Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 126/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 21-02-2012 în dosarul nr. 126/2012
DOSAR nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
- SECȚIA CIVILĂ -
DECIZIA CIVILĂ nr. 126R
ȘEDINȚA DIN CAMERĂ DE CONSILIU DE LA DATA DE 21.02.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR L. C. C.
JUDECĂTOR A. M. C.
GREFIER OLGUȚA P.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul CABINET DE AVOCAT "P. M." împotriva incheierii nr. 426 din 26.01.2012 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._ in contradictoriu cu intimata G. (fostă D.) L. M..
La apelul nominal făcut în ședința din Cameră de Consiliu a răspuns recurentul, reprezentat prin avocat P. M., lipsa fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează ca a fost depusa la dosarul cauzei o cerere de strigare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecata formulata de recurent, după care:
Recurentul, prin avocat, depune la dosarul cauzei taxa de timbru in valoare de 5 lei si timbru judiciar in valoare de 0,15 lei si arata ca nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul acorda cuvântul pentru propunerea de probe.
Recurentul, prin avocat, solicita proba cu înscrisuri si depune la dosarul cauzei o . înscrisuri, respectiv sentința civilă nr. 23F/09.02.2012, extrase portal, încheierea pronunțată în ședința din camera de consiliu din data de 08.12.2011.
Tribunalul, deliberând asupra probei solicitate, încuviințează recurentului, in baza art. 167 coroborat cu art. 305 Cod de procedura civilă, proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul, prin avocat, solicita admiterea recursului, modificarea incheierii atacate, admiterea cererii de încuviințare a executarii silite. Arata ca in motivarea incheierii se face vorbire de un contract de asistenta juridica care nu le apartine, rezultand faptul ca prima instanta nu a cercetat cauza asa cum ar fi trebuit.
Tribunalul, în temeiul art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin incheierea civilă nr. 426/26.01.2012, Judecătoria B. a respins cererea de incuviintare a executarii silite ca neintemeiată..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 372 Cod procedură civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Art. 373 ind 1 Cod procedură civilă, cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, de îndată, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv.
Pe cale de consecință, pentru ca instanta de executare sa admita cererea de incuviintare silita este necesar ca aceasta sa fie facuta in baza unui titlu executoriu.
Art. 379 alin 1 Cod procedură civilă arata ca nicio urmarire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decat pentru o creanta certa, lichida si exigibila.
Deși creanța deținută de creditoarea Cabinet de avocat „P. M.” în contradictoriu cu debitoarea G. L. M. este certă și lichidă astfel cum rezultă din contractul de asistentă juridică nr._/30.11.2009, modificat prin contractele nr._/11.01.2010, nr._/14.05.2010 și prin actul aditional la contract de asistentă juridică nr._/30.11.2009 și la contractul modificator de asistentă juridică nr._/11.01.2010, aceasta nu este exigibilă având în vedere că prin actul adițional s-a stipulat că onorariul de succes se va plăti la momentul executării hotărârilor judecătorești prin care se vor acorda sume de bani sau bunuri mobile și imobile, iar, în cazul în care clientei îi sunt recunoscute prin hotărâre judecătorească drepturi patrimoniale, iar aceasta nu face demersuri în vederea executării, onorariul de succes se va plăti în termen de 120 de zile de la data când se puteau face demersuri în vederea executării. Astfel, creanța deținută de creditoare este afectată de un termen suspensiv incert, care nu se poate stabili cu exactitate decât în urma administrării unor probe în cadrul unei proceduri contradictorii și nu în cadrul procedurii încuviințării cererii de executare silită care este o procedură necontencioasă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul Cabinet de avocat "P. M.", înregistrat pe rolul Tribunalului I., sub nr._, la data de 10.02.2012, solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii atacate in sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite.
In motivarea recursului, recurentul a arătat ca hotărârea este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
I. Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, în sensul că din motivarea încheierii atacate reiese clar că instanța nu a cercetat cauza, ci a dat o hotărâre fără analiza concretă a actelor dosarului.
Astfel, în alineatul ultim al motivării instanța arată: "Pe cale de consecință, întrucât contractului de asistență juridică nr. 150.307 încheiat în data de 02,02,2006 nu constată o creanță exigibilă, nefiind titlu executoriu, instanța urmează să respingă cererea de încuviințare a executării silite ca neîntemeiată".
Contractul de asistență juridică de care face vorbire instanța nu este cel pentru care s-a cerut încuviințarea executării silite și acest fapt dovedește că instanța nu a cercetat actele dosarului și nu s-a pronunțat în mod legal asupra cererii, vorbind de un cu totul alt contract de asistență juridică.
S-a mai arătat că instanța nu a cercetat hotărârile judecătorești de care a făcut vorbire, susținerea fiind confirmată și de faptul că în tot cuprinsul hotărârii instanța nu vorbește și analizează exigibilitatea creanței noastre prin prisma acestor hotărâri.
II. Creanța este exigibi1ă în raport de următoarele elemente:
Creanța este exigibilă fiind ajunsă la termen față de prevederile din contractul de asistență juridică și actele adiționale: art. 5 din contractul de asistență astfel cum a fost modificat prin prevederile din actul adițional din 14.05.2010 arată că "onorariul de succes se va plăti în termen de 120 de zile de la data când se puteau face demersuri în vederea executării" (primul alineat din a doua pagină a actului adițional din 14.05.2010 care reprezintă conținutul actului nr._/14.05.2010), iar alineatul 4 din același act prevede că "Onorariul de succes devine scadent imediat, în sensul că se va plăti în raport cu sumele solicitate prin cererile de chemare în judecată, în următoarele situații:
- încheierea unor tranzacții în sume mai mici decât cele menționate în cererile de chemare în judecată
- neexercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor;
- amânarea, nedistribuirea sau orice altă măsură care determină neîncasarea imediată a dividendelor;
- renunțarea la judecată, renunțarea la drept, achiesarea la pretențiile părților adverse fără acordul cabinetului de avocat,
- vânzarea părților sociale către asociat sau către orice altă persoană fizică sau juridică".
A mai precizat recurenta că sentința comercială nr. 4413/04.04.2011 a fost legalizată la data de 15.06.2011 și sentința comercială nr._/22.12.2010 a fost legalizată la 18.05.2011, prin urmare de la aceste date aceste hotărâri puteau fi puse în executare. Astfel, s-a împlinit și termenul de 120 de zile instituit de prevederile din actul adițional din 14.05.2010, acesta fiind cel mai lung termen al contractului de asistență juridică. Aceste două hotărâri legalizate le-a depus la executorul judecătoresc pentru ca acesta să le depună la instanță în vederea dovedirii exigibilității creanței.
Recurentul a apreciat ca este nelegală și netemeinică motivarea instanței în sensul că împlinirea acestui termen trebuie demonstrată pe calea dreptului comun, privând de drepturile conferite de art. 30 alin. 3 din Legea nr. 51/1995 și încălcându-se prevederile art. 6 din Convenția Europeană. În condițiile în care din cele două hotărâri judecătorești se observă data legalizării și se poate astfel observa cu deplină ușurință expirarea termenului de 120 de zile din titlul nostru nu se înțelege cum a considerat instanța că pentru acest fapt este necesară calea dreptului comun pentru administrare de alte probe, când ceea ce a arătat este un lucru cert care arată exigibilitatea creanței noastre.
A mai învederat ca debitoarea are la îndemână calea contestatiei la executare în cadrul căreia poate contesta inclusiv titlul nostru, însă a judeca pe calea dreptului comun pentru sume de bani pe care le-a câștigat prin munca de avocat, sume ce sunt în mod clar certe, lichide și exigibile, echivalează cu a spune că nu isi va lua acești bani niciodată. După ce a muncit doi ani de zile, iar debitoarea și-a însușit roadele muncii și nu mai vrea să plătească, instanța il privează, spre bucuria debitoarei de rea-credință, de meritul bănesc pentru munca depusă. Dacă debitoarea va reuși să se sustragă de la plata onorariului ce i se cuvine datorită respingerii acestei cereri de încuviințare de executare, ceea ce este o certitudine față de reaua-credință ce a manifestat-o până în prezent și față de faptul că a fugit și s-a ascuns efectiv, urmează ca statul român să plătească ceea ce nu a lăsat instanța de executare să plătească debitoarea.
Recurentul a arătat ca respingerea cererii prin trimiterea la calea dreptului comun prezintă numeroase dezavantaje si avantaje pentru debitoare.
A mai mentionat că, în întregul ei, creanța este exigibilă pentru motivul că oricare ar fi varianta considerată aplicabilă în cauză, din toate clauzele contractului de asistență juridică astfel cum a fost modificat prin actul adițional, rezultă cu certitudine îndeplinirea condițiilor încuviințării executării silite:
Varianta nr. 1: în cazul primirii sumelor de bani de către clientă termenul de plată al onorariului de succes este momentul executării hotărârilor judecătorești. Clienta la acest moment se sustrage de la plata onorariului de succes, cert fiind faptul că nu mai vrea să își achite obligațiile după ce și-a atins scopurile. Față de acest motiv nu cunoaște data exactă când a primit banii însă este cert că termenul la care trebuia să își achite obligațiile a trecut față de timpul scurs de la legalizarea hotărârilor.
Varianta nr. 2: în cazul în care nu a primit sumele de bani însă putea să execute hotărârile, termenul instituit prin contract este de 120 de zile, termen care deja s-a scurs conform clauzelor actului adițional prin care s-a hotărât că "onorariul de succes se va plăti în termen de 120 de zile de la data la care se puteau face demersuri în vederea executării". Data de la care se puteau face aceste demersuri este de 15.06.2011 pentru sentința nr. 4413/04.04,2011, fiind data eliberării copiei legalizate, de la această dată trecând un termen de 180 de zile. Pentru sentința nr. 13.271/22.12.2010 data de la care se putea cere încuviințarea executării silite este de 18.05.2011, aceasta fiind data eliberării sentinței comerciale ce putea fi executată, până în prezent trecând peste 200 zile.
Varianta nr. 3: în cazul în care s-a înțeles cu adversarul, renunțând la judecată sau la drept în dosarele de pe rolul instanțelor, încheie tranzacție, a achiesat la pretențiile acestuia și alte asemenea variante expuse în alineatul patru din a doua pagină a actului adițional la contractul de asistență juridică, onorariul devine scadent imediat.
Prin urmare, oricare dintre condiții și termene sunt împlinite și față de acest aspect creanța este exigibilă, nefiind afectată de un termen suspensiv incert, cum reține instanța, ci de unul cert, respectiv data de la care se putea cere executarea se calculează în funcție de data de la care se poate obține legalizarea hotărârilor, iar noi am dovedit aceste date, fiind 15.06.2011 și 18.05.2011.
În plus, Judecătoria B. a admis cererea de încuviințare a executării silite pentru un cabinet de avocat care a avut un contract identic cu al subscrisului cabinet de avocat.
În drept, recurentul a invocat art. 373 indice 1 alin. 5, art. 299 si urm. Cod procedură civilă, art. 30 din Legea nr. 51/1995, art. 132 si art. 134 din Statutul profesiei de avocat.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat intampinare.
Examinând cererea de recurs prin raportare la motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin contractul de asistentă juridică nr._/30.11.2009, modificat prin contractele nr._/11.01.2010, nr._/14.05.2010 și prin actul aditional la contract de asistentă juridică nr._/30.11.2009 și la contractul modificator de asistentă juridică nr._/11.01.2010, intimata s-a obligat să achite recurentei un onorariu de succes în cuantum de 5%, fără a avea incidență faptul că clienta mai are vreun alt onorariu sau taxe de achitat, din sumele brute ce vor fi câștigate, respectiv din suma întreagă.
Părțile au mai stabilit că onorariul de succes se calculează din orice sume sau bunuri mobile sau imobile câștigate de către clientă după data de 30.11.2009, fie prin hotărâri judecătorești, fie prin tranzacții încheiate cu S.C. INTERGUARD G. S.R.L., S.C. INTER GUARD FORCE S.R.L., S.C. INTER GUARD S.R.L., S.C. INTERGUARD CONSULTING S.R.L., chiar și eventuale tranzacții personale încheiate cu acesta pentru acoperi ceea ce i se cuvine clientei din societăți sau pentru vânzarea către aceasta a părților sociale. Onorariul de succes va fi plătit din orice sumă sau valoare a unui bun primite de D. L. M. personal sau prin interpuși, părțile convenind că sunt interpuși fără vreo altă dovadă: rudele și afinii până la gradul IV inclusiv, soțul, societățile comerciale în care D. L. M. sau oricare din rudele sau afinii până la gradul IV inclusiv sau soțul sunt asociați, inclusiv angajați ai acestora din ultimii 4 ani.
De asemenea, s-a mai stabilit de părți că, în cazul în care intimata va primi bunuri mobile sau imobile ca și contravaloare a părților sociale, a dividendelor cuvenite și a părții din patrimoniile societăților, se va plăti onorariul de succes raportat și la aceste bunuri, respectiv 5% din valoarea acestora, fără a avea incidență faptul că intimata mai are vreun alt onorariu de achitat. Valoarea bunurilor se va stabili de comun acord cu clienta, iar în caz de neînțelegere asupra acestei valori, se va numi un expert de către cabinet pentru a se stabili valoarea exactă a acestora, expertiză ce o va plăti clienta.
Onorariul de succes se va plăti la momentul executării hotărârilor judecătorești prin care se vor acorda sume de bani sau bunuri mobile și imobile, onorariul pentru sumele de bani calculându-se din cuantumul cuprins în hotărârea judecătorească, iar onorariul de succes privind bunuri calculându-se în modalitatea expusă anterior.
De comun acord părțile au mai stabilit că, în cazul în care clientei îi sunt recunoscute prin hotărâre judecătorească drepturi patrimoniale, iar aceasta nu face demersuri în vederea executării, onorariul de succes se va plăti în termen de 120 de zile de la data când se puteau face demersuri în vederea executării.
Onorariul de succes devine scadent imediat, în sensul că se va plăti în raport cu sumele solicitate prin cererile de chemare în judecată, în următoarele situații:
- încheierea unor tranzacții în sume mai mici decât cele menționate în cererile de chemare în judecată
- neexercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor;
- amânarea, nedistribuirea sau orice altă măsură care determină neîncasarea imediată a dividendelor;
- renunțarea la judecată, renunțarea la drept, achiesarea la pretențiile părților adverse fără acordul cabinetului de avocat,
- vânzarea părților sociale către asociat sau către orice altă persoană fizică sau juridică.
Referitor la motivul de recurs vizând faptul că încheierea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, tribunalul reține caracterul neîntemeiat al acestuia.
Astfel, tribunalul reține că motivarea primei instanțe cuprinde considerente care au legătură cu pricina în care a fost pronunțată încheierea recurată, iar referirea din finalul motivării la un alt număr de contract de asistență juridică decât cel care fundamentează executarea silită nu reprezintă decât o simplă eroare materială. De altfel, considerentele încheierii recurate se circumscriu pe deplin situației de fapt dedusă judecății, fiind prezentată pe larg argumentația judecătorului fondului referitoare la motivul pentru care a apreciat că, în cauză, creanța nu este exigibilă, motivele nefiind, așadar, străine de natura pricinii, instanța de control judiciar fiind, astfel, în măsură să realizeze cenzura încheierii recurate.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge acest motiv de apel ca nefundat.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs vizând greșita apreciere făcută de prima instanță asupra caracterului exigibil al creanței, tribunalul reține următoarele:
Caracterul exigibil al creanței presupune că aceasta a ajuns la scadență și nu este afectată de un termen ori condiție suspensive. În acest sens, față de prevederile contractuale anterior menționate, se impune a se analiza dacă a expirat termenul maxim de 120 de zile calculat de la data de la data când se puteau face demersuri de către intimată în vederea executării.
Sub acest aspect, trebuie verificate cele două titluri executorii obținute de intimată în ceea ce privește data la care acestea au devenit executorii. Astfel, sentința comercială nr. 4413/04.04.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Comercială a devenit executorie la data de 04.04.2011, prin raportare la prevederile art. 720 ind. 8 Cod procedură civilă, iar sentința comercială nr._/22.12.2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Comercială a devenit executorie la data de 22.12.2010, prin raportare la aceleași dispoziții procedurale, prin urmare de la aceste date aceste hotărâri puteau fi puse în executare.
Astfel, tribunalul reține împlinirea termenului de 120 de zile instituit de prevederile din actul adițional încheiat la data de 14.05.2010, creanța pretinsă de recurenta creditoare fiind exigibilă.
Pe cale de consecință, tribunalul reține că suma pretinsă de creditoare izvorăște dintr-un contract de asistență juridică, act care, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat constituie titlu executoriu, fiind învestit cu formulă executorie și constatând o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Caracterul creanței de a fi certă și lichidă rezultă din prevederile contractuale raportate la dispozițiile art. 379 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, iar caracterul exigibil rezultă cu prisosință din prevederile contractului menționat, potrivit cu care scadența termenului de plată a ultimei rate a prețului era la expirarea termenului de 120 de zile calculat de la data de la data când se puteau face demersuri de către intimată în vederea executării, termen împlinit în cauză.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că recurenta creditoare are împotriva debitoarei titlul executoriu reprezentat de contractul de asistentă juridică nr._/30.11.2009, modificat prin contractele nr._/11.01.2010, nr._/14.05.2010 și prin actul aditional la contract de asistentă juridică nr._/30.11.2009 și la contractul modificator de asistentă juridică nr._/11.01.2010, act care, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat constituie titlu executoriu, Tribunalul apreciază că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motive pentru care, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot încheierea recurată, în sensul că va admite cererea de încuviințare a executării silite și va încuviința executarea silită mobiliară, imobiliară și prin poprire a debitoarei, pe raza Jud. B. în conformitate cu prevederile titlului executoriu, reprezentat de contractul de asistență juridică astfel cum a fost modificat, plus cheltuieli de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul CABINET DE AVOCAT "P. M." in contradictoriu cu intimata G. (fostă D.) L. M..
Modifică in tot încheierea recurată in sensul ca:
Admite cererea.
Incuviinteaza executarea silită mobiliară, imobiliară și prin poprire pe raza Jud. B. în conformitate cu prevederile titlului executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică astfel cum a fost modificat, plus cheltuieli de executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.02.2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. M. O. L. C. C. A. M. C.
GREFIER
Olguța P.
Red. EO/ Thred. OP/2 ex.
JUD. B./jud. I. A. M.
| ← Cerere necontencioasă. Decizia nr. 42/2012. Tribunalul ILFOV | Acţiune în constatare. Decizia nr. 26/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
