Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3316/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3316/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 2521/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2521/A
Ședința publică de la 16.11.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător M. E.
Grefier C. E. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul reclamant M. A. împotriva Sentinței civile nr.3316/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă L. R. având ca obiect „ordonanță președințială „.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata – pârâtă, prin avocat, lipsă fiind apelantul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Tribunalul, nemaifiind alte cereri prealabile sau excepții de invocat, acordă cuvântul pe propunerea de probe.
Apărătorul intimatei – pârâte solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Tribunalul, deliberând, încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri apreciind-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, constată proba administrată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apărătorul intimatei pârâte solicită respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Arată că cererea de ordonanță președințială este lipsită de obiect întrucât sistarea vremelnică a construcției nu se poate dispune atât timp cât construcția a fost finalizată. Cu privire la temeinicia apelului se arată că apelantul reclamant a reluat considerentele din cererea de ordonanță, fără a face referire la îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute de lege în ceea ce privește admisibilitatea cererii. Apelantul nu a demonstrat o aparență a dreptului în favoarea sa, neavând un drept de servitute înscris în cartea funciară în conformitate cu disp. Ordinului nr.633/2006 și ale Ordinului nr.700/2014 ale ANCPI. Mai arată că apelantul nu a dovedit urgența care justifică măsura suspendării și tinde la rezolvarea în fond a litigiului, întrucât a solicitat instanței constatarea dreptului de servitute prin cererea de chemare în judecată care face obiectul dosarului nr._ . Consideră că cererea de ordonanță președințială nu poate fi admisă întrucât instanța s-ar substitui instanței de fond, aspect inadmisibil față de prevederile art.997 C.. Arată că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 09.02.2015 reclamantul M. A. a chemat în judecata pe pârâta L. R., solicitând instanței să emită o ordonanță președințială prin care să ordone sistarea lucrărilor de construire și restabilirea dreptului de acces la proprietate.
In motivare cererii, reclamantul a arătat că în fapt, potrivit actului de adjudecare nr. 17/11.10.2007 este proprietarul terenului în suprafață de 705,38 mp, situat în Otopeni, ., lot 8d, jud. I., având nr. cadastral 3643, întabulat în FC nr. 5442 a orașului Otopeni, pe care l-a dobândit de la Societatea Română de Comisionare (fosta Hazard SRL ), care la rândul ei l-a dobândit prin cumpărare de la G. A., astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1161/09.05.1996 de BNP R. Mandoiu.
Totodată, precizează că în urma începerii de către L. R. a unei construcții, nu mai are acces la proprietatea sa, acces care se facea pe un drum de servitute cu o lățime de 3 m, aceștia blocând abuziv drumul de servitute.
Se mai precizează faptul că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială .
Cerere a fost întemeiată in drept pe dispozițiile art. 996 și urm. Codul de procedură civilă.
Legal citată pârâta a depus întâmpinare la data de 04.05.2015 prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la disp. legii nr. 50/1991, excepția inadmisibilitatii cererii întrucât aparența dreptului nu poate fi stabilită în favoarea reclamantului și excepția lipsei de interes, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 alin. 2, art. 996 și urm. Codul de procedură civilă, art. 618 și urm. din Codul Civil de la 1864, legea nr. 50/1991, art. 11, art. 17, art. 90 din Ordinul nr. 700/2014, art. 39, art. 42, art. 96 din Ordinul nr. 633/2006.
În ședința din data de 04.05.2015, reclamantul, prin apărător și-a precizat cererea, în sensul că se bazează pe dispozițiile art. 576-643 Vechiul codul de procedură civilă și art. 1527-1528 Noul Codul de procedură civilă.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității ordonanței președințiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată având în vedere că argumentele invocate în susținerea excepției reprezintă, de fapt, apărări de fond, pe care instanța le-a avut în vedere la soluționarea fondului cauzei.
Conform dispozițiilor art. 996 alin. (1) C.pr.civ. a rezultat că pentru a se dispune o măsură pe cale de ordonanță președințială, este necesar a se dovedi îndeplinirea cumulativă a trei condiții de admisibilitate, respectiv: instanța, fără a prejudeca fondul, să concluzioneze că aparența dreptului este de partea reclamantului, măsura să aibă caracter vremelnic și, din circumstanțele cauzei să reiasă necesitatea luării măsurii pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții susmenționate. În speță, reclamantul a solicitat instanței să oblige pârâta la sistarea vremelnică a lucrărilor de construcție începute ce blochează drumul său de acces la imobilul pe care îl deține în proprietate.
Reclamantul a susținut prin cererea de emitere a ordonanței președințiale că pârâta a început edificarea frauduloasă a unei construcții pe terenul ce constituie dreptul de servitute de trecere la proprietatea sa, lucrări pentru care pârâta nu a solicitat acordul acestuia și nu a obținut autorizație de construire emisă în condițiile legii.
În acest sens, acesta arată că a introdus și o acțiune de fond având ca obiect constatarea dreptului de servitute și obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor, cauză ce face obiectul dosarului nr._ .
Ordonanța președințială este o procedură sumară ce are ca obiect luarea unor măsuri vremelnice care au ca temei de fapt urgența, scop în care instanța cercetează aparența dreptului invocat de reclamant pe baza titlurilor prezentate de părți, stabilind astfel dacă există în favoarea reclamantului aparența unei situații juridice legale, măsura urmând a fi dispusă până la soluționarea în procedura dreptului comun, a litigiului dintre părți.
În procedura ordonanței președințiale, s-a apreciat că instanța nu poate analiza însuși fondul litigiului dintre părți. Pentru a emite o ordonanță președințială, instanța poate doar să „pipăie” fondul raporturilor juridice dintre acestea. Din probele administrate în cauză, s-a constatat că solicitarea reclamantului ar presupune o analiză a fondului raportului litigios, singura instanță competentă să se pronunțe cu privire la aceasta fiind cea învestită cu acțiunea de fond.
Prin urmare, se apreciază că prima condiție pentru admiterea cererii nu este îndeplinită, solicitarea reclamantului presupunând analiza fondului raportului juridic litigios dintre părți.
Cât privește condiția urgenței, instanța de fond a constatat că aceasta nu este îndeplinită, având în vedere că lucrările de ridicare a imobilului construcție au fost demarate în noiembrie 2014, lucrări care sunt în prezent finalizate, edificiul astfel construit fiind cel care ridică probleme de acces, astfel încât problema nu mai este una actuală. O eventuală soluție de admitere a prezentei cereri oricum nu ar avea finalitatea legală pretinsă de reclamant, dacă aceste construcții au fost efectuate sau nu cu încălcarea dreptului său de servitute și dacă acestea trebuie ridicate de către pârâtă, urmează a fi stabilit de către instanța învestită cu fondul cauzei.
De asemenea, din probele administrate în cauză nu a reieșit că singura cale de acces a reclamantului la proprietatea sa ar fi pe terenul în litigiu, dimpotrivă potrivit planurilor de amplasament depuse de pârâtă, se observă existența altei căi de acces a reclamantului la calea publică.
Pentru motivele susmenționate instanța de fond a decis că raporturile dintre părți pot fi lămurite pe deplin doar pe calea dreptului comun, astfel că a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul M. A. prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotararii apelate si admiterea cererii de emiterea a ordonantei presedintiale in sensul instituirii in conformitate cu dispozitiile art. 996 si urm. Cod Proc. Civ., a urmatoarei masuri provizorii pana la solutionarea definitiva a cererii principale, ce formeaza obiectul dosarului nr. 3136/_ de pe rolul Judecatoriei B. - Sectia Civila: Sistarea vremelnica a lucrarilor de constructie incepute de parata pe drumul de acces, pe o latime de 3 m I si o lungime de 156, 75 m l, la imobilul situat in Otopeni, tarlaua 26, . 8 D, judetul I., avand numar cadastral: 3643 si fiind intabulat in Cartea Funciara nr. 5442 a Orasului Otopeni, astfel cum acesta este stabilit prin am plasamentul si coordonatele avute de drumul de acces inca din anul 1992, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Apelantul reclamant apreciază că în mod gresit a retinut prima instanta ca se impune respingerea cererii de emitere a ordonantei de plata, neimpunandu-se instituirea masurilor vremelnice prevazute de art. 996 si urm. Cod Proc. Civ. Se arată că apelantul este proprietarul imobilului format din teren in suprafata de 705,38 mp situat in Otopeni, tarlaua 26, . 8 D, judetul I., avand numar cadastral: 3643 si fiind intabulat inca din anul 2007 in Cartea Funciara nr. 5442 a Orașului Otopeni si este beneficiarul drumului de servitute la proprietatea sa pe coordonatele si amplasamentul stabilit inca din anul 1992, dreptul de servitute fiind notat in evidentele cadastrale si fiind opozabil erga omnes.
Pe terenul ce constituia deptul de servituite la proprietatea subsemnatului, parata a inceput edificarea frauduloasa a unei constructii, lucrari pentru care parata nu a solicitat acordul apelantului si nu a obtinut autorizatie de construire emisa in conditii de legalitate.
Apelantul reclamant mai arată că in toate actele din dosarul care a stat la baza emiterii Autorizatiei de construire, respectiv in actele de proprietate ale paratei L. R. cu privire la teren si in mentiunile de Carte Funciara este inserata o mentiune ce constituie sarcina cunoscuta de parata si care atesta existenta dreptului său de servitute.
Apelantul consideră că mentiunile referitoare la existenta unei alte cai de acces la imobilul proprietatea sa ce ar rezulta din actele prezentate de catre parata (ultimul alineat al considerentelor) ar trebui cenzurate si inlaturate in conditiile in care pe de o parte instanta nu era investita sa se pronunte in acest sens. iar pe de alta parte acest aspect presupunea chiar o analiza de fond a dreptului. aceasta putandu-se face doar in cadrul litigiului de fond in urma administrarii unui probatoriu complet.
În drept, art. 996 si urm. Noul Cod de Proc.Civ.
La data de 03.08.2015 intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței civile apelate ca fiind temeinică și legală și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata arată că cererea de ordonantă presedintială este lipsită de obiect acest aspect reieșind din Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, încheiat la 11.05.2015, în cuprinsul său fiind prevăzut faptul că lucrările de construcție la magazinul retail cu utilități, ce au fost executate în baza Autorizației de construire nr. 381/_/07.11.2014 eliberată de Primăria Municipiului Otopeni, au fost executate. Instanța de fond în mod corect a constatat faptul că apelantul nu justifică măsura urgentei neputând fi sistate lucrările de construcție deja finalizate.
Intimata arată că apelantul reclamant nu a demonstrat că ar avea un drept de servitute înscris în Cartea Funciară în conformitate cu dispozițiile Ordinului 633/2006 și ale Ordinului nr. 700/2014 ale ANCPI. Atât timp cât dreptul de servitute pretins de apelant nu a fost "constatat" de instanța de fond, nu se poate dispune sistarea unor lucrări legal realizate.
Solicitările apelantului vizau strict aspecte ce țin de fondul cauzei, ce nu poate fi analizat în cadrul procedurii ordonanței președințiale, iar prin simpla "pipăire" a fondului reieșea netemeinicia cererii apelantului și inexistența dreptului de servitute legal înscris în Cartea Funciară, în baza căruia acesta a solicitat sistarea lucrărilor de construcție.
Intimata mai arată că cererea de ordonanță președințială nu Îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute expres de dispozițiile art. 996 din Codul de procedură civilă. În cuprinsul cererii de ordonanță președințială apelantul pretinde că are un drept de servitute asupra terenului, în cuprinsul acțiunii, principale acesta solicită constatarea dreptului de servitute. În situația admiterii cererii de ordonantă președințială, instanța s-ar substitui instanței de fond, întrucât practic ar constata existența dreptului de servitute (cerere ce nu ar putea face obiectul unei ordonanțe președințiale). Prin admiterea cererii de ordonanță președințială, instanța ar soluționa cererea principală, fapt inadmisibil, conform art. 997 alin. (5) din Codul de procedură civilă.
În drept, art. 471 alin. (5), art. 997 și urm. din Codul de procedură civilă, Ordinul nr. 700/2014, Ordinul nr. 633/2006 ale ANCPI.
Analizând sentința civilă apelată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
În fapt, atât prin cererea de chemare in judecată, cât si prin cererea de apel, s-a solicitat de către apelant sistarea vremelnică de către intimată a unor lucrări de constructie pentru că prin acestea i s-ar încălca un drept de servitute.
Procedura ordonantei presedintiale este una specială prin care, potrivit art.997 alin.1 C.p.c., instanta de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenta de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminenete si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ca s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Conform procesului verbal de receptie la terminarea lucrărilor nr.49/8013 din 11.05.2015 lucrarea ,,construire imobil cu functiunea de magazin retail cu utilităti, parcări subterane, amplasare semnale publicitare, organizare de santier si imprejmuire teren si montare post transformare”, din jud.I., Otopeni, Calea Bucurestilor 50b-52, a fost finalizată (f.248 dosarul de fond).
Această realitate de fapt a fost avută în vedere si de către instanta de fond când a stabilit că nu este îndeplinită conditia urgentei si a respins ordonanta presedintială formulată de către apelant.
Astfel, cererea, având că obiect ordonantă presedințială, a rămas fără obiect de vreme ce lucrările a căror sistare s-a solicitat au fost finalizate astfel cum reiese din procesul verbal de receptie nr.49/8013 din 11.05.2015.
Pe calea căii de atac a apelului se poate observa că apelantul nu a formulat critici propriu-zise cu privire la sentinta atacată ci a adus argumente cu privire existenta si intinderea dreptului său de servitute, elemente care nu fac obiectul acestui dosar.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 480 aln.1 C.p.c., va respinge apelul formulat ca nefondat.
Se va lua act, de asemenea, că intimata își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant M. A. cu domiciliul ales în sector 2, București, Italiana, nr. 25, .-4 împotriva Sentinței civile nr.3316/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă L. R. cu sediul ales în sector 1, București, ., ca nefondat.
Ia act că intimata își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publica, azi 16.11.2015.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | |
Grefier, C. E. S. |
Concept red. gref.C.S.
Red. Jud:EM/4 exemplare-13.01.2016
Jud.fond – G. A.- Jud.B.
Comunicat 2 exemplare
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1580/2015. Tribunalul ILFOV | Fond funciar. Sentința nr. 4910/2015. Tribunalul ILFOV → |
|---|
