Obligaţie de a face. Decizia nr. 2552/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2552/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 2552/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 2552A
Ședința publică de la data de 24 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR D. I.
Grefier C. D.
Pe rol se află soluționarea apelului civil formulat de apelantul pârât M. D. împotriva sentinței civile nr. 2972/14.04.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant P. C., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 17.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 24.11.2015, când în aceeași compunere a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2972/14.04.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamantul P. C. a solicitat in contraditoriu cu parata M. M. obligarea acesteia sa-i permita accesul la calea publica prin creearea unei servituti de trecere pe terenul sau pe o suprafata de 40,50 m. lungime si 3,5 m. latime, sa-i permita sa efectueze lucrari de intretinere a drumului de trecere.
S-a mai aratat ca, prin sentinta civila nr. 721/2005 a Judecatoriei B., s-a dispus iesirea celor doua parti din indiviziune, iar in urma partajului, reclamantul este proprietarul unui loc infundat, care nu are iesire la calea publica.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 616 Cod civil.
A fost introdus in cauza mostenitorul paratei decedata, respectiv numitul M. D..
A fost încuviințată pentru ambele parti proba cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate.
În cauză a fost depus raportul de expertiză topografică.
Analizând actele și lucrările administrate în cauză, instanța a apreciat cererea ca fiind întemeiată și a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 576 Cod civil, servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt proprietar. Aceasta are caracter perpetuu, este un accesoriu al fondului.
Servitutea de trecere este reglementată de art. 616-619 Cod civil.
Astfel, proprietarul locului înfundat poate să ceară vecinului său dreptul de a trece spre calea publică pentru folosirea fondului.
Prin loc înfundat se poate înțelege acel loc care nu are nicio ieșire la calea publică.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. C. V., reiese cu claritate că singura posibilitate de acces a reclaamntului la calea publica este pe aliniamentul din anexa 1, prin punctele 21-33-34-36-15-24-23-21 servitute de trecere ce nu poate fi mai mica de 4 m., asa cum a precizat expertul in raspunsul sau la obiectiuni, fila 94.
Având în vedere că aceasta este singura cale de acces a reclamantului la drumul public, a admis cererea și a obligat pârâtul să-i permită trecerea pe drumul de acces identificat de expert.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod de procedură civilă, a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de expert.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâtul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 24.09.2014.
Solicită apelantul admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, refacerea raportului de expertiză cu consecința reducerii lățimii drumului de acces stabilit de instanța de fond.
Apreciază apelantul că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut pronunțându-se plus petita. Cum în cauza de față instanța nu era învestită decât cu stabilirea unui drept de trecere de cel mult 3,5 m., aceasta nu putea să acorde mai mult decât s-a cerut.
Lățimea dreptului de trecere a fost în mod nelegal și nefundamentat stabilită de către prima instanță, exclusiv pe raportul de expertiză, expertul neaducând niciun argument tehnic sau juridic care să sprijine raționamentul său și nici să fundamenteze concluzia primei instanțe. Nici răspunsul la obiecțiunile formulate nu a fost fundamentat nici tehnic, nici juridic.
Sentința apelată nesocotește dispozițiile art. 616, 617 al.2 teza I, 618 C. civ. și îngrădește în mod nepermis dreptul de proprietate al apelantului din prezenta cauză.
Solicită apelantul ca, la stabilirea lățimii dreptului de trecere, să fie avută în vedere inclusiv pătrunderea autovehiculelor serviciilor publice de urgență care au lățimea maximă de 2,5 m2, o lățime de 2,7 m. a drumului de trecere fiind nu numai necesară, ci și suficientă în condițiile în care cele mai voluminoase autovehicule au lățimea maximă de 2,5 m.
Mai arată apelantul că, în situația respingerii apelului, ar fi în imposibilitate de a mai intra cu autovehiculul rutier în curtea din spate a imobilului. Atât doctrina, cât și jurisprudența, sunt în sensul acordării dreptului de trecere pentru o lățime de cel mult 3 metri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 C. proc. civ., art. 616, 618 C. civ.
În susținere a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, raport de expertiză în specialitatea topografie.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Arată intimatul, cu privire la critica că instanța de fond ar fi dat mai mult decât s-a cerut, că este nefondată întrucât acțiunea a fost precizată după depunerea raportului de expertiză solicitându-se un drept de servitute trasat potrivit coordonatelor din răspunsul la obiecțiuni-anexa 1 cu o suprafață totală de 174 m.p. cu punctele de contur menționate în acesta.
Referitor la critica adusă cu privire la lățimea prea mare de 4 m. a servituții de trecere, solicită respingerea acesteia întrucât este neconform cu realitatea faptul că expertul nu a prezentat nici un argument tehnic sau juridic.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm. C.proc. civ.
În susținere a solicitat proba cu înscrisuri.
Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, sens în care a fost atașat la dosar raportul de expertiză întocmit de expert B. M. (filele 53-58 dosar), răspuns la obiecțiunile formulate de intimat la raportul de expertiză (filele 80-81 dosar).
Analizând sentința civilă apelată prin raportare la motivele de apel invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin sentinta civila nr. 721/14.03.2005 pronunțată de Judecatoria B., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 785/18.11.2005 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a civilă și decizia civilă nr. 1435/22.06.2006 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a dispus iesirea din indiviziune dintre intimatul reclamant și autoarea apelantului pârât, în urma partajului, intimatul reclamant fiind proprietarul unui loc înfundat, care nu are ieșire la calea publică.
Potrivit art. 576 cod civil de la 1864 (act normativ incident în cauză), servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt proprietar, servitutea de trecere fiind reglementată de prevederile art. 616-619 Cod civil de la 1864. Astfel, potrivit art. 616 din Codul civil de la 1864, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului săi pentru exploatarea fondului.
Din raportul de expertiză topografică administrat în etapa apelului efectuat de expert B. M., reiese că, pe baza măsurătorilor fectuate și a planului întocmit, sunt posibile 3 variante și anume:
- varianta 1, în care servitutea de trecere în favoarea intimatului reclamant pe terenul apelantului pârât are o lățime de 2,5 m, lățime ce asigură accesul atât pietonal, cât și auto la construcțiile și terenul deținute de intimatul reclamant;
- varianta 2, în care servitutea de trecere în favoarea intimatului reclamant pe terenul apelantului pârât are o lățime de 3,5 m, lățime ce asigură accesul atât pietonal, cât și auto la construcțiile și terenul deținute de intimatul reclamant;
-varianta 3, în care, din suprafața totală de 1.029 mp se scade suprafața construită la sol pentru C1 și C2, care este de 144 mp. și rămâne o suprafață de liberă de construcții de 885 mp., suprafață ce urmează a fi împărțită în 3 părți. Una dintre părți cva reprezenta calea de acces pentru celelalte două și va fi constituită ca suprafață în indiviziune.
Tribunalul va omologa varianta 1 a raportului de expertiză efectuat de expert B. M. și va stabili în favoarea reclamantului o servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâtului delimitată de punctele 2, 3, 4, 36, 35, 34, 24, 23, 33, 32, 21, 20, 31, 30, Anexa 1.
În acest sens, tribunalul va avea în vedere că varianta 1 reprezintă cea mai echitabilă soluție ce poate fi dispusă, cu prejudiciile și disconfortul cele mai mici pentru lotul aservit. Deși intimatul reclamant a solicitat instituirea unei servituți de trecere cu o lățime de 3,5 m., tribunalul apreciază că nu este justificată în mod obiectiv o asemenea lățime a drumului de trecere. Apărările intimatului reclamant întemeiate pe necesitatea pătrunderii în curte a unor eventuale autovehicule de inetrvenție nu poate fi reținută de instanță, în condițiile în care, în eventualitatea producerii unor evenimente care să presupună astfel de intervenții, necesitatea salvării imediate de persoane ori bunuri se va impune indiferent de suprafața servituții de trecere.
În plus, tribunalul reține că, în principal, accesul intimatului reclamant trebuie să fie unul pietonal și numai în măsura în care ar fi posibil, recunoașterea și a unui acces auto. Cu toate acestea, tribunalul reține că expertul a învederat că varianta 1 presupune o servitute de trecere ce asigură accesul atât pietonal, cât și auto la construcțiile și terenul deținute de intimatul reclamant.
Tribunalul precizează că impedimentele rezultate din caracterul de loc înfundat al imobilului proprietatea intimatului reclamant nu trebuie să fie suportate în exclusivitate de proprietarul fondului aservit, ci sarcina acestora trebuie să fie împărțită între proprietarii celor două fonduri, în caz contrar, pentru proprietarul fondului aservit, servitutea ar urma să devină o sarcină mult prea oneroasă, cu depășirea scopului și rațiunii pentru care aceasta a fost edictată și anume pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt proprietar, acestea, însă, în limite normale, rezonabile și echitabile.
Tribunalul va înlătura și apărările intimatului reclamant referitoare la greșita stabilire a drumului de servitute întrucât nu se asigură accesul în corpul de construcție C1, întrucât elementul de legătură între construcția C1 și drumul de trecere este asigurat de o marchiză, delimitată de punctele 19, 20, 21, 2 pe Anexa 1 a raportului de expertiză efectuat de expert B. M., astfel cum este detaliat acest element pe schița aflată la fila 89 dosar apel.
Prin urmare, tribunalul apreciază că varianta 1 a raportului de expertiză efectuat de expert B. M., în care servitutea de trecere în favoarea intimatului reclamant pe terenul apelantului pârât are o lățime de 2,5 m, lățime ce asigură accesul atât pietonal, cât și auto la construcțiile și terenul deținute de intimatul reclamant reprezintă cea mai echitabilă modalitate de stabilire a drumului de trecere, producând cea mai mică stânjenire exercitării dreptului de proprietate de către apelantul pârât, orice altă variantă conducând la nesocotirea dreptului de proprietate al apelantului, contribuind, totodată, la recunoașterea posibilității pentru intimatul reclamant de folosire normală a proprietății sale.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința civilă apelată în sensul că va stabili în favoarea reclamantului o servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâtului în varianta 1 a raportului de expertiză efectuat de expert B. M., delimitată de punctele 2, 3, 4, 36, 35, 34, 24, 23, 33, 32, 21, 20, 31, 30, Anexa 1.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., tribunalul va dispune obligarea intimatului-reclamant la plata către apelantul-pârât a sumei de 1.242 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de expert, potrivit chitanțelor aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul pârât M. D., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCP Țuca Z. & Asociații în București, .. 4-8, clădirea America House, ., etaj 8, Sector 1 în contradictoriu cu intimatul reclamant P. C., cu domiciliul în București, .. 5, ..
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că:
Stabilește în favoarea reclamantului o servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâtului în varianta 1 a raportului de expertiză efectuat de expert B. M., delimitată de punctele 2, 3, 4, 36, 35, 34, 24, 23, 33, 32, 21, 20, 31, 30, Anexa 1.
Obligă intimatul-reclamant la plata către apelantul-pârât a sumei de 1.242 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 noiembrie 2015.
Președinte, E. M. O. | Judecător, D. I. | |
Grefier, C. D. |
Red. jud. E.M.O.
Thn.red. gr. C.D./4 ex./2015
Red. jud. fond - F. A. L./Judecătoria Cornetu
.>
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2551/2015. Tribunalul ILFOV | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1831/2015. Tribunalul ILFOV → |
|---|
