Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 124/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 21-02-2012 în dosarul nr. 124/2012
DOSAR nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
- SECȚIA CIVILĂ -
DECIZIA CIVILĂ nr. 124 R
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA DATA DE 21.02.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR L. C. C.
JUDECĂTOR A. M. C.
GREFIER OLGUȚA P.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul G. G.-C. împotriva încheierii de ședința din data de 15.09.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca a fost solicitata judecata cauzei in lipsa, a fost depusă la dosarul cauzei o cerere de repunere pe rol si taxa judiciară de timbru de 3 lei si timbru judiciar in valoare de 0,15 lei, după care:
Tribunalul in baza art. 245 Cod de procedura civila dispune repunerea pe rol a cauzei întrucât nu mai subzistă cauza care a determinat suspendarea pricinii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul constata cauza in stare de judecata si în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea din data de 15.09.2011, Judecătoria Cornetu respins cererea de încuviințare a executării silite formulată de B. B. B. I. pentru creditorul G. G. C. ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca în temeiul art. 3731 alin. 4, pct. 5 Codul de procedură civilă, că acesta nu reprezintă un titlu executoriu întrucât obiectul antecontractului este format din obligația de a face a părților care trebuie să depună diligențe în vederea perfectării unui contract de vânzare-cumpărare, iar în cazul neîndeplinirii acestei obligații, părțile sunt îndreptățite să solicite aplicarea clauzei penale inserate în antecontract.
Or, în cauza de față s-a solicitat direct executarea clauzei penale, fără a se face dovada existenței răspunderii contractuale a debitorului, aspecte ce pot fi dovedite doar pe calea unei acțiuni în justiție, astfel că instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul G. G.-C., inregistrat pe rolul Tribunalului I., sub nr._, la data de 17.11.2011, solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a încheierii de sedinta din 15.09.2011 si prin rejudecare admiterea cererii si dispunerea incuviintarii executarii silite impotriva celor doi debitori.
In motivarea recursului, recurentul a arătat ca prin încheierea de ședința din data de 15.09.2011 pronunțata de Judecătoria Cornetu in dosarul nr._, s-a respins cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitorilor G. I. si G. O., întrucât prima instanța a apreciat in raport de dispozițiile art. 373 alin. 4 pct. 5 C.proc.civ., ca "exista alte impedimente prevăzute de lege".
Astfel, prima instanța, deși invoca in drept textul de lege al art. 373 alin. 4 pct. 5, in motivare arata ca antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 446/03.04.2009 nu reprezintă un titlu executoriu si este necesara o hotărâre judecătoreasca pentru a se face dovada existentei răspunderii contractuale a debitorilor.
Recurentul mai arata ca prima instanța trimite la judecata pentru a se constata existenta răspunderii contractuale, fără a observa încheierea de certificare emisa de biroul notarului public din care rezulta refuzul debitorilor de a se prezenta în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în forma autentica și fără a observa notificarea emisă prin intermediul biroului de executori judecătorești prin care debitorii au fost puși în întârziere cu privire la restituirea avansului plătit în cazul în care nu se perfectează contractul de vânzare-cumpărare din vina debitorilor.
A mai învederat recurentul că, la data de 03.04.2009, a încheiat cu pârâții G. I. si G. G. O., antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 446 din 03.04.2009 la BNP S. F., prin care aceștia se obligau sa vândă apartamentul nr. 7 situat în Oraș B., ., ., ., având număr cadastral 854/1;2;7 si intabulat în Cartea Funciara Individuala nr. 2840 a localității B., la prețul de 32.000 Euro, urmând ca până la data de 03.09.2009 sa încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma autentica, prelungit ulterior prin doua acte adiționale, cu privire la termen si suma de bani achitata.
La împlinirea termenului de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare, respectiv din data de 01.11.2009, recurentul a aratat ca a încercat în repetate rânduri sa ia legătura cu pârâții pentru se prezenta la notarul public, însa aceștia nu i-au mai răspuns la telefon si nu a mai reușit sa îi găseasca.
La data de 21.12.2009, prin intermediul B. Boambes-B., a trimis o notificare către pârâți pentru a se prezenta la BNP S. F. în data de 13.01.201 în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul descris mai sus, însa aceștia nu s-au prezentat, motiv pentru care notarul public a emis încheierea de certificare nr. 39 din 13.01.2010, din care rezulta ca aceștia nu s-au prezentat pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, deși au fost notificați, motiv ce a determinat recurentul sa formuleze prezenta acțiune.
A mai precizat ca ulterior, prin intermediul aceluiași birou de executori judecătorești a notificat debitorii sa îi restituie suma de bani achitata, insa aceștia nu s-au prezentat.
In drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 299 si urm. Cod de procedura civila.
In dovedirea cererii a solicitat proba cu inscrisuri, insa nu a depus inscrisuri noi la dosar.
Examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate și conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Așadar, condiția generală pentru declanșarea executării silite constă în existența unei creanțe necontestate de debitor, atâta vreme cât aceasta este constatată de un înscris ce emană de la debitor sau este recunoscută de acesta.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 446/03.04.2009 de notar public S. F., intimații, în calitate de promitenți-vânzători s-au obligat vândă apartamentul nr. 7 situat în Oraș B., ., ., ., având număr cadastral 854/1;2;7 si intabulat în Cartea Funciara Individuala nr. 2840 a localității B., la prețul de 32.000 Euro, urmând ca până la data de 03.09.2009 sa încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma autentica, prelungit ulterior prin doua acte adiționale, cu privire la termen si suma de bani achitata.
Au mai stabilit părțile în antecontract și o clauză penală, potrivit căreia, în cazul în care obligația de a vinde nu va fi respectată de promitenții-vânzători, aceștia se obligă să restituie promitentului-cumpărător de două ori suma primită ca avans.
Cu toate acestea, condiția existenței unei creanțe certe nu este îndeplinită în cazul antecontractului de vânzare-cumpărare de care se prevalează recurentul. Și aceasta întrucât în cuprinsul înscrisului de care se prevalează recurentul nu este inserat niciun pact comisoriu care să derogare de la prevederile art. 1020 din Codul civil din anul 1864, ceea ce face necesar ca recurentul să apeleze la intervenția instanței judecătorești, care va face verificările pe care înseși clauzele convenționale le permit în vederea angajării răspunderii civile contractuale a intimaților. Or, o astfel de intervenție este incompatibilă cu procedura sumară a încuviințării executării silite, procedură care presupune realizarea numai a unui control formal asupra caracterului cert, lichid și exigibil al creanței pretinse.
În lipsa unei constatări de către instanța de judecată a intervenirii răspunderii contractuale a intimaților, dreptul de creanță al recurentului nu este încă născut, prezentul cadru procesual îngrădind posibilitatea instanței de încuviințare de a analiza clauzele convenționale sub acest aspect.
Pentru toate considerentele de mai sus, constatând legalitatea hotărârii de fond și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul G. G.-C. împotriva încheierii de ședința din data de 15.09.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, de la 21.02.2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. M. O. L. C. C. A. M. C.
GREFIER
Olguța P.
Red.EO/Thred. OP/2 ex.
FOND - Judecătoria Cornetu
Judecător M. V. B.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 38/2012. Tribunalul ILFOV | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 173/2013.... → |
|---|
