Partaj judiciar. Decizia nr. 260/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 260/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 260/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 260A
Ședința publică de la data de 19 noiembrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR L. C. C.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanții reclamanți D. M. și G. V., apelanții pârâți C. M. și D. C. împotriva sentinței civile nr. 1369/06.04.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații D. E., D. D. C., D. L. E., P. C., B. V., A. E., A. D., A. F., D. P., B. G. și G. N. M., în cauza având ca obiect partaj judiciar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1369/06.04.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 31.07.2007, sub nr._, reclamanții D. M. și G. V. în contradictoriu cu pârâții D. P., C. M., D. C., P. C., D. V., A. E., A. D. și A. F. au solicitat să se constate deschisă succesiunea defunctei D. E., decedată la data de 09.02.1997, cu ultimul domiciliu în loc. 1 Decembrie, ., județul I.; să se constate calitatea de moștenitori legali a părților; să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din teren în suprafață totală de 1 ha și 1.200 mp., conform titlului de proprietate nr._/28.10.1998 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor I.; să se dispună partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctei.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt moștenitori legali din clasa a II-a de moștenire, cea a colateralilor privilegiați, în calitate de nepoți de frate decedat, copiii lui D. I., decedat în data de 29.12.1995, venind la succesiune în calitate de moștenitori colaterali privilegiați, care culeg împreună o cotă de ¼ din masa succesorală.
Pârâții D. P., C. M., D. C. sunt moștenitorii mătușii lor, D. E., în calitate de nepoți, care împreună vor culege ¼ din masa succesorală. Acești pârâți moștenesc pe linie paternă, pe copiii lui D. N., fratele defunctei.
Pârâtele P. C. și D. V., vin la moștenire în calitate de nepoate de frate, fiicele lui D. T., fratele defunctei care culeg împreună o cotă de ¼ din masa succesorală.
Pârâții A. E., A. D. și A. F. sunt moștenitorii lui A. Stelică, nepot al defunctei, fiul lui A. I., decedată, sora defunctei D. E..
La data decesului mătușii lor titlul de proprietate nr._/28.10.1998 nu exista, motiv pentru care solicită să se constate deschisă succesiunea după aceasta.
Întrucât între părți nu s-a ajuns la o înțelegere cu privire la partajarea acestor bunuri imobile, au promovat prezenta cerere de chemare în judecată.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 651, 652 și 672 Cod civil, art. 728 Cod civil, art. 6731 și art. 274 Cod de procedură civilă.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriu și expertiză de specialitate.
În dovedirea cererii, legal timbrată, au fost depuse la dosar următoarele: certificate de deces, titlul de proprietate nr._/28.10.1998, acte de stare civilă.
Pârâții A. E., A. D. și A. F. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând admiterea cererii, dar nu sunt de acord cu masa succesorală și cotele pe care reclamanții le susțin. Arată că sunt îndreptățiți la o cotă de ½ din masa succesorală.
În susținerea cererii a depus la dosar titlul de proprietate nr._/28.10.1998, certificat de deces, certificat de căsătorie, certificat de naștere.
Pârâta P. C. a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar, pe fond, respingerea cererii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.
A depus la dosar un set de înscrisuri.
Pârâții D. C., Colibasanu M., D. P., D. M. au depus întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâții A. E., A. D. I. și A. F., arătând că aceștia urmăresc tergiversarea procesului și că această cerere este inadmisibilă, nefăcând obiectul prezentului dosar civil.
Mai arată că este de acord cu acțiunea reclamanților-pârâți și solicită ca împărțirea averii succesorale să se facă în cote egale.
Reclamanții și-au precizat cererea în sensul că pârâta D. V. se numește B. V..
Aceasta a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a pârâților-reclamanți A. E., A. D. I. și A. F. susținând că aceștia nu au acceptat moștenirea în termenul legal de 6 luni, conform art. 700 C.civ..
A depus la dosar practică judiciară și acte de stare civilă.
Excepțiile invocate au fost respinse de instanță prin încheierea din data de 22.02.2008, care a dispus totodată unirea cu fondul a excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală.
Instanța a încuviințat și administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu și testimonială fiind audiați martorii R. M. și I. E..
Prin încheierea din data de 26.11.2008 a fost dispusă introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei D. P., care a formulat întâmpinare conform art. 115-118 Cod de procedură civilă, solicitând respingerea cererii.
A invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, arătând că s-a dezbătut succesiunea emițându-se certificatul de moștenitor nr. 212/25.07.2006.
Reclamanții și pârâții D. P., D. C. si C. M. au solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 212/25.07.2006 și a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2334/24.07.2007 și 2335/24.07.2007.
La solicitarea instanței BNP M. V. a comunicat copii ale actelor care au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor.
La data de 30.10.2009, reclamanții și-au precizat cererea în sensul că înțeleg să se judece și cu numiții G. N. M. și B. G., persoanele care au cumpărat terenul de la pârâta D. P..
Prin întâmpinare G. N. M. a solicitat respingerea cererii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2335/2007, cu cheltuieli de judecată.
A depus la dosar hotărâri judecătorești.
Părțile au formulat cereri precizatoare solicitând ca expertul să facă lotizările în patru părți egale.
În cauză a fost efectuată expertiză topografică de către expert A. I., raportul fiind depus la filele 78-89 dosar.
Prin sentința civilă nr. 1369/06.04.2012, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală în ceea ce privește acceptarea succesiuni defunctei D. E., a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, a respins acțiunea, așa cum a fost completată, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă, a respins cererea reconvențională ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că, potrivit certificatului de deces . nr._ (f. 6), defuncta D. E. a decedat la data de 09.02.1997.
Moștenirea s-a dezbătut în cadrul procedurii succesorale notariale, la data de 25.07.2006, eliberându-se certificatul de moștenitor nr. 212/2006, de B.N.P. M. V. (f. 148). Moștenirea defunctei a fost culeasă de pârâta D. P., în calitate de nepoată de frate, acesta fiind moștenitor unic. P. C., nepoată de frate, a renunțat la moștenire.
Analizând excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, invocată de pârâtele P. C. și B. M., prin întâmpinare, instanța o apreciază ca fiind întemeiată.
Potrivit art. 700 alin. 1 C. proc. civ., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, iar art. 651 cod civil prevede că succesiunile se deschid prin moarte. Potrivit condițiilor stabilite prin art. 654 și art. 655 din Codul civil, pentru a putea moșteni, o persoană trebuie să întrunească două condiții: una pozitivă, aceea de a exista la data deschiderii succesiunii, adică de a avea capacitate succesorală și una negativă, respectiv de a nu fi nedemnă. La aceste condiții expres cerute de lege, se mai adaugă aceea a existenței vocației la moștenire. Însă, pentru a dobândi drepturi asupra patrimoniului succesoral, reclamanții trebuiau să dovedească faptul că a acceptat în termen succesiunea de pe urma mătușii lor, D. E..
Instanța a subliniat că, pentru ca o persoană să poată culege o moștenire lăsată de pe urma unei alte persoane decedate, nu este suficient să aibă vocație succesorală legală concretă la moștenirea respectivă, ci este absolut necesar ca acea persoană să facă dovada exercitării dreptului de opțiune succesorala, în sensul acceptării succesiunii defunctei D. E., înăuntrul termenului prevăzut de art. 700 alin. 1 C.civ., de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
Așa cum rezultă din analiza prevederilor art. 689 C.civ., acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită. Acceptarea este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat și este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l poate săvârși decât în calitatea sa de erede si din care rezultă (indirect, dar) neîndoielnic intenția sa de acceptare a succesiunii.
Termenul de prescripție a început să curgă la data de 09.02.1997, împlinindu-se la data de 09.08.1997.
Instanța a constatat că din probele administrate în cauză reținând și susținerile părților în fața instanței în legătură cu posesia bunurilor succesorale nu rezultă că reclamanții și pârâții D. C., Colibasanu M., D. P., A. E., A. D. I. și A. F. să fi efectuat acte de acceptare tacită a moștenirii defunctei D. E..
Instanța a mai observat că, în cauză, nu s-a probat că ar fi operat suspendarea cursului termenului de prescripție al dreptului de opțiune succesorală în privința reclamanților și pârâților D. C., Colibasanu M., D. P., A. E., A. D. I. și A. F..
Într-adevăr, nu s-a făcut dovada de către reclamanți și pârâți că ar fi existat un caz de forță majoră - în sensul de eveniment exterior, imprevizibil, inevitabil si invincibil, care creează o împiedicare absolută de a acționa -, care să-i fi împiedicat să-și exercite dreptul de opțiune succesorală înăuntrul termenului de șase luni de la data decesului defunctei D. E..
Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 31.07.2007, la aproape 10 ani de la expirarea termenului de exercitare a dreptului de opțiune succesorală, instanța va admite excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al reclamanților cu privire la succesiunea defunctei D. E., decedată la data de 09.02.1997, invocată de pârâtele P. C. și B. M., prin întâmpinare.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 700 C.civ. se stinge dreptul reclamanților și pârâților menționați mai sus, de a accepta moștenirea și, o dată cu acest drept, se stinge cu efect retroactiv, și titlul acestora de moștenitor, cu urmarea că atât reclamanții, cât și pârâții D. C., Colibasanu M., D. P., A. E., A. D. I. și A. F. devin străini de moștenire, stingându-se înseși vocația succesorală de pe urma defunctei D. E..
Întrucât atât reclamanții, cât și pârâții-reclamanți A. E., A. D. I. și A. F. sunt străini de moștenirea a cărei dezbatere o solicită aceștia nu justifică calitatea procesuală activă, motiv pentru care instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâtul G. N. M. și va respinge atât acțiunea principală, astfel cum a fost completată, cât și cererea reconvențională ca fiind formulate de persoane fără calitate procesuală activă.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții D. M., G. V. și pârâții C. M., D. C., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 03.04.2013, sub nr._ .
Apelanții apreciază că sentința este netemeinica si nelegala, solicitand ca in urma reexaminării să se admită apelul si sa se dispună modificarea in tot a sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată.
Au arătat apelanții că, în mod neintemeiat si cu totul contrar probelor scrise transmise de mostenitorii legali ai defunctei D. E., fosta proprietara a terenului al carui partaj este cerut instanta nu a acordat dreptul de mostenitori legali ai acestora. Din actele depuse la dosar pana in data de 27 martie 2012, niciunul din succesori nu a cerut succesiunea in timp de sase luni de la deces și D. E. a decedat la data de 09.02.1997.
De asemenea, D. P. a obtinut, prin declaratii mincinoase facute pe proprie raspundere la Primaria Comunei 1 Decembrie acte false in baza carora a obtinut in notariat certificatul de mostenitor nr. 212/25.07.2006.
Acesta a fost folosit la insusirea si apoi intrainarea proprietatii prin vanzare catre terti asa cum se poate observa din analiza raportului de expertiza depus la Judecatoria Conetu de catre expert A. I. in data de 2.03.2011.
Conform reglementarilor legale in materie, considera apelanții ca trebuie analizate probele depuse la dosar care atesta faptul ca nepotii dupa frati ai defunctei D. E. au drept de mostenire si precum si faptul ca D. P. si-a insusit proprietatea lor in mod ilegal si abuziv.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. C. proc. civ.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 30 lei și timbru judiciar de 1 leu.
Urmare decesului intimatului D. P. au fost citați în cauză moștenitorii acestuia, respectiv: D. E., D. D. C., D. L. E..
La termenul de judecată din data de 12.11.2013, tribunalul a invocat din oficiu nulitatea sentinței civile apelate față de împrejurarea pronunțării acesteia în contradictoriu cu o persoană decedată, respectiv D. P., decedat la data de 20.02.2012.
Analizând sentința civilă apelată prin raportare la motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Cu referire la nulitatea sentinței civile apelate invocată din oficiu de către tribunal, se rețin următoarele:
Sentința civilă apelată a fost pronunțată în contradictoriu și cu pârâtul D. P., persoană decedată la data de 20.02.2012, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor . nr._ aflat la fila 32 dosar apel.
Având în vedere că sentința civilă apelată a fost pronunțată la data de 06.04.2012, tribunalul reține că aceasta a fost dată în contradictoriu cu o persoană decedată, care nu mai avea capacitatea procesuală de folosință.
Prin urmare, tribualul reține incidența prevederilor art. 41 alin. 1 C. proc. civ., care dispun că „orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată”, ceea ce înseamnă că această condiție de exercițiu a acțiunii civile trebuie să subziste pe tot parcursul judecății.
Pe cale de consecință, tribunalul reține că hotărârea pronunțată de prima instanță este lovită de nulitate, nefiind admisibil a se soluționa o pricină în contradictoriu cu o persoană decedată, motiv pentru care, în temeiul art. 297 C. proc. civ., va admite apelul, va anula sentința civilă apelată și va reține procesul pentru judecarea fondului.
Procedând la rejudecarea fondului pricinii, tribunalul reține următoarele:
Defuncta D. E. a decedat la data de 09.02.1997, astfel cum rezultă din certificatul de deces . nr._ (fila 6 dosar fond), fiind eliberat certificatul de moștenitor nr. 212/2006 de notar public M. V. (fila 148 dosar fond).
Potrivit certificatului de moștenitor anterior menționat, de pe urma defunctei D. E. a rămas în calitate de unică moștenitoare pârâtă D. P..
Analizând excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală invocată de pârâtele P. C. și B. M., prin întâmpinare, tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată.
În acest sens, se reține că, potrivit condițiilor stabilite în art. 655 din Codul civil de la 1864, act normativ incident în cauză, pentru a putea moșteni, o persoană trebuie să întrunească două condiții: una pozitivă, aceea de a exista la data deschiderii succesiunii, adică de a avea capacitate succesorală și una negativă, respectiv de a nu fi nedemnă. La aceste condiții expres cerute de lege, doctrina a mai adăugat una, și anume aceea a existenței vocației la moștenire. Dreptul succesoral român conferă vocație succesorală generală la moștenirea ab intestat rudelor defunctului, respectiv persoanelor care se află într-o legătură de descendență sau ascendență în linie dreaptă sau colaterală cu de cuius.
Astfel cum rezultă din actele de stare civilă administrate la dosar, reclamanții și pârâții se află în grad de rudenie cu defuncta D. E. si, având în vedere aceste elemente de fapt, respectiv legătura de descendență între defunctă, reclamanții-pârâți și pârâții-reclamanți, instanța retine ca părțile din prezenta cauză au vocatie succesorala generală la mostenirea lasata de defunctă. Însă, pentru a veni efectiv la moștenirea lui de cuius, cel cu vocație succesorală trebuie să accepte succesiunea înăuntrul termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. 1 din Codul civil de la 1864. Expirarea termenului de prescripție, fără ca succesibilul să fi făcut acte de acceptare expresă sau tacită a moștenirii are drept consecință pierderea dreptului de a accepta moștenirea, iar odată cu acesta și a vocației succesorale, fiind considerat străin de moștenire.
În lumina situației de fapt reținute trebuie văzut dacă reclamanții și pârâții și-au însușit în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la data deschiderii succesiunii calitatea de erede pe care o au încă de la acest moment, consolidând, astfel, transmisiunea succesorală care a operat prin simplul fapt al morții defunctei. Potrivit art. 689 din Codul civil de la 1864, însușirea, consolidarea necondiționată a calității de moștenitor se realizează prin acceptare expresă, prin acte de acceptare tacită a moștenirii sau prin acceptarea forțată a moștenirii.
Potrivit art. 689 teza a II-a din Codul civil de la 1864, acceptarea este expresă atunci când succesibilul își însușește calitatea de erede printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată, voința de a accepta succesiunea trebuind, așadar, să fie manifestată în formă scrisă. Inscrisul constatator al acceptarii pure si simple nu trebuie, insa, sa fie redactat cu respectarea unor formule sacramentale si speciale pentru a constata acceptarea succesiunii, putand fi facuta si prin mandatar imputernicit in forma scrisa.
Potrivit aceluiași text legal mentionat, acceptarea tacită constă în săvârșirea de către succesibil a unui act sau fapt, pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii. Acceptarea pură și simplă forțată este impusă de lege, în condițiile art. 703 și 712 din Codul civil de la 1864, atunci când succesibilul a dat la o parte sau a ascuns bunuri ale moștenirii, cu intenția frauduloasă de a le însuși în exclusivitate și de a păgubi pe comoștenitori.
Văzând, din probele administrate la dosar, că nici reclamanții-pârâți și nici pârâții-reclamanți nu și-au manifestat dreptul de opțiune succesorală prin acte de acceptare expresă și că, în cauză, nu se poate reține acceptarea forțată a moștenirii de către aceștia, instanța apreciază semnificația juridică a atitudinii părților ca neavând valoarea nici măcar a unei acceptari tacite, nefiind coroborata cu alte mijloace de proba pertinente si concludente, părțile însele înederând în mod expres instanței că nu au făcut acte de acceptare a succesiunii.
Codul civil nu reglementează sistematic actele de acceptare tacită, rezumându-să să prevadă în art. 690 că actele de conservare, de îngrijire și administrare provizorie nu constituie prin ele însele acte de primire a moștenirii, iar în art. 691 că actele de dispoziție juridică asupra drepturilor succesorale constituie acte de acceptare.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nici reclamanții și nici pârâții nu au vocație succesorală concreta la moștenirea defunctei D. E. și că nu au acceptat în termen moștenirea, instanța va admite excepția prescriptiei dreptului de optiune succesorală a atât a reclamanților-pârâți, cât și a pârâților-reclamanți si va constata că aceștia sunt străini de succesiunea defunctei D. E., decedată la data de 09.02.1997, prin neacceptare.
Privitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamanților-pârâți, dar și a pârâților-reclamanți, tribunalul reține ca legitimarea procesuală activă este traducerea procesuală a calității de titular al reclamantilor, respectiv al pârâților al unui drept material, puterea în virtutea căreia reclamanții-pârâți și pârâții-reclamanți exercită acțiunea în justiție. Așadar, cel care acționează în justiție o face în considerarea unui drept subiectiv propriu, calitatea procesuală a acestuia derivând în mod necesar din calitatea de titular al respectivului drept. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Avand in vedere ca atât reclamanții-pârâți, cât și pârâții-reclamanți sunt străini de succesiunea defunctei D. E., ca efect al neacceptarii mostenirii in termen, rezulta ca in patrimoniul acestora nu s-a transmis prin efectul mostenirii dreptul de proprietate asupra bunurilor succesorale, motiv pentru care instanta apreciaza intemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamanților-pârâți, cât și a excepția lipsei calității procesuale active a pârâților-reclamanți, urmand a respinge cererea, astfel cum a fost modificată și precizată, precum și cererea reconvențională ca fiind formulate de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanții reclamanți D. M., cu domiciliul în comuna 1 Decembrie, ., județul I. și G. V., cu domiciliul în comuna 1 Decembrie, .. 255, județul I. și apelanții pârâți C. M., cu domiciliul în comuna 1 Decembrie, .. 237, județul I. și D. C., cu domiciliul în .. 234, județul I. în contradictoriu cu intimații D. E., cu domiciliul în comuna 1 Decembrie, ., județul I., D. D. C., cu domiciliul în comuna 1 Decembrie, ., județul I., D. L. E., cu domiciliul în comuna 1 Decembrie, ., județul I., P. C., cu domiciliul în comuna 1 Decembrie, ., județul I., B. V., cu domiciliul în sector 5, București, ., A. E., cu domiciliul în ., .. 62, județul G., A. D., cu domiciliul în ., .. 62, județul G., A. F., cu domiciliul în ., .. 62, județul G., D. P., cu domiciliul în . I., B. G., cu domiciliul în comuna 1 Decembrie, ., ., ., G. N. M. cu domiciliul ales la familia G. R. în sector 4, București, .. 1, ., .> Anulează sentința civilă apelată.
Reține procesul pentru judecare.
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților-pârâți.
Admite excepția lipsei calității procesuale active a pârâților-reclamanți.
Respinge cererea, astfel cum a fost modificată și precizată, precum și cererea reconvențională ca fiind formulate de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
E. M. O. L. C. C.
pentru judecător aflat în CM,
semnează președintele Secției civile,
judecător S. F. I.
GREFIER
C. D.
Red. judecător fond Budei C. O./Judecătoria Cornetu
Red. jud. E.M..O.
Thn.red. C.D./17 ex./2013
.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 413/2013. Tribunalul ILFOV | Fond funciar. Sentința nr. 4572/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
