Obligaţie de a face. Sentința nr. 1126/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1126/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 1126/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA nr. 1126
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 07 APRILIE 2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. M. O.
GREFIER M. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții T. V., T. A. M., T. T. R., O. O. I. și pe pârâta C. L. DE F. F. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul T. T. R., personal, legitimat cu CI . nr._, CNP_, pârâta C. L. DE F. F. S., prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează tribunalului ca pârâta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, după care:
Reclamantul, personal apreciază că se impune introducerea în cauza a Comisiei Județene de Aplicare a Legii Fondului F., raportat la capătul principal al cererii.
Tribunalul pune in discuție verificarea competenței de soluționare a prezentei cauze.
Reclamantul, personal arată că Tribunalul I. este competent material, teritorial, general să soluționeze prezenta cauza, raportat la sentința instanței de fond.
Pârâta, prin avocat arată că Judecătoria B. este competentă să soluționeze prezenta cauza, având in vedere temeiul de drept al acțiunii, respectiv art. 64 din Legea nr. 18/1991.
La interpelarea instanței, reclamantul, personal arată că nu cunoaște exact valoarea suprafeței de 1.200 mp., insă apreciază ca ar fi 30-40 euro/mp.
Tribunalul pune in discuția părților incidența in cauza a dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. h C. proc. civ.
Reclamantul, personal apreciază ca Judecătoria B. este competenta, sub aspectul art. 94 C. proc. civ.
Pârâta, prin avocat arată că Judecătoria B. este competenta, raportat la dispozițiile legii speciale, având in vedere ca odată ce se modifica Titlul de proprietate se modifica si celelalte acte.
Tribunalul reține cauza in pronunțare in ceea ce privește competenta de soluționare a cauzei a Tribunalului I..
TRIBUNALUL,
Deliberând, asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei judecatoriei B. la data de 15.10.2014 sub nr. 12._, reclamanții T. V., T. A. M., O. O. I., T. T. R. au chemat in judecata pe pârâta C. L. DE F. F. S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rectificarea titlului de proprietate nr._/03.10.1997 cu stabilirea vecinătăților reale ale suprafeței de teren restituită, precum și cu indicarea corespunzătoare a tarlalei și parcelei aferente, obligarea pârâtei la stabilirea unui nou amplasament pentru suprafața de teren de 1.200 mp., de o valoare echivalentă cu cea din titlul de proprietate menționat, suprafață ce nu se mai încadrează în planul parcelar comunicat de OCPI.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat ca sunt moștenitorii legali ai defunctului T. I. A., conform certificatului de moștenitor de calitate nr. 6 din data de 01.08.2014, iar ca urmare a dezbaterii succesiunii au solicitat întocmirea documentației cadastrale a terenului in suprafața de 2.500 mp., conform titlului de proprietate nr._/03.10.1997. Reclamanții au menționat ca urmare a solicitării lor, OCPI le-a comunicat ca li se vor pune la dispoziție copie extras plan parcelar, unde se regăsește titularul dreptului de proprietate T. A., cu suprafața de 1.300 mp., iar numerotarea corecta pentru amplasamentul de 0,_ ha din titlul de proprietate este conform planului parcelar si planului cadastral 1:_, ..
Având in vedere adresa emisă de OCPI, atât suprafața de teren de 2500 mp., astfel cum este evidențiata in titlul de proprietate, cât si tarlaua nu mai corespund cu situația reala din planurile parcelare existente la aceasta dată.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991.
În susținerea cererii reclamanții au depus înscrisuri (filele 5-12).
Cererea este scutita de taxa judiciara de timbru.
Legal citata, pârâta C. L. de F. F. S. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 716/13.02.2015, Judecătoria B. a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei B., a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului I..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului I., la data de 26.02.2015, sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului prin excepției necompetenței materiale, Tribunalul reține următoarele:
Competența materială a unei instanțe este reprezentată de posibilitatea acesteia acordată în mod expres de lege de a proceda la judecarea unei cauze. Având în vedere că normele privind competența materială a unei instanțe judecătorești sunt stabilite prin norme imperative, legiuitorul a considerat că trebuie să stabilească un mijloc procesual atât la îndemâna părților, cât și a instanței, prin care aceștia pot proceda la realizarea ocrotirii efective a acesteia. Acest mijloc procesual a fost consacrat de către legiuitor în forma excepției de necompetență materială.
Legat de competența materială a unei instanțe judecătorești învestite cu judecarea unei cauze având ca obiect modificarea unui titlu de proprietate, tribunalul constată următoarele:
Competența materială a unei instanțe judecătorești presupunând posibilitatea acordată acesteia în mod expres de prevederile legale corespunzătoare în vigoare, instanța consideră că cel mai important demers în vederea justei soluționări a excepției este determinarea exactă a acelor texte legale care acordă această posibilitate urmată de respingerea sau admiterea excepției în funcție de instanța stabilită expres de lege.
În determinarea textului legal corespunzător demersului individualizării competenței instanței, tribunalul retine că este relevantă cercetarea obiectului acțiunii, deoarece legiuitorul înțelege să realizeze o împărțire a competențelor în funcție de obiectul acțiunii, natura sau valoarea acesteia.
Prin urmare, tribunalul, cercetând obiectul acțiunii cu care a fost sesizata, constată că reclamanții au solicitat modificarea titlului de proprietate nr._/03.10.1997 emis de C. Județeană I., în sensul indicării vecinătăților reale a suprafeței de teren restituită, precum și cu indicarea corespunzătoare a tarlalei și parcelei aferente și, în consecință, obligarea pârâtei la stabilirea unui nou amplasament pentru suprafața de teren de 1.200 mp., de o valoare echivalentă cu cea din titlul de proprietate menționat.
Potrivit art. 94 pct. 1 lit. h C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.
Astfel, prin „obligație de a face” se înțelege orice prestație pozitivă din partea pârâtului.
De asemenea, se observă că, această normă atributivă de competență pune probleme de delimitare în raport cu cererile care, deși au ca obiect obligații de a face neevaluabile în bani, sunt date de lege în competența altor instanțe. Sub acest aspect, tribunalul reține că obiectul prezentului litigiu nu este reglementat de niciuna din dispozițiile legale speciale din materia fondului funciar, ceea ce atrage incidența prevederilor de drept comun cuprinse în Codul de procedură civilă.
Prin urmare, se impune a fi stabilit dacă, prin raportare la obiectul cauzei sunt incidente dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. h C. proc. civ.. Astfel, având în vedere că reclamanții solicită modificarea unui titlu de proprietate, tribunalul constată că aceștia solicită ca pârâtele să fi obligate să efectueze o prestație în favoarea reclamanților.
Pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. h C. proc. civ., competentă de a judeca cauza din punct de vedere material este judecătoria.
Pentru aceste motive, avand in vedere norma legala imperativa mentionata care reglementeaza un caz de competenta materiala de la care nu sunt permise derogari, vazand si dispozitiile art. 130 alin. 2 și art. 131 Cod procedura civila, tribunalul apreciaza intemeiata exceptia invocata, urmand sa o admita si, in temeiul dispozitiilor art. 132 alin. 3 Cod procedura civila, sa decline competenta de solutionare a cererii în favoarea Judecatoriei B..
În temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., tribunalul constată ivit conflictul negativ de competență, motiv pentru care vasuspenda din oficiu judecata cauzei și, în condițiile art. 135 alin. 1 C. proc. civ., va înainta dosarul Curtii de Apel Bucuresti in vederea soluționării conflictului de competenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetentei materiale a Tribunalului I..
Declina competenta de soluționare a cauzei privind pe reclamanții T. V., T. A. M., T. T. R., O. O. I. și pe pârâta C. L. DE F. F. S. in favoarea Judecătoriei B..
Constata ivit conflictul negativ de competenta.
Suspenda din oficiu judecata cauzei.
Înaintează dosarul Curtii de Apel Bucuresti in vederea soluționării conflictului de competenta.
Pronunțată în ședință publica, azi, 07.04.2015.
Președinte, E. M. O. | ||
Pt. Grefier, aflat în CO M. R. semnează Grefier Șef Secție Civilă I. D. |
Red. jud. E.M.O./Thn. red. M.R/2ex./
| ← Obligaţia de a nu face. Încheierea nr. 2/2015. Tribunalul ILFOV | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
