Obligaţie de a face. Sentința nr. 1572/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1572/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 1572/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ,
SENTINTA CIVILA nr. 1572
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 02.06.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P. E. M. O.
GREFIER A. P. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta D. N. în contradictoriu cu pârâta C. LOCALA B. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. JUDETEANA I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, L. T., P. D. având ca obiect „obligatia de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta personal si asistata, parata L. T. personal si parata P. D., lipsind celelalte parti.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul ia act ca numele corect al paratei L. T. este Ș. T., conform hotararii de divort nr. 1156/13.04.1995 depusa la dosar și dispune îndreptarea citativului și a programului ECRIS.
Se procedeaza la legitimarea reclamantei D. N. posesoare al CI . nr._ CNP_ si la legitimarea paratei Ș. T. posesoarea al CI . nr._ CNP_.
Tribunalul pune in discutie partilor competenta de solutionare a cauzei in conformitate cu art. 131 C.pr.civ.
Reclamanta, prin aparator, arata ca la momentul introducerii actiunii a avut in vedere obiectul cererii ca fiind obligatia de a face, neevaluabila in bani si a apreciat ca ar apartine competenta judecatoriei potrivit dispozițiilor art. 94 alin 1 lit. h) C.pr.civ. Arata ca este de acord cu motivarea declinarii Judecatoriei B. si apreciaza ca fiind competent Tribunalul I. potrivit dispozițiilor art. 94 alin. 1.
Parata P., prin aparator, lasa la aprecierea instantei competenta de solutionare a cauzei.
Parata Ș. apreciaza competent Tribunalul I..
Tribunalul retine in pronuntare asupra competentei de solutionare a cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 22.01.2015 sub nr._, reclamanta D. N. a chemat în judecată pe pârâții C. L. B. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, L. T., P. D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună corectarea titlului de proprietate nr. 5277/12.01.1994, în sensul completării cu numărul de . lotul de 4800 mp, teren intravilan, având ca vecinătăți: Nord - . Gh., Sud - . - M. V..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma cererii adresate Comisiei Locale B. pentru stabilirea dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, i-a fost eliberat Titlul de proprietate nr. 5277/12.01.1994.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 2282/2.06.1994 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 1807/1994, instanța a dispus ieșirea din indiviziune atribuind părților loturi în natură din terenurile indicate în Titlul de proprietate nr. 5277/12.01.1994, reclamantei revenindu-i suprafața de 1.600 mp. din lotul de 4.800 mp. teren intravilan, având ca vecinătăți Nord - . Gh., Sud - . - M. V..
Cu ocazia judecării cererii de ieșire din indiviziune reclamanta a constatat că pentru lotul de 4.800 mp. situat între .. Garoafelor nu este indicat numărul de . lotul de 1.600 mp. atribuit reclamantei, nu există acces la drumul public.
Prin urmare, întrucât terenul a intrat în circuitul civil după ieșirea din indiviziune, situație ce împiedică corectarea titlului pe cale administrativă, reclamanta a fost determinată să promoveze prezenta acțiune, prin care a solicitat instanței completarea Titlul de proprietate nr. 5277/12.01.1994, urmând ca, ulterior, pe cale separată, să solicite și completarea sentinței civile nr. 2282/2.06.1994 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul 1807/1994.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 58 și următoarele din Legea nr. 18/1991, republicată.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâților.
A depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: Titlul de proprietate nr. 5277/12.01.1994, încheiere de respingere nr._/19.01.2015, plan de amplasament și delimitare a imobilului, plan de încadrare în zonă a imobilului, adresa nr._/25.11.2014, sentința civilă nr. 2282/1994, acte de stare civilă.
Pârâta, Pețenchiu D., a depus întâmpinare prin care a precizat că este de acord cu acțiunea formulată de către reclamantă, iar pe cale reconvențională a solicitat instanței rectificarea numelui său, în sensul de a se trece corect PEȚENCHIU S. D., în loc de PETINCHIU D., cum greșit s-a menționat pe titlul de proprietate.
Potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura precum si a celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei B., invocată din oficiu, instanța constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 94 N.C.proc.civ., "Judecătoriile judecă:
1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:
a) cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;
b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;
c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;
d) cererile de evacuare;
e) cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul de trecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească;
f) cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grănițuire;
g) cererile posesorii;
h) cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe;
h^1) cererile de declarare judecătorească a morții unei persoane;
i) cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare;
j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști;
3. căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competența lor."
Potrivit art. 95 N.C.proc.civ., "Tribunalele judecă:
1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe;
2. ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță;
3. ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competența lor."
Potrivit dispozițiilor Noului Cod de Procedură Civilă, judecătoria nu mai este instanță de drept comun, întrucât art. 95 pct. 1 N.C.proc.civ. prevede atribuirea către tribunal, spre soluționare, în primă instanță, a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, în timp ce judecătoria soluționează doar cererile care îi sunt expres încredințate spre competentă soluționare.
Instanța a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 94 alin. 1 pct. 4, întrucât nu există prevederi legale care să reglementeze competența judecătoriei în materia fondului funciar.
Excepția o constituie plângerea împotriva hotărârilor Comisiei Județene și a Comisiei Locale, procedură reglementată de dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, unde se prevede competența judecătoriei, dispoziții care nu se pot aplica prin analogie și altor tipuri de cauze din materia fondului funciar, în lipsa unui text expres de lege.
Având în vedere că în cauză se solicită modificarea titlului de proprietate, iar legiuitorul nu prevede instanța competentă spre a soluționa o anumită cerere, instanța apreciază întemeiată excepția necompetenței materiale, a declinat cauza în favoarea Tribunalului I., ca instanță de drept comun.
Potrivit art. 132 alin 3 C.proc.civ, hotărârea nu este supusă nici unei căi de atac.
La termenul de judecată din data de 02.06.2015, tribunalul a ramas in pronuntare asupra competentei de solutionare a cauzei
Deliberând asupra competentei de solutionare a cauzei, tribunalul reține următoarele:
Competența materială a unei instanțe este reprezentată de posibilitatea acesteia acordată în mod expres de lege de a proceda la judecarea unei cauze. Având în vedere că normele privind competența materială a unei instanțe judecătorești sunt stabilite prin norme imperative, legiuitorul a considerat că trebuie să stabilească un mijloc procesual atât la îndemâna părților, cât și a instanței, prin care aceștia pot proceda la realizarea ocrotirii efective a acesteia. Acest mijloc procesual a fost consacrat de către legiuitor în forma excepției de necompetență materială.
Legat de competența materială a unei instanțe judecătorești învestite cu judecarea unei cauze având ca obiect obligarea pârâtelor la rectificarea titlului de proprietate, tribunalul constată următoarele:
Competența materială a unei instanțe judecătorești presupunând posibilitatea acordată acesteia în mod expres de prevederile legale corespunzătoare în vigoare, instanța consideră că cel mai important demers în vederea justei soluționări a excepției este determinarea exactă a acelor texte legale care acordă această posibilitate urmată de respingerea sau admiterea exceției în funcție de instanța stabilită expres de lege.
În determinarea textului legal corespunzător demersului individualizării competenței instanței, tribunalul retine că este relevantă cercetarea obiectului acțiunii, deoarece legiuitorul înțelege să realizeze o împărțire a competențelor în funcție de obiectul acțiunii, natura sau valoarea acesteia.
Prin urmare, tribunalul, cercetând obiectul acțiunii cu care a fost sesizata, constată că reclamantul a solicitat corectarea titlului de proprietate nr. 5277/12.01.1994 emis de C. Județeană I., în sensul completării titlului de proprietate cu numărul de . lotul de 4800 mp, teren intravilan, având ca vecinătăți: Nord - . Gh., Sud - . - M. V..
Potrivit art. 94 pct. 1 lit. h C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.
Astfel, prin „obligație de a face” se înțelege orice prestație pozitivă din partea pârâtului.
De asemenea, se observă că, această normă atributivă de competență pune probleme de delimitare în raport cu cererile care, deși au ca obiect obligații de a face neevaluabile în bani, sunt date de lege în competența altor instanțe. Sub acest aspect, tribunalul reține că obiectul prezentului litigiu nu este reglementat de niciuna din dispozițiile legale speciale din materia fondului funciar, ceea ce atrage incidența prevederilor de drept comun cuprinse în Codul de procedură civilă.
Prin urmare, se impune a fi stabilit dacă, prin raportare la obiectul cauzei sunt incidente dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. h C. proc. civ.. Astfel, având în vedere că reclamantul solicită rectificarea unui titlu de proprietate, tribunalul constată că acesta solicită ca pârâtele să fi obligate să efectueze o prestație în favoarea reclamantei.
Pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. h C. proc. civ., competentă de a judeca cauza din punct de vedere material este judecătoria.
P. aceste motive, avand in vedere norma legala imperativa mentionata care reglementeaza un caz de competenta materiala de la care nu sunt permise derogari, vazand si dispozitiile art. 130 alin. 2 și art. 131 Cod procedura civila, tribunalul apreciaza intemeiata exceptia invocata, urmand sa o admita si, in temeiul dispozitiilor art. 132 alin. 3 Cod procedura civila, sa decline competenta de solutionare a cererii în favoarea Judecatoriei B..
În temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., tribunalul constată ivit conflictul negativ de competență, motiv pentru care va suspenda din oficiu judecata cauzei și, în condițiile art. 135 alin. 1 C. proc. civ., va înainta dosarul Curtii de Apel Bucuresti in vederea soluționării conflictului de competenta.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite exceptia necompetentei materiale a Tribunalului I..
Declina competenta de solutionare a cauzei formulata de D. N., cu domiciliul in Bucuresti, cartierul Straulesti, ., sector 1 în contradictoriu cu pârâta C. LOCALA B. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul in B., Piata M. E., nr. 1, jud. I., C. JUDETEANA I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediu in Bucuresti, sector 3, ., Ș. T., cu domiciliul in B., ., ., jud. I., P. D., cu domiciliul in B., ., jud. I. in favoarea Judecatoriei B..
Constata ivit conflictul negativ de competenta.
Suspenda din oficiu judecata cauzei.
Inainteaza dosarul Curtii de Apel Bucuresti in vederea solutionarii conflictului de competenta.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.06.2015
Președinte Grefier
E. M. O. A. P. G.
Concept red. gref. A.G.
Red. Jud: E.M.O./7 exemplare
Comunicat 5 exemplare
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1573/2015. Tribunalul ILFOV | Expropriere. Sentința nr. 1568/2015. Tribunalul ILFOV → |
|---|
