Partaj judiciar. Sentința nr. 2813/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2813/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 143/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.143A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.06.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: T. S.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta pârâtă C. A. M. împotriva sentinței civile nr.2813/28.05.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. 3828/1748 /2008*, în contradictoriu cu intimatul I. B. V., având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de 18.06.2013 și apoi pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL,
Prin Decizia civila 78A/2012 a Tribunalului Bucuresti, s-a constatat nulitatea absoluta a sentintei civile 1723/ 2010, pronuntata in dosarul_ si a fost trimisa cauza spre rejudecare Judecătoriei Cornetu.
Prin cerere s-a solicitat de catre reclamant partajarea bunului casa de 87mp si teren de 500mp situat in C. .>
Se arata ca partile au cumparat imobilul prin contractul de vanzare cumparare 2285/2005, in cote egale. Desi nu au fost casatoriti cei doi au locuit in imobil de la data dobandirii pana la data despartirii in fapt.
Cererea se intemeiaza pe art 728cciv.
Parata prin intampinare arata ca are o contributie majoritara de peste 60% la dobandirea imobilului. Din conturile sale l-a imprumutat pe reclamant cu 50.000E, folositi in scopuri personale.
Parata avea venituri mai mari decat ale paratului, si a vandut un apartament mostenit de la parintii sai cu banii obtinuti a cumparat imobilul in litigiu. Reclamantul a contribuit doar cu 37.000E.
În dovedirea cererii s-a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză tehnică de specialitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 728cciv.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin sentința civilă nr. 2813/28.05.2012, Judecătoria Cornetu a admis cererea principală a constatat că părțile au dobândit ca bunuri comune imobilul situat în com. C., .. 17, T 17, p Vh. 180/14, compus din teren de 500 mp și construcție P+M de 87mp, în cote de 1 fiecare, a dispus ieșirea părților din indiviziune și în consecință atribuie imobilul casă și teren în totalitate pârâtei-reclamante și o obligă pe aceasta la plata unei sulte către reclamantul-pârât de_ Euro conform raportului de expertiză și conform cotei de 1 a reclamantului și a respins capătul din cererea reconvențională privitor la constatarea datoriei reclamantului față de pârâtă, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând probele existente la dosarul cauzei, a constatat că reclamantul și pârâta au cumparat o casa de 87mp si teren de 500mp situat in C. .>
În ceea ce privește cota-parte de contribuție a fiecăreia dintre parti la edificarea acestei construcții, se prezumă că fiecare a contribuit cu o cotă de ½, prezumție ce nu a fost răsturnată în urma administrării probatoriului.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați, rezultă că ambele parti și-au adus contribuția la achizitionarea imobilului in litigiu.
Din declarația martorilor paratei audiati in cauza reiese ca “ imobilul a fost achitat de aceasta cu banii din vanzarea unui apartament, iar reclamantul a facut imprumut la banca dar banii au fost folositi pentru investitii . IT. De asemenea l-a parata l-a finantat pe reclamant, pentru firma de IT, cu bani din fonduri PHARE. “
Având în vedere ca prezumția relativă de contribuție a fiecăruia dintre parti la achizitionarea imobilului în mod egal, nu a fost răsturnată, instanța ajunge la concluzia că fiecare parte are câte o cotă de ½ din imobilul casa de 87mp si teren de 500mp situat in C. .>
Astfel, desi parata suatine ca a avut o contributie majoritara in dobandirea bunului, aceste sustineri nu sunt dovedite cu acte. Parata nu are documente justificative pentru fondurile PHARE, iat reclamantul nu recunoaste la interogatoriu ca ar fi fost imprumutat de catre parata; nu face dovada cu acte ca ar fi avut in aceea perioada salariu mai mare decat reclamantul; creditul a fost contractat in timpul perioadei de concubinaj si nu face dovada ca a vandut un apartament mostenit de la parinti sau fostul sot, dovada cu acte(certificate mostenitor,) fiind doar simple sustineri; nu face dovada cu acte ca ar fi contribuit cu bani la firma de IT a reclamantului.
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat de către expert Z. D. reiese că imobilul ce face obiectul partajului nu este comod partajabil în natură, astfel că se impune atribuirea construcției uneia dintre părți, cu obligarea la plata sultei către celălalt copărtaș.
Astfel, instanța de fond, în baza art. 728CCIV, a admis cererea, astfel cum a fost precizată și a dispus iesirea partilor din indiviziune astfel:
Atribuie pârâtei imobilul casa de 87mp si teren de 500mp situat in C. . obligarea acesteia de a plăti reclamantului sultă în sumă de 36.450 E, reprezentând ½ din valoarea imobilului in litigiu.
A fost respins capatul din cererea reconventionala privitor la constatarea datoriei reclamantului ca nefondat.
Împotriva sentinței civile nr. 2513/28.05.2012 a formulat apel pârâta solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii privind cota majorată de 61,4% la dobândirea imobilului și menținerea dispoziției de atribuire în natură a imobilului cu schimbarea valorii sultei compensatorii prin raportare la cotele stabilite și la valoarea imobilului precum și obligarea intimatului reclamant la plata sumei de 55.000 euro.
În motivarea apelului, apelanta pârâtă a arătat că sentința este neteinică și nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Cu privire la respingerea cererii de constatare a cotei de 61,4%, apelanta pârâtă a arătat că avut în mod permanent sume mult mai mari de bani pe care i-a folosit pentru a-și sporii confortul personal și al copilului său și implicit al reclamantului.
Astfel a arătat apelanta pârâtă că la achiziționarea imobilului contribuția sa a fost de 97.000 euro din care suma de 93.000 euro obținuți din vânzarea unui apartament cu patru camere și încă cca 4000 euro din salariul cumulat iar contribuția reclamantului de 37.000 euro ca donație a părinților lui rezultată în urma vânzării de către aceștia a unu apartament cu 2 camere la care s-a adăugat creditul ipotecar de 24.000 făcut de reclamant în nume propriu astfel încât rezultă că a contribuit cu cca 61,4% din valoarea imobilului.
A mai arătat apelanta pârâtă că instanța a avut în vedere valoarea imobilului din 2009 și nu a luat în considerare raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._ cu valoarea actualizată și a ignorat toate probele testimoniale administrate în primul apel declarat fără să explice de ce nu le poate reține sau de ce le-a respins deși atestau realitatea așa cum a fost ea percepută de martorii audiați.
Cu privire la respingerea cererii reconvenționale prin care se solicita obligarea pârâtului la plata sumei de 55.000 euro apelanta pârâtă arată că o parte din această sumă a fost acordată reclamantului pentru al sprijinii pe acesta în deschiderea firmei S.C.VOITH INTERNAȚIONAL BUSINESS DEVELOPMENT SRL, și ulterior pe parcursul desfășurării activității pentru plata salariilor sau ratelor lunare la bănci.
A mai arătat apelanta pârâtă în anul 2007 a acceptat ca reclamantul pârâtă că contracteze un nou credit de 75.000 euro pentru dezvoltarea afacerii, credit care a fost încheiat de reclamant și folosit de el personal și în scopuri comerciale. În luna decembrie 2007 apelanta pârâtă a arătat că i-a dat reclamantului sume de bani cu titlul de împrumut pentru ca acesta să achite ratele la băni și pentru acoperirea altor costuri pentru firma lui, toate aceste sume fiind recunoscute de reclamant prin convorbirile purtate prin sms și e-mail.
A mai arătat apelanta pârâtă că prima instanță a respins acțiunea cu motivarea că nu s-a dovedit existența împrumutului conform disp. art. 1169 C. civ. iar a doua instanță că nu s-a făcut dovada cu documente justificative pentru fondurile PHARE și cu salariul mai mare decât al reclamantului și că nu ar fi contribuit cu bani la firma de IT a reclamantului. Cu privire la aceste aspecte s-a arătat că imposibilitatea de constituire a înscrisurilor doveditoare a vreunui împrumut a fost motivat de starea de concubinaj notoriu și de lungă durată început în martie 2003, apărare cu privire la care instanța de fond nu a făcut nicio referire.
A mai arătat apelanta pârâtă că în privința creditului de 24.000 euro contractat de intimatul reclamant acesta trebuie analizat în mod corect ca un debit al imobilului, trebuind scăzut din valoarea casei potrivit cotelor de proprietate ale părților întrucât este un credit neachitat la data judecării prezentei cauze.
În drept au fost invocate disp. art. 282 și urm din C..
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Deși legal citat cu copia motivelor de apel, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de apel se susține hotărârea pronunțată de către prima instanță este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, prin excluderea fără niciun fel de motivare a tuturor probelor administrate pe capătul de cerere referitor la cota majorată și la datoria sumelor împrumutate reclamantului – pârât, în acest fel fiind respinsă cererea de a se constata în favoarea apelantei existența unei cote de contribuție majorată de 61,4 % la dobândirea imobilului, precum și de obligare a reclamantului – pârât la plata sumei de 55.000 de euro.
Tribunalul constată ca nefondate criticile aduse hotărârii primei instanțe. Astfel, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat cu nr. 2285/16.05.2005 la BNP M. J., părțile au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ., tarlaua T17, .. În cuprinsul acestui înscris se menționează că imobilul a fost cumpărat de către părțile din cauză în cote egale. Prin urmare, chiar apelanta în cauză a recunoscut existența cotelor egale în ceea ce privește dobândirea acestui bun. Materialul probator administrat în cauză nu a fost de natură să probeze faptul contrar al existenței unei cote de contribuție mai mare din partea apelantei. Astfel, la dosarul cauzei a fost depus contractul de ipotecă autentificat cu nr. 2286/16.05.2005, din cuprinsul căruia reiese faptul că intimatul – reclamant a făcut un împrumut bancar în cuantum de 24.000 de euro, chiar în ziua cumpărării de către părți a imobilului care face obiectul cauzei. În ceea ce privește contractul de vânzare – cumpărare autentificat cu nr. 1091/20.04.2005, tribunalul constată că prin acesta apelanta a dobândit nu întreaga sumă de 93.000 de euro, specificată în cuprinsul acestuia drept preț al imobilului înstrăinat, ci numai partea din suma de bani corespunzătoare cotei de 5/8 care îi revenea din acest imobil. Nu sunt dovedite susținerile apelantei privitoare la acordul încheiat cu fiul său în sensul ca acesta să preia în unică proprietate un apartament de două camere rămas moștenire de la tatăl său, urmând ca apelanta să preia partea de lichidități și încă 4.000 de euro. În ceea ce privește salariul pe care apelanta susține că l-a avut anterior achiziționării imobilului, tribunalul constată că din copia carnetului de muncă al acesteia reiese faptul că până la data de 01.01.2005 (patru luni și jumătate anterior întocmirii contractului de vânzare cumpărare), apelanta a avut un salariu lunar de 3.200.000 de lei, și numai începând cu această dată a avut un salariu de 81.000.000 de lei. Prin urmare, nici cuantumul salariului apelantei nu probează existența unei cote de contribuție mai mare a apelantei (salariul primit pe o perioadă de patru luni anterior cumpărării fiind nesemnificativ în acest sens, având în vedere valoarea imobilului achiziționat).
În ceea ce privește împrumutul pe care apelanta susține că l-a acordat intimatului în perioada ultimelor cinci luni ale conviețuirii dintre părți, în cuantum de 55.000 de euro, nici această pretenție nu a fost dovedită. Astfel, mesajele transmise între părți și care au fost depuse la dosarul cauzei nu probează această pretenție, întrucât din cuprinsul lor nu rezultă cuantumul sumei solicitate, acesta fiind doar rezultatul unui calcul al apelantei, nesusținut de probele administrate. Pe de altă parte, înscrisurile cuprinzând mesajele transmise între părți pot fi considerate cel mult un început de dovadă scrisă, în sensul art. 1197 C. civ., însă în acest caz trebuiau completate cu alte probe, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. Referitor la ratele pe care apelanta a făcut dovada că le-a achitat în contul împrumutului contractat de către I. B. V. prin chitanțele depuse la dosar, acestea în mod evident nu pot fi incluse în pretinsul împrumut pe care apelanta a susținut că i l-a acordat intimatului, ci pot fi pretinse eventual în temeiul unui alt raport juridic civil, respectiv gestiunea intereselor altei persoane sau îmbogățirea fără just temei.
În ceea ce privește solicitarea apelantei de a se avea în vedere la stabilirea sultei că valoarea imobilului în litigiu este de 256.064 de lei (echivalentul a 58.910 euro), tribunalul o apreciază ca fiind neîntemeiată. Astfel, raportul de expertiză întocmit de către expertul I. A. este unul care a fost întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Cornetu, nefiind așadar un mijloc de probă administrat nemijlocit și în condiții de contradictorialitate în cauza de față. Pe de altă parte, concluziile raportului de expertiză întocmit de către expertul D. Z. nu au fost contestate, iar tribunalul nu are motive pentru înlăturarea acestora.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 296 C. pr. civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta pârâtă C. A. M. domiciliată în Comuna C., .. 17, județ I., împotriva sentinței civile nr.2813/28.05.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. 3828/1748 /2008*, în contradictoriu cu intimatul I. B. V. domiciliat în București, .. 2A, ., ., sector 4, ca nefondat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2013.
Președinte Judecător Grefier
M. E. A. D. T. S.
Concept red. gref. L.I
Red. Jud: M.E./2
Jud.fond :–F. A. L. - Jud./Cornetu
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 577/2014. Tribunalul ILFOV | Pretenţii. Hotărâre din 03-06-2014, Tribunalul ILFOV → |
|---|
