Legea 10/2001. Sentința nr. 2584/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2584/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 2584/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ,
SENTINTA CIVILA NR.2584
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 01.10.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
GREFIER: L. I.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta N. A. în contradictoriu cu pârâții P. ORAȘULUI O. P. P. și INSTITUȚIA P. I. având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în cadrul amânărilor fără discuții se prezintă reclamanta reprezentată de apărător ales P. M. cu delegație la fila 5 din dosar lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul dispune detașarea filelor 125-126 din dosar și înaintarea acestora la dosarul nr._ .
Reclamanta prin apărător, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinarea depusă de pârâtul Instituția P. I..
Tribunalul constată că întâmpinarea Instituției P. I. a fost depus la dosar la data de 08.08.2013, motiv pentru care respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată și dispune lăsarea cauzei la ordine.
La strigarea cauzei la ordine se prezintă: reclamanta reprezentată de apărător ales P. M. cu delegație la fila 5 din dosar lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul pune în discuția părții prezente competența instanței.
Reclamanta prin apărător, arată că lasă la aprecierea instanței stabilirea competenței.
Tribunalul, potrivit disp. art. 131 C. proc. Civ. constată competența generală, materială și teritorială în soluționarea cererii față de prevederile 95 pct. 1 C.proc Civ., raportat la obiectul cererii de chemare în judecată
Tribunalul în temeiul disp. art. 238 C. proc. civ. având în vedere obiectul cauzei și probele ce urmează a fi administrate, apreciază că durata estimativă a procesului este de 3 luni.
Tribunalul acordă cuvântul asupra excepției inadmisiblității cererii de chemare în judecată și asupra excepției lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul Instituția P. I. prin întâmpinare.
Reclamanta prin apărător, solicită respingerea excepției lipsei calității procesual active și să constate că pârâtul are calitatea procesuală pasivă. Cu privire la excepția inadmisibilității solicită să se ia act de faptul că reclamanta a fost obligată să ia act de această adresă.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale active și asupra excepției inadmisibilității acțiunii și acordă termen de principiu în eventualitatea respingerii acțiunii la data de 26.11.2013.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /2012, la data ded 28.06.2013, reclamanta N. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. ORAȘULUI O. P. P. și INSTITUȚIA P. I., pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că dispozițiile nr. 97 și 98 din 26.04.2013, emise de P. O., sunt legale și temeinice și au fost emise cu respectarea dispozițiilor Legii 10/2001 și Legii nr. 554/2004 și să fie obligate pârâtele să mențină și să recunoască valabilitatea și efectele juridice ale acestor două dispoziții precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt reclamanta a arătat că a formulat notificările nr. 261/17.07.2001 și nr. 6659/16.11.2000 prin care a solicitat ca în baza Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv, acordarea despăgubirilor pentru casa demolată și teren, situate în ..
La data de 19.03.2009, P. O. a emis dispoziția 114 prin care respingea acordarea despăgubirilor, dispoziție care a fost ulterior revocată de aceasta în baza legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prin dispoziția nr. 97/26.04.2013 și s-a emis dispoziția nr. 98/26.04.2013 prin care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri pentru imobilul construcție de 73 m.p și anexe gospodărești.
A mai arătat reclamanta că decizia sau dispoziția de aprobarea a acordării despăgubirilor/stabilirea măsurilor reparatorii constituie un act administrativ de autoritate și el se supune regulilor generale în materie, cu excepția cazurilor în care legiuitorul a prevăzut norme speciale derogatorii.
Potrivit art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. Din interpretarea per a contrario a acestui text de lege rezultă că autoritatea publică își poate revoca actul administrativ emis nelegal doar dacă acesta nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice, ceea ce nu este cazul în speță.
În opinia reclamantei Instituția P. a restituit întreaga documentație Primăriei O., nu poate legitima pârâtul să revină asupra propriei dispoziții.
Decizia sau dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului constituie un act administrativ de autoritate iar faptul că legea nr. 10/2001 dă în competența instanței soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva dispoziției primarului nu schimbă natura juridică a actului emis. Fiind un act de puterea care are efecte pe planul raporturilor juridice de drept civil, revocarea nu va putea fi făcută oricând, ci doar până la . circuitul civil. În speță nu a existat un verun fapt sau act care să ducă la nașterea, modificarea sau stingerea raportului juridic.
Reclamanta a mai arătată că după efectuarea formalităților de publicitate imobiliară de către noul proprietar, dispoziția de aprobarea a restituirii în natură nu mai poate fi revocată de unitatea care a depus-o. Per a contrario, înainte de efectuarea formalităților de publicitate imobiliară dispoziția poate fi revocată. Simplul fapt că dispoziția a fost comunicată reclamantei și înaintată către Prefectură, nu echivalează cu ..
În drept au fost invocate dsip. Legii nr. 10/2001, legea nr 554/2004, legea nr. 18/1991, normele metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001.
P. cererea precizatoare depusă la data de 15.07.2013, reclamanta a precizat temeiul de drept al acțiunii respectiv Legea nr. 10/2001.
P. întâmpinarea depusă la dosar la data de 08.08.2013, pârâtul Prefectul Județului I. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția inadmisibilității acțiunii și pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei pârâta a arătat că potrivit art. 26 alin. 3 al Legii nr. 10/2001, act normativ pe care reclamanta, își întemeiază cererea de chemare în judecată „ Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite în soluționarea notificării, în termen de 30 zile de la comunicare”.
Astfel, potrivit actului normativ invocat de reclamantă, calitatea procesuală activă au numai persoanele nemulțumite de dispoziția de respingere a notificării sau a cerii de restituire în natură, dispozițiile primarului orașului O. nr. 97 și 98 emise în data de 26.04.2013 având însă un alt obiect.
În susținerea excepție inadmisibilității pârâtul a arătat că procedura de soluționare a notificărilor formulate în baza legii nr. 10/2001, cea de verificare a legalității dispozițiilor emise de primari, precum și cea de înaintare a dosarelor de despăgubiri aferente dispozițiilor cu propunere de acordarea a despăgubiri sunt reglementate de legi speciale, și anume legea nr. 10/2011, legea nr. 340/2004 și respectiv legea nr. 165/2013.
Conform prevederilor actelor normative menționate, notificările sunt soluționate de către primari localităților pe raza cărora se află sau s-au aflat imobilele preluate abuziv, se comunică prefectului în vederea efectuării controlului de legalitate, iar dosarele de despăgubiri aferente dispozițiilor cu propunere de acordare de despăgubiri, cum este și cazul dispoziției nr. 98/26.04.2013, se transmit Comisiei Naționale pentru compensarea imobilelor, după exercitarea controlului de legalitate de către prefect, acestea au fost considerate nelegale, prin adresa nr. 5907/IN/05.06.2013 solicitându-se primarului Orașului revocarea acestora, în caz contrar urmând a fi promovată acțiune la instanță de contencios administrativ pentru anularea lor.
P. răspunsul la întâmpinare depusă la data de 23.08.2013, reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active.
În motivare a arătat că calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv. În speță interesul reclamantei este dat de conservarea și recunoașterea valabilității juridice a celor două dispoziții emise în baza legii 10/2001 pentru care pârâta și-a manifestat intenția de solicita anularea în fața instanței de judecată.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat respingerea acesteia arătând că este obligată să ia act de aceste adrese și să obțină o hotărâre care să recunoască valabilitatea celor două dispoziții, având în vedere faptul că este persoană îndreptățită în baza legii nr. 10/2001, iar orice acțiune în instanța de judecată pentru anularea celor două dispoziții ar însemna o întârziere în recunoașterea calității de persoană îndreptățită pentru acordarea măsurilor reparatorii.
Analizând excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, tribunalul reține următoarele:
P. cererea de chemare în judecată s-a solicitat de către reclamantă să se pronunțe în contradictoriu cu pârâtele o hotărâre prin care să se constate că dispozițiile nr. 97 și 98 din data de 26.04.2013 emise de P. O. sunt legale și temeinice și au fost emise cu respectarea prevederilor Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 554/2004, precum și să fie obligate pârâtele să mențină și să recunoască valabilitatea și efectele juridice ale acestor două dispoziții.
În drept, potrivit prevederilor art. 35 C. pr. civ., cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Din cuprinsul cererilor și susținerilor părților, precum și din materialul probator administrat, reiese faptul că la data de 19.03.2009 a fost emisă de către Primarul orașului O. Dispoziția nr. 114 prin care au fost respinse notificările nr. 261/17.07.2001 și 6659/16.11.2011, formulate de către reclamantă, întrucât nu a fost prezentată întreaga documentație necesară soluționării notificării. Ulterior, a fost emisă Dispoziția nr. 97/26.04.2013 prin care a fost revocată Dispoziția nr. 114/19.03.2009, precum și Dispoziția nr. 98/26.04.2013, prin care a fost propusă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de despăgubiri pentru un imobil preluat în mod abuziv și demolat, în favoarea reclamantei din cauză. Ulterior, reclamantei i s-a adus la cunoștință prin adresa din data de 06.06.2013 (f. 11), faptul că Dispozițiile nr. 97 și 98 emise în data de 26.04.2013 vor fi atacate în contencios administrativ.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, tribunalul apreciază că ceea ce urmărește reclamanta prin cererea de chemare în judecată nu este constatarea existenței sau inexistenței unui drept, care de altfel îi este recunoscut încă, dat fiind faptul că nu s-a făcut dovada anulării definitive a celor două decizii menționate. Mai mult, aceasta are posibilitatea ca în cadrul acțiunii în contencios administrativ formulate de către Prefectul județului I. să își formuleze toate apărările în legătură cu legalitatea și temeinicia celor două decizii menționate.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 35 C. pr. civ. excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată va fi admisă cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepția inadmisibilității cererii.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N. A. cu domiciliul ales la C.. Av. Persinaru M., în București, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâții P. ORAȘULUI O. P. P. cu sediul în O., județ I., .. 10 și INSTITUȚIA P. I. cu sediul în București, ., sector 3, ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în 30 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul I..
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2013
Președinte Grefier
M. E. L. I.
Concept red. gref. L..
Red. Jud: ME./5 exemplare
Comunicat 3 exemplare
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 536/2015.... → |
|---|
