Obligaţie de a face. Sentința nr. 1918/2015. Tribunalul ILFOV

Sentința nr. 1918/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 1918/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL I.

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1918/2015

Ședința publică de la 30 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. E.

Grefier C. A. R.

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant S. M. S. și pe pârât C. L. DE A. A L. NR.18/1991 NUCI, pârât C. JUDEȚEANĂ I. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect obligație de a face

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Tribunalul, deliberând, admite cererea de repunere pe rol a cauzei, ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului I. și reține cauza în pronunțare asupra excepției.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată la data de 26.02.2015 pe rolul acestui tribunalul, prin declinare de competență de la Judecătoria B., S. M. S. a solicitat obligarea pârâtelor la modificarea titlului de proprietate nr._ din 07.11.2002, în sensul că din eroare pentru suprafața de 5000 mp din titlul de proprietate a fost trecut . 295, cu vecinătățile de sud DE 41/1/1, corect fiind . 295/37 cu vecinătățile de sud DE 45/5.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 58 din Legea 18/1991 republicată.

În susținerea cererii a depus la dosar copie titlu de proprietate, copie CI și altele.

Deliberând asupra competentei de soluționare a cauzei, tribunalul reține următoarele:

Competența materială a unei instanțe este reprezentată de posibilitatea acesteia acordată în mod expres de lege de a proceda la judecarea unei cauze. Având în vedere că normele privind competența materială a unei instanțe judecătorești sunt stabilite prin norme imperative, legiuitorul a considerat că trebuie să stabilească un mijloc procesual atât la îndemâna părților, cât și a instanței, prin care aceștia pot proceda la realizarea ocrotirii efective a acesteia. Acest mijloc procesual a fost consacrat de către legiuitor în forma excepției de necompetență materială.

Legat de competența materială a unei instanțe judecătorești învestite cu judecarea unei cauze având ca obiect obligarea pârâtelor la rectificarea titlului de proprietate, tribunalul constată următoarele:

Competența materială a unei instanțe judecătorești presupunând posibilitatea acordată acesteia în mod expres de prevederile legale corespunzătoare în vigoare, instanța consideră că cel mai important demers în vederea justei soluționări a excepției este determinarea exactă a acelor texte legale care acordă această posibilitate urmată de respingerea sau admiterea excepției în funcție de instanța stabilită expres de lege.

În determinarea textului legal corespunzător demersului individualizării competenței instanței, tribunalul retine că este relevantă cercetarea obiectului acțiunii, deoarece legiuitorul înțelege să realizeze o împărțire a competențelor în funcție de obiectul acțiunii, natura sau valoarea acesteia.

Prin urmare, tribunalul, cercetând obiectul acțiunii cu care a fost sesizata, constată că reclamantul a solicitat modificarea titlului de proprietate nr._/07.11.2002 emis de C. Județeană I., în sensul că din eroare pentru suprafața de 5000 m.p. a fost trecută tarlaua 45/1, .> Potrivit art. 94 pct. 1 lit. h C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.

Astfel, prin „obligație de a face” se înțelege orice prestație pozitivă din partea pârâtului.

De asemenea, se observă că, această normă atributivă de competență pune probleme de delimitare în raport cu cererile care, deși au ca obiect obligații de a face neevaluabile în bani, sunt date de lege în competența altor instanțe. Sub acest aspect, tribunalul reține că obiectul prezentului litigiu nu este reglementat de niciuna din dispozițiile legale speciale din materia fondului funciar, ceea ce atrage incidența prevederilor de drept comun cuprinse în Codul de procedură civilă.

Prin urmare, se impune a fi stabilit dacă, prin raportare la obiectul cauzei sunt incidente dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. h C. proc. civ.. Astfel, având în vedere că reclamantul solicită modificarea unui titlu de proprietate, tribunalul constată că acesta solicită ca pârâtele să fi obligate să efectueze o prestație în favoarea reclamantului.

Pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. h C. proc. civ., competentă de a judeca cauza din punct de vedere material este judecătoria.

P. aceste motive, avand in vedere norma legala imperativa mentionata care reglementeaza un caz de competenta materiala de la care nu sunt permise derogari, vazand si dispozitiile art. 130 alin. 2 și art. 131 Cod procedura civila, tribunalul apreciaza intemeiata exceptia invocata, urmand sa o admita si, in temeiul dispozitiilor art. 132 alin. 3 Cod procedura civila, sa decline competenta de solutionare a cererii în favoarea Judecatoriei B..

În temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., tribunalul constată ivit conflictul negativ de competență, motiv pentru care va suspenda din oficiu judecata cauzei și, în condițiile art. 135 alin. 1 C. proc. civ., va înainta dosarul Curtii de Apel Bucuresti in vederea soluționării conflictului de competenta.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE L.

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului I..

Declină competența de judecată privind pe S. M. S. cu domiciliul în comuna Nuci, ., I. în contradictoriu C. L. de A. a L. Nr.18/1991 Nuci cu sediul în . și C. Județeană I. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor I. cu sediul în Bucureși, ., sector 3, în favoarea Judecătoriei B..

Constată ivit conflictul de competență.

Suspendă din oficiu judecarea cauzei.

Înaintează dosarul Curții de Apel București, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2015.

Președinte,

M. E.

Grefier,

C. A. R.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 1918/2015. Tribunalul ILFOV