Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 989/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 989/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 989/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 989 A
Ședința din Camera de Consiliu de la 08 Decembrie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE L. G. A.
Judecător E. V.
Grefier C. E. S.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelantul COMPANIA NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA-DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI împotriva încheierii din data de 10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în contradictoriu cu intimatul S. M., având ca obiect încuviințare executare silită .
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, stadiul procesual - apel și modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că apelanta a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, după care:
Tribunalul, observând ca la dosar au fost atașate înscrisuri pertinente și utile soluționării cauzei, nemaifiind necesare alte probe, rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de fata, instanța constata următoarele:
Prin încheierea din data de 10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu s-a respins cererea privind pe creditorul CNADNR - DRDP BUCURESTI și pe debitorul S. M., ca neîntemeiată.
În motivare, prima instanța a reținut că cererea formulată este neîntemeiată pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 632 din NCPC (1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
(2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definite, precum și orice ale hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, iar potrivit art. 31 alin. 1 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Totodată instanța a constatat că potrivit disp. art. 26 alin. 3 și art. 27 din același act normativ, “(3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
ART. 27
Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”
În plus, instanța constată că prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a statuat cu caracter general obligatoriu împrejurarea că “În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
În prezenta cauză, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție întocmit de creditoare, invocat în susținerea cererii, nu constituie titlu executoriu întrucât nu a fost dovedită comunicarea acestuia către contravenient conform exigențelor stabilite prin Decizia ICCJ nr. 10/2013, respectiv prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în cauză fiind atașat exclusiv procesul-verbal de comunicare prin afișare la domiciliul contravenientului-debitor, modalitate care nu respectă dispozițiile general obligatorii ale deciziei menționate anterior și care devin aplicabile inclusiv în prezenta cauză prin efectul dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituția României care reglementează aplicarea retroactiva a legii contravenționale mai favorabile, aspect care poate fi invocat inclusiv în faza de executare silită când sunt analizate cel puțin formal condițiile de legalitate a emiterii titlului executoriu.
Mai mult, conform prevederilor art. 14 din OG nr. 2/2001 executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
(2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.”
În consecință, instanța a constatat în condițiile art. 14 din OG nr. 2/2001, și intervenirea prescripției executării sancțiunii ceea ce constituie un impediment la executare, astfel că, în speță, devin incidente prevederile art. 665 alin. 5 pct. 7 din NCPC, cererea de încuviințare a executării silite fiind respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile, a formulat apel apelanta CNADNR - DRDP BUCURESTI, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a procesului-verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/12.08.2011.
Apelanta a arătat că, în fapt, la cererea sa, B. T. B. O. a început procedura executării silite împotriva debitorului S. M., întrucât acesta nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlu executoriu, respectiv procesului-verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/12.08.2011.
Prin incheierea atacata, instanta de executare a respins in mod netemeinic si nelegal cererea de incuviintare a executarii silite, motivand ca procedura de comunicare a titlului executoriu," prin afisare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicarii prin posta, cu aviz de primire" in conformitate cu prevederile O.G. 2/2001 si ca procesul - verbal in cauza nu prezinta caracterul de titlu executoriu in sensul dispozitiilor art. 37 din OG nr.2/200 1.
In acest sens, se rată ca, potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificarile si completarile ulterioare" Comunicarea procesului verbal si a instiintarit de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afisare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afisare se consemneaza . semnat de cel putin un martor", fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativa si nu subsidiara asa cum a retinut instanta. In speta, comunicarea PROCESULUI VERBAL DE CONSTA T. A CONTRA VENTIEI a fost consemnata in PROCESUL VERBAL DE AFISARE, semnat de reprezentantul CNADNR si un martor.
Apelanta a mai arătat faptul că, emiterea și comunicarea procesului - verbal de contraventie in cauza a fost efectuat in termenul imperativ prevazut de lege, respectiv cu respectarea dispozitiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din 00 nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare.
Prin urmare, procesul- verbal de contraventie in cauza a fost emis in termenul le al de 6 luni de la data savarsirii faptei iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.
Prin urmare, nu se poate sustine faptul ca procedura de comunicare a procesului _ verbal de contraventie a fost viciata sau ca debitorului iau fost leza te drepturile procesuale.
Mai mult decat atat, potrivit dispozitiilor art. 31 alin.I din OG nr. 2/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, impotriva procesului - verbal de constatare a contraventiei se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plangere impotriva procesului - verbal de contraventie si mCI nu a achitat de buna voie obligatia stabilita prin procesul - verbal de contraventie ca si sanctiune aplicata pentru fapta savarsita.
In acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunostinta, precum si hotararea judecatoreasca irevocabila prin care s-a solutionat plangerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
Apelanta critică modul de interpretare a aplicabilității Legii nr. 144/2012, subliniind punctual că, în primul rand, art. II din Legea nr. 144/2012 se refera exclusiv la situațiile in care, contravenientului căruia i s-a intocmit proces verbal de constatare a contraventiei si i s-a aplicat tariful de despagubire, a formulat plangere impotriva acestuia in termenul procedural: "tarifele de despagubire prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 ..... aplicate SI contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se anuleaza". Conjuncția "SI" condiționează imperativ aplicarea dispozițiilor acestui act normativ, cu consecința executării ori a neexecutarii obligatiei de a achita tariful de despăgubire conținut in cuprinsul procesului verbal. Sancțiunea a fost aplicata, dar nu si contestata pana la data intrării in vigoare a legii de referinta (adica Legea nr. 144/2012), partea apreciind că acest act normativ nu deroga de la litera sa in sensul de a crea posibilitatea anularii sancțiunii doar daca a fost aplicata, fara sa fi fost si atacata pana la termenul precizat de lege. In economia acesteia nu se regaseste doar formularea "aplicate", ci se edifica cu certitudine printr-o conjunctie coordonatoare "aplicate si contestate".
Or, asa cum se reflecta din context, contestatoarea a recunoscut ea insasi ca nu a atacat pe fond actul sancționator cu plângere contravenționala, făcând astfel incă de la bun început, inaplicabile prevederile acestei legi. In concluzie, cauzei sunt incidente dispozitiile art. 37 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul contraventiilor, sens in care procesul verbal aplicat si neatacat in instanta cu toate precizările din cuprinsul sau, rămâne titlu executoriu, inclusiv in ceea ce privește tariful de despăgubire.
În al doilea rând, mai învederează apelanta, in sensul prevederilor constituționale precum si a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 228/2007, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, construit pe principiul egalitatii in drepturi acreditat de art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei, "cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. ", iar, in virtutea alin. 2 din acelasi articol al legii fundamentale, "nimeni nu este mai presus de lege".
Prin decizia Curtii Constitutionale mentionata s-a avut in vedere faptul ca potrivit textului de lege criticat, daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost săvârșita înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. D. acest punct de vedere, sintagma "nu se mai sanctioneaza" trebuie înțeleasa in sensul ca, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contraventie, sancțiunile contravenționale nu se mai aplica, iar in cazul celor aplicate, dar aflate in curs de executare la data intrarii in vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai executa.
Dar, in lumina prevederilor constitutionale raportate la dispozitiile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, textul invocat face referire expresa la situația in care legea de referinta nu mai califica fapta drept contravenție. Or, in contextul prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002-privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, reiese ca "fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contravenție.. "
In concluzie, apelanta subliniază că actul sancționator cu sancțiunile aferente, a fost încheiat pentru o fapta considerata contravenție si la momentul întocmirii acestuia, precum si la data intrarii in vigoare a legii contraventionale mai favorabile.
Conex, deoarece procesul verbal respectiv si implicit tariful de despagubire continut de acesta, nu a fost contestat in instanță pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 144/2012, in consecința nefiind incidente cauzei nici dispozitiile amintite, partea consideră ca procesul verbal are valoare de titlu executoriu in întreg cuprinsul sau, tariful de despagubire conținut fiind susceptibil de executare silita pentru aceste.
De asemenea, se mai solicită instantei de apel sa constate faptul ca in cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției in cauza este identificata creanța supusa executării silite si ca aceasta creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila încadrându-se art. 662 Noul Cod proc. Civ. "executarea silita nu se poate face decat daca creanta este certa, lichida si exigibila ", astfel: creanta este certa, in lumina art. 662 alin. 2 Cod proc. civ., deoarece existenta sa reiese din procesul verbal de constatare a contraventiei reprezentând contravaloarea tarifului de despagubire; creanța este lichida, in sensul prevederilor art. 662 alin. 3 Cod proc. civ., deoarece câtimea (intinderea) acesteia este determinata pecuniar prin chiar conținutul procesului verbal de constatare a contraventiei; creanta este exigibila, conform dispozitiilor art 662 alin 4 întrucât scadenta obligației de plata a tarifului de despăgubire este ferm stabilita prin procesul verbal de constatare a contraventiei.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite. respectiv utilizarea retelei de drumuri fara plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA in calitate de administrator al retelei de drumuri nationale si autostrazi astfel cum este statuat de dispozitiile OUG nr. 84/2003. cu modificarile si completarile ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despagubire este întemeiata pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita savarsita de utilizator si in consecința si recuperarea creantelor aferente.
Aceste considerente sunt sustinute si de dispozitiile generale si obligatorii ale Deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 57/2012 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Mai mult decat atat, apelanta arată că procedura de incuvintare a executarii silite fiind o procedura necontencioasa, judecatorul fondului realizează o cercetare formala si limitata ( "pipaie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da nastere unor aparari pe exceptie si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlu ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectării dispozitiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestatiei la executare.
Potrivit art. 665 alin.5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsa numai daca hotărârea sau, dupa caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
Apelanta a depus înscrisuri la dosar, constând în jurisprudență.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm, art.665 alin.6 Cod proc.civ. .
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat spre a-și susține poziția procesuală.
Analizând sentința civila apelata in raport de motivele invocate tribunalul constată că se impune menținerea sentinței primei instanțe cu înlocuirea motivării pentru considerentele ce succed:
Prin art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România - rovinieta, s-a stipulat că tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a legii se anulează.
Analizând solicitarea apelantei prin raportare la dispozițiile legale enunțate anterior Tribunalul reține că cererea de încuviințare a executării silite este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În primul rând creanța ce se solicită a fi pusă în executare nu îndeplinește una dintre condițiile prevăzute în mod expres de disp. art. 665 cod proc civ. Astfel, pe baza înscrisurilor depuse la dosar nu se poate verifica existența caracterului cert al creanței – din actele anexate cererii introductive nerezultând faptul că tarifele respective au fost aplicate si necontestate ( în caz contrar, acestea fiind anulate, nu se mai poate da curs executării silite).
În al doilea rând textul de lege menționat anterior trebuie interpretat plecând de la intenția legiuitorului și anume – exonerarea persoanelor sancționate contravențional de la plata tarifelor de despăgubire aplicate până la data intrării in vigoare a legii precum și înlăturarea acestor tarife pe viitor. Așadar, prin modificarea legislativă s-a făcut o nouă apreciere asupra oportunității aplicării tarifului de despăgubire, legiuitorul considerând că măsura adoptată anterior este excesivă – aspect ce reiese din modul prin care acesta a înțeles să extindă efectele noii reglementări retroactiv și tarifelor aplicate anterior intrării în vigoare a legii prin care acestea au fost înlăturate.
Totodată Tribunalul apreciază că se impune o interpretare unitară cu privire la înlăturarea tuturor tarifelor aplicate pana la data intrării in vigoare a legii nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 pentru a nu se crea situații discriminatorii pentru persoane aflate în situații identice – împrejurare ce ar conduce la nesocotirea atât a dispozițiilor Constituției Românie câr și a Convenției Europene a Drepturilor Omului. Spre exemplu în cazul în care 2 persoane ar fi sancționate contravențional în aceeași zi aplicându-se și tariful de despăgubire și ar contesta măsura aplicată în termen însă la date diferite una înainte de data intrării în vigoare a legii iar cealaltă ulterior acestei date prin aplicarea strict textuală a art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 s-ar crea o situație discriminatorie nejustificată prima persoană beneficiind de anularea tarifului iar cea de două fiind obligată să îl achite. O astfel de interpretare ce ar genera efectele expuse anterior contravine și intenției legiuitorului care a înțeles să înlăture măsura complementară și să exonereze de la plata tarifului inclusiv persoanelor cărora li se aplicase această măsură anterior modificării legislative.
Pentru aceste motive care înlocuiesc motivarea primei instanțe, in temeiul art. 480 C. proc. civ., tribunalul urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul COMPANIA NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA-DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI cu sediul în sector 6, București, .. 401A împotriva încheierii din data de 10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în contradictoriu cu intimatul S. M., CNP -_ cu domiciliul în Berceni,, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Decembrie 2014.
Președinte, L. G. A. | Judecător, E. V. | |
Grefier, C. E. S. |
M.M. 19 Ianuarie 2015
Redactat ALG - 19.01.2015 - 3 ex.
.>
Jud. fond – B. M. – Jud. Cornetu
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 996/2014.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 2661/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
