faza de executare silită când sunt analizate cel puțin formal condițiile de legalitate a emiterii titlului executoriu.
Mai mult, conform prevederilor art. 14 din OG nr. 2/2001 executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
(2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.”
În consecință, instanța a constatat că, în condițiile art. 14 din OG nr. 2/2001, și intervenirea prescripției executării sancțiunii ceea ce constituie un impediment la executare, astfel că, în speță, devin incidente prevederile art. 665 alin. 5 pct. 7 din NCPC, și a respins ca neîntemeiată cererea de încuviințare a executării silite.
Împotriva încheierii civile din data de 02.09.2014, a formulat apel creditoarea solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificare în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de executare a respins în mod netemeinic și nelegal cererea de încuviințare a executării silite, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire în conformitate cu prevederile OG 2/2001 și că procesul verbal în cauză nu prezintă caracterul unui titlu executoriu în sensul disp. art. 37 din OG nr. 2/2001.
Astfel apelanta a arătat că art. 27 din OG 2/2001 prevede o modalitate alternativă de comunicare a procesului verbal prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului și nu o modalitate subsidiară astfel că s-a procedat la comunicarea acestuia prin afișarea sa semnat de reprezentantul C. și un martor.
S-a mai arătat că nu se poate susține că procedura de comunicare a procesului – verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale întrucât procesul verbal de contravenție a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșiri faptei, iar comunicare acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, debitorul neformulând plângere împotriva acestuia și neachitând de bună voie obligația stabilită prin procesul verbal de contravenție.
Apelanta a mai arătat că actul sancționator a fost încheiat pentru o faptă considerată contravenție și la momentul întocmirii acestuia, precum și la data intrării în vigoare a legii contravenționale mai favorabile. Deoarece procesul verbal și implicit tariful de despăgubire conținut de acesta, nu au fost contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii nr. 144/2012 astfel încât are valoare de titlu executoriu în întregul cuprins său, tariful de despăgubire fiind susceptibil de executare silită.
S-a mai arătat că în cuprinsul procesului – verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că acesta creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă încadrându-se în disp. art. 662 N.C.PC.
În drept au fost invocate prevederile art. 665 alin 6, art. 466 și următoarele N.C.p.C.
Analizând sentința civila apelata in raport de motivele invocate tribunalul constată că se impune menținerea sentinței primei instanțe cu înlocuirea motivării pentru considerentele ce succed:
P. art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a legii se anulează.
Analizând solicitarea apelantei prin raportare la dispozițiile legale enunțate anterior, Tribunalul reține că cererea de încuviințare a executării silite este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În primul rând creanța ce se solicită a fi pusă în executare nu îndeplinește una dintre condițiile prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 665 Cod proc. civ. Astfel, pe baza înscrisurilor depuse la dosar nu se poate verifica existența caracterului cert al creanței, din actele anexate cererii introductive nerezultând faptul că tarifele respective au fost aplicate si necontestate (în caz contrar, acestea fiind anulate, nu se mai poate da curs executării silite).
În al doilea rând, textul de lege menționat anterior trebuie interpretat având în vedere intenția legiuitorului și anume exonerarea persoanelor sancționate contravențional de la plata tarifelor de despăgubire aplicate până la data intrării in vigoare a legii, precum și înlăturarea acestor tarife pe viitor. Așadar, prin modificarea legislativă s-a făcut o nouă apreciere asupra oportunității aplicării tarifului de despăgubire, legiuitorul considerând că măsura adoptată anterior este excesivă, aspect ce reiese din modul prin care acesta a înțeles să extindă efectele noii reglementări retroactiv și tarifelor aplicate anterior intrării în vigoare a legii prin care acestea au fost înlăturate.
Totodată, Tribunalul apreciază că se impune o interpretare unitară cu privire la înlăturarea tuturor tarifelor aplicate pâna la data intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 pentru a nu se crea situații discriminatorii pentru persoane aflate în situații identice, împrejurare ce ar conduce la nesocotirea atât a dispozițiilor Constituției României, cât și a Convenției Europene a Drepturilor Omului. Spre exemplu în cazul în care două persoane ar fi sancționate contravențional în aceeași zi aplicându-se și tariful de despăgubire și ar contesta măsura aplicată în termen, însă la date diferite - una înainte de data intrării în vigoare a legii, iar cealaltă ulterior acestei date - prin aplicarea strict textuală a art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 s-ar crea o situație discriminatorie nejustificată, prima persoană beneficiind de anularea tarifului, iar cea de-a doua fiind obligată să îl achite. O astfel de interpretare ce ar genera efectele expuse anterior contravine și intenției legiuitorului care a înțeles să înlăture măsura complementară și să exonereze de la plata tarifului, inclusiv persoanelor cărora li se aplicase această măsură anterior modificării legislative.
În opinia tribunalul nu poate fi admisibil ca apariția unui eveniment legislativ să conducă la crearea de situații discriminatorii între destinatarii acestuia, soluțiile legislative preconizate prin noile acte normative trebuind să acopere întreaga problematică a relațiilor sociale ce reprezintă obiectul de reglementare pentru a se evita lacunele legislative.
Pentru aceste motive, care înlocuiesc motivarea primei instanțe, în temeiul art. 480 C. proc. civ., tribunalul urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA cu sediul în București .. 401A, sector 6 împotriva încheierii civile din data de 02.09.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. C. cu domiciliul în Brănești, .. 32, jud. I., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2014.
Președinte Judecător
M. E. A. D.
Grefier
M. A. M.
Concept red. gref. MMA
Red. Jud: ME./ ex
Jud.fond:D. M. E. – Jud Cornetu
Comunicat ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 62/2013. Tribunalul ILFOV | Acţiune în constatare. Hotărâre din 02-12-2014, Tribunalul ILFOV → |
|---|
