Partaj judiciar. Decizia nr. 917/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 917/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 917/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 917/A
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: C. D.
Judecător: E. V.
Grefier: A.-M. O.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanții Ș. G. și Ș. V. în contradictoriu cu intimata M. V., având ca obiect partaj judiciar împotriva sentinței civile nr.686/26.02.2014 pronunțată de Judecătoria B..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 24.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea data, care face parte din prezenta hotărâre, când Tribunalul, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 02.12.2014 și 08.12.2014, când, în aceeași compunere
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de fata, instanța constata următoarele:
Prin sentința civila nr.5647/04.10.2013 Judecătoria B. a admis în parte cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta M. V. și pe pârâta Ș. G., intervenient Ș. V. . A admis în parte cererea reconvențională precizată. A admis în parte cererea de intervenție voluntară principală. A constatat că asupra imobilului format din: teren în suprafață de 383 mp cu următoarele vecinătăți: la N - P. G., la S – B. I., la E – A. D. și S. I. și la V + Ds . oraș Vountari, ., jud. I. și construcția P + 1E situată pe acest teren, sunt proprietare reclamanta cu o cotă de 5/8 si pârâta cu o cotă de 3/8. A dispus sistarea stării de indiviziune. A omologat raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul C. I.. A atribuit pârâtei imobilul în întregime, astfel cum este identificat în raportul de expertiză, cu obligația de a plăti o sultă reclamantei, în cuantum de 275.000 lei, reprezentând contravaloarea cotei de 5/8 din imobil. A respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care pârâta reclamantă solicită să se constate că a construit în exclusivitate din fonduri proprii construcția P + 1E situată pe terenul în suprafață de 383 mp. A constatat ca pârâta și intervenientul au un drept de creanță în valoare de 6.000 lei reprezentând contravaloare cheltuieli suportate de aceștia la edificarea construcției P + 1E situată pe terenul în suprafață de 383 mp. A obligat reclamanta la plata către pârâtă și intervenient a sumei de 6.000 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor. A respins capetele de cerere cu privire la recunoașterea unui drept de retenție asupra imobilului ca neîntemeiate. A compensat cheltuielile de judecată.
În motivare, prima instanța a reținut că la data de 18.03.2009 a decedat autorul părților, defunctul M. M.. De pe urma acestuia a rămas un teren intravilan in suprafață de suprafață de 383 mp, așa cum rezultă din Titlul de proprietate nr._04 (fila 5) și construcția edificată pe acesta, în curs de edificare la data deschiderii succesiunii.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 20/09.06.2009 emisa de BNP M. V. S. (fila 3), s-a dezbătut succesiunea după defunctul M. M..
Din Certificatul de moștenitor a rezultat ca de pe urma defunctului M. M., au rămas moștenitoarele M. V. (soție supraviețuitoare) și Ș. G. (născută M.), fiică.
Prin cererea reconvențională astfel cum a fost precizată (fila 76), pârâta reclamantă a cerut inițial să se constate că ea împreună cu soțul ei au un drept de proprietate exclusiv cu privire la construcție și în subsidiar, să se constate că imobilul categoria construcții parter+etaj a fost realizat în întregime de către aceasta, împreună cu soțul ei, cerând totodată să i se recunoască un drept de retenție asupra imobilului până la plata de către reclamantă a contravalorii de 60.000 RON.
De asemenea, s-a formulat o cerere de intervenție în interes propriu de către Ș. V., soțul pârâtei prin care acesta cere să i se recunoască un drept de creanță de 6.000 RON, contravaloarea edificării construcției și un drept de retenție asupra imobilului până la plata de către reclamantă a acestei creanțe.
In cauza a fost administrată proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții.
Potrivit Raportului de expertiza efectuat in cauza (fila 300), valoarea terenului este de 118.000 lei, valoarea construcției este de 322.000 lei, prin urmare valoarea masei partajabile este de 440.000 lei. Potrivit concluziilor raportului, ținând cont de amplasarea imobilului, nu sunt condiții de formare a două loturi. Cu privire la raportul de expertiză, pârâta și intervenientul forțat au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză (fila 314) cu privire la evaluarea terenului și evaluarea imobilului tip construcție, instanța admițându-le în parte și punându-i în vedere expertului să depună înscrisuri în susținerea concluziilor formulate și să motiveze alegerea și motivarea coeficienților folosiți.
La data de 10.12.2013, expertul s-a conformat dispozițiilor instanței, menținându-și punctul de vedere expus în raportul de expertiză.
Instanța a omologat raportul de expertiză.
Instanța a constatat că au calitatea de moștenitoare de pe urma defunctului M. M.: reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, moștenitor rezervatar, cu o cotă de 1/8 și pârâta în calitate de descendent de gradul I, moștenitor rezervatar cu o cotă de 3/8.
Prin urmare cotele indivize deținute de părți, cu privire la terenul supus partajării sunt: reclamanta deține o cota de 1/8 în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului, plus ½ drept propriu, prin urmare 5/8 din dreptul de proprietate, iar pârâta deține 3/8 din dreptul de proprietate.
În ceea ce privește dreptul de proprietate asupra construcției, instanța de fond a reținut că având în vedere că aceasta este edificată pe terenul bun succesoral, construcția devine proprietatea proprietarilor terenului, în temeiul accesiunii imobiliare (art. 494 C. civ.), iar constructorul este titularul unui drept de creanță, constând în contravaloarea materialelor și a forței de muncă sau a sporului de valoare adus bunului.
În aceste condiții, și cu privire la construcția supusă partajării, cotele indivize deținute de părți sunt de 5/8 în favoarea reclamantei și 3/8 în favoarea pârâtei.
Instanța de fond a dispus sistarea stării de indiviziune a părților asupra imobilului, compus din teren în suprafață de 383 mp și construcția edificată pe acesta.
Având în vedere solicitarea pârâtei-reclamante de a i se atribui ei imobilul și față de mențiunea din raportul de expertiză cum că bunul nu poate fi partajat, instanța a atribuit pârâtei reclamante imobilul compus din teren în suprafață de 383 mp și construcția edificată pe acesta, obligând totodată pârâta de a-i plăti reclamantei o sultă în valoare de 275.000 lei, reprezentând contravaloarea cotei de 5/8 din imobil.
În ceea ce privește solicitarea pârâtei-reclamante și a intervenientului de a se constata că construcția este edificată de către ei în exclusivitate, instanța a respins-o, față de probele aflate la dosar.
A constatat ca pârâta și intervenientul au un drept de creanță în valoare de 6.000 lei reprezentând contravaloare cheltuieli suportate de aceștia la edificarea construcției P + 1E situată pe terenul în suprafață de 383 mp, față de înscrisurile aflate la dosar (filele 99-101, filele 110-171).
În ceea ce privește recunoașterea unui drept de retenție în favoarea pârâtei și a intervenientului, instanța a apreciat că dreptul de retenție este un drept real în virtutea căruia cel ce deține un bun al altcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să rețină lucrul respectiv, până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea ori îmbunătățirea acestui bun.
Or, față de faptul că instanța a admis cererea reconvețională a pârâtei-reclamante și i-a încredințat acesteia în proprietate imobilul, a constatat că recunoașterea unui drept de retenție cu privire la imobil a devenit lipsită de interes.
În temeiul art.276 C. instanța a compensat pretențiile reciproce ale părților.
Împotriva acestei sentintei civile au formulat apel apelanții Ș. G. și Ș. V. cerere înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 25.07.2014, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul să se constate că imobilul în litigiu a fost edificat în exclusivitate de către părți, iar valoarea reală a acestuia este net inferioară față de valoarea calculată în raportul de expertiză, impunându-se micșorarea cuantumului sultei la valoarea din procesul-verbal de recepție al casei.
Partea critică sentinta civila pronunțată, apreciindu-se că în mod greșit instanța a omologat raportul de expertiză, stabilind o valoarea de 440.000 lei pentru imobilul teren și construcție, deși apelanții au depus la dosar înscrisuri din care rezultă valoarea imobilului. Mai mult au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, pe care instanța nu le-a avut în vedere, omologând în grabă raportul de expertiză.
Apelanții apreciază că expertul desemnat s-a raportat la prețurile imobilelor publicate pe internet, fără a cere o expertiză de la Camera Notarilor Publici, grăbind finalizarea expertizei prin concluzii formale, care îi afectează pe apelanți.
Apelanții subliniază că documentele depuse la dosar demonstrează că edificarea construcției a fost efectuată în exclusivitate de ei, intimata –reclamantă neparticipând la nici un fel de cheltuială.
În drept cererea a fost motivată pe dispozitiile art.282 și urm. Cod proc.civ.
S-a solicitat prin cererea de apel adminsitrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul intimatei, expertiză, expert –part, cercetare la fața locului.
Au fost atașate înscrisuri (filele 6-79).
Intimata –reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile apelate, ca legală și temeinică .
Intimata apreciază că singura critică a sentinței civile, referitoare la valoarea imobilului, este neîntemeiată, față de raportul de expertiză efectuat în cauză.
Astfel, expertul desemnat a stabilit valoarea de circulație, luând în calcul, printre alte criterii și grila folosită de notarii publici în vederea taxării tranzacțiilor imobiliare, dar fără a cere o expertiză a Camerei Notarilor Publici, așa cum susțin apelanții, susținere ce denotă o neînțelegere a contextului legislativ și probatoriu incident în cauză. Grila notarilor publici constituie doar unul din criteriile de care expertul desemnat se folosește la stabilirea valorii de circulație.
Intimata a subliniat și faptul că instanța de fond a admis obiecțiunile formulate de apelanții-pârâți, iar expertul a răspuns argumentat la aceste obiecțiuni, dând explicații detaliate care au format convingerea instanței asupra necesității respingerii altor obiecțiuni.
Partea apreciază că susținerile acestora privind edificarea în exclusivitate de către aceștia a construcției în mod corect nu au fost avute în vedere la pronunțarea soluției pe fond, față de certificatul de moștenitor depus în cauză, nr 20/09.06.2009, din care a rezultat că de pe urma autorului comun, M. M., a rămas ca masă succesorală un teren de 283 m.p. și construcția edificată pe acest teren, în curs de realizare la data dezbaterii succesiunii.
De asemenea, intimata învederează și faptul că autorizația de construcție nr130/2005 a fost emisă cu 4 ani înainte de decesul autorului comun, timp suficient să se realizeze construcția, fiind emisă doar pe numele defunctului, nu pe numele apelanților –pârâți.
Mai trebuie avut în vedere și faptul că atât apelantul –intervenient a solicitat prin cererea de intervenție, cât și pârâta a solicitat prin precizarea cererii reconvenționale obligarea reclamantei-intimate la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse construcției și manoperei în valoare de 6000 lei.
La dosar au fost atașate înscrisuri depuse de intimată (filele 87-91 dosar).
Analizând apelul civil de față, în limitele învestirii si raportat la întreg probatoriul administrat, Tribunalul constată următoarele:
Prin motivele de apel formulate se critică exclusiv valoarea imobilului supus partajării, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză. Tribunalul apreciază că susținerile apelanților sunt nefondate urmând a le înlătura.
Astfel, reține că valoarea imobilului de 440.000 lei a fost stabilită de expertul evaluator în urma constatărilor din teren și pe baza înscrisurilor anexate raportului și prin raportare la prețul pieței din perioada efectuării expertizei – mai 2013. Totodată constată că obiecțiunile formulate de apelanți au fost încuviințate iar expertul a răspuns și acestor obiecțiuni, detaliind modul de calcul utilizat în scopul stabilirii valorii imobilului.
Tribunalul reține și că, în mod corect, s-a procedat la stabilirea valorii de circulație a imobilului având în vedere că acesta nu este comod partajabil în natură iar partea care va primi sulta va fi nevoită să achiziționeze o nouă locuință astfel încât trebuie să se asigure o posibilitate concretă de realizare a acestei operațiuni.
De asemenea constată că procesul verbal de recepție a fost întocmit în luna iunie a anului 2009 iar după această dată au mai fost efectuate lucrări la imobil conform înscrisurilor depuse de apelanți în dosarul de apel. Valoarea menționată în fișa de calcul anexată procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor se referă doar la construcție, fără a include și terenul aferent acesteia, și a fost calculată exclusiv pe baza documentelor justificative ( facturi, devize etc. ) depuse de apelanți fără a se ține cont de valoarea de piața de la acea dată. Așadar, având în vedere aspectele expuse dar și faptul că de la data întocmirii procesului verbal invocat de apelantă și până la data efectuării raportului de expertiză au trecut aproximativ 4 ani, Tribunalul apreciază că valoarea imobilului menționată în fișa de calcul anexată procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nu poate fi reținută ca fiind valoarea actuală a bunului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 cod proc civ, va respinge apelul ca nefundat.
Văzând dispozițiile art. 274 cod proc civ va obliga apelanții să plătească intimatei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții Ș. G. și Ș. V., ambii cu domiciliul în Voluntari, ., jud. I., împotriva sentinței civile nr.686/26.02.2014 pronunțată de Judecătoria B. în contradictoriu cu intimata M. V. cu domiciliul în Voluntari, ., jud. I., ca nefondat .
Obligă apelanții să plătească intimatei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 08.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
C. D. E. V.
GREFIER,
A.-M. O.
Concept red. gref. A.O..
Red. Jud: CD 12.02.2015/5 ex
Judecător fond: A. G.-Judecătoria B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 269/2015.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 3384/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
