Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1070/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1070/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 1070/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1070/A
Ședința din Camera de Consiliu de la 10 Decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: C. D.
Judecător: M. E.
Grefier: A.-M. O.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA împotriva încheierii civile din 09.09.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. N. având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul invocă din oficiu excepția tardivității cererii de apel și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
TRIBUNALUL,
Prin încheierea din data de 09.09.2014 Judecătoria Cornetu a respins cererea de încuviințarea a executării silite în baza procesului verbal . nr._/16.08.2011, formulată de creditoare C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA în contradictoriu cu debitorul C. N. ca neîntemeiată.
Instanța de fond a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, prin care a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitor, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate.
De asemenea, instanța a reținut că prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Curtea Constituțională a statuat că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.”
În aceste condiții, dând eficiență principiului retroactivității legii contravenționale, cu valoare constituțională, instanța a apreciat că debitorul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională, obligația acestuia de a plăti tariful de despăgubire nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Împotriva încheierii civile din data de 09.09.2014, a formulat apel creditoarea solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificare în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite.
Apelanta critică modul de interpretare a aplicabilității Legii nr. 144/2012, subliniind punctual că, în primul rand, art. II din Legea nr. 144/2012 se refera exclusiv la situațiile in care, contravenientului căruia i s-a intocmit proces verbal de constatare a contraventiei si i s-a aplicat tariful de despagubire, a formulat plangere impotriva acestuia in termenul procedural: "tarifele de despagubire prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 ..... aplicate SI contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se anuleaza". Conjuncția "SI" condiționează imperativ aplicarea dispozițiilor acestui act normativ, cu consecința executării ori a neexecutarii obligatiei de a achita tariful de despăgubire conținut in cuprinsul procesului verbal. Sancțiunea a fost aplicata, dar nu si contestata pana la data intrării in vigoare a legii de referinta (adica Legea nr. 144/2012), partea apreciind că acest act normativ nu deroga de la litera sa in sensul de a crea posibilitatea anularii sancțiunii doar daca a fost aplicata, fara sa fi fost si atacata pana la termenul precizat de lege. In economia acesteia nu se regaseste doar formularea "aplicate", ci se edifica cu certitudine printr-o conjunctie coordonatoare "aplicate si contestate".
Or, asa cum se reflecta din context, contestatoarea a recunoscut ea insasi ca nu a atacat pe fond actul sancționator cu plângere contravenționala, făcând astfel incă de la bun început, inaplicabile prevederile acestei legi. In concluzie, cauzei sunt incidente dispozitiile art. 37 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul contraventiilor, sens in care procesul verbal aplicat si neatacat in instanta cu toate precizările din cuprinsul sau, rămâne titlu executoriu, inclusiv in ceea ce privește tariful de despăgubire.
În al doilea rând, mai învederează apelanta, in sensul prevederilor constituționale precum si a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 228/2007, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, construit pe principiul egalitatii in drepturi acreditat de art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei, "cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. ", iar, in virtutea alin. 2 din acelasi articol al legii fundamentale, "nimeni nu este mai presus de lege".
Prin decizia Curtii Constitutionale mentionata s-a avut in vedere faptul ca potrivit textului de lege criticat, daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost săvârșita înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. D. acest punct de vedere, sintagma "nu se mai sanctioneaza" trebuie înțeleasa in sensul ca, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contraventie, sancțiunile contravenționale nu se mai aplica, iar in cazul celor aplicate, dar aflate in curs de executare la data intrarii in vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai executa.
Dar, in lumina prevederilor constitutionale raportate la dispozitiile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, textul invocat face referire expresa la situația in care legea de referinta nu mai califica fapta drept contravenție. Or, in contextul prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002-privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, reiese ca "fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contravenție.. "
In concluzie, apelanta subliniază că actul sancționator cu sancțiunile aferente, a fost încheiat pentru o fapta considerata contravenție si la momentul întocmirii acestuia, precum si la data intrarii in vigoare a legii contraventionale mai favorabile.
Conex, deoarece procesul verbal respectiv si implicit tariful de despagubire continut de acesta, nu a fost contestat in instanță pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 144/2012, in consecința nefiind incidente cauzei nici dispozitiile amintite, partea consideră ca procesul verbal are valoare de titlu executoriu in întreg cuprinsul sau, tariful de despagubire conținut fiind susceptibil de executare silita pentru aceste.
De asemenea, se mai solicită instantei de apel sa constate faptul ca in cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției in cauza este identificata creanța supusa executării silite si ca aceasta creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila încadrându-se art. 662 Noul Cod proc. Civ. "executarea silita nu se poate face decat daca creanta este certa, lichida si exigibila ", astfel: creanta este certa, in lumina art. 662 alin. 2 Cod proc. civ., deoarece existenta sa reiese din procesul verbal de constatare a contraventiei reprezentând contravaloarea tarifului de despagubire; creanța este lichida, in sensul prevederilor art. 662 alin. 3 Cod proc. civ., deoarece câtimea (intinderea) acesteia este determinata pecuniar prin chiar conținutul procesului verbal de constatare a contraventiei; creanta este exigibila, conform dispozitiilor art 662 alin 4 întrucât scadenta obligației de plata a tarifului de despăgubire este ferm stabilita prin procesul verbal de constatare a contraventiei.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite. respectiv utilizarea retelei de drumuri fara plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA in calitate de administrator al retelei de drumuri nationale si autostrazi astfel cum este statuat de dispozitiile OUG nr. 84/2003. cu modificarile si completarile ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despagubire este întemeiata pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita savarsita de utilizator si in consecința si recuperarea creantelor aferente.
Aceste considerente sunt sustinute si de dispozitiile generale si obligatorii ale Deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 57/2012 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Mai mult decat atat, apelanta arată că procedura de incuvintare a executarii silite fiind o procedura necontencioasa, judecatorul fondului realizează o cercetare formala si limitata ( "pipaie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da nastere unor aparari pe exceptie si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlu ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectării dispozitiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestatiei la executare.
Potrivit art. 665 alin.5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsa numai daca hotărârea sau, dupa caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
Apelanta a depus înscrisuri la dosar, constând în jurisprudență .
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm, art.665 alin.6 Cod proc.civ.
La termenul din 10.12.2014, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității cererii de apel.
Analizând excepția tardivității apelului invocată din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Încheierea civilă din data de 09.09.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu apelată în prezenta cauză a fost comunicată petentei la data de 16.09.2014, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 10 dosar fond.
Calea de atac a apelului a fost exercitată prin poștă la data de 25.09.2014, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 27 dosar apel.
Or, potrivit art.665 alin.5 C.p.c., termenul de apel este de 5 zile de la comunicarea încheierii, iar conform art. 181 alin.1 pct 2 C. termenele se inteleg pe zile libere, neintrând in socoteala nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul.
In consecința, fata de situația de fapt reținuta si de dispozițiile legale incidente, Tribunalul constata ca apelul a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru depunerea sa, motiv pentru care va admite excepția tardivității invocata din oficiu si, in consecința, va respinge cererea de apel ca tardiv formulata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității.
Respinge apelul formulat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA împotriva încheierii civile din 09.09.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. N., ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
C. D. M. E.
GREFIER,
A.-M. O.
Concept red. gref. A.O.
.Red. Jud: ME.16.01.2015/3 ex
Jud.fond: C[lin A. C.– Jud Cornetu
| ← Pretenţii. Decizia nr. 640/2012. Tribunalul ILFOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1137/2014.... → |
|---|
