Obligaţie de a face. Sentința nr. 4068/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4068/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 66/2013
DOSAR NR._ /2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.66A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.04.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta pârâtă P. L. împotriva sentinței civile nr.4068/30.11.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. M. și intimații pârâți N. N., C. L., N. S. și N. M., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 29.03.2010, reclamanta A. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea paraților N. N., P. L., N. S., C. L., N. S. si N. M. la restituirea sumei de 38 000 euro ( sau echivalentul in lei la data platii), ca urmare a neexecutarii obligatiei stabilite prin antecontractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 667/22.03.2005de BNP D. F. si la cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii se arată că în fapt, paratul N. N. si defuncta N. A. s-au obligat sa-i vanda prin antecontractul de vanzare-cumparare, autentificat sub nr. 667/22.03.2005, terenul arabil extravilan in suprafata de 3600 mp., situat in ., ., pretul fiind de 9500 euro, pret achitat integral in avans la data incheierii antecontractului de vanzare-cumparare.
Numita N. A. a decedat la data de 15.07.2008, mostenitori fiind, paratii conform Certificatului de calitate de mostenitor nr. 114/31.11.2008.
In acel antecontract partile s-au obligat sa incheie contractul de vanzare- cumparare, in termen de doua saptamani de la data efectuarii dosarlui cadastral si a intabularii, fiind stipulata in mod expres si clauza conform careia in cazul in care contractul de vanzare- cumparare nu se va incheia in forma autentica, din vina promitentilor vanzatori, acestia vor restitui promitentului comparator de patru ori suma platita cu titlu de avans, iar in caz de deces al uneia din părți, obligațiile se transmit moștenitorilor, acesta fiind motivul pentru care a formulat aceasta acțiune.
Profitand de faptul ca nu locuieste in tara, cu toate ca i-a lasat procura speciala fratelui său pentru autentificarea actului, promitentii vanzatori au neglijat efectuarea dosarului cadastral si intabularii terenului in vederea autentificarii actului pentru imobilul ce face obiectul prezentului dosar .
Vazand ca nu are niciun raspuns de la fratele său, caruia i-a lasat procura in vederea reprezentarii la perfectarea actului de vanzare- cumparare, la data de 11. 03. 2008, a trimis paratilor N. N. si N. A., o notificare prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, pe care o anexează prezentei actiuni, prin care i-a rugat sa urgenteze obținerea actelor in vederea autentificarii actului de vanzare-cumparare .
Intrucat nici de aceasta data nu a avut nici un raspuns, a revenit in tara, le-a facut o notificare paraților N. N. si N. A. pentru a se prezenta la notariat in vederea autentificarii actului de vanzare -cumparare si a incercat sa noteze antecontractul ca sarcina la Seviciul de Cartea Funciara I., de unde a aflat ca imobilul ce face obiectul antecontractului a fost vandut numitilor C..
Conform incheierii de certificare nr. 3753 /20.05.2008, paratii promitenti vanzatori nu s-au prezentat la notariat pentru autentificarea actului de vanzare-cumparare .
Dupa ce au primit notificarea de la reclamantă, paratii promitenti- vanzatori N. N. si N. A., cu rea credinta au vandut, terenul ce face obiectul prezentului dosar respectiv, terenul in suprafata de 3600 mp., situat in ., in tarlaua 20/8/1, cu vecinatatile :1a nord-autostrada Bucuresti -P., la est- C. P., 1a sud- Dl 20/9/1, la vest - Hc 94, catre alte persoane ;
Potivit dispozitiilor art. 969 C. civ. „Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”, dispozitie aplicabila si antecontractului care face obiectul prezentului dosar .
Mai mult interpretarea contractelor se face in concordanta cu principiul vointei partilor, aplicarea acestui principiu fiind inlesnita de faptul ca actul este autentificat de un notar public, care obligatia ca, inainte de a lua consimtamantul partilor, sa le intrebe daca au inteles continutul actului si daca acesta cuprinde vointa partilor inclusiv sub aspectul efectelor juridice care urmeaza a se produce (art. 60 raportat la art. 45 din Legea 36/1995).
Avand in vedere cele expuse mai sus, si faptul ca acest litigiu a fost generat de reua - credinta de care a dat dovada paratii promitenti -vanzatori, care au vandut imobilul teren catre martorul din antecontractul de vanzare -cumparare desi stia ca exista o promisiune de vanzare pentru terenul respectiv si ca s-a achitat pretul integral in avans, pe cale de consecinta solicită sadmiterea actiunii asa cum a fost formulata, obligarea paratilor la restituirea sumei de 38. 000 euro(sau echivalentul in lei la data platii), ca urmare a neexecutarii obligatiei stabilite prin antecontractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 667/22.03.2005de BNP D. F. și la cjeltuieli de judecată.
In drept, iși intemeiează actiunea pe dispozitiile art. 969si 1073 C. Civ .
In dovedirea actiunii, intelege sa se folosească de urmatoarele probe: inscrisuri, interogatoriu paratilor.
La dosar s-au depus în copie următoarele înscrisuri: precontract nr.667/22.03.2005 autentificat de BNP D. F., încheierea de respingere nr._/19.05.2008, extras de carte funciară, notificări, încheierea de certificare, certificat de deces, certificatul de moștenitor nr. 114/2008, contracte de vânzare-cumpărare.
Pârâta P. L. au formulat întâmpinare conform art. 115-118 Codul de procedură civilă, solicitând respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
A fost incuviintata pentru reclamanti proba cu inscrisuri și interogatoriu.
Reclamanta a răspuns la interogatoriul propus de pârâta P. L..
La interogatoriile propuse de reclamantă a fi luate pârâților a răspuns doar pârâta P. L..
Prin sentința civilă nr. 4068/30.11.2011, Judecătoria Cornetu a admis cererea a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 38.000 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând clauza penală pentru neîndeplinirea obligației și a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.305 lei, reprezentând onorariu de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a constatat cererea ca fiind întemeiată și a admis-o pentru următoarele considerente:
Conform antecontractului de vânzare-cumpărare nr.667/22.03.2005 autentificat de BNP D. F., semnat de părți în data de 22.03.2005 părțile s-au înțeles, să încheie în formă autentică vânzarea-cumpărarea imobilului în suprafață de 3.600 mp, situat în extravilanul ./18/1, județul I., pentru care reclamanta a achitat întreg prețul convenit, în cuantum de 9.500 euro, iar în cazul în care nu se realiza perfectarea vânzării, în termen de două săptămâni de la efectuarea dosarului cadastral și a întabulării, promitenții-vânzători prin înapoierea a de patru ori suma primită, iar promitentul-cumpărător prin pierderea avansului achitat.
Instanța, față de probatoriul administrat, a constatat că partea din culpa căreia nu s-a încheiat vânzarea imobilului în forma cerută de lege sunt pârâții, care nu au dat dovadă de diligență pentru îndeplinirea obligației asumate, astfel că reclamanta este îndreptățită să solicite aplicarea clauzei penale inserate în contract, privind prejudiciul suferit pentru nefinalizarea vânzării, conform prevederilor art.1298 C.civ..
Împotriva sentinței civile nr. 4068/30.11.2011, a formulat recurs pârâta solicitând în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare fiind utilă administrarea de probe noi ce nu pot fi administrate în recurs, respectiv proba testimonială și în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta pârâtă a criticat sentința apelată pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele considerente:
Referitor la cadrul procesual în care pretențiile intimatei reclamante puteau fi solicitate, recurenta a arătat că reclamanta trebuia să solicite mai întâi rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare, întrucât prin clauzele contractuale părțile nu au convenit ca în cazul neexecutării obligațiilor de oricare dintre ele, urmează a opera desființarea contractului de plin drept, fără somație sau chemare în judecată.
În ceea ce privește cuantumul daunelor interese recurenta pârâtă a considerat că nu este datorat, întrucât perfectarea contractului nu s-a putut realiza nu din culpa promitenților vânzători ci datorită refuzului promitentei – cumpărătoare, nu a dorit achiziționarea terenului dacă acesta nu are ieșire la autostrada București – Pitești.
În mod nelegal, în opinia recurentei instanța de fond a respins încuviințarea probei cu martori pentru a stabili existența sau inexistența culpei pârâților la neexecutarea obligaților contractuale, deși utilitatea și pertinența acestei probe a reieșit din:
- administrarea înscrisurilor depuse (documentația cadastrală care atesta faptul că terenul are forma unui triunghi și nu care ieșire la autostrada București – Pitești, precum și din corespondența purtată între părți din care intimata – reclamantă arată faptul că nu dorește perfectare contractului de vânzare cumpărare dacă terenul nu are ieșire la autostradă.
- administrarea interogatoriului luat reclamantei A. M., care a evidențiat o altă situație de fapt decât cea existentă în momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare.
- pentru a stabili culpa, judecătorul fondului avea obligația să stabilească corect situația de fapt pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză.
A mai susținut recurenta pârâtă că deși a solicitat încuviințarea probei testimoniale pentru lămurirea în întregime a procesului, în mod nelegal au fost respinse de judecător în ședința din 30.11.2011 fără nici un fel de motivare, instanța nesocotind disp. art. 129 C. proc. Civ. neavând rol activ în vederea stabilirii corecte a situație de fapt, pronunțând astfel o hotărâre netemeinică și nelegală.
În drept au fost invocate disp. art. 304/1, 312 C. proc. Civ.
Deși legal citați cu copia motivelor de apel intimații nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 19.03.2013, Tribunalul în temeiul disp. art. 2821 C. proc. Civ. a calificat calea de atac ca fiind apel.
Prin concluziile scrise depuse la dosar în ședința publică din data de 16.04.2013, intimata reclamantă A. M. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală cu obligare apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel intimata reclamantă a arătat că instanța de fond a apreciat în mod corect toate probele administrate în cauză și că nu este utilă soluționării cauzei administrarea probei cu martori întrucât singura persoană care a luat parte la încheierea contractului a fost C. Badita cel care a semnat și chitanța de mână.
A mai susținut intimata reclamantă că din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că nu s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare din vina promitenților vânzători., care după ce au fost notificați în vederea încheierii contractului prin apelanta pârâtă P. Lizia au vândut către numitul C. Badita.
Potrivit disp. art. 969 C. civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, dispoziție aplicabilă și antecontractului care face obiectul prezentului dosar. Mai mult interpretarea contractelor se face în concordanță cu principiul voinței părților, aplicarea acestui principiu fiind înlesnită de faptul că actul este autentificat de un notar public, care are obligația ca, înainte de a lua consimțământul părților, să le întrebe dacă au înțeles conținutul actului și dacă acesta cuprinde voința părților inclusiv sub aspectul efectelor juridice care urmează să se producă.
Analizând cererea de apel, raportat la actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de apel s-a invocat faptul că în mod greșit prima instanță a admis cererea de chemare în judecată, având în vedere că reclamanta avea obligația de a solicita mai întâi rezoluțiunea antecontractului de vânzare – cumpărare, în cuprinsul acestuia nefiind inserat un pact de comisoriu de gradul IV. Această critică nu poate fi primită întrucât, în aprecierea tribunalului soluționarea cererii de acordare a pretențiilor solicitate nu este condiționată de solicitarea prealabilă a rezoluțiunii antecontractului încheiat între părți, iar stabilirea culpei pentru neîncheierea contractului poate fi realizată și în absența unei cereri de rezoluțiune.
Apelanta a mai susținut că daunele – interese nu sunt datorate, deoarece perfectarea contractului nu s-a putut realiza nu din culpa promitenților – vânzători, ci datorită refuzului promitentei – cumpărătoare, care nu a dorit achiziționarea terenului dacă acesta nu are ieșire la autostrada București – Pitești.
Tribunalul reține că prin antecontractul autentificat cu nr. 667/22.03.2005, părțile s-au obligat să vândă, respectiv să cumpere, un teren în suprafață de 3.600 m.p. situat în ., tarlaua 20/8/1, la prețul de 9.500 de euro, achitat integral la data încheierii antecontractului. Părțile urmau să se prezinte în fața notarului public pentru încheierea contractului de vânzare – cumpărare în termen de două săptămâni de la data efectuării dosarului cadastral și a intabulării. Conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat cu nr. 1768/16.04.2008, pârâtul N. N. și defuncta N. A., au înstrăinat imobilul în cauză către pârâtul C. B.. Prin urmare, devine evidentă nerespectarea obligației asumate de către pârât și defunctă, din moment ce au înstrăinat imobilul în cauză către o altă persoană decât cea față de care își asumaseră obligația de a-l vinde.
Un alt motiv de apel se referă la faptul că în mod nelegal prima instanță a respins cererea de administrare a probei cu martori pentru stabilirea culpei în neîncheierea contractului, deși utilitatea acesteia reieșea din administrarea înscrisurilor depuse la dosar.
Acest motiv de apel este neîntemeiat. Tribunalul constată că la termenul de judecată din data de 09.12.2010 s-a acordat părților cuvântul asupra probelor propuse, iar pârâta P. L., prin avocat, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei. Prin urmare nu a solicitat la acest termen de judecată încuviințarea probei cu martori ci abia la ultimul termen de judecată din data de 17.11.2011 (la aproape un an de la momentul încuviințării probelor) a solicitat suplimentarea probei cu înscrisuri și un martor, această cerere fiindu-i în mod legal respinsă de către prima instanță, având în vedere că etapa procesuală a încuviințării probelor se finalizase. Pe de altă parte, din cuprinsul încheierii de la data de 17.11.2011 reiese faptul că în cauză nu era incident niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 138 alin. 1 C. pr. civ., care ar fi acordat posibilitatea pârâtei de a solicita administrarea altor probe în afara celor deja încuviințate.
Apelanta a mai susținut că intimatei îi revine culpa pentru neîncheierea contractului de vânzare – cumpărare întrucât nu a mai dorit să perfecteze actul dacă terenul în cauză nu are ieșire la autostradă. Această situație de fapt nu reiese din materialul probator administrat în cauză. Dimpotrivă, din cuprinsul sentinței civile nr. 2608/27.10.2009 reiese faptul că intimata i-a chemat în judecată pe apelantă și pe ceilalți intimați solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare, solicitare ce i-a fost respinsă, având în vedere că aceștia din urmă deja înstrăinaseră terenul în cauză.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 296 C. pr. civ., va fi respins apelul ca nefondat.
În temeiul prevederilor art. 274 C. pr. civ., având în vedere soluția pronunțată cu privire la cererea principală, va fi obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 4.500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta pârâtă P. L. domiciliată în ., ., județ I. împotriva sentinței civile nr.4068/30.11.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. M. cu domiciliul ales la C.. Av. L. L. în București, .-19, .. 2, ., și intimații pârâți N. N., domiciliat în ., C. L., domiciliată în . .. 64, județ I., N. S. domiciliată în ., .. 68, județ I., și N. M. domiciliată în B., ., ., .. ca nefondat.
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 4.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2013.
Președinte Judecător Grefier
M. E. A. D. L. I.
Concept red. gref. L.I
Red. Jud: M.E./8 expl
Jud.fond :–M. V. B. - Jud./Cornetu
.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 61/2012. Tribunalul ILFOV | Uzucapiune. Hotărâre din 23-04-2013, Tribunalul ILFOV → |
|---|
