Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 20-08-2013, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 20-08-2013 în dosarul nr. 1129/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1129/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.08.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: C. L. C.
JUDECĂTOR: A. L. G.
JUDECĂTOR: P. R. I.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta N. M. C. împotriva sentinței civile nr.4914 din data de 18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul N. M. cu citarea autoritatea tutelară PRIMĂRIA POPEȘTI L. – S. DE A. TUTELARĂ având ca obiect „ordonanță președințială”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta, personal și asistată de avocat Capraru Cetina C. care depune împuternicire la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Nemaifiind alte cereri prealabile, excepții de invocat sau probe de administrat tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenta, personal și asistată de avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a soluției instanței de fond. Învederează instanței faptul că instanța de fond în mod greșit a respins cererea ca neîntemeiată având în vedere că recurenta este singura care participă la creșterea și educarea minorului iar urgența este dată de faptul că aceasta nu mai face față cheltuielilor. Arată că solicită cheltuieli pe cale separată.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față :
Prin sentința civila nr.4914 din data de 18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta N. M. C. împotriva pârâtului N. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin cererea introdusa la aceasta instanța, reclamanta N. M.-C. a solicitat în contradictoriu cu paratul N. M., să se dispună exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamanta și stabilirea domiciliului minorului la aceasta.
Se arată că sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea autorității părintești doar de către reclamantă.
Cererea se întemeiază pe art.581cpc., au fost depuse înscrisuri, acte de stare civilă.
Paratul a depus întâmpinare prin care arată că solicită respingerea cererii ca neîntemeiată deoarece minorul are vârsta de 17 ani și locuiește împreuna cu mama sa.
In cauză a fost încuviințată și administrată proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că potrivit art. 581 alin. 1 C.p.c., „instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Textul legal stabilește trei condiții cumulative de admisibilitate respectiv urgența, caracterul vremelnic al măsurii dispuse și neprejudecarea fondului.
Urgența, ca o condiție obligatorie a cererii de ordonanță președințială, trebuie să persiste pe tot parcursul judecății și în plus se analizează și prin raportare la intervalul de timp scurs de la data producerii unui „eveniment” invocat de către parte și până la momentul sesizării instanței de judecată.
Instanța de fond arată că se pot lua masuri provizorii privind încredințarea minorilor unuia dintre părinți, până la soluționarea definitivă a divorțului, în situația în care unul dintre părinți, prin comportamentul sau, ar pune în pericol dezvoltarea fizică și psihică a minorilor, dar acest fapt trebuie și dovedit.
Se arată că simpla susținere a martorilor audiați în sensul că reclamanta se ocupă singură de creșterea copilului nu justifica urgența cauzei. Mai mult decât atât, potrivit art.503 cciv., „părinții exercita împreună și în mod egal autoritatea părintească.”
Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte este strict și limitativ prevăzută de lege conform art. 507 cciv., „daca unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputința de a-si exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.” Ori reclamanta nu face nici o dovada în acest sens.
Instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 Cod proc.civ, respectiv nu este justificat caracterul de urgență.
Prin cererea înregistrat pe rolul Tribunalului I. recurenta a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 4914 din data de 18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ și solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile recurate și admiterea cererii pe cale de ordonanță președințială.
În motivarea cererii recurenta arată că, în fapt, la data de 29.11.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu dosarul având ca obiect ordonanță președințială prin care a solicitat încredințare minor, stabilire domiciliu minor la mamă și stabilire pensie de întreținere, motivată de faptul că pârâtul nu participă la creșterea și educarea minorului N. M. D..
În opinia recurentei, în mod greșit instanța de fond a respins ordonanța președințială, având în vedere probatoriul administrat de instanță, respectiv înscrisurile și audierea martorei, din care reiese că recurenta este singura care participă la creșterea și educarea minorului prin asigurarea hranei, îmbrăcămintei, rechizitelor școlare, precum și cheltuieli cu întreținerea imobilului (utilități).
Precizează faptul că a dovedit cu înscrisuri faptul că recurenta suportă cheltuielile (facturi, chitanței și bonuri fiscale), iar pârâtul nu a făcut dovada că participă la creșterea și educarea minorului.
Recurenta arată că ordonanța președințială întrunește condițiile prevăzute de lege pentru o asemenea acțiune, întrucât prin întârzierea dosarului de fond, minorul este lipsit de mijloacele materiale necesare asigurării subzistenței lui.Având în vedere ca minorul este la liceu și nevoile acestuia sunt sporite de statutul de liceean, recurenta învederează instanței faptul că îi este foarte greu să mai suporte toate cheltuielile cu pregătirea școlară până la finalizarea, soluționarea acțiunii de divorț și partaj, ce face obiectul dosarului nr.7152/ 1748/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Cornetu. Urgența este de dată de faptul că minorul nu beneficiază de sumele de bani cu titlu de pensie de întreținere de la data introducerii acțiunii de fond și până în prezent, în acest sens necesitând o participare și din partea tatălui la asigurarea nevoilor materiale ale minorului.
Potrivit dispozițiilor an. 6132 din Codul de procedură civilă, în cadrul procedurii de soluționare a cererii de divorț, instanța poate adopta măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței. Asupra măsurilor enumerate instanța investită cu cererea de desfacere a căsătoriei se pronunță prin ordonanță președințială în condițiile art. 581 din Codul de procedură civilă. Aceste dispoziții instituie o procedură specială, prin
care se por dispune unele măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgență este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Prin urmare, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim ca în anumite condiții, expres și limitativ prevăzute de lege, să se adreseze justiției în cazuri grabnice, pentru păstrarea dreptului care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au mai solicitat alte probe.
Analizand sentinta recurată tribunalul retine următoarele:
Între părțile prezentului dosar se desfășoară un proces de divorț ce face obiectul dosarului nr._ .
Părțile s-au căsătorit la data de 18 iulie 1998. Din relația anterioară a părților a rezultat minorul N. M. D., născut la data de 23 august 1996, în prezent în vârstă de 17 ani.
Minorul locuiește în prezent împreună cu ambii părinți, în cauză neexistând dovezi în sensul că între aceștia ar fi intervenit despărțirea în fapt.
Din probele administrate în cauză rezultă că mama recurentă reclamantă este cea care se ocupă de minor, aspecte relevate de martorii audiați în cauză – D. M. și OILA- N. F. A., declarațiile acestora fiind aflate la filele 41 și 42 din dosarul de fond. Tribunalul observă, de asemenea, și faptul că martorul OILA – N. F. A. a fost propus de intimatul pârât, declarațiile sale fiind, deci, cu atât mai relevante.
Tribunalul reține, de asemenea, din înscrisul aflat la fila 27 din dosarul de fond că de situația școlară a minorului – aflat, pe parcursul desfășurării procesului în fața instanței de fond, în clasa a X a la Colegiul tehnic de Arhitectură și Lucrări Publice „I. N. S.” din București – că mama este cea care se preocupă de situația școlară a minorului, participă la ședințele cu părinții, tatăl neluând vreodată legătura cu școala.
Tribunalul reține, așadar, că, sub aspectul îngrijirii cotidiene a minorului, susținerile recurentei reclamante sun susținute de materialul probatoriu administrat în cauză.
Tribunalul reține, pe de altă parte, în acord cu instanța de fond, că potrivit art. 503 cod civil „părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească”. Constată Tribunalul că instanța de fond a dat cuvenita eficiență textului legal menționat ca și art. 507 Cod civil potrivit căruia exercitarea autorității părintești de către un singur părinte are loc exclusiv în cazurile prevăzute expres și limitativ de lege, ipoteze legale în care părțile nu se regăsesc. Astfel, în cauză ambii părinți sunt în viață, cu deplină capacitate de exercițiu, nu au fost decăzuți din drepturile părintești, nu sunt în situația de a nu-și putea exprima voința.
Tribunalul constată, așadar, că instanța de fond a evaluat corect materialul probatoriu administrat în cauză și a pronunțat o soluție conformă legii respingând cererea recurentei reclamante de încredințare a minorului spre creștere și educare.
Tribunalul constată, pe de altă parte, că sunt întemeiate capetele de cerere referitoare la stabilirea domiciliului minorului și obligarea intimatului pârât la plata unei pensii lunare de întreținere.
Astfel, potrivit art. 613/2 cod procedură civilă instanța poate lua, pe tot parcursul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea minorului, obligația de întreținere, alocația pentru copii și folosința locuinței.
Tribunalul observă că, în condițiile unei stări conflictuale între părinți – aflați în procedură de divorț – se impune ca situația locuinței minorului să fie stabilită cu certitudine. Chiar dacă părțile locuiesc, încă, împreună, această situația se poate schimba oricând și este firesc să nu existe îndoieli cu privire la eventuala locuință a minorului. De asemenea, Tribunalul constată că, deși autoritatea părintească se exercită, în principiu în comun, totuși este necesar a se stabili sumele datorate de intimatul pârât pentru întreținerea minorului, mai cu seamă față de probele administrate și din care rezultă, așa cum s-a văzut, că mama este cea care se ocupă în mod efectiv de minor.
Tribunalul reține că, potrivit art. 529 alin. 2 Cod civil, când întreținerea este datorată de un singur părinte, ea se va stabili la nivelul unei pătrimi din veniturile realizate. De asemenea, potrivit art. 532 alin. 1 Cod civil întreținerea se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
În speță, la dosar s-au depus dovezi din care rezultă că intimatul pârât realizează un venit lunar de net mediu de 604 lei, astfel că suma datorată cu titlu de pensie de întreținere este de 151 de lei.
În raport de toate considerentele expuse,, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă Tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată și, în temeiul art. 613/2 Cod procedură civilă va admite în parte acțiunea, va stabili domiciliul minorului la mamă și va obliga pe intimatul pârât la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului în cuantum de o pătrime din venitul net lunar, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la soluționarea definitivă a procesului de divorț.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta N. M. C. cu domiciliul ales în București, ..13, sector 5 împotriva sentinței civile nr.4914 din data de 18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul N. M. domiciliat în Orașul Popești – L., ., jud. I. și autoritatea tutelară PRIMĂRIA POPEȘTI L. – S. DE A. TUTELARĂ cu sediul în Popești L., jud. I..
Modifică în parte sentința recurată.
Admite în parte acțiunea.
Stabilește domiciliul minorului la mamă.
Obligă pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere de 151 de lei de la data introducerii cererii – 28.11.2012- până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ ce are ca obiect divorț.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică.
Președinte Judecător Judecător C. L. C. A. L. P. R. I.
G.
Grefier
S. C. E.
Concept red. gref.C.S 23.08.2013
Red. Jud: RP./2exemplare/02.09.2013
Jud.fond. F. A. L.- Jud. Cornetu
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1017/2013. Tribunalul ILFOV | Întoarcere executare. Sentința nr. 1905/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
