Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 16-04-2013, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 546/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 546R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.04.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: C. S.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenții pârâți C. Ș. și A. M. împotriva sentinței civile nr.1809/27.03.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. S., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta pârâtă C. Ș. personal și asistată de apărător ales, recurenta pârâtă A. M. reprezentată de apărător ales și intimatul reclamant reprezentat de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurenții pârâți nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, după care,
Recurenții pârâți prin apărător, depun la dosar dovada achitări taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul reclamant prin apărător, depun întâmpinare la dosar comunicând recurenților pârâți un exemplar al acesteia.
Recurenții pârâți prin apărător, depun la dosar completare la motivele de recurs și comunică intimatului reclamant un exemplar al acestora.
Intimatul reclamant prin apărător, solicită anularea motivelor suplimentare de recurs întrucât acestea nu au fost depuse în termen.
Recurenții pârâți prin apărător, solicită înlăturarea cererii formulată de intimatul reclamant, arătând că motivele au fost depuse în termen întrucât nu au fost în posesia hotărârii. Arată că motivele de recurs pot fi considerate note de ședință.
Intimatul reclamant prin apărător, arată că aceste motive nu pot fi considerate note de ședință ci sunt motive noi, se vorbește de declarația făcută într-un dosar penal, aspecte care nu au fost ridicate în fața instanței de fond.
Recurenții pârâți prin apărător, arată că temeiul de drept invocat prin cererea depusă la acest termen de judecată este același cu cel din cererea de recurs și că s-a depus completarea motivelor de recurs față de împrejurarea că hotărârea le-a fost comunicată la data de 01.04.2013 și depune la dosar dovada acestei comunicări.
Intimatul reclamant arată că termenul de recurs s-a împlinit în data de 02.04.2013 și putea depune motivele de recurs până la acea dată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției nulității motivelor de recurs depuse în data de 16.04.2013.,
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat Tribunalul acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Recurenții pârâții prin apărător, depune la dosar plângerea penală formulată în împotriva intimatului reclamant și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Tribunalul în temeiul disp. art. 167 C. proc. Civ. încuviințează proba cu înscrisuri noi depuse în recurs.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Recurenții pârâți prin apărător, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și să rețină aspectele invocate prin motivele de recurs depuse în termen. Susține că instanța de fond a prejudiciat fondul cauzei și nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității și lipsei de interes. Cu privire la prejudecare fondului arată că instanța de fond a prejudecat fondul arată că s-a reținu aspectul că pe rol se află un dosar care are ca obiect pronunțarea unei hotărârii care să țină loc de act autentic. Instanța de fond omite să protejeze un drept prezumtiv și încalcă dreptul de proprietate. Susține că instanța de fond nu a făcut o analiză corectă a probelor administrate, astfel deși reține fapta în privința căreia s-a dat neînceperea urmăririi penale, nu o reține ca fiind o apărare. Arată că acțiunea în evacuare este făcută procauza după ce reclamantul fusese chemat în judecată. Arată că se vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile recurate. Arată că instanța de fond a calificat excepția inadmisibilității ca fiind o apărare de fond, iar apărătorul apelanților a spus că este de acord ca această excepție să fie calificată ca fiind o apărare de fond. Cu privire la lipsa interesului s-a arătat că se justifică un interes atâta timp cât este proprietar și s-a depus contractul de vânzare cumpărare în aceste sens. Cu privire la susținerile în sensul că s-ar fi prejudecat fondul arată că instanța de fond a analizat toate cerințele iar instanța a constatat că aparența dreptului aparține reclamantului care a depus înscrisuri în acest sens. Arată că se vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2012 sub nr._ reclamantul, P. S. în contradictoriu cu pârâții C. Ș., A. M., pe calea ordonanței președințiale a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtelor din imobilul proprietatea sa din ., orașul Chitila, județul I., obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, reclamantul arată că în luna iulie, anul 1993 a cumpărat imobilul din ., orașul Chitila, județul I. și s-a mutat în el împreună cu prietena sa, în prezent actuala soție.
In anul 1994 imobilul a fost racordat la rețeaua de gaze.
Arată că niciodată nu a avut intenția de a vinde sau a închiria acest imobil.
Mai arată că în perioada anilor 1996-2011 a fost plecat din țară împreună cu soția și copiii iar imobilul a rămas în grija tatălui său.
In cursul anului 2001-2002 a fost anunțat telefonic de tatăl său că a lăsat, din milă, să locuiască în casă două femei, mamă și fiică, pentru 2-3 luni până găsesc o locuință cu chirie.
Totodată arată că a cerut în mod expres tatălui său să nu întocmească nici un act de închiriere și persoanele să fie date afară din casă. Mai arată că niciodată nu l-a împuternicit pe tatăl său să întocmească vreun act in numele său, să vândă sau să cumpere ceva în numele său.
In anul 2006 la înmormântarea tatălui le-a întâlnit prima dată pe cele două pârâte și le-a pus în vedere să plece imediat însă ele au profitat și au rămas în continuare în imobil. In anul 2010 arată că a venit împreună cu familia în țară și a cerut în mod expres paratelor să părăsească locuința pentru că se vor întoarce în țară definitiv și doresc să locuiască în casa din ., orașul Chitila, județul I..
Reclamantul arată că pârâtele dețin în proprietate o garsonieră în București și o proprietate în Voluntari.
Arată că este unicul proprietar al imobilului în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3910/23.07.1993 înscris la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară I..
In drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp.art. 581 C.p.c solicitând proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtelor.
Cererea a fost legal timbrată.
Paratele legal citate au depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă și lipsită de interes.
Arată că acțiunea a fost promovată după 12 ani, timp în care au folosit imobilul pașnic, public și netulburate.
In drept. art. 115 C.p.c.
In cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și interogatoriile reciproce ale părților.
Prin sentința civilă nr. 1809/27.03.2013, Judecătoria B. a respins excepția lipsei de interes a admis acțiunea, a dispus evacuarea paratelor din imobilul situat in ., orașul Chitila, jud I.. pana la soluționarea definitiva a litigiului ce face obiectul dosarului nr._/94/2012 aflat pe rolul Judecătoriei B. și a obligat pârâtele la plata sumei de 1.250,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a constatat următoarele:
In baza art 137 Cod proc civ, analizând cu precădere excepțiile ridicate, instanța urmează a se pronunța mai întâi asupra excepției lipsei de interes invocata de pârâte.Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă. In speță instanța constată că reclamantul justifică un interes, cu indeplinirea tuturor cerințelor legale - legitim, personal și direct, născut și actual - fiind titluarul dreptului de proprietate care solicitaă evacuarea pârâtelor din imobilul situat în ., orașul Chitila, județul I., ca atare urmează a respinge excepția lipsei de interes invocata de parata, ca neîntemeiată.
In fapt, din probatoriul administrat in cauza in conditiile art 581 C proc civ si urm., rezultă că reclamantul este titularul dreptului de proprietate a imobilului din ., orașul Chitila, județul I., potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3910/23.07.1993 (f.5), din care se solicita evacuarea.
Prin intampinare paratele sustin ca sunt proprietarele imobilului, in baza unui avans acordat tatalui reclamantului P. M. (decedat din anul 2006) - neproprietar, dar ca au pierdut acea chitanta. Paratele nu depun niciun titlu si nici macar un inceput de dovada scrisa in sensul celor aratate.
Din contra, chiar din probele depuse de acestea la termenul din data de 26.03.2013 – referatul nr._/12.01.2012, privind propunerea de neincepere a urmaririi penale contra pârâtelor sub aspectul savarsirii infractiunii de tulburare de posesie (f. 63) – au sustinut in fata organelor penale ca „au platit chirie lunar proprietarului” si că „s-au mutat in acest imobil cu scopul de a-l cumpara, facand unele imbunatatiri (…) au solicitat sa fie despagubite cu privire la imbunatatirile aduse, iar proprietarul a refuzat.” Ca atare pârâtele au recunoscut calitatea de proprietar al reclamantului și totodată că acestea nu sunt proprietare ale imobilului.
De asemenea, cele aratate au fost consemnate potrivit declarației pârâtei în cauză - C. Ș., care îl recunoaște ca proprietar pe reclamantul P. S., iar incepand cu luna septembrie 2011, ii solicita sa parasesca imobilul. (f.27)
Instanța a reținut că declaratiile facute in cursul cercetarilor penale mai sus arătate, au caracterul unor declaratii oficiale, iar referatul de neincepere a urmaririi penale ce sta la baza rezolutiei din dosar 6210/P/2011, este inscris oficial in sensul art. 150 Cod penal.
La momentul promovarii prezentului litigiu, prin intampinarea depusa la dosar, paratele isi schimba sustinerile date în fața organelor penale, arătând ca se considera proprietare din momentul în care au ocupat imobilul, simple afirmații care nu sunt susținute de probatoriul administrat.
Asadar, „pipaind fondul” cauzei, instanta a constatat ca reclamantul este titularului dreptului de proprietate asupra imobilului din ., orașul Chitila, județul I., in baza unui act autentic, pe cand paratele nu fac dovada unui titlu de proprietate sau de folosinta asupra imobilului aratat, ocupandu-l in mod abuziv, ca atare, pe acest aspect sunt incidente dispozitiile art 581 C.proc civ, fiind admisibilă evacuarea pe calea ordonanței președințiale a persoanelor care ocupă în mod abuziv un imobil. Raportand aceasta situatie de fapt la dispozitiile art. 581 cod procedura civila, instanta constată intemeiata cererea reclamantului si urmeaza a o admite, avand in vedere urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art.581 alin.1 C.proc.civ., instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Reglementand prin dispozitiile art. 581—582 C.proc.civ. procedura sumara a ordonantei presedintiale, legiuitorul a stabilit conditiile de admisibilitate ce trebuie intrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la aceasta cale rapida de solutionare a unei cereri.
Astfel, stabilind ca ,,instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice”, art.581 C.proc.civ. fixeaza doua din conditiile de admisibilitate ale ordonantei: urgenta si caracterul vremelnic al masurii care se cere a se lua pe aceasta cale. Din aceasta ultima conditie decurge si o a treia cerinta, si anume ca prin masura luata sa nu se prejudece fondul.
In ceea ce priveste prima conditie impusa de lege pentru admisibilitatea cererii de ordonanta presedintiala, constand in caracterul vremelnic al masurii ce se solicita a fi dispusa, instanta retine ca prin actiunea formulata, reclamantul a solicitat instantei sa dispuna evacuarea paratului din imobilul situat in ., orașul Chitila, județul I., pana la solutionarea in mod irevocabil a actiunii in evacuare formulata pe dreptul comun, ce face obiectul dosarului nr._/94/2012 al Judecatoriei B..
Or, cata vreme masura evacuarii se solicita a fi dispusa pana la solutionarea actiunii introdusa pe dreptul comun, ce formeaza obiectul dosarului nr._/94/2012 al Judecatoriei B., instanta a apreciat ca este indeplinita in speta conditia vremelniciei, intrucat nu este vorba de o masura definitiva, prin care se transeaza pe fond litigiul dintre parti, ci de o masura a carei aplicare este limitata in timp pana Ia solutionarea definitiva si irevocabila a dosarului de fond.
Cat priveste urgenta masurii, instanta a constatat ca si aceasta cerinta este indeplinita, tinand cont de circumstantele concrete ale cauzei.
Instanta a avut vedere aici in primul rand imprejurarea ca, reclamantul s-a intors in tara in cursul anului 2011, alaturi de sotia sa si cei doi copii, locuind impreuna cu mama acestuia .>
In al doilea rand, de la data intoarcerii definitive in tara, in mod repetat, acesta a facut eforturi pentru a reusi eliberarea imobilului de catre paratele din dosar. Initial a incercat sa rezolve pe cale pasnica eliberarea imobilului sau de catre persoanele care il ocupasera, fapt ce rezulta chiar din declaratia paratei C. S. data ulterior in fata organelor de cercetare penala (f.27).
Avand in vedere ca paratele au refuzat parasirea imobilului, in cursul anului 2011 reclamantul a facut plangere la organele judiciare sub aspectul savarsirii infractiunii de tulburare de posesie de catre parate, ce a format obiectul dosarului nr. 6210/P/2011, in care s-a dispus, prin rezolutia din 23 aprilie 2012, neinceperea urmaririi penale in temeiul art. 10 lit d) C. proc pen (fapta exista, dar ii lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii). (f. 61)
Totodată, având în vedere ca paratele nu achitau energia electrica consumata, inregistrand facturi restante de peste 2000 lei (iar plata acestora cade in sarcina proprietarului) reclamantul a solcitat oprirea furnizarii electrice la data de 05.04.2012 (f. 8). De asemenea, asa cum reiese din interogatoriul administrat paratelor, acestora le-a fost sistata si furnizarea de gaze. Aceste masuri luate de proprietar, reprezinta in fapt pe de o parte acte prin care reclamantul incearca sa previna o pierdere intervenita in patrimoniul sau (plata facturilor unor utilitati care nu i-au fost furnizate acestuia), pe de alta parte conservarea imobilului. Insa, asa cum reisese si din interogatoriul administrat paratelor, acestea inteleg sa foloseasca in continuare in mod impropriu locuinta, afirmand ca „stau la lumanare, gatesc la butelie si se incalzesc cu lemne”, (f.54) crescand astfel ritmul de degradare a imobilului.
La data de 11.07.2012, reclamantul le-a convocat pe pârâte, incercând evacuarea acestora in mod amiabil (f. 25, 26).
Cu privire la susținerile pârâtelor, ca in ultimii 12 ani, cat au ocupat acestea imobilul, paratul nu a formulat o actiune in evacuare, apreciind ca nu este intrunita conditia urgentei, instanta a respins această apărare, arătând că urgența pentru pârât s-a născut odată cu întoarcerea acestuia în țară, cât în mod efectiv s-a văzut nevoit a nu putea locui in imobilul ocupat de pârâte, și locuiește in condiții improprii, . de mama sa, soția și cei doi copii ai acestora.
De altfel, aceasta urgența a fost manifestă încă de la data intoarcerii în țară, în mod permanent, potrivit probatoriului administrat în cauză. Așadar instanța constată că urgența nu numai că subzistă și la data prezentei acțiuni, dar este una din cauzele esențiale care au determinat reclamantul la promovarea ordonanței președințiale având în vedere atitudinea abuzivă a pârâtelor, si în lipsa eficenței tuturor mijloacelor legale la care a înțeles să apeleze.
In al treilea rand instanta a reținut că pârâtele ocupă imobilul ca simple tolerate, fara a putea opune reclamantului vreun titlu, act de proprietate, contract de inchiriere si fara a le plati acestora vreo suma de bani, situatie pagubitoare pentru reclamanti.
Astfel, aparența dreptului apartine reclamantului, iar urgenta este justificataprin însasi încalcarea acestui drept, prin lezarea reclamantilor în exercitarea folosintei, posesiei si dispozitiei asupra bunului. In acesta situatie, reclamantii nu-si pot exercita atributele dreptului de proprietate asupra imobilului in care locuiesc paratele, in mod concret acest aspect aducand prejudicii de ordin material reclamantilor care nu se pot folosi de bun (inclusiv prin inchiriere) pe de o parte, si stand in conditii improprii de la data intoarcerii in tara pe de alta parte.
Astfel sunt aplicabile dispozitiile art. 581 alin.1 C.proc.civ., emiterea ordonantei presedintiale fiind necesara pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere.
Neprejudecarea fondului reprezinta ultima conditie de admisibilitate a ordonantei presedintiale, si semnifica faptul ca, in solutionarea cererii intemeiate pe dispozitiile art.581 C.proc.civ., instanta nu are de cercetat fondul dreptului discutat intre parti, insa va cerceta aparenta acestui drept pentru ca solutia pronuntata sa nu fie arbitrara.
In acest sens, instanța de fond retine ca reclamantii sunt proprietarii imobilului situat in ., orașul Chitila, județul I., potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3910/23.07.1993, iar paratele nu pot opune acestuia nici un titlu de proprietate sau de folosință a imobilului.
Ordonanta presedintiala nu are ca scop stabilirea definitiva a drepturilor partilor, masurile luate pe aceasta cale fiind limitate in timp, pana la rezolvarea in fond a litigiului.
In ceea ce priveste evacuarea pârâtelor, masura poate fi dispusa pe calea ordonantei, pentru a se obtine evacuarea persoanelor care au ocupat o suprafata fara contract de inchiriere sau a persoanelor tolerate in locuinta.
In urma analizei sumare specifice acestei proceduri, instanta a constatat ca aparenta de drept opereaza in favoarea reclamantului.
In cauza de fata paratul are calitatea de tolerat in imobilul respectiv, or aceasta ingaduinta nu genereaza vreun drept propriu de folosinta a locuintei pentru parate, iar atitudinea acestora este de natura sa îndreptățească reclamantul să solicite evacuarea sa din imobil. Titularul suprafetei de locuit poate pune oricand capat folosintei spatiului ocupat de catre tolerat, fara nicio obligatie din partea sa ori a unui organ de stat de a-i pune la dispozitie o alta suprafata locativa.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 578 indice 1 cod procedura civila, invocate de parate, instanta arată că aceste dispozitii legale privesc faza de punere in executare a unui titlu executoriu, sentinta judecatoreasca, pe baza executarii silite, iar nu imposibilitatea instantei de a admite o actiune in evacuare in perioada indicata de textul de lege.
Cercetand aparenta dreptului, vremelnicia si urgenta, conditii necesare pentru admisibilitatea cererii de ordonanta presedintiala, instanta a constatat, in temeiul art. 581 Cod procedura civila ca aceste conditii sunt indeplinite, că a admis cerere de ordonanta presedintiala si a dispus evacuarea provizorie a paratului din imobilul situat in ., orașul Chitila, județul I., pana la solutionarea definitiva si irevocabila a obiectul dosarului nr._/94/2012 al Judecatoriei B. având ca obiect evacuarea paratelor.
Față de cererea reclamantului, și întrucât pârâta a căzut în pretenții, în raport cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă instanța a dispus obligarea acesteia la plata către reclamantă, a sumei de 10,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și a sumei de 1240 lei reprezentând onorariu avocat, în total 1.250,3 cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 1809/27.03.2013, au formulat recurs pârâții solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate, casare în fond a hotărârii recurate cu reținerea cauzei spre rejudecare cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În motivarea recursului, recurenții pârâți au arătat că instanța de fond nu a făcut o analiză completă asupra situației de fapt și de drept pronunțând o hotărâre netemeinică. De asemenea instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității, excepție prin care s-a susținut și s-a probat lipsa urgenței, urgență ce se putea reține numai dacă reclamantul putea proba existența unui caz grabnic, fiind necesare luarea unor măsuri provizorii pentru a se putea proteja și păstra un drept ce s-ar păgubii prin întârziere, ori prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.
S-a mai susținut că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra motivului legat de neprejudecarea fondului aceasta reprezentând una din condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale. De asemenea instanța de fond a omis și faptul că pe rolul instanței Judecătoriei B. se află dosarul civil nr._, cauză ce are ca obiect emiterea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, cauză în care s-a solicitat instituirea unui drept de retenție asupra imobilului ce face obiectul cererii de evacuare.
Recurenți pârâți au susținut că nu se justifică caracterul urgent al cererii având în vedere faptul că reclamantul a lăsat să curgă mai mult de 12 ani fără să se intereseze de imbil deși așa cum recunoaște prin interogatoriu acestea a venit în țară în fiecare an. S-a mai susținut că niciodată nu au fost somați în acest timp și că în nenumărate ori au luat legătura cu reclamantul solicitându-i să le perfecteze acele, acesta încercând să evite fixarea unui termen în acest sens și precizând că situația se va rezolva.
S-a mai susținut că reclamantul nu a făcut niciun demers pentru a se înțelege că el este proprietarul imobilului și nu tatăl acestuia.
În drept au fost invocate disp. art. 304 alin. 1 pct. 7 și 8 C. proc. Civ. cu aplicarea disp. art. 3041 C. proc. Civ.
Prin întâmpinarea depusă la dat de 16.04.2013, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat cu consecința menținerii sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu privire la susținerile recurenților în sensul că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra excepției inadmisibilității a arătat că la termenul din data de 26.03.2013, când au avut loc dezbaterile, instanța a pus în discuția părților această excepție și a apreciat că nu este vorba despre o excepție procedurală ci despre o apărare pe fondul cauzei, fiind necesară verificarea de către instanța de judecată a întrunirii condițiilor impuse de lege, verificare ce nu poate fi făcută fără a se intra în dezbaterea pe fondul cauzei și fără a fi administrate probe. Apărătorul pârâților a arătat că este de acord cu cele reținute de instanța de judecată și că solicitată ca aceasta să ia act de faptul că cele invocate în susținerea excepției inadmisibilității sunt apărări pe fondul cauzei.
În opinia intimatului acest motiv al recursului este neîntemeiat, întrucât instanța de fond s-a pronunțat asupra aspectului invocat de recurente, respectiv existența urgenței, în cadrul analizei întrunirii tuturor condițiilor pentru admisibilitatea cererii pe calea ordonanței președințiale, arătând cu claritate faptul că urgența s-a născut pentru pârât în momentul întoarcerii în țară, când s-a văzut în imposibilitate de a locui în imobilul proprietatea sa, fiind nevoită să locuiască în condiții improprii împreună cu soția și cei doi copii, alături de mama sa în apartamentul acesteia.
Cu privire la susținerile recurentelor în sensul că nu este justificată urgența întrucât nu a formulat acțiune în cei 12 ani de când aceștia ocupă imobilul, intimatul a arătat că le-a solicitat acestor în repetate rânduri să părăsească imobilul, iar de la întoarcerea în țară le-a solicitat atât pe cale amiabilă cât și prin formularea de plângeri la poliție să părăsească imobilul.
În opinia intimatului există urgență în promovarea unei acțiuni în evacuare pe calea ordonanței președințiale atâta timp cât nu își poate exercita atributele de proprietate asupra imobilului, fapt ce este în mod evident păgubitor pentru el, atât sub aspectul că este nevoit să locuiască în condiții improprii cât și sub aspect material întrucât recurentele pârâte nu plătesc nimic în schimbul folosinței imobilului.
Cu privire la motivul invocat prin cererea de recurs în sensul că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra condiției neprejudecării fondului, intimatul a arătat că instanța de fond a analizat dacă sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 581 C. proc. Civ. inclusiv aceea de a nu fi prejudecat fondul cauzei. În acest sens se arată în sentință faptul că instanța nu are de cercetat fondul cauzei ci doar aparența dreptului și constată că aceasta operează în favoare pârâtului.
Intimatul a arătat că recurenții își motivează recursul și pe aceea că instanța de fond nu ar fi făcut o analiză completă a situației de fapt și de drept, însă instanța de fond este chemată să analizeze situația doar sub aspectele care interesează pronunțarea unei sentințe pe calea ordonanței președințiale, fără a intra în chestiuni care privesc fondul situației existente între părți și care face obiectul dosarului ce are ca obiect acțiunea în evacuare. Așadar instanța de fond a procedat în mod corect analizând dacă cererea întrunește toate cerințele prevăzute de art. 581 C. proc. Civ. respectiv caracterul vremelnic, urgența și neprejudecarea fondului.
În opinia intimatului instanța de fond a analizat excepția lipsei de interes invocată de pârâți, constatând că reclamantul, justifică un interes cu îndeplinirea tuturor cerințelor legale având în vedere că este proprietarul imobilului din . Chitila, J. I., imobil pe care l-a cumpărat în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3910 din 23.07.1993.
În ceea ce privește afirmația pârâților că se consideră proprietari, instanța a arătat că din analiza probatoriului rezultă cu claritate că acestea ocupă abuziv imobilul, că au locuit în el în calitate de tolerate și că deși afirmă că ar fi cumpărat de la tatăl reclamantului în baza unei chitanțe de mână, nu depun nici măcar un început de dovadă scrisă în acest sens.
Faptul că acest motiv de recurs este neîntemeiat rezultă și din aceea că instanța de fond analizează și își motivează sentința chiar pe baza probelor de care pârâtele au înțeles să se folosească, respectiv declarațiile făcute de acestea în fața organelor de cercetare penală. Coroborând aceste declarații cu cele din cadrul interogatoriului administrat în prezenta cauză instanța constată caracterul contradictoriu al acelor susținute de pârâte care, în fața organelor de cercetare penală au arătat că au plătit lunar chirie proprietarului, deci au recunoscut calitatea reclamantului de proprietar al imobilului, dar interogatoriul administrat arată că se consideră proprietare și nu recunosc dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului.
În ceea ce privește dosarul nr._ ce are ca obiect cerere pentru emiterea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, intimatul reclamant a arătat că nu are legătură cu prezenta cauză, astfel că instanța de fond nu era ținută să se pronunțe asupra acestui aspect. Mai mult decât atât, instanța de fond a fost investită doar cu o cercetarea a aparenței dreptului și nu cu o judecată pe fondul situației dintre părți, dată fiind natura acțiunii. Așa cum corect s arătat în motivarea sentinței recurate, instanța „pipăind” fondul cauzei a constat că reclamantul este proprietar al imobilului, în vreme ce pârâtele nu au putut produce nici o dovadă că ar deține vreun drept asupra acestuia, nici măcar un început de dovadă scrisă.
În drept au fost invocate disp. art. 115 și art. 581 C. proc. Civ.
În ședința publică din data de 16.04.2013, recurenții pârâți au depus completare la motivele de recurs în privința cărora intimatul reclamant a invocat excepția nulității motivelor de recurs.
Analizând recursul civil de față, Tribunalul constata următoarele:
Asupra excepției nulității motivelor de recurs depuse de recurenti la data de 16.04.2013 in completarea celor inițiale, inregistrate la 02.04.2013, tribunalul o apreciază ca fiind întemeiata si o va admite având in vedere ca sentința civila nr.1809/27.03.2013 a fost comunicată recurentei C. S. la data de 01.04.2013, conform dovezii aflate la fila 35 din dosarul de recurs, astfel ca termenul de motivare a recursului s-a împlinit la sfârșitul zilei de 08.04.2013 (5 zile calculate conform art.102 al.1 si art.101 al.1 si al.5 C.p.c.). Ca atare, nu vor fi avute in vedere motivele de recurs depuse in completare ci doar cele inițiale.
Prima critică a recurentelor vizând nepronunțarea asupra excepția inadmisibilității este neîntemeiata întrucât la termenul de judecata din 26.03.2013 instanța de fond a calificat respectiva excepție ca fiind o apărare de fond, si a analizat-o ca atare in considerentele sentinței. Tribunalul apreciază că fiind legală măsura luată de prima instanță argumentele invocate de parate in susținerea excepției vizau in fapt verificarea îndeplinirii celor trei cerințe impuse de art.581 C.p.c.
Nu pot fi reținute in speță motivele de recurs întemeiate pe dispoz. art.304 pct 7 C.p.c. întrucât hotărârea îndeplinește cerințele art.261 al.5 C.p.c. si nici pe ale art.304 pct.8 C.p.c. dat fiind faptul că prima instanță nu a avut de analizat vreo încălcare a principiului înscris in art.969 C.civ.
Este întemeiată cea de-a doua critică a recurentelor in sensul că nu sunt îndeplinite condițiile privind urgența măsurii evacuării si cea a neprejudecării fondului, care se subsumează motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.p.c..
Relativ la cerința urgentei, tribunalul observă că reclamantul a solicitat evacuarea paratelor din imobilul situat in . dupa 12 ani in care acestea au locuit in respectivul imobil, întâi cu acordul tatălui reclamantului iar, după decesul acestuia-2006, cu acordul reclamantului.
Urgența evacuării paratelor din respectivul imobil nu a fost dovedită de reclamant in condițiile in care ca proprietar a putut face demersuri si obține debranșarea imobilului de la rețeaua de gaze si lumina, pentru a evita acumularea unor noi facturi la utilități (f.8, 29-30).
Deasemenea, prin probele administrate reclamantul nu a dovedit că lăsarea paratelor in locuința pana la finalizarea procesului de fond(_ -f.24 dos fond) ar fi de natură să producă pagube iminente, in condițiile in care pe de o parte demersurile sale de evacuare sunt relativ recente (anul 2011-2012) iar pe de alta parte, paratele au solicitat obligarea proprietarului-reclamant la plata c/val îmbunătățirilor aduse in cei 21 ani imobilului, deci nu ar avea niciun interes sa aduca distrugeri imobilului.
Se observă că prin acțiunea de fond, ce face obiectul dos nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei B., paratele au solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare asupra imobilului in care locuiesc (in baza unei chitanțe de mână încheiate cu tatăl reclamantului) instituirea unui drept de retenție pana la plata de către reclamantul-proprietar a c/val îmbunătățirilor aduse imobilului de parate in cei 12 ani de când îl folosesc.
Situația de fapt si de drept existentă intre părți este mai complexă neputând fi redusă la simpla calitate de tolerate a pârâtelor, astfel că atrage in mod inevitabil cercetarea in fond a pricinii.
Concluzionând, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.p.c. întrucât prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.581 C.p.c., reținând urgența evacuării si neprejudecarea fondului, condițiile pe care acțiunea reclamantului nu le îndeplinea.
Pentru aceste motive, in baza art.312 C.p.c. va admite recursul si va modifica in tot sentința in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității motivelor de recurs depuse la data de 16.04.2013.
Admite recursul formulat de recurenții pârâți C. Ș. și A. M. împotriva sentinței civile nr.1809/27.03.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. S..
Modifica in tot sentința recurată in sensul că:
Respinge acțiunea ca neintemeiata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2013
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. C. S.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.2604.2013
Red. Jud: A.Dexemplare
Jud.fond :–E. – M. I. - Jud.B.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1018/2013.... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
