Obligaţie de a face. Decizia nr. 281/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 281/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-04-2012 în dosarul nr. 281/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.: 281R
Ședința publică din data de 10.04.2012
Tribunalul constituit din:
Președinte: N. G.
Judecător: P. R. I.
Judecător: P. S.
Grefier: TÖRÖK I.
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant C. F., împotriva sentinței civile nr.2623/19.07.2011 pronunțată de către Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ /2010, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. C. P. P. și C. L. DE F. F. C. P. P., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-reclamant, prin apărător D. M. A., cu împuternicire avocațială pe care a depus-o la dosarul cauzei, lipsă fiind intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează tribunalului faptul că recurenta-reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Tribunalul apreciază că este necesar a se efectua rectificări în sistemul Ecris în sensul că recurentul-reclamant este C. F. iar intimații-pârâți sunt P. C. prin P. și C. L. de F. F. C. prin P..
Recurentul-reclamant, prin apărător, având cuvântul, depune dovada achitării contravalorii contractului de asistență juridică.
La interpelarea tribunalului, recurentul-reclamant, prin apărător, precizează că nu mai sunt alte chestiuni prealabile.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile, tribunalul acordă cuvântul pe probatorii.
Recurentul-reclamant, prin apărător, având cuvântul, precizează că nu mai sunt alte înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, excepții de invocat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare, solicitând tribunalului ca, în rejudecare, să admită acțiunea cum a fost promovată., învederând tribunalului faptul că au fost emise adrese intimaților-pârâți să aducă la îndeplinire hotărârea de a modifica schița terenului, însă aceștia nu doresc să efectueze această modificare. Recurentul-reclamant, prin apărător, de asemenea, solicită tribunalului aplicarea de penalități pentru fiecare zi de întârziere. Cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil, tribunalul constată următoarele:
P. cererea inregistrata la Judecătoria Cornetu, la data de 31.03.2011 sub nr._ reclamantul C. F. a chemat in judecata pe paratii Primaria . si C. Locala de F. F. C. prin P. solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratilor la plata catre subsemnat a unei penalitati de 500 Ron pe zi de intarziere.
In motivare reclamantul a arătat ca prin Sentinta Civila nr. 332/28.01.2009 pronuntata de Judecatoria Cornetu in dosarul nr._, ramasa definitiva si irevocabila la 22.06.2009 ,prin nerecurare ,paratele au fost obligate sa modifice planul parcelar al Tarlalei 9, . privire la lotul 58 si Lotul 57/1 ,conform actelor de proprietate si realitatii din teren ,precum si la eliberarea unui nou extras de plan parcelar pentru Lotul 57/1.
La aproximativ 2 ani de la ramanerea definitiva si irevocabila a titlului executoriu ,paratele nu au adus la indeplinire hotararea judecatoreasca.
In drept cererea se intemeiaza pe dispozitiile art. 1073-1082 din C.civil.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând cererea reclamantului instanța de fond a constatat că, în cauză, nu s-a făcut dovada culpei pârâtei în neexecutarea obligației impuse prin Sentinta Civila nr. 332/28.01.2009 pronuntata de Judecatoria Cornetu in dosarul nr._, astfel că, prin sentința civilă nr.2623/19.07.2011, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs recurentul-reclamant C. F..
În motivare. recurentul-reclamant a arătat că prin sentinta civila recurată instanta de fond în mod greșit și nelegal a respins cererea de chemare În judecată formulată de către reclamant ca neîntemeiată apreciind că în prezenta cauză " nu s-a făcut dovada culpei pârâtei în neexecutarea obligatiei impuse prin Sentinta civilă nr. 332/28.01.2009 pronunțată de către Judecătoria Cornetu În dosarul nr._ " având În vedere faptul că potrivit regulilor probațiunii, În cazul unui fapt negativ, sarcina probei este răsturnată, contradovada făcându-se prin faptul pozitiv contrar de către partea adversă și nu de către cel care a invocat faptul negativ.
Astfel, recurentul-reclamant a solicitat tribunalului să observe că, prin cererea de chemare În judecată a solicitat obligarea celor două pârâte la plata către reclamant a unei penalităti-dezdăunări de 500 RON pe zi de Întârziere până la executarea obligațiilor de a face stabilite în sarcina lor prin sentința civilă nr.332/28.01.2009 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, deoarece acestea nu au dus la îndeplinire cele două obligații instituite în sarcina lor prin hotărârea judecătorească,deși recurentul-reclamant a procedat la notificarea celor două pârâte.
Ca atare, deoarece recurentul-reclamant, prin cererea de chemare în judecată susține un fapt negativ omisiv, că pârâtele nu și-au îndeplinit obligațiile instituite în sarcina lor printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, atunci cele două pârâte aveau obligația ca în situația în care ar fi contestat susținerile recurentului-reclamant să dovedească că și-au îndeplinit obligația de a modifica planul parcelar al T9P124/3 Lotul 58 și Lotul 57/1 . că au comunicat recurentului-reclamant extras-ul de plan Parcelar pentru Lotul 57/1 după modificare.
Mai mult, recurentul-reclamnatul a solicitat tribunalului să observe faptul că pârâtele deși legal citate nu au înțeles să formuleze apărări în prezenta cauză, necontestând în acest sens susținerile recurentului-reclamant cu privire la neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina acestora prin sentința civilă nr.332/28.01.2009 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, acaesta echivalând cu o recunoaștere a faptului cărecurentul-reclamant este în culpă prin neexecutarea titlului executoriu anterior menționat-prezumție care deși nu este stabilită prin lege are greutatea și puterea de a naște probabilitatea, așa cum prevăd dispozițiile art.1203 din Codul Civil în vigoare la data promovării cererii de chemare în judecată.
De asemenea, prin cerere, recurentul-reclamant a arătat că sentința civilă recurată este criticabilă și în raport de faptul că din considerentele sentinței rezultă că instanța de fond a analizat și respins cererea de chemare în contradictoriu numai cu o pârâtă, deși recurentul-reclamant a înțeles să se judece cu cele două pârâte care au fost obligate prin sentința civilă nr.332/28.01.2009, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, adică P. . L. de F. F. și nu doar cu una dintre ele. Pe de altă parte, recurentul-reclamant a considerat că sentința recurată este nelegală și pentru că a fost motivată de către un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea în fond a pricinii având în vedere că aceasta i-a fost comunicată în luna ianuarie 2012 fiind semnată de către președinta Judecătoriei Cornetu pentru judecător exclus din magistratură, iar d-na judecătoare A. L., care a luat parte la dezbaterea în fond a pricinii a fost exclusă din magistratură în cursul lunii octombrie 2011.
Pe fondul cauzei, recurentul-reclamant a solicitat tribunalului să observe că prezenta cererea de chemare În judecată prin care a solicitat obligarea pârâtelor la plata unor penalități de 500 lei pe zi de Întârziere până la executarea obligatiei ele a face, așa cum au fost obligate prin titlu executoriu, este întemeiată, fiind incidente în cauză dispozițiile arta 1073 -1082 C.civil.
Astfel, recurentul-reclamant a solicitat tribunalului să observe faptul că solicitarea sa de obligare a pârâtelor la plata unei penalități pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației instituită în sarcina lor prin sentința civilă mai sus menționată reprezintă un mijloc de constrângere, pentru a înfrânge rezistența manifestată de debitori la executarea obligației de a face, cuprinsă în titlul executoriu.
Ca atare, condamnarea debitorului la plata către creditor a unei anumite sume de bani pentru fiecare zi de Întârziere până la executarea obligației În natura ei specifică, își are temeiul în dubla funcțiune – jurisdictio . o are judecătorul, cu consecința prerogativei sale de a ordona și măsurile necesare ducerii la Îndeplinire a celor dispuse prin hotărârea pe care o pronunță.
Așadar, recurentul-reclamant a solicitat tribunalului să constate că penalitatea la care solicită să fie obligate pârâtele reprezintă o sancțiune pecuniară, ce se aplică de instanțele de judecată În vederea asigurării executării unei obligatii de a face sau de a nu face, iar rațiunea acordării unor astfel de daune o constituie exercitarea efectului lor de constrângere asupra debitorului care persistă în neexecutarea obligației care a fost instituită în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin silirea lui la plata către creditor a unor sume calculate în raport cu durata întârzierii îndeplinirii obligației de a face sau de a nu face.
În acest sens, în baza argumentelor mai sus precizate, soicită tribunalului să admită prezentul recurs și să modifice în tot sentința recurată în sensul obligării pârâtelor la plata către recurentul-reclamant a unei penalități-dezdăunări de 500 lei pe zi de întârziere până la executarea obligațiilor de a face instituite în sarcina lor prin sentința civilă nr.332/28.01.2009 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
Recurentul-reclamant a învederat că a solicitat toate acestea deoarece are dreptul la executarea întocmai a obligațiilor stabilite și recunoscute printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, precum și pentru a da eficiență acestei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile având în vedere reaua credință a pârâtelor care prin pasivitatea lor lipsesc de efecte juridice o hotărâre definitivă și irevocabilă a instanței, perpetuând în tot acest interval starea de ilegalitate constatată și înlăturată prin dispozitivul hotărârii neadusă la îndeplinire.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct 2,7 și 9, art.304 ind 1 C., precum și 1073-1082 din Cciv. Cu cheltuieli de judecată.
Conform art.242 alin.2 C., recurentul-reclamant a solcitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința civilă recurată in raport de motivele invocate, tribunalul constată următoarele:
Primul motiv de recurs vizează netemeinicia sentinței recurate, motivându-se că recurentul reclamant deține un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească prin care pârâtul a fost obligat să execute o obligație strict personală.
P. Decizia nr. 3/2011 a ICCJ constituită în Secții unite a interpretat aplicarea dispoz. art. 580 ind. 3 Cod proc. civilă raportat la art. 373 ind. 1, 387, 572 și 280 ind. 2 Cod proc. civilă cu referire la obligativitatea parcurgerii procedurii execuționale prin încuviințarea executării silite și emiterea somației de către debitor, prealabile sesizării instanței de judecată pentru aplicarea amenzii civile în cazul nenexecutării obligației de a face cu caracter strict personal.
În motivarea acestei decizii, ICCJ a reținut următoarele: „ P. art. 1073 din Codul civil este consacrat principiul executării în natură a obligațiilor, potrivit căruia creditorul este îndreptățit să pretindă și să obțină de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la care acesta din urmă este obligat.
Același text stabilește că, în caz contrar, creditorul are drept de dezdăunare.
De regulă, prestația ce formează obiectul obligației este executată de debitor de bunăvoie, deci executarea în natură a obligației are loc cu concursul acestuia.
Dacă debitorul nu își execută voluntar obligația, creditorul va putea recurge la mijloacele pe care legea i le pune la dispoziție, căutând să obțină satisfacerea creanței sale pe calea executării silite.
Transpunerea în planul dreptului procesual a principiului executării în natură și voluntare a obligațiilor constituie reglementarea conținută în art. 371^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se duce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu își execută în acest mod obligația, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor cărții a V-a din acest cod, dacă legea nu prevede altfel.
Există însă obligații a căror executare în natură nu poate fi realizată pe cale silită, deoarece, fiind intuitu personae, executarea lor implică în mod necesar participarea strict personală a debitorului.
Întrucât nimeni nu poate fi silit să execute un fapt strict personal, deoarece ar însemna să fie afectată libertatea individuală, legiuitorul a considerat că este cazul să instituționalizeze un mijloc indirect de constrângere, creat de practica judecătorească, anume daunele cominatorii, pentru a-l determina pe debitorul unei obligații intuitu personae să o execute în natură.
Ca urmare, în codul de procedură civilă a fost introdus art. 580^3 prin al cărui prim alineat se stabilește că, în cazul în care debitorul unei astfel de obligații nu și-o îndeplinește, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, în urma sesizării de către creditor a instanței, prin obligarea la plată, în favoarea statului, a unei amenzi civile, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.
Aplicarea amenzilor cominatorii nu semnifică o executare silită propriu-zisă, ci constituie un mijloc de constrângere indirectă a debitorului, prin intermediul patrimoniului său, pentru a executa în natură obligația cu caracter strict personal pe care și-a asumat-o, constrângere ce se exercită însă în cadrul unei proceduri execuționale.
Acesta este și motivul pentru care legiuitorul a introdus textul sus-menționat în cartea a V-a a Codului de procedură civilă, intitulată "Despre executarea silită", la cap. VI ce vizează predarea silită a bunurilor și executarea silită a altor obligații de a face sau de a nu face, respectiv în secțiunea a IV-a a acestui capitol, intitulată "Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face".
Întrucât prin dispozițiile art. 580^3 din Codul de procedură civilă, legiuitorul nu a stabilit altfel, rezultă că a înțeles că această procedură execuțională să se desfășoare cu respectarea prevederilor conținute de normele cu caracter general, aplicabile tuturor modalităților și formelor de executare silită, prevederi cum sunt cea referitoare la încuviințarea executării silite de către instanța de executare, înscrisă în art. 373^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, și cea referitoare la comunicarea somației către debitor, conținută de art. 387 alin. 1 din același cod, pentru a putea fi începută executarea.
Împrejurarea că în cuprinsul art. 580^3 din Codul de procedură civilă nu se menționează că debitorul trebuie mai întâi somat și după aceea se poate cere aplicarea amenzii cominatorii se explică prin dorința legiuitorului de a evita repetabilitatea inutilă, în condițiile în care o astfel de mențiune este înscrisă în art. 387 din acest cod, ce are caracter de normă generală pentru întreaga materie a executării silite, în art. 572 a codului, ce are caracter de normă generală în materie de predare silită a bunurilor și executare silită a altor obligații de a face sau de a nu face, precum și în art. 580^2 din același cod, ce are un astfel de caracter față de textele prin care este reglementată executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face.
La redactarea art. 894 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, legiuitorul a considerat ca fiind preferabil să arate în cuprinsul textului că este necesar să se comunice debitorului încheierea de încuviințare a executării și numai în cazul în care acesta nu își îndeplinește, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii, obligația intuitu personae poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi judiciare de către instanța de executare.
Pentru considerentele ce au fost expuse, în temeiul art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că debitorului unei obligații cu caracter strict personal îi poate fi aplicată amenda civilă prevăzută în art. 580^3 din Codul de procedură civilă numai dacă executarea silită a fost încuviințată, iar debitorul a fost somat pentru a-și îndeplini obligația”.
Așa fiind, având în vedere că recurentul – reclamant nu a parcurs procedura execuțională prin încuviințarea executării silite și emiterea somației, prealabil sesizării instanței, acest motiv de recurs va fi respins ca nefondat.
Referitor la susținerile recurentului reclamant în sensul că instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată numai în contradictoriu cu o singură pârâtă și acesta este nefondat, întrucât din dispozitivul sentinței civile recurate rezultând fără echivoc respingerea cererii de chemare în judecată fată de ambele pârâte.
În ceea ce privește susținerile recurentului reclamant, în sensul că sentința civilă este nelegală, fiind semnată de un alt judecător decât cel care a pronunțat-o, și aceasta este nefondată, având în vedere că hotărârea a fost semnată în condițiile prevăzute de art. 261 Cod proc. civilă, judecătorul care a pronunțato fiind în imposibilitatea de a o semna, iar motivarea nu reiese că ar fi fost făcută de un alt judecător, nefiind menționat în hotărâre numele redactorului.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 312 Cod proc. civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant C. F., cu domiciliul în sector 2, București, .. 6A, . civile nr.2623/19.07.2011 pronunțată de către Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ /2010, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. C. P. P. și C. L. DE F. F. C. P. P., ambii cu domiciliul în C., ., J. I., ca nefondat. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2012.
Președinte Judecător Judecător
N. G. P. R. I. P. S.
Pentru judecător aflat în concediu medical,
semnează dna Președinte Secție Civilă
jud.O. E. M.
Grefier
TÖRÖK I.
Red N.G.
Tehnored D.M.
Jud. Cornetu- jud. F. A. L.
15.05.2012/ 2 ex
| ← Fond funciar. Hotărâre din 09-04-2012, Tribunalul ILFOV | Pretenţii. Sentința nr. 320/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
