Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1483/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1483/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 1483/2015
DOSAR nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 1483A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.04.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR M. E.
GREFIER L. I.
Pe rol se află soluționarea apelului civil formulat de apelanții S. G. și S. I. împotriva sentinței civile nr. 6654/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți N. G., N. E. și N. I. având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul reclamant S. G., personal legitimat cu CI . nr._, apelantul S. I. reprezentat de mandatar S. I., intimații, reprezentați de apărător ales S. D., intimatul N. I., personal legitimat cu CI . nr._.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Mandatarul apelantului S. I. procedează la conformarea cu originalul a procurii judiciare depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Apelantul S. G. solicită admiterea apelului și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. Arată că s-a procedat la construirea gardului în mod ilegal, măsurătorile făcându-se doar în prezența intimatului N. I..
Apelantul S. I. prin mandatar solicită admiterea apelului. Arată că în mod greșit instanța de fond a considerat că acțiunea de față este o acțiune în revendicare. Depune concluzii scrise la dosar.
Intimații, prin apărător, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că din actele de proprietate ale intimaților rezultă că aceștia sunt proprietarii suprafeței de 1.000 mp. și a construcției. Arată că împrejmuirea proprietății s-a făcut după obținerea autorizației de construire de la Primărie. Susține că în fața instanței de fond au fost audiați doi martori care au arătat că împrejmuirea proprietății s-a făcut în interiorul proprietății lui N. și nu pe cealaltă latură. Depune concluzii scrise la dosar și solicită obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 23.07.2014, sub nr._, reclamanții S. G. și S. I. au chemat in judecata pe pârâții N. E., N. I. și N. G. solicitând ca, pe calea ordonanței președințiale să se dispună obligarea acestora din urmă să sisteze de urgență construcția gardului împrejmuitor pe latura de nord-est a proprietatii acestora.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat ca sunt vecini cu proprietatea pârâților si in partea de sud vest a proprietății lor, iar intre ei se afla litigiul de revendicare înregistrat pe rolul acestei instanțe. Au arătat reclamanții ca pârâții le-au acaparat o suprafața de teren pe care au început construcția gardului despărțitor dintre proprietăți, ceea ce ar duce la o înrăutățire a situației in sensul ca ulterior va fi nevoie de declanșarea unui nou proces privind demolarea gardului despărțitor dintre proprietăți. Au considerat reclamanții ca prin admiterea acestei cereri se va putea preîntâmpina o pagubă iminenta in patrimoniul lor, cauzata de acțiunea abuzivă a pârâților.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 996 si următoarele din Codul de procedura civilă.
In susținerea cererii reclamanții au depus înscrisuri (filele 4-8).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru.
Legal citați pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat, pe fondul cauzei, respingerea actinii si au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a lui N. E. și N. I., excepția lipsei de interes, excepții unite de instanța cu fondul cauzei.
La solicitarea părților, instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri si proba testimonială, fiind audiați in cauza martorii V. M. si A. A., propus de pârât.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate prin întâmpinare, instanța de fond a constatat următoarele:
Calitatea procesuală pasivă a pârâților N. E. și N. I. presupune existența unei identități între aceste persoane și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății, care constă într-o obligație de a face, respectiv să sisteze construcția gardului împrejmuitor pe latura de nord-est.
Din Ordinul nr. 597/24.04.2008 emis de Instituția Prefectului rezultă că imobilul teren pentru împrejmuirea căruia se construiește gardul în litigiu este proprietatea exclusivă a lui N. G.. De asemenea, din autorizația de construire nr. 69 din 5 septembrie 2013 rezultă că cererea de construire a gardului a fost formulată de N. G., proprietarul imobilului. În aceste condiții, persoana responsabilă de realizarea construcției conform autorizației, de finalizarea acesteia și recepția lucrării nu poate fi decât cea care a obținut autorizația de construcție. Faptul că cei trei pârâți ar avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune de revendicare imobiliară nu prezintă relevanță pentru prezenta cauză ce are ca obiect o obligație de a face.
Din aceste motive, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților N. E. și N. I..
Referitor la excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare, cu motivarea că lucrarea de construcție a gardului este deja finalizată, iar reclamanții nu ar mai obține niciun folos practic în cazul admiterii acțiunii, instanța constată că, urmare a administrării probatoriului a reieșit că în prezent gardul în litigiu nu este finalizat. Astfel, din depoziția ambilor martori audiați în cauză rezultă că această construcție este ridicată doar pe o porțiune din linia de hotar dintre curțile părților, lucrarea nefiind finalizată conform autorizației.
În aceste condiții, excepția lipsei de interes al reclamanților este neîntemeiată, și a fost respinsă de către instanță.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 996 C. proc. civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea unor piedici care s-ar ivi cu prilejul unei executări. Din dispozițiile legale rezultă că pentru emiterea unei ordonanțe președințiale trebuie îndeplinite trei condiții speciale de admisibilitate: urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.
Condiția urgenței presupune că măsura se impune pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara. În prezenta cauză reclamanții nu au probat existența niciuneia dintre aceste situații.
Astfel, prin acțiunea introductivă, reclamanții au motivat necesitatea obligării pârâților de a opri lucrările de construcție a gardului, prin faptul că există în prezent o acțiune de fond având ca obiect revendicarea imobiliară a terenului ocupat abuziv de pârâți prin construcția gardului. Pe lângă faptul că această împrejurare nu a fost probată în cauză, nefiind indicat numărul dosarului de fond și nici depus certificat de grefă din care să rezulte acest lucru, chiar și în cazul în care ar fi reală afirmația, nu ar justifica emiterea unei ordonanțe președințiale de stopare a lucrărilor, în lipsa unor argumente suplimentare, întrucât reclamanților nu li se produce o pagubă iminentă care nu s-ar putea repara.
Se constată din probele de la dosar, că această construcție este susținută material exclusiv de către pârâți, iar în situația introducerii unei acțiuni în revendicare imobiliară, reclamanții ar avea posibilitatea să solicite chiar în cadrul acestui proces demolarea gardului ridicat cu încălcarea dreptului lor de proprietate, urmând ca pârâtul să procedeze la desființarea construcției cu suportarea tuturor cheltuielilor care se impun, în cazul în care dreptul reclamanților s-ar dovedi a fi justificat.
Întrucât nu s-a putut proba producerea unui prejudiciu iminent în paguba reclamanților prin construcția acestui gard, se impune concluzia că nu este îndeplinită condiția obligatorie a urgenței pentru admiterea unei astfel de acțiuni.
Din aceste considerente de fapt și de drept, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.
În baza art. 453 C. proc. civ. instanta, constatând culpa procesuală a reclamanților, i-a obligat să plătească pârâtului N. G. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat(conform chitanței depuse la dosar).
Împotriva acestei sentința au formulat apel reclamanții solicitând admiterea apelului.
În motivare s-a arătat că autorizația de construire a gardului despărțitor a depășit limitele legalității ce trebuiau avute în vedere la emiterea sa urmare a faptului că a avut la baza existența unui proces-verbal de trasare însoțit de o schiță a curții lui N. G., ceea ce impune un acord de vecinătate din partea apelanților.
În opinia apelanților prin faptul că Primăria a uzat de procesul-verbal de trasare și nu de documentele din arhiva de care dispunea aceasta a dat o aparență de legalitate a autorizației, deși procesul-verbal de trasare a fost întocmit prin fals intelectual și material el fiind o copie fidelă a schiței de la expertiza în uzucapiune, expertiză ce a rămas fără valoare juridică.
Apelanții au mai arătat că instanța de fond a nesocotit total rolul său activ dând o apreciere deformată obiectelor celor două acțiuni - ordonanță președințială care cere o măsură urgentă și revendicarea care se referă la o suprafață de extravilan.
Apelanții au criticat și soluția instanței de fond cu privire la excepția lipsei de interes invocată de intimații prin întâmpinarea depusă la instanța de fond.
Deși legal citați cu copia motivelor de apel intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând apelul prin prisma criticilor invocate, Tribunalul reține următoarele:
Cu referire la motivul de apel vizând greșita soluționare a excepției lipsei de interes a cererii, aceasta nefiind pusă în discuția contradictorie a părților, tribunalul reține caracterul neîntemeiat al acestuia, reținând următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 10.11.2014, prima instanță a pus în discuția contradictorie a părților excepțiile invocate prin întâmpinare, inclusiv excepția lipsei de interes, la același termen de judecată instanța dispunând unirea excepției cu fondul cauzei, apreciind că pentru soluționarea acesteia este nevoie de administrarea de probe comune cu fondul cauzei.
Pe de altă parte, tribunalul reține caracterul nefondat al motivului de apel invocat și prin faptul că soluția pronunțată de prima instanță asupra acestei excepții a constat în respingerea acesteia ca neîntemeiată, astfel încât apelanții reclamanți nu au justificat vătămarea ce le-ar fi fost cauzată ca urmare a pronunțării acestei soluții.
În ceea ce privește motivul de apel privind greșita soluționare a cauzei pe fond, tribunalul reține următoarele:
Reglementând prin dispozițiile art. 996 - 1.001 Cod procedură civilă procedura sumară a ordonanței președințiale, legiuitorul a stabilit condițiile de admisibilitate ce trebuie întrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la această cale rapidă.
Astfel, prevăzând că „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice”, art. 996 Cod procedură civilă fixează cele trei condiții de admisibilitate ale ordonanței: urgența, caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale și prin măsura luată să nu se prejudece fondul.
În privința urgenței, legiuitorul nu definește acest concept, ci doar indică situațiile ce pot face necesară o intervenție a justiției, și anume, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul executării.
Prin urmare, se poate despinde ideea, că în primele două situații există urgență ori de câte ori păstrarea dreptului sau prevenirea pagubei nu s-ar putea realiza adecvat pe calea unei acțiuni de drept comun.
Raportând aceste considerente la situația de fapt dedusă judecății, tribunalul reține că, în cauza de față, apelanții reclamanți urmăresc să obțină obligarea intimaților reclamanți la sistarea construcției gardului împrejmuitor pe latura de nord-est a proprietății acestora.
Sub acest aspect, se reține de către instanță că reclamanții nu au făcut dovada producerii unui prejudiciu iminent prin construcția gardului menționat și care ar fi greu de reparat dacă s-ar aștepta soluționarea acțiunii în revendicare. Astfel, tribunalul aăpreciază că, în cadrul procesului de revendicare, reclamanții au posibilitatea de a obține, în ipoteza admiterii acțiunii, obligarea pârâților inclusiv la demolarea gardului edificat cu nerespectarea limitelor proprietății, operațiune ce urmează a fi adusă la îndeplinire fie de către pârâți, fie de către reclamanți, pe cheltuiala reclamanților.
În plus, mai reține tribunalul că susținerile apelanților asupra acestui motiv de apel reprezintă apărări ce antamează fondul raportului juridic litigios dintre părți legate de legalitatea autorizației de construire a gardului despărțitor, aspecte ce nu pot fundamenta, însă, prezenta acțiune de ordonanță președințială, ci trebuind a fi avute în vedere de instanța învestită cu soluționarea cauzei pe fond.
Se constată, prin urmare, că nu este îndeplinită condiția obligatorie a urgenței pentru admiterea prezentei acțiuni.
Totodată, tribunalul reține și aspectul neîndeplinirii cerinței vremelniciei, având în vedere că, prin măsura ce se cere a fi luată, s-ar dispune o măsură definitivă, iar nu vremelnică, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit în cauză o atitudine abuzivă din partea pârâților.
Prin urmare, se reține de către tribunal că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de textul legal anterior menționat. Cerința vizând „păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere” are în vedere atât o măsură de natură conservatorie, cât și situația în care dreptul subiectiv ar fi păgubit prin formele lente ale procesului obișnuit. De asemenea, nici condiția vizând „prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara” nu circumscrie situația de fapt dedusă judecății.
În ceea ce privește motivul de apel vizând lipsa rolului activ al instanței în aflarea adevărului, tribunalul urmează a-l respinge ca nefondat, reținând că nu au fost administrate dovezi în acest sens, prima instanță analizând și interpretând în mod corect probele adminsitrate la dosar, precum și dispozițiile legale incidente în cauză prin raportare la situația de fapt dedusă judecății.
Pentru toate aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 451 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga apelantul la plata catre intimatul N. G. a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constând în onorariu de avocat, conform chitanței nr. 49/28.04.2015 aflată la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții S. G., domiciliat în com. Poienarii Burghii, .. 289, județ Prahova și S. I., domiciliat în P., . civile nr. 6654/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți N. G., N. E. și N. I., toți domiciliați în ., . nr. 83, județ I., ca nefondat.
Obligă apelantul la plata către intimatul N. G. a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2015.
Președinte Judecător
E. M. O. M. E.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I.
Red. Jud.: EMO/7 ex.
Jud. fond: A. L. F. - Jud. B.
Comunicat 5 ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1480/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1559/2015.... → |
|---|
