Obligaţia de a nu face. Încheierea nr. 2/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 2/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 725/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 2 FEBRUARIE 2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - E. V.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea apelului privind pe apelanții – pârâți F. Ș., F. M., F. A. și pe intimații – reclamanți V. I., V. Ș. și intimații M. A., F. I., F. F., G. C., având ca obiect „obligația de a nu face„ împotriva Sentinței Civile numărul 2642/26.06.2014 pronunțată de către Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții F. Ș., F. M., personal si asistați de avocat, apelanta F. A., prin avocat, intimații Varban I. si Varban S., personal si asistați de avocat, lipsind ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul intimaților, prin avocat solicita aplicarea dispozițiilor legale privitoare la neprezentarea la interogatoriu in ceea ce o privește pe apelanta F. A..
Tribunalul procedează la administrarea probei cu martorul I. N., propus de intimați si cu martorul P. G., propus de apelanți, susținerile acestora fiind consemnate in declarații ce urmează a fi atașate la dosarul cauzei.
Tribunalul procedează pe rând la legitimarea apelanților F. Ș. cu CI, ., nr._, CNP_, F. M., cu CI, ., nr._, CNP_, intimaților Varban I. cu CI . nr._, CNP_, Varban S. cu CI, ., nr._, CNP_ și la administrarea probei cu interogatoriul reciproc, susținerile acestora fiind consemnate pe interogatoriile depuse de părți la dosarul cauzei.
Tribunalul ia act ca apărătorul intimaților a solicitat aplicarea dispozițiilor art.225 C.proc.civ, in ceea ce o privește pe apelanta F. A..
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul apelanților solicita admiterea apelului așa cum a fost formulata, desființarea sentinței atacate. Arată că sentința pronunțata de instanța de fond este nelegala. In anul 1990 apelanții au primit de la Primărie teren pentru a-și edifica o casa. Aceștia si-au edificat casa in anul 1990. Totodată au primit titlu de proprietate tot din partea Comisiei Județene, titlu care a fost rectificat greșit de Comisie. Ulterior in anul 2004 au primit si Ordinul Prefectului, care in prezent este supus controlului judecătoresc. Arata ca apelanții au primit acest teren in mod legal de la Primăria Jilava, astfel ca in cauza sunt aplicabile dispozițiile art.24 din Lege. Mai mult, instanța de fond nu a motivat pertinent aprecierea cum ca constructorii au fost de rea credință. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților, solicita respingerea apelului ca nefondat. Arata ca in anul 1994 s-a pronunțat o hotărâre judecătoreasca in care reclamanții din acest dosar au chemat in judecata doi pârâți - pârâții de azi și I. M., care au fost obligați sa lase in libera proprietatea reclamanților Varban. Hotărârea nu a putut fi pusă in executare întrucât a apărut un titlu de proprietate pentru suprafața de 1100 mp, titlu de proprietate pe care șotul apelantei F. Ș. făcuse o adăugire, astfel ca executorul judecătoresc nu a putut executa decât diferența. A fost formulata plângere penala împotriva acestuia pentru fals in acte, insă acesta s-a sinucis, iar sotia acestuia fiindcă a declarat ca nu cunoștea ce a făcut soțul sau, a fost scoasa de sub urmărire penala. Mai mult, arata ca . reclamanții au cerut demolarea construcției pe cale ordonanță președințiala, insă nu s-a intrat pe fondul cauzei, iar cererea a fost respinsă pe cale de ordonanță președințiala. Mai arata ca in 1990 regimul juridic aplicabil era decretul lege nr.42/1990. Casa a fost construita in 1991 și nu 1990. Potrivit Decretului lege putea primi teren cel mult in vederea cultivării lui și nu pentru edificarea unei case. Mai arata si ca Ordinul Prefectului la care se face referire a fost anulat, revocat, ulterior emițându-se titlu de proprietate reclamanților. Nu se poate spune ca pârâții au fost de buna credința când au edificat construcția, atâta vreme cat in anii 1990, 1991 nu exista nici o lege care sa le permită acest lucru. Cu cheltuieli de judecata.
Tribunalul reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Amana pronuntarea la data de 09.02.2015.
Pronuntata in sedinta publica, azi 02.02.2015.
Președinte, A. D. | Judecător, E. V. | |
Grefier, M. R. |
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 9 FEBRUARIE 2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - E. V.
GREFIER - M. R.
În aceeași compunere și pentru aceleași motive, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
TRIBUNALUL,
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Amana pronuntarea la data de 16.02.2015.
Pronuntata in sedinta publica, azi 09.02.2015.
Președinte, A. D. | Judecător, E. V. | |
Grefier, M. R. |
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16 FEBRUARIE 2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - E. V.
GREFIER - M. R.
În aceeași compunere și pentru aceleași motive, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
TRIBUNALUL,
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Amana pronuntarea la data de 23.02.2015.
Pronuntata in sedinta publica, azi 16.02.2015.
Președinte, A. D. | Judecător, E. V. | |
Grefier, M. R. |
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.725A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23 FEBRUARIE 2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - E. V.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea apelului privind pe apelanții – pârâți F. Ș., F. M., F. A. și pe intimații – reclamanți V. I., V. Ș. și intimații M. A., F. I., F. F., G. C., având ca obiect „obligația de a nu face„ împotriva Sentinței Civile numărul 2642/26.06.2014 pronunțată de către Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 02.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru 09.02.2015, ulterior la data de 16.02.2015, 23.02.2015 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecatoriei B. la data de 06.09.2005, sub nr._, reclamanții V. I. și V. Ș. în contradictoriu cu pârâții F. I., F. D. F., F. Ș., F. A. și F. M. au solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce va pronunța să dispună obligarea pârâților la demolarea construcției aflată pe terenul în suprafață de 1100 mp situat în comuna Jilava, ., județul I. sau să se dispună autorizarea lor de a demola construcția pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că terenul de 1100 mp face parte dintr-o suprafață de 5.000 mp aflată în proprietatea lor pentru care le-a fost eliberată adeverința și procesul – vernal de punere în posesie în 1992, respectiv 1993, deși prin sentința ciilă nr. 229 bis/1994 le-a fost admisă acțiunea în revendicare pentru 5.000 mp, nu le-a fost încă eliberat titlu de proprietate.
Mai arată că titlul de proprietate nr._/1996 a fost parțial anulat prin aceeași hotărâre, dar în 2004 pârâții au obținut ordin al prefectului pentru 1100 mp.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 494 din Codul civil.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: adeverință nr. 979/01.04.1992, proces – verbal de punere în posesie încheiat la 20.01.1993, schiță, sentința civilă nr. 229 bis/24.01.1994 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 2907/1993, Procesul – verbal nr. 94/1997, Ordinul Prefectului nr. 2402/28.09.2004, adresa nr. II/CV/1387/16.02.2005, raport de expertiză tehnică judiciară, sentința civilă nr. 1099/13.04.2005 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 993/2005, decizia civilă nr. 1989A/28.10.2003 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 1761/2003, decizia civilă nr. 712/11.10.2004 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 2777/2004, sentința civilă nr. 229/31.01.2003 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 3298/2002.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că sunt proprietarii suprafeței de teren de 1100 mp, conform Ordinului Prefectului nr. 2402/28.09.2004. față de faptul că reclamanții invocă împrejurarea că acest ordin a fost revocat, arată că această situație nu poate fi primită de instanță întrucât actele de proprietate care au fost emise și care au intrat în circuitul civil nu pot fi revocate de organul emitent, numai instanțele sunt abilitate de lege să constate nulitatea unui astfel de act.
La termenul din data de 20.10.2005 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active.
Prin sentința civilă nr. 3241 pronunțată la data de 20.10.2005 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată din oficiu și a respins acțiunea formulată de reclamanții V. I. și V. Ș. în contradictoriu cu pârâții F. I., F. D. F., F. Ș., F. A. și F. M. ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Prin sentința civilă nr. 3241/20.10.2005 Judecătoria B. a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea ca atare. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria B. a reținut că “ambele părți în cauză invocă un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, astfel că este necesar ca mai întâi să se lămurească acest aspect, după care putându-se face verificări privind aplicabilitatea art. 494 C.civ.”
Această sentință a fost atacată cu apel de reclamanți, apelul fiind admis iar cauza trimisă spre rejudecare la prima instanță prin decizia civilă nr. 1409A/14.09.2007 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă pronunțată În dosarul nr._/3/2006. Prin decizia civilă nr.1417/13.09.2007 Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă a fost respins recursul pârâților.
După desființarea cu trimitere cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Judecătoriei B. la data de 15.01.2007 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 62/11.01.2008 Judecătoria B. a admis excepția autorității lucrului judecat și a respins cererea ca atare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în cauză există autoritatea de lucru a sentinței civile nr. 229/31.01.2003 a Judecătoriei B. rămasă irevocabilă prin decizile civile nr. 1989A/28.10.2003 a Tribunalului București secția a III a civiă și nr. 712/11.10.2004 a Curții de Apel București secția a III a civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții V. I. și V. Ș., iar prin decizia civilă nr.794A/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă apelul a fost admis, iar hotărârea de fond desfiintată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria B. pe considerentul că potrivit art.129 C.pr.civ., judecătorul fondului nu a lămurit cadrul procesual, cu referire specială la obiectul dedus judecății și necercetând fondul cauzei, se impune desființarea sentinței civile pronunțate și rejudecarea sa pe fond.
Prin decizia civilă nr. 371R/3.03.2009 Curtea de Apel secția a IV a civilă a admis recursul declarat impotriva acestei decizii și cauza a fost trimisă pentru rejudecare în apel, instanța de control judiciar reținând că instanța de apel nu a analizat motivele de apel formulate în cauză.
După casarea cu trimitere, cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului București la data de 22.03.2008.
Prin decizia civila nr. 586 A/ 05.05.2010 Tribunalul Bucuresti, Sectia a 3-a civila, a fost admis apelul, a fost desfiintata sentința civilă nr. 62/11.01.2008 a Judecătoriei B. și trimisa cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Autoritatea de lucru judecat este un impediment absolut la judecarea unui nou proces între aceleași părți, pentru același obiect și pentru aceeași cauză.
În cauza de față, tribunalul constată că o asemenea triplă identitate simultană nu există între cauza de față și cea soluționată prin sentința civilă nr. 299/31.01.2003 a Judecătoriei B. rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 712/11.10.2004 a Curții de Apel București secția a III a civilă.
Astfel, tribunalul constată că deși părțile sunt aceleași în cele două cauze respectiv reclamanți V. Ș. și V. I. și pârâți F. I., F. D. F., F. Ș., F. A. și F. M. și de asemenea obiectul este identic în parte respectiv demolarea construcției ridicate de pârâți pe terenul de 1100 mp situat în comuna Jilava . acțiunii de față nu este aceeași ca în dosarul soluționat prin sentința civilă nr. 229/31.01.2003 a Judecătoriei B..
Astfel, în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 229/31.01.2003 a Judecătoriei B. precum și deciziile nr. 1989A/28.10.2003 a Tribunalului București și nr. 772/11.10.2004 a Curții de Apel București s-a reținut în mod irevocabil că reclamanții nu au calitate procesuală activă să solicite demolarea construcției ridicate de pârâți pe terenul de 1100 mp situat în comuna Jilava . ei cât și pârâții au prezentat un titlu de proprietate asupra terenului în litigiu, respectiv reclamanții au prezentat sentința civilă nr. 229bis/24.01.1994 a Judecătoriei SAI definitivă iar pârâții ordinul prefectului județului I. nr. 2402/28.09.2004 privind constituirea dreptului de proprietate în condițiile art. 23 din legea nr. 18/1991 republicată. În aceste condiții, pentru prima dată în recurs, prin decizia civilă nr. 772//11.10.2004 Curtea de Apel București secția a IV a civilă a decis că în cauză nu se poate dispune demolarea construcției ridicate de pârâți pe terenul în litigiu.
În cauza de față tribunalul constată că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe alte elemente de fapt și de drept care fac diferită cauza juridică.
Astfel, în prezentul litigiu reclamanții solicită demolarea construcției de pe terenul de 1100 mp situat în în comuna Jilava . pârâții nu mai dețin un titlu de proprietate întrucât ordinul prefectului județului I. nr._.09.2004 privind constituirea dreptului de proprietate în condițiile art. 23 din legea nr. 18/1991 republicată a fost revocat prin ordinul prefectului județului I. nr. 0103/14.02.2005. Așa fiind, este evident că situația de fapt pe care se întemeiază relamantul în prezentul litigiu este net diferită decât cea pe care s-a întemeiat Curtea de Apel București când a pronunțat decizia civilă nr. 772/11.01.2004. Fiind situații de fapt diferite tribunalul apreciază că și temeiul juridic al acțiunii (situația de fapt calificată juridic) este diferită.
Împotriva acestei decizii a fost declarat în termenul legal recurs de către pârâții F. F. A., F. F. I., F. F., F. I., F. M., F. Ș., G. C. și M. A., invocându-se motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 1578R pronunțată la data de 14.12.2010 în dosarul nr._, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de către recurenții - pârâți F. F. A., F. F. I., F. F., F. I., F. M., F. Ș., G. C. și M. A..
Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 20.01.2011 sub nr._ RJ.
Pârâții F. Ș., F. D. F., F. I., F. A. și F. M. au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a Ordinului Prefectului Județului I. nr. 0103 din 14.02.2005. De asemenea, au solicitat introducerea în cauză a Prefectului Județului I..
În motivarea cererii, pârâții au arătat că dețin un titlu de proprietate valabil constituit din Ordinul Prefectului Județului I. nr. 2402/2004, ordin care nu a fost anulat de vreo instanță judecătorească, considerând că, în calitate de proprietari ai terenului de 1100 mp, sunt și proprietarii prin accesiune asupra construcției aflată pe acest teren.
Mai arată că Ordinul Prefectului nr. 0103/2005 este nul absolut întrucât, la emiterea sa, s-a încălcat principiul irevocabilității actelor juridice. Potrivit Deciziei nr.1/1997 a Î.C.C.J., titlul de proprietate și deci și ordinul prefectului este act administrativ, în baza căruia se creează raporturi juridice vizând dreptul de proprietate, prin urmare, odată emis și intrat în circuitul civil, producând deci efecte juridice, un astfel de act nu mai poate fi revocat de autoritatea care l-a emis decât cu tulburarea gravă a raporturilor juridice civile, astfel Ordinul Prefectului nr. 2402/2004 nu numai că a intrat în circuitul civil, dând naștere la drepturi și obligații civile, dar a stat și la baza pronunțării deciziei civile nr. 712/2007 a Curții de Apel București.
Cererea reconvențională a fost întemeiată în drept pe disp. art. 119 din Codul procedură civilă.
La termenul din data de 30.03.2011 reclamanții au invocat excepția tardivității formulării cererii reconvenționale, excepție admisă de către instanță la același termen de judecată.
La data de 25.05.2011 s-a depus la dosar certificat de deces pentru pârâtul F. I. iar la termenul din data de 04.04.2012 reclamanți au renunțat la judecarea prezentei cauze în contradictoriu cu pârâtul F. I. sau cu moștenitorii acestuia.
La termenul din data de 07.05.2014 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. A., F. I., F. F. și G. C., față de contractul de partaj voluntar fi sub nr. 1690/05.09.2001, excepție care a fost admisă la același termen de judecată.
Au fost încuviințate și administrate probele cu înscrisuri și interogatoriu.
Prin sentința civila nr.2642, Judecatoria B. a respins cererea formulata in contradictoriu cu paratii M. A., F. I., F. F., si G. C. fiind introdusa impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva, respectiv a admis cererea, astfel cum a fost modificata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul Legii nr. 18/1991, fiind pusi in posesie cu privire la suprafata de teren de 5000 mp, situata in . – Centura, potrivit procesului verbal din data de 20.01.1993 (f. 7-8).
Prin sentinta civila nr. 229 Bis / 24.01.1994 pronuntata de Judecatoria B. in dosarul nr. 2987/1993 a fost admisa actiunea in revendicare formulata de reclamanti in contradictoriu cu autorii paratilor, F. I. si I. M. si au fost obligati paratii sa lase reclamantilor in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 5000 mp situata in comuna Jilava, .. 9).
La data de 25.07.1996 paratilor le-a fost emis titlul de proprietate nr._/25.07.1996 pentru o suprafata de 5000 mp teren extravilan si 800 mp teren intravilan.
Prin sentinta civila nr. 229/31.01.2003 pronuntata de Judecatoria B. in dosarul nr. 3298/2002, definitiva prin decizia civila nr. 1989 A/28.10.2003 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila si irevocabila prin decizia civila nr. 712/11.10.2004, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila, s-a constatat nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr._/25.07.1996 pentru suprafata de 1100 mp teren intravilan, teren care facea parte din supratafa de 5000 de mp revendicata de reclamanti.
Ulterior, prin Ordinul Prefectului nr. 2402/28.09.2004, emis de Prefectura Judetului I., s-a constatat dreptul de proprietate privata asupra terenului in suprafata de 1100 mp, situat in comuna Jilava, . A, paratilor F. S., F. M. si F. A. (f. 11).
Prin sentinta civila nr. 2153/28.03.2013 pronuntata de Judecatoria Cornetu in dosarul nr._/1748/2011, definitiva si irevocabila prin nerecurare, instanta a constatat nulitatea absoluta a Ordinului nr. 2402/28.09.2004 (f. 134-135).
Prin urmare, in prezent paratii ocupa terenul proprietatea reclamantilor in lipsa unui titlu valabil.
Pe acest teren, paratii au construit in anii 1990 o constructie fara autorizatie de constructie, constructie care prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1690/05.09.2001 de BNP M. V. a fost atribuita paratilor F. S., F. M. si F. A. (f. 149).
Potrivit art. 494 Cod civil, proprietarul terenului poate cere ridicarea constructiilor facute de proprietar pe terenul lui, cu exceptia cazului in care constructiile au fost realizate cu buna-credinta.
Posesorul este de buna credinta atunci cand poseda terenul ca proprietar, in virtutea unui titlu translativ de proprietate ale carui vicii nu ii sunt cunoscute.
Or, paratii nu au facut dovada faptului ca ar fi fost constructori de buna credinta. Din adresa nr. 407/04.09.2006 emisa de Inspectoratul de Stat in constructii, rezulta ca in anii 1990 parata F. S. a ridicat o constructie fara autorizatie de construire in comuna Jilava, ..
De asemenea, parata F. S. a declarat pe proprie raspundere ca a construit o casa de locuit in anul 1991 pe terenul in suprafata de 1100 mp, teren dobandit in baza unui proces verbal de la CAP Jilava, potrivit declaratiei autentificate sub nr. 4441/16.09.2004 de BNP M. V. (f. 180).
Acest proces verbal nu a fost depus la dosar. Procesul verbal depus la dosar de catre reclamanti, datat 03.03.1990, priveste un teren dat in folosinta si numai pentru scopuri agricole, deci acesta nu ar putea justifica buna credinta a paratilor (f. 179).
In aceste conditii, constatand ca paratii, cu rea-credinta au edificat o constructie pe un teren cu privire la care nu detin calitatea de proprietari, instanta, in temeiul art. 494 Cod civil, va admite cererea reclamantilor, astfel cum a fost modificata si va obliga paratii sa desfiinteze lucrarile de constructie edificate pe terenul situat in ., ., iar in caz de neexecutare va autoriza reclamantii sa desfiinteze constructia pe cheltuiala paratilor.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, avand in vedere ca paratii au cazut in pretentiile reclamantilor, instanta ii va obliga la plata catre acestia a sumei de 26,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar (f. 1 si 2 dosar 6533/2005, f. 3 si 4 dosar_/3/2006, f. 15 dosar_ ).
Împotriva sentinței civile nr.2642 pronunțata de Judecatoria B., in dosarul nr._ au formulata apel pârâtii F. S., F. M. si F. A. solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței apelatze in sensul respingerii acțiunii reclamantilor.
În motivarea cererii, apelantii au arătat ca sentinta judecatoriei B. este nelegala si netemeinica intrucat a fost pronuntata cu incalcarea legii si fara ca aceasta sentinta sa aiba la baza probe pertinente si concludente. Astfel, s-a retinut gresit ca reclamantii justifica un drept de proprietate asupra terenului de 1100 mp, teren situate in Jilava, .. In realitate reclamantii nu au depus la dosar decat un process verbal din 1993 si sentinta judecatoreasca nr.229 bis din 24.01.1994.Mai intai procesul verbal de punere in posesie nu reprezinta titlu de proprietate, iar sentinta respective a fost pronuntata in anul 1994, ea pierzandu-si puterea executorie si nefiind prin ea insasi un titlu de proprietate.In aceste conditii este evident ca instanta de fond face o mare gresala cand constata ca reclamantii sunt proprietarii suprafetei de teren pe care apelantii si-au edificat o casa. Este adevarat ca prin sentinta civila nr.2153/2013 a judecatoriei Cornetu s-a anulat titlul de proprietate al subsemnatilor, dar aceasta sentinta nu este definitive si irevocabila, iar in al doilea rand, reclamantii nu au dobandit automat dreptul de proprietate asupra terenului pentru care a fost anulat titlul de proprietate al subsemnatilor. Asadar in acest moment reclamantii nu-si pot dovedi dreptul de proprietate asupra terenului de 1100 mp, teren situate in Jilava, ., solutia instantei de fond fiind nelegala sub acest aspect.
Pe de alta parte, instanta de fond a pronuntat si o solutie netemeinica prin aceea ca a stabilit, in afara oricaror probe, ca paratii sunt constructori de rea-credinta ai imobilului locuinta, edificata de subsemnatii in anul 1990.Mai intai ca reaua credinta a paratilor trebuia sa fie stabilita in raport de titularul dreptului de proprietate si nu numai ca instanta sa se limiteze la a constata ca locuinta a fost edificata fara autorizatie.Astfel, in anul 1990, cand s-a retinut de catre instanta ca subsemnatii am edificat constructia, reclamantii nu aveau nici macar un potential drept de proprietate.Edificarea de catre subsemnatii a locuintei s-a incadrat in dispozitiile L.18/1991, art.24, exisjand in acest sens dovada ca subsemnatilor ne-a fost atribuita suprafata respectiva de teren pentru edificarea unei constructii.
In plus, instanta de fond a apreciat complet gresit ca pârâtii sunt constructori de rea credinta numai pentru faptul ca au edificat constructia fara autorizatie.Astfel, este neandoielnic faptul ca edificarea de catre subsemnatii a constructiei fara autorizatie, nastea dreptul autoritatii locale sa ia masurile impuse de L51/1991.Instanta de fond nu este investita sa se pronunte cu privire la acest aspect ci cu analizarea raportului juridic nascut intre subsemnatii si reclamanti. Cum intre subsemnatii si reclamani nu se poate pune problema existentei unui raport juridic ce vizeaza dreptul de proprietate al reclamantilor in anul 1991, este clar ca instanta de fond analizeaza o situatie care la momentul respectiv nu se nascuse, astfel incat reaua credinta a subsemnatilor a fost stabilita de instanta in afara raportului juridic care o reclama.
In drept invoca dispoz.art.296 cod proc.civ.
Probe: inscrisuri.
La data de 09.09.2014, intimatii Varban I. si Varban S. au depus la dosarul cauzei intampinare solicitand repingerea apelului ca neintemeiat, mentinerea sentinței atacate ca temeinica si legala.
În motivarea intampinarii, intimatii au arătat ca sentința atacata este legala.In fapt arata ca au cerut conform legii 18/1991 dreptul ce le revenea legal a celor 5000 mp situati in ., Judetul I., potrivit actelor detinute.
Începând cu anul 1991 parații au început sa contruiasca o clădire pe acest teren, fara autorizatie de constructie . I-a dat in judecata si au obținut sentința 229/bis/1994 de care acestia nu au tinut cont. Au revenit cu executorul care a fost intrerupt, deoarece au prezentat un titlu de proprietate modificat si falsificat dovedit ulterior de instanta.
Arata ca au continuat demersurile la Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr_/3/2006 paratii venind in instanța cu ordinul prefectului nr 2402/28.09.2004.care ulterior a fost anulat prin sentința definitiva si irevocabila.
Parații si-au arătat reaua credința nu numai construind fara autorizatie ci au continuat construcția unor anexe si dupa sentințele definitive si executorii.
Referitor la încadrarea construcției in legea 18/1991, art 24 este un mare neadevar așa cum reiese din interogatoriul aflat la dosar si adeverinta 199/03.03.1990.
Au mai arătat ca in anul 2008 au primit titlul de proprietate pe acest teren care se afla la dosar.
Probe: înscrisuri.
La termenul de judecata din data de 02.02.2015 a fost administrata proba cu interogatoriul si proba cu martori.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul reține în fapt și în drept următoarele:
Prin actiunea introdusă, reclamantii intimati au solicitat instanței obligarea apelantilor pârâti la demolarea construcției aflată p terenul în suprafată de 1100 mp situat în com. Jilava, ..
Din actele dosarului, tribunalul reține că intimatii reclamanti au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de teren de 5000 mp fiind eliberată adeverința cu nr. 979/01.04.1992 și încheiat procesul verbal de punere în posesie din data de 20.01.1993.
Pe de altă parte, la data de 25.07.1996 apelantilor-pârâtilor le-a fost emis titlul de proprietate nr._/25.07.1996 pentru suprafata de 5000 mp extravilan și 800 mp intravilan.
Prin sentința civilă nr. 229/31.01.2003 pronunțată de Judecătoria B., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.712/11.10.2004 pronuntată de Curtea de Apel București, s-a constatat nulitatea absolută partială a titlului de proprietate nr._/25.07.1996 pentru suprafata de teren de 1100 mp întrucât făcea parte din suprafata de teren de 5000 mp revendicată de către reclamanti.
Ulterior, prin Ordinul Prefectului nr. 2402/28.09.2004 emis de Prefectura I., s-a constatat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafată de 1100 mp în favoarea pârâtilor apelanti F. Ș., F. M. și F. A.. La data de 14.02.2005 a fost emis Ordinul Prefectului nr. 0103/2005 prin care s-a dispus revocarea ordinului nr. 2402/2004.
Prin sentința civilă nr. 2153/28.03.2013 pronuntată de Judecătoria Cornetu, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, instanța a constatat nulitatea absolută a Ordinului Prefectului nr. 2402/28.09.2004.
Rezultă că la acest moment, apelantii-pârâti nu dețin un titlu valabil pentru suprafata de teren de 1100 mp.Pe acest teren apelantii au construit în anul 1990 o constructie fără autorizatie de constructie .
Potrivit art. 494 Cod civil, proprietarul terenului poate cere ridicarea constructiilor făcute de proprietar pe terenul lui, cu excepția cazului în care constructiile au fost realizate cu bună-credintă.
Așa cum practica judiciară a astatuat este constructor de rea- credință cel care ridică o construcție sau face o plantatie pe un teren despre care stia că nu este proprietatea sa.
Or, în prezenta cauză, tribunalul apreciază că nu se poate reține reaua-credință a constructorului.
Astfel, din adresa nr. 1649/24.02.2004 emisă de Prefectura Județului I. se constată că numitul F. I. a primit în anul 1990 de la CAP Jilava o suprafată de teren de 1100 mp în vederea construirii unei locuințe fiind făcută propunerea ca proprietarul să fie compensat cu o suprafată de teren echivalentă în extravilan.
Că edificarea constructiei a avut loc în anul 1990 rezultă și din declaratia martorei Pircă G. care a arătat că locuiește în . distanță de trei case de cea a apelantilor pe care îi cunoaște ca de altfel și pe intimati.
Având în vedere că intimatilor li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului pentru prima dată prin emiterea adeverintei nr.979/01.04.1992 nu se poate susține că apelantii au cunoscut în anul 1990 că ridică o construcție pe terenul altcuiva.
În mod greșit a reținut instanța de fond că pârâtii nu au făcut dovada faptului că ar fi constructori de bună credință .Astfel, potrivit art.492 Cod civil, proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietarul construcțiilor sau plantațiilor executate pe acesta și edificate pe cheltuiala sa, prezumție ce poate fi răsturnată prin proba contrarie.
În cazul accesiunii imobiliare artificiale, reglementat de art.494 Cod civil, și anume cel în care construcțiile și plantațiile au fost făcute de o persoană cu materialele sale și pe terenul proprietatea altuia, proprietarul terenului poate alege între a ține pentru sine acele construcții și plantații sau a cere obligarea acelei persoane să le ridice de pe terenul său.
În speță, reclamantul-intimat în calitate de proprietar al terenului pe care se află construcțiile și plantațiile de mai sus, nu a fost interesat de păstrarea lucrărilor, ci a cerut pârâților, să le ridice.
Într-o atare situație se impune analizarea bunei sau relei-credințe a în efectuarea lucrărilor, așa cum se poate deduce din prevederile art.494 alin.3 Cod civil.
Dovada relei-credințe a celui care a construit trebuie să fie făcută de către proprietarul fondului pe care s-a construit, întrucât potrivit art.1899 alin.2 Cod civil, buna credință se prezumă, prezumție care este însă relativă și poate fi răsturnată prin proba contrarie.
În speță, instanța de fond a constatat că pârâții au fost de rea-credință fără a mentiona probele pe care si-a întemeiat convingerea.
În doctrină s-a statuat aceea că buna-credință a este necesar să existe în momentul în care s-au efectuat lucrările. Sub acest aspect art.487 cod civil dispune: "constructorul devine de rea-credință din momentul în care viciile titlului său i-au devenit cunoscute".Ori,reaua-credintă a apelantilor se poate reține numai dacă ar fi edificat construcția ulterior momentului la care intimatilor li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului, fapt nedovedit în cauză.
În consecință, față de motivele arătate, tribunalul urmează să admită apelul declarat să schimbe în tot sentința civilă apelată cu consecința respingerii actiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul privind pe apelanții – pârâți F. Ș. cu domiciliul in Jilava, ., Cod postal_, J. I., F. M. cu domiciliul in Jilava, ., J. I., F. A. cu domiciliul in Jilava, ., Cod postal_, J. I. și pe intimații – reclamanți V. I. cu domiciliul in Jilava, ., Cod postal_, J. ilfov, V. Ș. cu domiciliul in sector 4, București, ., ., ._ și intimații M. A. cu domiciliul in Jilava, ., Cod postal_, J. I., F. I. cu domiciliul in Jilava, ., Cod postal_, J. I., F. F. cu domiciliul in Jilava, ., Cod postal_, J. I., G. C. cu domiciliul in sector 4, București, Al.Călinești, nr. 18, ., .> Schimba in tot sentinta apelanta in sensul ca:
Respinge actiunea ca neintemeiata.
Ia act ca apelantii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 23.02.2015.
Președinte, A. D. | Judecător, E. V. | |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R-
Red. Jud: V.E/4ex/19.05.2015
Jud.fond :G. N.– Jud B.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3872/2015. Tribunalul ILFOV | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1126/2015. Tribunalul ILFOV → |
|---|
