Obligaţie de a face. Sentința nr. 2677/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2677/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 2677/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2677
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
Grefier M. P. M.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta S. A. în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR I., C. L. P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR B., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta prin apărător, cu împuternicirea avocațială aflată la fila 5 dosar Judecătoria B., lipsă fiind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului faptul că reclamanta nu a indicat valoarea imobilului teren în litigiu, dar și faptul că prin serviciul registratură pârâta C. Orășenească B. a depus la dosar note scrise.
Reclamanta prin apărător depune la dosar cerere precizatoare prin care indică valoarea obiectului cererii de chemare în judecată la suma de 58.480 lei, precum și extras din grila notarilor publici București și I..
Tribunalul, față de cererea precizatoare depusă la dosar de către reclamantă, pune în discuție competența materială în soluționarea litigiului.
Reclamanta prin apărător solicită declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei B., și să se constate ivit conflict negativ de competență.
Tribunalul reține cauza spre soluționarea excepției necompetenței materiale a Tribunalului I..
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 28.10.2014, reclamanta S. A. în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȘEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR I.,, C. L. P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR B., a solicitat ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună: obligarea comisiei locale B. la înaintarea documentației aferente emiterii titlului de proprietate cu privire la terenul in suprafața de 1000 mp categoria de folosință arabil situat în extravilanul orașului B., .. 169, având următoarele vecinătăți: la Nord – DE 169/3, la Est – A. D. D., la Sud – S. D. V., la Vest – DE 169/4 către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; obligarea Comisiei Județene I. la emiterea titlului de proprietate cu privire la terenul sus menționat.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.
Ca urmare a formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, a fost cuprinsă în Anexa nr. 23 – poziția 611, cererea fiind validată pentru suprafața de 1000 mp, ulterior,pe baza acestei validări fiind emis procesul verbal de punere în posesie în care a fost poziționată suprafața în tarlaua nr. 12, . class="BodyText"> Procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1000 mp s-a emis la data de 11.11.2010, iar de la aceea dată și până în prezent nu a fost convocată în vederea eliberării titlului de proprietate.
În drept: art.9 din Legea 18/1991, republicată; art.5 din Legea 1/2000, republicata; art.4 din Regulament.
In dovedirea cererii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri si expertiză tehnică topografica extrajudiciara.
Reclamanta a depus la dosar înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul ( filele 6-41 dosar).
Parata C. L. P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR B. a depus întâmpinare, solicitand respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata.
La termenul de judecată din data de 20.04.2015, instanța, din oficiu, în temeiul disp.art. 95 pct.1 și art. 94 cod pr.civ. a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei.
Prin sentința civilă nr. 2419/20.04.2015 s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului I..
P. a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 94 N.C.proc.civ., "Judecătoriile judecă:
1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:
a) cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;
b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;
c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;
d) cererile de evacuare;
e) cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul de trecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească;
f) cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grănițuire;
g) cererile posesorii;
h) cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe;
h^1) cererile de declarare judecătorească a morții unei persoane;
i) cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare;
j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști;
3. căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competența lor."
Potrivit art. 95 N.C.proc.civ., "Tribunalele judecă:
1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe;
2. ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță;
3. ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competența lor."
Potrivit dispozițiilor noului cod de procedură civilă, judecătoria nu mai este instanță de drept comun, întrucât art. 95 pct. 1 N.C.proc.civ. prevede atribuirea către tribunal, spre soluționare, în primă instanță, a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, în timp ce judecătoria soluționează doar cererile care îi sunt expres încredințate spre competentă soluționare.
Instanța constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 94 alin. 1 pct. 4, întrucât nu există prevederi legale care să reglementeze competența judecătoriei în materia fondului funciar, cu excepția procedurii plângerii împotriva comisiilor de fond funciar, reglementata de dispozitiile art.53 din Legea 18/1991, rep., dispoziții care nu se pot aplica prin analogie și altor tipuri de cauze din materia fondului funciar, în lipsa unui text expres de lege.
Pe de alta parte, in materia fondului funciar nu poate fi aplicabil nici criteriul valoric de determinare a competentei materiale, prevazut de art.94 pct.1 lit.j C.proc.civ., in raport de varietatea de situatii litigioase in aceasta materie, ceea ce ar determina si o lipsa de previzibilitate a normei de competenta, incompatibila cu caracterul reparator al legii 18/1991, rep., fapt ce ar genera si o insecuritate juridica privind competenta materiala de solutionare a cererilor in materia fondului funciar.
Având în vedere că în cauză se solicită obligarea comisiilor de fond funciar la reconstituirea dreptului de proprietate in condițiile art. 9 din legea 18/1991, rep., instanța a apreciat întemeiată excepția necompetenței materiale, a declinat cauza în favoarea Tribunalului I., ca instanță de drept comun.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 17.08.2015, sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 27.10.2015, tribunalul a acordat cuvântul competența materială de soluționare a cauzei.
Deliberând asupra competenței de soluționare a cauzei, tribunalul reține următoarele:
Competența materială a unei instanțe este reprezentată de posibilitatea acesteia acordată în mod expres de lege de a proceda la judecarea unei cauze. Având în vedere că normele privind competența materială a unei instanțe judecătorești sunt stabilite prin norme imperative, legiuitorul a considerat că trebuie să stabilească un mijloc procesual atât la îndemâna părților, cât și a instanței, prin care aceștia pot proceda la realizarea ocrotirii efective a acesteia. Acest mijloc procesual a fost consacrat de către legiuitor în forma excepției de necompetență materială.
Legat de competența materială a unei instanțe judecătorești învestite cu judecarea unei cauze având ca obiect obligarea Comisiei Locale B. la înaintarea documentației aferente emiterii tilului de proprietate către C. Județeană I., precum și obligarea Comisiei Județene I. la eliberarea titlului de proprietate, tribunalul constată următoarele:
Competența materială a unei instanțe judecătorești presupunând posibilitatea acordată acesteia în mod expres de prevederile legale corespunzătoare în vigoare, instanța consideră că cel mai important demers în vederea justei soluționări a excepției este determinarea exactă a acelor texte legale care acordă această posibilitate urmată de respingerea sau admiterea excepției în funcție de instanța stabilită expres de lege.
În determinarea textului legal corespunzător demersului individualizării competenței instanței, tribunalul retine că este relevantă cercetarea obiectului acțiunii, deoarece legiuitorul înțelege să realizeze o împărțire a competențelor în funcție de obiectul acțiunii, natura sau valoarea acesteia.
De asemenea, tribunalul reține că obiectul prezentului litigiu nu este reglementat de niciuna din dispozițiile legale speciale din materia fondului funciar, ceea ce atrage incidența prevederilor de drept comun cuprinse în Codul de procedură civilă.
Prin urmare, tribunalul, cercetând obiectul acțiunii cu care a fost sesizata, constată că reclamanta a solicitat obligarea Comisiei Locale B. la înaintarea documentației aferente emiterii titlului de proprietate către C. Județeană I., precum și obligarea Comisiei Județene I. la eliberarea titlului de proprietate,
Potrivit art. 94 pct. 1 lit. k C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanță orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Astfel, sub aspectul patrimonial al cererii deduse judecății, tribunalul constată că aceasta are un asemenea caracter, dat fiind faptul că dreptul subiectiv ce intră în conținutul raportului juridic litigios poate fi exprimat valoric. A susține că acțiunea în desființarea unui act juridic producător de consecințe patrimoniale nu are caracter evaluabil în bani înseamnă a ignora natura însăși a dreptului pe care se fundamentează acțiunea, drept care este personal și cu conținut economic. Or, dreptul subiectiv litigios este însuși dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1.000 mp.
Prin urmare, având în vedere obiectul cererii, caracterul evaluabil al acestuia, precum și valoarea astfel cum a fost indicată de reclamantă (fia 17), ca fiind în cuantum de 58.480 lei, în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. k C. proc. civ., competentă de a judeca cauza din punct de vedere material este judecătoria.
P. aceste motive, având in vedere norma legala imperativa menționata care reglementează un caz de competenta materiala de la care nu sunt permise derogări, văzând si dispozițiile art. 130 alin. 2 și art. 131 Cod procedura civila, tribunalul apreciază întemeiata excepția invocata, urmând sa o admită si, in temeiul dispozițiilor art. 132 alin. 3 Cod procedura civila, sa decline competenta de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei B..
În temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., tribunalul constată ivit conflictul negativ de competență, motiv pentru care va suspenda din oficiu judecata cauzei și, în condițiile art. 135 alin. 1 C. proc. civ., va înainta dosarul Curții de Apel București in vederea soluționării conflictului de competenta.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetentei materiale a Tribunalului I..
Declina competenta de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S. A. cu domiciliul ales la C.. Av. A. P. din București, ., ., . în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR I. cu sediul în București, . sector 3, C. L. P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR B. cu sediul în B., . nr. 1, județ I., in favoarea Judecătoriei B..
Constata ivit conflictul negativ de competenta.
Suspenda din oficiu judecata cauzei.
Înaintează dosarul Curții de Apel București in vederea soluționării conflictului de competenta.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Judecător E. M. O. M. M.
M.M. 09 Noiembrie 2015
| ← Partaj judiciar. Hotărâre din 04-11-2015, Tribunalul ILFOV | Pretenţii. Hotărâre din 29-09-2015, Tribunalul ILFOV → |
|---|
