Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5830/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5830/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 113/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 113A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.03.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: E. M. O.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta reclamantă C. E. împotriva sentinței civile nr.5830/09.10.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Ș. E. F. și Ș. E. N., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta personal și asistată de apărător ales lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelare instanței apelanta prin apărător arată că s-a respins cererea de strămutare.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau excepții de invocat Tribunalul acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Apelanta prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar în fața primei instanțe.
Tribunalul ia act că nu se solicită încuviințarea de probe noi în apel și nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Apelanta prin apărător solicita admiterea apelului. Arată că s-a formulat cerere de ordonanță președințială prin care s-a solicitat reintegrarea în locuința din Mogoșoaia iar prima instanță a reținut că situația nu corespunde realității și că nu s-au adus argumente noi față de cele invocate în dosarul din 2008. Arată că la acest moment apelanta nu are unde locui, locuind la cunoștințe, iar fiica acesteia nu o poate caza întrucât nu are spațiul necesar. Soțul apelantei este pensionar și a suferit un grav accident de muncă stând 21 de zile în comă așa cum rezultă din actele medicale de la dosarul cauzei. Susține că au fost evacuați însă intimații nu locuiesc în acel imobil lăsându-l în părăsire. Arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale, existând urgență, nefiind prejudecat fondul și se solicită reintegrarea până la soluționarea dosarului de fond. Arată că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei B. reclamanta C. E. a chemat în judecată pârâții Ș. F. E. și Ș. Erbicenii N. solicitând pe cale de ordonanță președințială reintegrarea sa și a soțului său C. G. în imobilul situat în ., Județul I..(Dr.C. T., nr.13A), pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să permită locuirea sa și a soțului în imobil.
În motivarea cererii a arătat că se află în proces de 7 ani. În prezent existând pe rol Dosarul nr._ ce are ca obiect pretenții. Au fost evacuați în baza altui dosar în anul 2012, iar la data executării silite, pârâții nu s-au mutat din imobil lăsându-l într-o stare avansată de degradare, iar în curte animale sălbatice ( dihori, șerpi, e.t.c.), fapt sesizat de vecini.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
In dovedirea acțiunii înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și martori și a depus la dosar Certificat de grefă din dosarul nr._ și declarațiile vecinilor.(f.3-4).
Pârâți au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității cererii de reintegrare și lipsa unui interes legitim în promovarea acțiunii, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
A arătat că acțiunea nu respectă prevederile legale, nefiind menționat temeiul juridic, pe care se întemeiază cererea. A invocat inadmisibilitatea acțiunii, reintegrarea în locuință nu își găsește aplicabilitatea în speță, aceasta este o instituție specifică raporturilor de dreptul familiei, de exemplu Legea nr.217/2013. Pe de altă parte, textele de lege care apără posesia, ca stare de fapt sunt menite să conducă la restabilirea ordinii de drept numai în situația în care deposedarea a avut loc prin violență, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății. Evacuarea reclamanților a avut loc pe baza unei hotărâri judecătorești, cu execuție vremelnică, executorie. Pentru admiterea unei cereri formulată pe cale de ordonanță președințială este necesar ca aceasta să întrunească elementele esențiale, absolut necesare. A precizat că fondul dreptului reclamantei, acela de a beneficia de o eventuală reintegrare în locuință nu a fost soluționat pe calea dreptului comun și nu se află în curs de soluționare. În prezenta cauză nu este îndeplinită condiția urgenței. Reclamanta a avut la dispoziție o perioadă foarte lungă de timp în care să facă diligențe pentru a-și asigura condiții de locuit.
În drept, a invocat dispozițiile art.411 C.pr.civ., art.194, 996 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr.5830/09.10.2013, Judecătoria B. a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 26.08.2013, reclamanta C. E. a chemat in judecata pe pârâții Ș. F. E. solicitând instanței reintegrarea sa și a familiei sale în imobilul situat în Mogoșoaia, . (Dr. C. T. nr. 13A), pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă.
Reclamanta a arătat că, deși acțiunea în evacuare formulată de către pârâți a fost admisă, pârâții nu s-au mutat în imobil și l-au lăsat să ajungă într-o stare avansată de degradare, motiv pentru care reintegrarea reclamantei și a familiei sale în spațiul respectiv are caracter urgent. Totodată a învederat starea precară de sănătate, atât a sa cât și a soțului, arătând și faptul că în prezent nu au unde să locuiască, în timp ce pârâții nu folosesc în imobilul menționat.
Prin întâmpinare pârâții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pe care instanța a calificat-o ca apărare de fond, întrucât analiza acesteia presupune întocmai verificarea îndeplinirii condițiilor privind vremelnicia, urgența și neprejudecarea fondului.
Față de dispozițiile art. 581 C.pr.civ. și de înscrisurile aflate la dosar, instanța reține că cererea formulată nu este întemeiată, întrucât materialul probator administrat în cauză a relevat o situație de fapt care nu corespunde susținerilor reclamantei.
Astfel, prin sentința civilă nr. 6133/23.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ (f.42-43), Judecătoria B. a dispus evacuarea numiților C. E., C. G., D. F., D. E., D. I. Nușa din imobilul proprietatea lui Ș. E. N. și Ș. E. F. (pârâți în prezenta cauză) situat în Mogoșoaia, ., Județul I.. La data de 29.03.2012 sentința a fost pusă în executare silită, reclamanții C. E. și C. G. eliberând imobilul în litigiu, conform dispozițiilor titlului executoriu.
În ceea ce privește nemulțumirile reclamantei legate de soluția pronunțată în acțiunea în evacuare (soluționată prin sentința civilă nr. 6133/23.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ ) acestea nu pot fi analizate decât prin exercitarea căii de atac prevăzută de lege.
Instanța de fond a observat de asemenea că, reclamanta nu este evacuată pentru prima dată din acest imobil, între părți fiind în derulare litigii privind imobilul încă din anul 2005.
Prin sentința civilă nr. 4506/19.09.2008 (f.24-27), pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B. a respins cererea de reintegrare, în același spațiu, formulată de reclamanta din prezenta cauză (în acel dosar împreună și cu alți reclamanți), reținându-se în esență că nu s-a făcut dovada unor drepturi locative ale reclamanților asupra imobilului, iar printr-o reintegrare s-ar încălca dreptul de proprietate al pârâților, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6423/09.12.1992 (f.23).
De la data ultimei evacuări propriu-zise, 29.03.2012, și până la data înregistrării prezentei cereri, a trecut mai mult de un an. Într-adevăr, reclamanta a mai formulat anterior o cerere de reintegrare (dosar nr._ ), însă a renunțat la judecata acesteia, astfel cum rezultă din încheierea nr. 2366/30.05.2013 (f.12-13).
Reintegrarea reclamantei și a familiei sale în imobilul din care au fost evacuați se poate dispune în cazul în care au apărut împrejurări noi, ulterioare evacuării, de natură a conduce instanța la concluzia că măsura solicitată se impune, de urgență, pentru apărarea unor drepturi grav vătămate ale reclamantei.
Or, lipsa unei locuințe a reclamantei sau starea precară de sănătate a acesteia nu este imputabilă pârâților și nici de natura a impune reintegrarea. De asemenea, nu se poate dispune reintegrarea reclamantei în imobil pentru simplul motiv că proprietarii nu se îngrijesc suficient de bine de acesta, câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada vreunui drept de folosință sau de altă natură asupra imobilului.
În aceste împrejurări, instanța de fond a reținut că nu este îndeplinită condiția urgenței, astfel încât cererea de reintegrare pe calea ordonanței președințiale a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 5830/09.10.2013, a formulat apel reclamanta solicitând admiterea apelului schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea cererii de ordonanță președințială și obligarea pârâților să-i permită să locuiască în imobil până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ *.
În motivarea apelului s-a arătat că părțile sunt în proces de peste 7 ani și în prezent există pe rol un dosar având ca obiect pretenții pentru construcția locuință din care apelanta a fost evacuată respectiv dosarul nr._ *, aflat pe rolul Tribunalului București cu termen de judecată la data de 20.11.2013.
S-a mai arătat că au fost evacuați din locuința aflată la adresa din Comuna Mogoșoaia ., județ I. în cursul anului 2012, iar de la data executării silite pârâții nu s-au mutat în imobil și l-au lăsat într-o stare avansată de degradare, curtea transformându-se într-un focar de animale sălbatice, motiv pentru care vecinii au contactat-o rugând-o să intre în curte deoarece le-au intrat în case diferite animale.
Apelanta a mai arătat că i s-a permis să locuiască vremelnic în locuință pe perioada anterioară evacuării însă a fost evacuată din nou în cursul anului 2012.
S-a susținut că afirmațiile pârâților precum că nu s-ar justifica un interes în promovarea acțiunii sunt neîntemeiate, având în vedere că a fost evacuată în mod nelegal din locuință fiind indusă în eroare de către pârâți cu ocazia încheierii convenției din 07.12.1992. Interesul constă în păstrarea dreptului de proprietate, locuința menționată fiind construită de apelantă și soțul ei, care au și un drept de creanță asupra acesteia.
Prin cererea de apel s-a mai arătat că în mod nelegal pârâții susțin că s-ar fi spart lacătele de la locuință și că apelanta ar fi intrat în locuință după ce a fost evacuată, întrucât chiar pârâții i-au permis să locuiască în continuare în imobil, acesta fiind și motivul pentru care organele de cercetarea au dat soluția neînceperii urmăririi penale.
Apelanta a mai arătat că atât ea cât și soțul ei sunt persoane în vârstă, pensionari, suferind de mai multe afecțiuni iar soțul acesteia a avut un accident de muncă și a stat 21 de zile în comă.
În opinia apelantei în mod greșit a fost respinsă cererea de ordonanță președințială, fiind îndeplinite condițiile cu privire la urgență, păstrarea unui drept și nerejudecarea fondului, respectiv instanța poate lua această măsură vremelnică legea dându-i dreptul să „pipăie fondul”, constatând că aparența dreptului este de partea sa.
În drept au fost invocate disp. art. 466 și urm. art. 996 și 999 NCPC.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 12.12.2013, intimații au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În opinia intimaților instanța de fond a analizat în mod implicit legitimitatea interesului apelantei în promovarea cererii, prin prisma conduitei acesteia în raporturile cu intimații din anul 1992 până în prezent, oglindite în soluțiile nenumăratelor litigii provocate în această perioadă de timp.
Prima instanță a constatat că acțiunea introductivă nu îndeplinește condițiile esențiale, absolut necesare, de natură a justifica luarea grabnică a unor măsuri provizorii, pe calea specială a ordonanței președințiale, reglementată de disp. art. 966 C. proc. Civ. iar pe de altă parte acțiunea este neîntemeiată pe fondul ei, privită prin prisma drepturilor părților implicate și a analizei situației de fapt rezultată din probatorii.
S-a mai arătat că în mod corect instanța de fond a constatat că fondul dreptului reclamantei, acela de a beneficia de o eventuală reintegrare în locuință, nu a fost soluționată pe calea dreptului comun și nici nu se află în curs de soluționare, întrucât dosarului nr._ *, are ca obiect un drept de creanță nefiind de natură a justifica măsura reintegrării în locuință.
În opinia intimaților nu este îndeplinită nici condiția urgenței cazul nefiind ceea ce legea denumește grabnic atâta timp cât urgența trebuie să rezulte din fapte concrete iar instanța trebuie să analizeze aceste fapte, și nu o eventualitate sau o probabilitate. Apelanta nu a dovedit ce anume s-ar periclita dacă i s-ar refuza dreptul de a recurge la această procedură, dimpotrivă, instanța de fond a constatat că admiterea cererii ar echivala cu lezarea dreptului de proprietate al intimaților asupra imobilului.
Intimații au mai arătat că apelanta nu a invocat și nu a dovedit împrejurări ulterioare momentului evacuării care să le fie imputabile și de natură a justifica reintegrarea sa în spațiu. Lipsa unei locuințe a reclamantei sau starea precară de sănătate a acesteia nu constituie circumstanțe care să necesite luarea unor măsuri urgente de protecție a apelantei.
În ceea ce privește pretinsa stare de degradare a imobilul, intimații au arătat că chiar dacă ar fi reală, în mod evident nu aer darul de a determina necesitatea măsurii reintegrării apelantei în imobil, în condițiile în care acesta nu face dovada unui titlu asupra imobilului.
Promovând o astfel de acțiune, în opinia intimaților, apelanta tinde în realitate la repunerea părților în situația anterioară pronunțării unei hotărârii definitive și irevocabile de evacuare, lucru inadmisibil, în condițiile în care drepturile familiei C. nu au fost încălcate nici cu ocazia judecării acțiunii în evacuare și nici cu ocazia executării silite.
În drept au fost invocate disp. art. 194, art. 411 și art. 996 C. proc. Civ.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin motivele de apel s-a susținut că în cauză erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 C. pr. civ., pentru a se putea dispune măsura emiterii ordonanței președințiale.
Motivul este neîntemeiat. Potrivit art. 996 alin. 1 C. pr. civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care sar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Prima condiție ce justifică folosirea ordonanței președințiale este urgența, care urmează a fi apreciată de către instanță în concret, în raport de circumstanțele obiective ale cauzei, criteriile obiective fiind irelevante.
Cea de-a doua condiție este aceea ca măsura dispusă de către instanță să fie vremelnică. Pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți. O obligație de a face nu poate fi dispusă prin ordonanță președințială decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în acest fel se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate. În același timp, măsurile luate pe calea ordonanței președințiale sunt limitate în timp, până la rezolvarea în fond a litigiului, chiar dacă în hotărârea pronunțată nu se face nicio mențiune în acest sens. Cea de-a treia condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale este ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului. Această condiție decurge atât din condiția referitoare la caracterul vremelnic al măsurii ce urmează a fi dispusă, cât și din prevederea legală conform căreia ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului.
Din cuprinsul materialului probator administrat în cauză, tribunalul apreciază că în speță nu este îndeplinită condiția urgenței, pentru a se lua măsura emiterii ordonanței președințiale. Astfel, prin sentința civilă nr. 6133/23.11.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., s-a dispus evacuarea pârâților C. E., C. G., D. F., D. E. și D. I. D. din imobilul proprietatea reclamanților situat în localitatea Mogoșoaia, ., județul I.. În cuprinsul sentinței civile menționate s-a arătat faptul că reclamanții din acea cauză au făcut dovada existenței dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză în patrimoniul lor, iar pârâții nu au probat că ar fi titularii unui drept de folosință asupra acestuia. În același timp, tribunalul reține că în speță nu s-a făcut dovada intervenirii unei împrejurări ulterioare sentinței civile pronunțate, care să justifice reintegrarea reclamantei în imobilul proprietatea pârâților din cauză. Faptul că aceștia din urmă nu locuiesc în imobil și că l-au lăsat într-o stare de degradare nu justifică o luarea unei asemenea măsuri, iar reclamanta nu are nici un drept real sau de creanță asupra imobilului, astfel încât să determine existența unui interes în conservarea acestuia. În ceea ce privește legalitatea măsurii de evacuare, aceasta nu poate fi analizată în prezenta cauză, ci numai prin intermediul căilor de atac împotriva sentinței civile nr. 6133/23.11.2011.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 C. pr. civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă C. E., CNP_, domiciliată în comuna Mogoșoaia ., județ I., împotriva sentinței civile nr.5830/09.10.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Ș. E. F., CNP_ și Ș. E. N., CNP_, ambii domiciliați în București, ., nr. 22, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2014.
Președinte Judecător
M. E. E. M. O.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-
.Red. Jud: M.E./5ex
Jud.fond :– Jud
Comunicat 5 ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 106/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2299/2014. Tribunalul... → |
|---|
